Evul Intreg(valoarea expunerii) 72% cantitatea necesara de lumina pentru

camera

Evul dubleaza sau injumatateste cantitatea de lumina existenta. El este impartit in 3(03,07 si ev intreg)

In cazul expunerii si al ISO, evul la valoarea de

0.3 = 6%
evul de 07, 12%,
evul intreg 18%

Diafagma in schimb, ne da dublu de lumina

0,3=12%
07=24%
Evul intreg=36
Numai prin 3 volori ale evilor intregi, sau un 0.7 de la una din ele adunat cu + 0,3 de la cealalta si un
obligatoriu sa ramana EV intreg, ne aduce la cantitatea de 72% lumina, cantitatea ideala de lumina pentru
senzor, si o data cu ea putem folosi si toti megapixelii pe care ni ofer obiectivul.
125 160 200 250 320 400 500
Ev 0/3 0.7 ev intreg 0.3 0,7
125 250
Ev
100 125 160 200 250 320 400
100 125 160 200 250 320 400
Ev 03 07 ev intreg 0.3 0.7 Ev

Distanta focala
-Este distanta de la senzor pana la planul focal, lentila din interiorul blocului optic care se misca mai mult
ca oricare alta din grup si ne ajuta sa scoatem o imagine clara. Deci vei reusi sa scoti o poza fara contru
nemiscat( poza nemiscata), trebuie ca timpul de expunere sa fie mai scurt sau egal cu distanta focala
maxima a obiectivului inmultita cu factorul de crop. ( factor de crop= de cate ori este mai senzorul dx fata
de fx. 1.5 nikon si 1.6 Canon )

50mm
50mm x1.5 = 75mm , 1/80 cel mai lung timp
70-200 x1.5= 1/320

85mm=1/160
Avem un obiectiv 18-55, asta inseamna 1.8cm, asta ar insemna ca de la senzor pana la planul focal ar
1,8cm. La un obiectiv de 18mm nu avem nici 1.8cm, dar nici la un obiectiv de 200mm, nu avem 20cm,
din senzor pana la planul focal(blocul optic) distanta este de 8cm, tinand cont ca de la planul focal pana la
senzor, e o distanta mai mare sau mai mica, se intampla urmatorul lucru:

- in momentul in care fascicolul de lumina loveste planul focal, in momentul in care focalizam, lumina
ajunge pe un anumit punct pe senzor, daca miscam aparatul in momentul declansarii, planul focal
miscanduse odata cu aparatul,fascicolul de lumina tocmai ne-a lovit lentila, lumina se indreapta catre
senzor, din cauza miscarii, lumina nu mai loveste pixelul in care ar trebui sa loveasca, ci loveste un pixel
superior. Cu cat distanta de la planul focal la senzor este mai mare cu atat la o miscare a aparatului va lovi
un pixel mai indepartat pentru ca fascicolul de lumina se deplaseaza cu 300.000 de km pe secunda, dar
miscarea mainii genereaza o miscare de nanometrii la cat de mic este pixelul si devine importanta. Din
cauza asta apare dublarea conturului, asta inseamna fotografie miscata, dubleaza sau tripleaza conturul
subiectului.

ISO
Majoritatea stiu ca ISO inseamna sensibilitatea la lumina. Cei ce au mai lucrat pe film, stiu ca Iso este
sensibilitatea filmului la lumina, dar cand vorbim film sa schimbi ISO, insemna sa schimbi filmul din
aparat, foloseau film cu o sensibilitatea mai mare, diferenta facanduse la granulele cu saruri de argint,
care erau mai mari ca si suprafata, incat acel cadru in lumina slaba sa capteze mai multe informatii.
In fotografia digitala avem un senzor( defapt sunt 2 senzori). Sensibilitatea nativa a senzorului digital este
una foarte mica mai precis este corespunzatoare a unu ISO 64 pe film.

