Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com
4. Filmarea-principii
7. Pre-productia
8. Productia
*Evitarea repetitiilor
*Adaptarea stilului la registrul oralitatii ( o fraza bine scrisa nu suna la fel de bine cand e
citita)
* Adaptarea textului pentru ureche( textul trebuie sa fie inteles atat de catre privitor cat si
de ascultator; de evitat combinatiile de cuvinte care pot crea confuzie)
*cea mai mica unitate functionala intr-un sistem de televiziune (studio) contine: o camera
de luat vederi, consola audio si video( pupitrul), monitor de control si monitorul care
contine imaginea finala.
* Incadratura- sau planul cinematografic reprezinta zona din spatiul actiunii cuprinsa in
imaginea inregistrata pe “film”.
-Plan ansamblu
-Plan general
-Plan intreg
-Plan mediu
-Prim plan
-Gros-plan
-Plan detaliu
* Unghiul de filmare
c) un unghi de filmare luat cu aparatul montat mai jos decat subiectul sau
decat nivelul privirii normale a omului capata denumirea de contra-plonjeu sau raocursi –
se foloseste de obicei pentru a pune in evidenta maretia, puterea subiectului
d) daca se filmeaza cu aparatul montat mai sus decat privirea normala a
omului obtinem plonjeul- procedeu folosit sa diminueze personajul sa-l zdrobeasca din
punct de vedere moral.
Prin miscarile aparatului de filmat se poate realiza apropierea, inaltarea, indepartarea sau
coborarea acestuia fata de obiectivul de filmat chiar in timpul filmarii.
- panoramare
* Imaginea
Imaginea cinematografica sau imaginea de televiziune are un mare avantaj fata de pictura
sau fotografie, aceea ca reda miscarea, apropiindu-se astfel de realitatea zilnica a vietii.
Daca de exemplu, intr-un cadru admirabil realizat din punct de vedere compozitional
vedem deplasandu-se un personaj, acest lucru devine centrul de atentie al intregii imagini.
In acest caz, compozitia fotografica a cadrului trece pe un al doilea plan.
4. Filmarea-principii
Ecranul televizorului este un plan in doua dimensiuni( inaltime si latime), dar pentru a mari
impresia de participare la evenimente, trebuie creata iluzia celei de-a treia dimensiuni-
profunzimea.
Apropierea sau distanta fata de obiectul filmarii influenteaza in mod diferit perceptia
psihologica a imaginii. Mintea privitorului patrunde in spatiile pe care nu le vede pe ecran,
suplinind mental elementele lipsa din ansamblul respectiv.
Cadrul trebuie facut astfel incat privitorii sa poata extinde elementele din imagine si in
afara ecranul; de aceea, imaginea trebuie sa contina detalii si indicatii suficiente. Exista
cateva puncte strategice( majoritatea punctelor de articulare si a punctelor de forta ale
corpului) care nu trebuie “taiate” in compunerea cadrului: ochi, nas, gura, varful barbiei,
gat, bust, cot, articulatia maini, a genunchilor, a gambelor, deoarece sunt linii naturale de
intrerupere, care nu trebuie sa coincida cu marginile ecranului, ci sa se situeze ori in
interiorul ori in afara acestuia.
Cel mai eficien mod dea crea un camp vizual adecvat este difuzarea imaginii in prim plan,
plan secundar si fundal
5. Script-scenariu, deviz-buget
De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de “developat”
realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din realitate si defineste
aceste realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta numai in abilitatea tehnica de a
combina imaginil, ci mai ales in a construi noi realitati. Din acest punct de vedere, editarea
nu mai este capatul drumului pe care merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea
incadraturilor si a continutului imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care
apar cadrele este o decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie
editoriala, un mod de a controla tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare
mai lenta prin fata ecranului, pana cand ochiul si mintea sunt saturate de informatia
respectiva.
Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite prin
montaj, cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate ulterior intr-o
anumita succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de lungimea, durata lor. Intre
filmare si montaj exista o anumita conditionare, o anumita reciprocitate si o
interdependenta permanenta.
In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte si cea
de dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei tehnici
numita simplu taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect a unei imagini
langa o alta imagine. Nu este o manipulare, deoarece este acelasi principiu dupa care
functioneaza mintea umana: daca atentia este concentrata asupra unui lucru, dar in
acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant, atentia se indreapta spre imaginea mai
interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face oricum ci dupa anumite reguli.
Principii de editare:
* Contextul actiunii trebuie respectat cu orice pret. De aceea sunt folosite uneori imagini
de arhiva.
*Cat dureaza un cadru? Timpul real trebuie convertit in timp filmic. Comprimarea timpului
se face cu ajutorul cadrelor de legatura. Orice tip de cadru care distrage atentia de la
elementele principale ale actiunii permite editorului sa impinga actiunea inainte sau inapoi.
Saritura in cadru intervine atunci cand actiunea sare in mod nenatural inainte sau inapoi
in timp. Ex. : un personajtine o umbrela deasupra capului la un spectacol in aer liber, iar in
cadrul urmator umbrela nu mai apare nicaieri. Saritura in cadru face posibila o succesiune
a doua cadre care nu e posibila in mod natura. Alt ex.: o femeie apare imbracata in rosu
iar in cadrul urmator este imbracata in galben.
Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural din
stanga in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.
*Tranzitia intre cadre . Pentru a elimina sariturile in imagine este nevoie de cadre care sa
se concentreze pe aspectele periferice ale actiunii; daca sunt utilizate doua imagini
imposibil de alaturat, deturneaza ochiul pentru moment si fac saritura mai putin plauzibila.
