TELEVIZIUNEA DIGITAL

FILMAREA
MONTAJUL
 FILMAREA
Scopul fundamental al comunicarii vizuale
este surprinderea evenimentului ca si cand
telespectatorul a fost acolo ca martor. Echipa
de filmare/videojurnalistul trebuie sa aiba
capacitatea de a vedea in imagini si de a le
reda pentru telespectatori (prin montaj, care
permite aranjarea imaginilor si a sunetului in
ordinea dorita).
 FILMAREA
Unghiul din care este filmat un pesonaj sau eveniment reflecta
punctul de vedere al celui care comunica informatia vizuala
Pentru ca relatarea sa fie obiectiva, unghiul de filmare trebuie sa fie
normal/ neutru, adica paralel cu orizontala, la nivelul ochiului
Atunci cand obiectivul camerei este orientat in jos unghiul de filmare
este plonje, procedeu folosit atunci cand punctul de vedere vizeaza
ironia, diminuarea dimensiunilor personajului
Atunci cand obiectivul camerei este orientat in sus, unghiul de
filmare este contre-plonje, procedeu utilizat atunci cand vrem sa
marim dimensiunile personajului, sa para grandios, impozant.
Un alt procedeu utilizat este unghiul subiectiv, adica povestea
este relatata din punctul de vedere al personajului
 FILMAREA
Camera de luat vederi capteaza imagini, iar unitatea
de expresie si de masura a imaginii in televiziune este
planul. In cinematografie planul este cunoscut sub
numele de cadru.
Durata minima a unui plan este de 3 secunde, pentru
ca el sa fie citit de telespectator. Un plan de minimum
3 secunde este un plan liminal, iar sub aceasta valoare
este plan subliminal
Cea mai mica unitate a unui plan este fotograma, care
reprezinta 1/25 secunde
 FILMAREA
Planurile pot fi clasificate in functie de doua
mari criterii: dupa pozitia camerei si dupa
cantitatea de informatie
A. Pozitia camerei genereaza planuri fixe si
planuri in miscare
B. Dupa cantitatea de informatie, planurile pot
fi strict informative, sau de legatura
 FILMAREA
A. a. Planurile fixe au durata minima de
3 secunde, pentru ca telespectatorul sa
poata citi informatia continuta. In functia
de dimensiunea lor(cunoscuta si sub
numele de incadratura), planurile fixe pot
fi largi, medii sau stranse
A. b. Planurile in miscare dureaza
minimum 5 secunde si pot fi de rotatie sau
de translatie, in functie de misarea
camerei
 FILMAREA
A. a. Planurile fixe: largi, medii, stranse
(1). Planurile largi: ansamblu, general, intreg
Plan ansamblu: stabileste decorul, situeaza
imaginea in spatiu, fara a identifica subiectul
filmarii
Plan general: stabileste locul actiunii, subiectul e
clar identificat, se distinge si este plasat in decor.
Plan intreg: personajul este aratat in intregime,
ocupa intreg cadrul
 FILMAREA
A. a (2). Planurile medii: semiplan/plan
mediu clasic si american
Semiplan: personajul este aratat de la
brau in sus
Plan american : personajul este filmat de
la genunchi in sus
 FILMAREA
A. a.(3) Planuri stranse: prim plan, gros plan, detaliu
Prim plan: personajul este incadrat bust, procedeu
folosit mai ales in emisiunile informative
Gros plan: este incadrat capul personajului, pentru un
impact emotional asupra telespectatorului
Detaliu: un detaliu de fizionomie(mana, ochi, gura)
sau de decor (un stilou, o pereche de ochelari, un
pahar)
 FILMAREA
A. b. Planurile in miscare: rotatie si translatie
b (1) rotatie: panoramarea orizontala, atunci
cand camera fixata pe trepied (sau stativ,
suportul metalic care sustine camera) executa
o miscare paralela cu axul camerei
b (1) Rotatie: panoramarea verticala: cand
camera fixata pe trepied executa o miscare
perpendicular ape axul camerei.
 FILMAREA
A. b. (2) Planurile in miscare de translatie
Travellingul este deplasarea camerei in raport cu
subiectul filmarii: inainte, inapoi, circular sau orizontal.