Pentru a obtine o fotografie ”oglinda” fara sa avem zgomot de imagine(noise) ar trebui sa avem o lumina
similara cu lumina pranzului. In acel moment senzorul are suficienta informatii incat teoretic cel putin
zonele in care avem lumina zilei sa nu aibe nevoie de interventia AMPLIFICATORULUI DE SEMNAL.
In momentul in care fascicolul de lumina nu mai are o densitate suficient de puternica incat sa transminta
suficienta data spre senzor, intervine amplificatorul de semnal. Senzorul este format din pixeli, acesti
pixeli sunt niste fotodiode. Lumina loveste o supafata cu siliciu( siliciu fiind un material sintetic) iar in
spatele fotodiodei, siliciul interactioneaza cu lumina generand un semnal electric avand o amtiduine.
Marele dezavantaj al digitalului este ca inclusiv la iso100 in zonele de umbra vom avea ”zgomot de
imagine” , chiar si la iso 50.
(Zona de umbra si zona intunecata”)
O zona cu umbra inseamna o zona in care ne-a ajuns mai putina lumina decat in zona in care cade
lumina direct. O zona intunecata este o zona in care ne ajung mai putin informatii la fiecare pixel. Ca
atare indiferent de ce iso vorbim, amplificatorul de semnal va interveni indiferent de zona mai mare sau
mai mica acolo unde pixelii nu detin suficiente informatii pentru a genera un anumit ton de culoare. Cu
cat marim valoarea iso noi spunem amplificatorului de semnal sa intervina intr-o masura tot mai mare,
insa odata cu asta se intampla un anumit fenomen, apare asa cum ne spun unii zgomotul de imagine
acesta fiind in realitate eroare de aproximare. Erorile de aproximare fiind niste aberatii cromatice. Ele
aparand numai in situatia in care valoarea ISO este prea mica pentru zona in care este sau a fost folosita,
sau cand senzorul sau cand senzorul calculeaza o anumita distanta el fiind la o zona cu subiectul in mai
putina lumina, iar in cazuri particulare din cauza mizeriei senzorului.
Pe senzor avem obligatoriu 3 pixeli rosu, verde si albastru(RGB) unul langa celalalt in caz contrar ei nu ar
putea genera aproape orice tenta de culoare. Din cauza asta noi avem RGB-ul impartit in grupe, pixeli
verzi ii gasim in proportie mai mica, deoarece el deserveste si in alte grupe, cei mai multi fiind pixelii
rosii pentru ca histograma de rosu este cea pe care o controlam cand facem portretistica, are legatura cu
pielea.

