PREZENTAREA IMAGINII DIGITALE

– REFERAT –

Încă de la apariţia sa ca fiinţă raţională, omul a dorit să imortalizeze aspecte ale

vieţii sale cotidiene sau orice alt element ce i se părea important în momentul
respectiv. Descoperirile din peştera Altamira (Spania) dovedesc acest lucru. Picturile
rupestre ce se găsesc aici sunt considerate a fi prima manifestare artistică a omului
preistoric. Datând de mii de ani, elementele simbolistice ce acoperă pereţii reprezintă
începutul aventurii speciei umane în domeniul artistic, inclusiv în cel fotografic.
Dezvoltată relativ recent, fotografia reprezintă la ora actuala principala
modalitate de stocare a imaginilor statice. Fenomenele ce stau la baza imaginilor
fotografice sunt cunoscute multă vreme:
− Camera obscură ia atrasă atenţia lui Aristotel când, după ce a găurit o cutie a
observat că pe partea opusă apare imaginea reală inversată – fenomen explicat de
napolitanul Gianbatista della Porta în 1570;
− Alchimiştii au descoperit că lumina înnegreşte clorura de argint;
− John Herschel este cel care, în 1819 a descris proprietăţile hiposulfatului de
sodiu, „fixatorul” fotografiei clasice.
De-a lungul timpului nu puţini au fost cei care au adus contribuţii la dezvoltarea
tehnicii fotografice:
− 1500 – Leonardo da Vinci, Roger Bacon, Cardan, ş.a. construiesc camere
obscure care permit pictorilor să deseneze după contururile formelor;
− 1727 – Profesorul de medicină Johann Heinrich Schultze descoperă
proprietatea de fotosensibilitate a sărurilor de argint, prin observarea procesului de
înnegrire la lumină a unui terci conţinâd clorură de argint.
− 1775 – Opticianul Georg Friedrich Brader construieşte camere obscure
perfecţionate cu obiective interschimbabile şi oglindă la 45o.
− 1777 – Chimistul suedez Scheele studiază ştiinţific acţiunea luminii asupra
sărurilor de argint.

1 din 5
 − 1822 – Nicehore Niece (1763-1833) obţine pentru prima dată imagini
fotografice stabile la acţiunea luminii. El a expus câteva ore în plin soare o plăcuţă
metalică tratată cu bitum de iudeea (substanţă fotosensibilă), pentru ca apoi să o
fixeze prin spălare cu ulei de lavandă.
− 1826 – Niece începe colaborarea cu Louis Daguerre (1787-1851) pentru
îmbunătăţirea procedeului de fixare a imaginilor. În 1833, Niece moare înainte de a
obţine consacrarea invenţiei sale.
În 1835 Daguerrepune la punct procedeul daquerrotipiei ce folosea plăci de
cupru argintate tratate cu vapori de iod. Se obţinea astfel o emulsie fotosensibilă
(iodura de argint) ce avea calităţi net superioare bitumului (permitea expuneri de doar
câteva minute). Plăcile erau developate 絜 vapori de mercur, imaginea fiind fixată
prin spălare cu o soluţie de clorură de sodiu. Fotografiile obţinute erau plăcuţe
metalice unicat, pe care era "memorată" imaginea fotografică.
În 1839 o comisie a Academiei Franceze brevetează invenţia, iar Daguerre
primeşte Legiunea de Onoare, cea mai mare distincţie franceză a vremii fiind
considerat inventatorul fotografiei.
Ulterior, fotografia a cunoscut numeroase modificări şi ajustări ajungând la o
diversitate deosebită atât din punct de vedere tehnologic cât şi artistic.
Din punct de vedere evolutiv, fotografia a cunoscut trei direcţii majore de
dezvoltare:
− reducerea duratei de realizare a unei fotografii;
− amplificarea caracteristicilor calitative;
− simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat precum şi a modalităţilor de
manipulare a fotografiei.

Odată cu intrarea în epoca informaţională şi fotografia a suferit modificări

adaptative. Din element de păstrare a unor amintiri, a unor elemente dorite a
transcende temporal clipa, fotografia a devenit cel mai important sprijin vizual al
informaţiei (indiferent de tipul acesteia), identificându-se uneori cu informaţia însăşi.
În contextul digitalizării societăţii şi fotografia nu putea să rămână în afara
cadrului evolutiv.

2 din 5
 Distanţa din ce în ce mai mare la care acţionau fotojurnaliştii şi dificultatea
manipulării fotografiei în forma ei clasică (acces greu la facilităţile de procesare şi de
transmitere) au dus la modernizarea suportului pe care se obţinea fotografia precum şi
la dezvoltarea modalităţii de transmitere a acesteia către redacţie. Fotojurnaliştii
trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat
pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. Apariţia şi dezvoltarea
televiziunii a fost un alt factor major care a dus la dezvoltarea fotografiei în toată
complexitatea acesteia. Instantaneitatea imaginilor televizate au dus la necesitatea
transformării fotografiei din element solid (fotografia clasică) într-o informaţie
încriptată pe un suport magnetic şi posibil de transmis prin medii electronice.
În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de
fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în
fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a
fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum

uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor
tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan
se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.