Este folosit la filmarea spoturilor comerciale si electorale,
a videoclipurilor muzicale si a productiilor
cinematografice
* Transfocarea este o falsa miscare de camera, pentru ca
este executata cu ajutorul unui buton al aparatului de
filmat, care ne permite sa ne apropiem sau sa ne
indepartam de subiectul filmarii: ZOOM IN/ ZOOM OUT
 FILMAREA
B. Dupa cantitatea de informatie, planurile pot fi strict
informative, sau de legatura
B. (1) informative: transmite o informatie esentiala
pentru subiectul filmarii
B (2) de legatura: care leaga doua momente ale unei
secvente pentru a sugera trecerea timpului sau face
tranzitia de la o secventa la alta
In televiziune, secventa reprezinta o unitate de timp si
spatiu, este o succesiune de planuri care sugereaza o
actiune, fara a o arata in intregul ei
 MONTAJUL
Asambalarea planurilor colectate la filmare se
face prin montaj, adica alipirea imaginilor si
sunetului pentru obtinerea materialului finit, care
se difuzeaza pe post.
In televiziune, montajul nu este distructiv, adica
din materialul brut se pot obtine o multime de
produse, prin combinatii variate de planuri.
Ceea de este esential, in toate cazurile, este ca
racordurile de sunet si de imagine sa fie corecte
 MONTAJUL
Din punct de vedere tehnic, exista doua tipuri de montaj: in
linie si off-line
1. Montajul in linie sau direct, folosit in era analogica mai
ales in emisiunile informative, datorita rapiditatii.
Dezavantajul este ca permite putine interventii asupra calitatii
imaginii si a sunetului.
Tipuri de montaj in linie:
montajul direct, prin taietura, de tip cut-cut, care consta in
alipirea a doua planuri pe un suport considerat virgin
montajul prin insert, adica asezarea unui plan sau mai
multe planuri pe un suport care are un semnal inregistrat
 MONTAJUL
2. Montajul off-line (prin intermediul unui soft de editare imagine)
are avantajul ca permite maxima interventie asupra calitatii imaginii
si a sunetului si folosirea de tranzitii si efecte complexe.
Dezavantaj: timp real pentru descarcarea imaginilor de pe caseta,
card si transpunerea lor
In cazul sistemului digital integrat, materielele montate sunt stocate,
transmise in emisie si difuzate cu ajutorul unui server comun
Mai multe statii de editare au acces simultan la materialele brute sau
montate
Montajul se poate face chiar in timpul ingestarii imaginilor in
serverul comun
 MONTAJUL
Pentru ca montajul sa fie corect, exista o serie
de reguli care trebuie respectate in programele
de televiune.
Exceptie fac videoclipurile muzicale , spoturile
publicitare si electorale, unde dimensiunea
artistica are rolul principal.
Regulile de montaj sunt cunoscute mai degraba
prin intermediul greselior capitale de montaj,
adica prin ASA NU
 MONTAJUL
Greseli de montaj:
saritura peste ax. Este o saritura peste axul de
desfasurare a actiunii, cand schimbarea se
produce brusc, in doua planuri succesive.
Imaginati-va obiectivul camerei ca pe un cerc pe
care il impartim in doua semicercuri , despartite
de un ax optic. Nu putem sari dintr-un semicerc
in altul, fara sa trecem prin unul din cele doua
puncte de origine ale axului.
 MONTAJUL
taietura pe miscare de camera.
saltul in cadru inseamna montarea a doua planuri succesive in care
subiectul filmarii sa gaseste in pozitii diferite, in conditiile in care intre
cele doua planuri exista o diferenta de cadraj de pana la 30%.
Saltul in cadru se poate acoperi la montaj prin insertul video.
In cazul montajului de stiri, se foloseste asezarea unui plan sau mai
multe peste taietura, sau metoda mustei (FLASH ALB). Musca este un
plan subliminal de alb(cateva fotograme), pe care il folosim atunci cand
nu avem filmat un plan de legatura. In montajul off line avem la
dispozitie diverse tranzitii
Saltul in cadru se poate evita la montaj daca la filmare variem valoarea
de cadraj la interviu, adica folosim planuri de valori diferite (incadraturi
variate), pentru a dinamiza imaginea.
 MONTAJUL
Alte greseli intalnite la montaj, mai putin grave, dar deranjante
pentru ochi, sunt taietura pe miscarea personajului si alipirea a doua
planuri care contin miscari de camera succesive
Este foarte important, pentru realizarea unui montaj logic, sa fie
evitata folosirea de planuri filmate in exterior, apoi interior, si din
nou in exterior. Pentru pastrarea unei coerente a montajului, trebuie
respectate locurile actiunii. De exemplu, se incepe din exterior si se
continua cu interiorul, sau invers, dar nu se alterneaza locatiile.
De asemenea, se evita alaturarea de planuri ale caror diferente de
cadraj sunt foarte mari, si sunt deranjante pentru ochi. De exemplu
trecerea de la plan general la plan detaliu sau de la plan ansamblu la
prim plan