Multor fotografi le este frica sa foloseasca un iso ridicat pentru ca ascioaza valoarea iso unui anumit nivel
de deteriorare a imaginii. La aceeasi valoare iso se pot realiza fotografii jalnice cu acelas aparat si acelas
obiectiv daca din greseala neintelegand ce inseamna expunerea, felul in care controlam luminozitatea
fotografiei, din greseala o intunec( o subexpun ) caz in care amplificatorul de semnal va iesi mai tare in
evidenta, sau controlez foarte bine expunerea dand o cantitate foarte mare de lumina( o supra expun
controlat( 0.3-.07) la nivelul senzorului la acelas iso pentru o fotografie de o calitate mult mai buna, in
cazul acesta iso mult mai mare va iesi in evidenta, iar ce am supra expus cand am realizat fotografia, o
inchid putin in programul de editare. Numai cei ce nu cunosc calculele matematice nu inteleg cum
lucreaza acest iso. Daca fotografia are un mesaj puternic care e capabil sa aduca o emotie in cadrul
privitorilor nu ai sa ti cont de eroarea de aproximare.
Sa ne gandim la Robert Capa. Unul dintr fondatorii companei Magu, cel mai mare fotojurnalist care a
existat vrodata (1940). Este singurul fotograf din lume ce a suprevietuit debarcarii din Normandia. A fost
un masacru, trupele armate s-au debarcat pe taramul Normandiei, nemtii ii asteptau si i-au luat ca pe
”popice”. Robert Capa. A debarcat pe plaja si a facut fotografii el supravietuind , au fost practic 7 filme,
focalizare manuala, oamenii aia se impuscau intre ei, altii cautau sa scape de nemti.
El trage 7 filme, le trimtie la New York pentru a fi developate, cei de acolo angajeaza un tehnicean nou in
zona de procesare, acesta greseste solutile si topeste 6 filme din 7, ca atare raman 36 de cadre care in
intreaga lumea documenteaza debarcarea Normandie.
Puteti intra pe site-ul oricarui fotograf fotojurnalist si vedete ce va atrage privirea, mesajul fotografiei sau
eroarea de aproximare. Un alt exemplu a lui Robert Capa este cel din Razboiul Civil, cand el era in prima
linie si el surpinde glontul exact el loveste capul soldatului, in fotografii se si vede cum ii sare sangele, da
e un pic neclara, ar fi si culmea sa fie clara fiind pe focalizare manuala. La acele fotografii ne uitam la
eroarea de aproximare, are eroare de aproximare cat casa, dar este ultimul lucru care ar conta, in primul
rand este mesajul ce il transmite fotografia
Iso pleaca de la 50 la unele aparate si ajunge pana la 3 Milioane. In fotoreportaj, dorinta fotografului este
sa aibe un Iso cat mai mare, pentru ca in intuneric ochiul uman nu vede color, ci doar nuante de gri,
deschis- inchis sau cum se spune in popor alb-negru, pe cand aparatul la iso 3milioane, suprinde nuante
de culoare intr-o bezna totala
Cuvantul fotograf vine din limba Greaca, Foto Graf, doua cuvinte= a scrie cu lumina generand o
atmosfera. Dar ce se intampla generand iso mai mult, teoretic imaginea pare mai luminoasa ca si cand
i-am dat senzorului mai multa lumina intrand amplificatorul de semnal, dar in realitate modificand iso nu
ajunge bine la senzor. Daca noi nu modificam diafragma( sa zicem ca suntem in modul M, diafragma si
expunerea raman fixe si crestem ISO, imaginea pare mai luminata dar asta numai datorata interventiei
amplificatorul artifical, interventiei softului pentru ca iso nu este un dispozitiv mecanic care sa mareasca
sau sa micsoreze cu este cazul diafragmei, astfel incat sa ne perminta sa ajunga mai multa lumina la
nivelul senzorului. Singurii doi parametrii care ne permit sa schimbam cantitatea efectiv de lumina la
nivelul senzorului este diafragma care se inchide sau deschide in centrul, se modifica si cantitatea de
lumina si timpul de expunere care dupa setarea facuta, sa deschide mai mult sau mai putin pernitele, ISO
insa este un sistem digital care intra in functiune numai in momentul declansarii si care este influentabil
de cantitatea de lumina ce ajunge in senzor, o cantitate prea mica de lumina la nivelul senzorului
inseamna eroare mai mare de calcul al distantei si prin asta si cromatica are de suferit atunci cand ne apar,
se vede cu ochiul liber cand apar pixeli arsi in zonele intunecabile.

20-05-2021
Iso are unele valori care noua ne dau 18%, evii intregi, celelalte 0,3 si 0.7 schimbanduse dupa cum facem
calculul

EVII INTREGI
Daca imi dintre ei este
100 200 400 800 1600 3200 6400 12800
125 250 500 1000 2000 4000 8000
ISO 100 este ca un fel de auto in ceea ce privesc culoriile, foarte soft. Pe timp de zi pentru o colorare mai
vie trebuie folosit minim un 200, idealul fiind valoarea de 400. Odata ce se inopteaza, daca noi tragem din
mana, iar valoarea timpului de expunere nu scade 1/125, pentru niste culori bune ne trebuie un minim un
iso 800. In momentul in care il punem pe trepied si incepem sa coboram timpul de expunere
60 30 15 1/60 1/30 1/15 Valoarea iso-ului scade pentru ca senzorul are sufficient timp sa extraga culori,
iar in momentul in care am intrat la secunde(indif de valoare) ISO poate sa stea negresit pe 100. Sunt
anumite situatii cand vrem sa scoatem ceva cu un timp foartea lung, uneori care depaseste 30 de secunde,
dar ne-avand telecomanda pentru setarea bulb,marim valoarea ISO, dar maxim cu un Ev, poate uneori 2,
dar nu mai mult. Maxim 400. De obicei este imposibil chiar si la o diafragma de f22 sa iti trebuiasca un
iso mai mare de 400.
Daca punem un blit stiind foarte bine ca acesta da o lumina neutral care in 90% din situatii distruge
culorile, avem nevoie de minim iso 400, iar blitul la randul lui sa stea obligatoriu pe TTL. Si cel mai
important lucru, non stop sa bata pe tavan, pe vertical, blitul fiind lumina de umplere nu lumina
principala, cu el cautam sa egalam lumina din zona de actiune si zona in care suntem noi.