In cazul cu umbrela, un plan de legatura este un cadru care surprinde aspecte din
multimea din jur( chipuri de oameni etc), care trebuie inserat imediat inaintea imaginii in
care omul nu are umbrela.
b) dizolvul (dissolve) asigura o tranzitie gradata intre doua cadre, cele dou aimagini se
suprapun pentru un timp foarte scurt.
c) wipe, stergerea
Tipuri de montaj
* Montaj paralel
* Leitmotivul
7. Pre-productia
Tipuri de productii:
8. Productia
Dupa ce toate celelalte lucruri au fost puse la punct se poate trece la realizarea efectiva a
emisiunii. Este nevoie de mai multe faze de productie, care uneori progreseaza logic,
coerent fara incidente; alteori se suprapun, cand pare ca toate lucrurile o iau razna. Ultima
faza ar fi repetitia si filmarea.
Teme:
1. Cum definiti cadrul, ce este el? (Raspuns- In cazul filmarii, cadrul este definit ca
inceput in momentul apasarii comenzii, butonului rec de pe camera si pana se
opreste filmarea. In cazul montajului, de la o taietura la alta. Taietura inseamna
operatiunea prin care un cadru este lipit cu un altul intr-o ordine succesiva
prestabilita editorial. Tot cadrul mai este definit ca fiind a 24-a parte a unei secunde
de film-termen mai putin uzitat)
2. Ce este montajul? (R- Montajul sau editarea reprezinta suma operatiilor de
prelucrare a imaginilor dupa ce acestea au fost inregistrate. Montajul este un termen ce
provine din limba franceza, insemnand actiunea de asamblare a partilor ce compun un
intreg. Responsabilul tehnic al acestei operatiuni este editorul de imagine, in timp ce
responsabilitatea editoriala apartine jurnalistului.
Montajul este una dintre cele mai importante etape in crearea povestii, naratiunii de
televiziune. Cadrele filmate se combina pentru a forma un intreg cu un sens similar cu cel
al evenimentului pe care il redau. Montajul are rolul de a crea, de a ritma, de a structura si
de a da un sens povestii. Editarea este atat de importanta in cadrul procesului vizual de
redare a povestii deoarece reproduce modul in care mintea omeneasca “vede” realitatea.
De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de “developat”
realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din realitate si defineste
aceste realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta numai in abilitatea tehnica de a
combina imaginil, ci mai ales in a construi noi realitati. Din acest punct de vedere, editarea
nu mai este capatul drumului pe care merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea
incadraturilor si a continutului imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care
apar cadrele este o decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie
editoriala, un mod de a controla tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare
mai lenta prin fata ecranului, pana cand ochiul si mintea sunt saturate de informatia
respectiva.
Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite prin
montaj, cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate ulterior intr-o
anumita succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de lungimea, durata lor. Intre
filmare si montaj exista o anumita conditionare, o anumita reciprocitate si o
interdependenta permanenta.
In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte si cea
de dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei tehnici
numita simplu taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect a unei imagini
langa o alta imagine. Nu este o manipulare, deoarece este acelasi principiu dupa care
functioneaza mintea umana: daca atentia este concentrata asupra unui lucru, dar in
acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant, atentia se indreapta spre imaginea mai
interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face oricum ci dupa anumite reguli.
-Plan intreg
-Plan mediu
-Prim plan
-Gros-plan
-Plan detaliu)
5. Dar unghiul de filmare subiectiv? (R- aparatul se poate identifica cu unul dintre
personaje, caz in care unghiul de filmare va fi ales in functie de punctul de vedere al
personajului )
Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural din
stanga in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.)
8. Care sunt riscurile interviului? (R- Riscurile interviului in cazul lipsei de experienta a
intervievatorului sau a lipsei de documentare:
- Conversatie previzibila
- Agresiune nejustificata. )
9. Care sunt regulile de montaj ale interviului televizat filmat cu una, doua sau mai multe
camere? (R- Nu veti difuza niciodata un interviu integral. Operatorul trebuie sa stie ca
trebuie sa filmeze cadre de legatura pentru momentele cand se va face taierea. Regula se
aplica in cazul in care interviul este realizat cu una sau doua camere. Daca sunt mai mult
de doua camere, interviul poate fi difuzat asa cum a fost filmat, daca s-a inregistrat in
regim de direct –respectand regulile de direct, fara intreruperi sau balbe).
10. Cum pui in evidenta un invitat al unei emisiuni?(R- Obligatoriu se discuta cu invitatul, in
prealabil care sunt punctele lui slabe, pentru a le evita. Intrebarile care sunt puse in platou,
de catre moderator sunt convenite dinainte, sunt acceptate de catre invitat (e valabil si in
cazul campaniei electorale cand invitatul este candidat). Modalitatile de filmare sunt in asa
fel realizate incat sa-l avantajeze- trasaturile umane nu sunt simetrice, un profil este mai
bun decat altul, se ascund eventualele semne particulare care-l dezavantajeaza, i se aduc
sfaturi de catre echipa de stilist cum sa se imbrace etc)
Bibliografie Selectiva
* Gruian, Alexandru; Morogan, Lucian, 1999, Reporterul de televiziune- ghid practic, Deva,
Editura Global Media Image
* C.J. Bertrand- Media. O introducere in presa, radio si televiziune, 1998, Editura Polirom,
Iasi
loading...