IMAGINE DIGITALĂ este o reprezentare a unei imagini reale bi-dimensionale

(imagine în "2D"), ca o mulţime finită de valori digitale (numerice), codificate după
un anumit sistem.
În vederea obţinerii, imaginea digitală se împarte mai întâi în numeroase
elemente ale imaginii numite pixeli, şi anume sub formă de raster grafic sau hartă de
tip raster, fiecare pixel având două coordonate plane. Apoi caracteristicile de
luminozitate şi culoare ale fiecărui pixel, eventual împreună cu coordonatele sale
(dacă acestea nu sunt implicite), sunt codificate conform mai multor sisteme,
rezultatul final fiind un şir binar (0 şi 1). În mod obişnuit, imaginile digitale şi pixelii
lor sunt stocate suporţi magnetici. Luate ca atare, imaginile digitale şi pixelii nu se
pot vedea, deoarece ele sunt doar înşiruiri de numere. În mod teoretic memorarea lor
3 din 5
ar putea fi realizată şi prin notarea şirului de numere pe hârtie, ceea ce este însă
împiedicat de lungimea uriaşă a şirului. Pentru a ocupa / consuma mai puţin loc în
memorie, imaginile digitale pot fi atât stocate precum şi transmise sub forme
comprimate, putând să fie decomprimate la destinaţie.
Imaginile digitale pot fi captate cu ajutorul unei multitudini de dispozitive
tehnice, aşa cum ar fi aparate de fotografiat digitale, aparate de filmat digitale,
scanere de imagine, maşini de măsurat coordonate, radare aeriene şi multe altele.
Un alt mare avantaj oferit de imaginile digitale este posibilitatea
obţinerii/sintetizării acestora din diferite date ne-imagistice, eventual "artificiale", aşa
cum ar fi funcţii matematice, modele bi- sau tri-dimensionale, grafică computerizată,
etc.
Deşi pixelii şi imaginile digitale nu pot fi văzute în mod nemijlocit, până la urmă
scopul lor este obţinerea unor imagini reale care pot fi văzute de către om. Acestea se
realizează cu ajutorul unor dispozitive tehnice consacrate acestui scop, cum ar fi
imprimantele, ecranele (display-urile) de calculator, proiectoarele de imagini, etc.
Fiecare pixel al unei imagini în 2D este asociat pe de-o parte cu poziţia sa
relativă pe imagine, şi deţine pe de altă parte un număr (relativ mic) de valori
caracteristice ale semnalului de lumină emis de pixelul respectiv. Semnalele digitale
pot fi clasificate conform numărului şi naturii valorilor semnalului în:
− binare (di- sau bi-nivel)
− scală gri
− color
− fals color
− multi spectrale
− tematică
Termenul de imagine digitală se aplică de asemenea şi datelor asociate cu
punctele spaţiale, tridimensionale, aşa cum ar fi aceea produsă de un echipament
tomografic, sau de camere de luat vederi / aparate fotografice speciale pentru 3
dimensiuni. În acest caz, fiecare element al imaginii în "3D" (în spaţiu) are 3
coordonate şi poartă numele de voxel.

4 din 5
 Pentru a vizualiza imaginile digitale se poate folosi atât suportul fotografic
(transformarea imaginii în poză) dar şi dispozitive electronice, cel mai adesea
computerul. Există numeroase programe care pot face ca o imagine digitală din
computerul unde a fost ea stocată să devină vizibilă şi pentru om. Astfel, imginile de
tipul GIF, JPEG şi PNG pot fi prezentate foarte convenabil doar prin utilizarea unui
web browser, pentru că acestea sunt formatele de codificare a imaginilor cele mai
răspândite ("standard") în Internet. Şi formatul SVG este utilizat din ce în ce mai
frecvent, fiind format standard al W3C. De obicei, programele speciale de vizualizare
a imaginilor, numite viewers, oferă şi posibilitatea prezentării mai multor imagini
într-o anumită ordine şi cu o anumită viteză, această funcţie constituind aşa-numita
"slideshow utility".
Pe de altă parte, imaginile digitale stocate pe benzi video, care reprezintă de
obicei imagini în mişcare, pot fi vizualizate prin intermediul aparatelor numite "video
player", care le transformă în semnale pentru monitorul de TV.
În sfârşit, fotografiile digitale (statice) pot fi transformate de către calculator în
fotografii vizibile, dar şi de către aparate speciale numite "digital picture frame"
(rame de tablou electronice, digitale), precum şi alte aparate.
Folosirea corectă a unei imagini digitale presupune cunoştinţe ţinând de mai
multe domenii, dar în special de domeniul programelor şi subprogramelor care o pot
modifica şi optimiza. Astfel, calibrarea geometrică, fotometrică şi senzorială sunt
elemente importante ale corecţiei şi prelucrării digitale a imaginilor digitale.
Utilizatorii trebuie să fie conştienţi de erorile de cuantificare care apar în chip firesc,
şi care sunt datorate rezoluţiei limitate a imaginii (numărului fint de pixeli). Ca atare,
corecţia şi calibrarea fiecărei imagini în parte sunt întotdeauna de dorit.
Chiar dacă în ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto
reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului, totuşi, fotografia "udă"
va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori
să profite de posibilităţile ei multiple net superioare din punct de vedere artistic
fotografiei digitale.

5 din 5