4.Masurarea expunerii/timpul de expunere

In interiorul oricarui aparat foto este o penta prisma ce ne ajuta sa vedem cadrul. Langa penta prisma
exista un sensor de expunere care masoara luminozitatea.

Imaginea se reflecta in oglinda si este oblig, iar senzorul percepe imaginea si masoara luminozitatea. In
functie de aparate senzorii pot avea de la 256 pana la 90 de mi de pixeli care sunt raspanditi pe o suprafata
cu aceeasi dimensiune cu cea a senzorului, sau la aparatele de mici dimensiuni ei sunt orientati sa acopere
o suprafata cat mai mare a senzorului, in cazul acesta fiind pusi cat mai compact. Exista o diferenta foarte
mare intre masurarea expunerii si timpul de expunere, iar multi aici se pacalesc. Ca sa masuram
expunerea nu trebuie sa facem nimic, In momentul in care am deschis aparatul de fotografiat senzorul
activeaza automat si trage o anumita cantitate de lumina(depinde setarile pe care le avem setate in acel
moment)
Iar el ramane active atata timp cat noi dam o comanda aparatului, imediat ce nu mai facem nimic, el intra
in standby, apasam pana la jumatate butonul de declansare, se activeza si senzorul de expunere, dar de
data asta va trage alta cantitate de lumina, presupunand pana sa intre in standby noi deja am modificat la
cifre. In schimb cand vrem sa calculam expunerea totul cade in grija noastra, tinand cont prima data de
calcularea zoom-ului maxim care asa cum stim trebuie ca timpul de expunere sa fie mai mare sau egal cu
zoomul(distanta focala) adaugat cu o valoare iso si o diafragma are trebui sa ajungem la o valoare de 72%
de lumina din locul respectiv.
Avem un ton de culoare la noi care nu ne lipseste nici o data, tonul pielii
Tenul caucazian reflecta 25-30% din lumina care cade pe el(e mai deschis decat gri-ul de 18%)
Un ten mai gras este mai lucios, reflecta mai multa lumina, un ten mai inchis reflecta in mod normal si
mai multa lumina. Media e de 25% in mod normal.
Expunerea fata de ISO are si jumatati de masura( asa cum se intampla si in cazul diafragmei)
EV intregii :
(Expunere)
2 4 8 15 30 60 125 250 500 1000 2000 4000
2.5 5 10 20 40 80 160 320 640 1250 2500
3 6 12 25 50 100 200 400 800 1600 3200

FOCALIZAREA AUTO
Pentru ca un aparat sa poata focaliza are nevoie de contrast, mai exact daca in zona in care vrem sa
focalizam este un singur ton, o tabla sau un perete, este un ton uniform. In momentul in care facem un
semn pe un perete cu o culoare totul se schimba, acum incepe sa avem o granita foate bine definita intre 2
tonuri cu luminozitate diferita. Cu cat contrastul este mai puternic, cu atat aparatul focalizeaza mai rapid.
Focalizare buna sau proasta nu exista. Multi spun ca aparatul face focus cu anumite puncte si mai prost cu
altele, exclus, face acel focus mai rapid sau mai lent in functie de contrastul din zona respectiva. Exista
cazuri in care contrastul este fin(soft), daca pentru noi, pentru ochi, contrastul este suficient pentru
aparat, pentru senzor, uneori este imposibil sa focalizeze. Pentru un aparat profesional are limita.
Cele mai multe sau mai dese cazuri sunt acele cand vrem sa focalizam in lumina slaba sau cand subiectul
este in umbra. Cu cat cantitatea de lumina este mai mica sau umbrele sunt mai dense iar in caz ca
aparatul sau obiectivul nu sunt de o calitate de medie spre superioara sansele scad si mai dramatic.
Perfomantele in ceea ce priveste focalizarea tine de 3 factori foarte importanti.
1. Senzorul de focalizare( e o diferenta foarte mare intre un senzor dx fx din punct de vedere al
cantitatii de lumina.
2. Perfomantele obiectivului ( daca lentilele nu sunt tratate corespunzator, nu sunt date cu ceara,
adio contrast la nivelul senzorului. Cantitatea contrastului este afectata de calitatea obiectivului, a
lentilei, iar in momentul in care lentila primara sa zgariat performantele scad cu 70%.)
3. Motorul de focalizare inclus in obiectiv( sunt motoare ultrasonice care le gasim pe obiectivele
profesionale silentioase si avem motoarele mai ”diesel” care focalizeaza mai lent sau in caz de
contrast scazut uneori deloc.
Senzorii sunt de doua feluri:
 1. Normali
2. In cruce
Cei normal citesc pe o axa(pe vertical).Cei in cruce citesc pe doua axe( vertical si orizontal)
Fiecare producator ofera fotografiilor mai multe puncte de focalizare, depinde de nivelul aparatului cate la
numar, si tot de pretul aparatului depind si numarul lor in cruce. Foarte multe guri care se numesc
fotografi, spun ca cel mai simplu este sa focalizezi cu punctul central, recompui dupa care declansezi.

Recompunerea la focalizare
Fotograful vrea sa puna subiectul intr-o margine a cadrulu, foloseste punctul central, focalizeaza, dupa
care schimba pozitia aparatului, odata cu asta el ajunge in margine, subiectul in varianta asta odata ce
schimbam pozitia aparatului de fotografiat, subiectul nu mai ramane in planul de focus, in nici un caz. In
momentul in care aparatul focalizeaza intr-un anumit punct, orice element aflat la aceeasi distanta fata e
planul focal va fi in focus, ca atare planul focal se misca in cerc.
Unele obiective, in principiu cele pro au un gemulet la care indica un gemulet la care indica distanta la
care a focalizat. Focusul se misca pe un arc de cerc, nu linie dreapta, planul focal este taiat dintr-o sfera de
sticla si din ea e taiat planul focal. Avem centrul optic si avem centrul sferei. In momentul in care am
focalizat planul focal se misca pe un arc de cerc paralel cu sfera din care este taiat planul focal. Pai daca
fotograful focalizeaza cu punctul focal pe un subiect la recompunere ramane cu planul de focus ? In nici
un caz, este cazul cand avem o profunzime mare(f8-11), cand din cauza diafragmei inchise si a
profunzimei mari ramane in planul de profunzime, dar la recompunere subiectul nici o data nu va mai
avea la fel de multe detalii ca atunci cand folosim punctul din dreapta sau stanga si focalizam fara sa mai
reincadram.
Aparatul foto nu poate focaliza in mai multe planuri in adancime. El poate focaliza intr-un singur plan si
nimic mai mult, care se misca pe un arc de cerc.
Spun unii ca ”eu daca il pun pe auto el focalizeaza pe mai multe puncte”, da dar acestea se afla in acelas
plan, pe acelas arc de cerc la aceeasi distanta. Foarte rar se intampla atunci cand un punct de focus sa faca
focusul, alt punct sa nu il faca, in general focalizeaza mai greu, dar il face. Diferentele intre punctele in
cruce si cele normale nu sunt atat de mari pe cat se vorbeste, singura diferenta notabila intre cele doua o
gasim in fotoreportaj sau wildlife cand subiectul se deplaseaza mai rapid. In totdeauna in portretistica
masuram pe zona iluminata a fetei, nici o data pe cea in umbra. Foarte rar spre nici o data nu trebuie
combinata rafala cu focalizarea continua( af-c) pentru ca senzorul de focalizare se afla in pentaprisma si
cand ne uitam prin ocular vedem acea pentaprisma din care se reflecta imaginea. Se intampla in
momentul in care obturatorul focalizeaza, senzorul de focalizare nu mai vede nimic, oglinda se ridica si
incepe si lucreaza obturatorul. Singura situatie in care rafala se combina cu focalizarea continua este
atunci cand vrem sa tragem ceva la profunzime foarte mare. Exemplu: O barca pe apa care sare la
trambulina, se invarte in aer, acolo avem un singur ton de culoare, adica albastru(cerul), acolo nu ne
intereseaza profunzimea. Ne alegem un punct median prin care stim ca va trece barca si in momentul in
care a iesit de pe trambulina, rafala. Focalizarea pe subiect dinamic este o stiinta de stire statatoare.
Moduri de masurare
AF-S(nikon-single)/ One shoot(Canon)
Avem un subiect static, fotograful este static si el la randul lui, am pus focus punctul pe subiect, apasa
butonul pana la jumatate, focalizat, focusul ingheata acolo. In schimb daca subiectul se misca, automat
iese din planul de focus. Aceasta varianta de focalizare este pentru subiect static. Se potriveste foarte bine
cu modul de masurare spot, fiind foarte bune pentru portret sau pentru fotografia de fotoreportaj.
AF-C (AF – continu)/AI SERV (canon- dinamic). In momentul in care avem un subiect care schimba
pozitia mereu, automat el nu mai pastreaza aceeasi distanta de aparatul de fotografiat si in modul asta
odata ce fotograful a focalizat pe subiect, si mentine punctul de focalizare pe subiect, urmareste subiectul
cu punctul de focalizare tinand butonul de declansare apasat pana la jumatate, aparatul la intervale foarte
scurte reconfirma focalizarea incat subiectul sa ramana in focus.

Focalizarea manuala
Sunt momente cand aparatul esueaza in a focaliza mai ales cand facem fotografii macro, subiectul este
mai mic ca si punctul de focus ca atare nu putem focaliza cu un punct care este mai mare ca si subiectul,
si atunci se foloseste focalizarea manuala. Daca aparatul este pe trepied, il dam pe modul live-view.
Apasam butonul cu plus, si atunci imaginea se apropie. Subiectul il putem apropia pana la 100%, si din
inel apoi putem focaliza cu mare usurinta ceea ce ne dorim. Acest proces de apropiere se numeste
magnificare. Folosim magnificarea ca sa am subiectul cat mai mare in cadru sau video, sa apropiem o
imagine foarte foarte tare. Ulterior focalizarea devenind mult mai usoara.
Putem focaliza manual si din mana doar ca singura problema este ca penta prisma din vizor e toata clara
si atunci cand subiectul este mic intr-o poza iti oboseste ochiul.
La vechile aparate pe film, se folosea un sistem, se numea prisma cu dubla oglinda, mai exact vizorul era
semi-opac, doar in centru era un cerc unde imaginea se facea clara, unde se suprapuneau doua imagini. Tu
vedeai 2 imagini defazate, dar in momentul in care invarteai inelul de focalizare, cele doua imagini se
suprapuneau perfect. Se mai numea si orbul gainilor.
La prismele complet clare 100% (cand obiectivul este pe focalizare manuala), cat timp noi invartim de
inel, cautand focusul pot sa concentreze o cantitate foarte mare de detalii si atunci focalizarea din mana la
aparatele dslr este mai dificila. Un mare avantaj la focalizarea manuala le au aparatele mirrorless. In
focalizarea manuala au un sistem numit piki care genereaza pe elementele care au devenit clare in
fotografie un contur, un contrast. Pe masura ce misti inelul de focalizare vezi cum alte elemente capata
contur, zonele care au conturul sunt zonele focalizate. In conditiile astea la mirrorless e foarte usor sa
focalizezi manual, insa au si un mare minus cand vine vorba de contrast in momentul in care contrastul
este mai soft, tot ce ai de facut este sa te rogi sa mai focalizeze. DSLR-urile si aparatele full frameau
doua moduri de focalizare, 1. de contrast si 2 detectia de faza cu care sunt comparate nuantele.
In realitate pe senzor se formeaza doua imagini, si momentul in care cele doua imagini se suprapun,
aparatul focalizeaza. Cele doua imagini se formeaza in adancime, una in fata celeilalte. Senzorul de
detectie de faza masoara distanta pana la subiect si pe baza distantei se focalizeaza, in momentul in care
cele doua imagini s-au suprapus, imaginea este focalizata. (*are legatura direct cu iso*)
In cazul aparatelo entry level, de obicei au probleme cu focalizarea in lumina slaba, folosind AF-C
sansele de focalizare cresc cu 75%, aparatul cautand focusul in permanenta, iar daca subiectul este static
sansele cresc si mai tare.
Cel mai problematic ton de culoare este galbenul. Este un ton care ai impresia ca reflecta mai multa
lumina decat este in realitate insa galbenul este cu 0.7 Ev-i mai deschis decat griul de 18%
Galbenul este singurul ton de culoare care nu suporta variatii, nuanta este variatia unei culori. Galbenul
nu are nuanta fiindca sa observat ca prin modificarea luminozitatii isi schimba structura, deci el nu mai
ramane galeben. Elementul de baza se modifica si odata cu asta si structura, in final apare alt ton de
culoare.
Cand ne uitam in doua locuri diferite in care avem galben, pe un pix si un taxi( pixul plastic mat, taxi
tabla culoare metalizata) Unul pare mai inchis si unul mai inchis. El este acelas ton doar ca din cauza
materialului pe care este pus ne schimba perceptia, unul din el este mai lucios(tabla) si reflecta mai multa
lumina.

Moduri de masurare
1.Masurarea spot
Foloseste cand fotograful vrea sa focalizeze pe ceva anume, de exemplu portrete. Aceasta masurare iti da
o precizie maxima insa nu mereu o sa putem masura in modul spot, de exemplu cand tu esti in umbra si
subiectul in lumina sau viceversa. In acel moment senzorul trebuie sa treaca de la o cantitate de lumina
intruna mai mare, iar in conditiile astea iti va cere automat sa scazi cantitatea de lumina. Iar in secunda
urmatoare vei subexpune. Un alt exemplu este cand vrem sa fotografiem un grup de persoane, insa foarte
important de precezita, fiecare imbracat in alt ton de culoare. IN conditile astea va trebui sa folosim
matricea pentru ca spot masoara numai in punctul unde este focusul dat, nu are treaba cu restul imaginii.
2.Matrix (matricea)
Se foloseste cand vrem sa focalizam facand o evaluare a acelui cadru, el iti permite sa faci acest lucru
tinand ochii foarte antrenati. Matrix presupune ca in permanenta sa fi capabil sa evaluezi un intreg cadru
care inseamna un amestec de mai multe tonuri, ochii trebuie sa evalueze cam cum se pozitioneaza un
intreg cadru fata de gri-ul de 18%. Pentru a ne usura treaba, trebuie sa cautam sa focalizam pe o zona
medie, nici cea mai inchisa, nici cea mai deschisa.

3.Central evaluativa
Aparatul masoara focalizarea intr-o zona intre 8 si 16mm, el dandui o importanta superioara, folosind cam
60% din intregul cadru plecand de la centru spre margini si mai putina restul de da o importanta de 40%.
Se si observa acolo ca odata ce te apropii de margine, usor usor apare si un blur.
Iarba este mai inchisa la culoare cu -07 –un EV decat gri-ul de 18%.
Daca masuram pe zapada, avem +un EV.
Negrul este cu -0.3 Ev mai inchis decat gri-ul de 18%.
Albul este cu +1.7 EV mai deschis ( dar in cazul albului e mai deschis cu 1.7 decat 72% pe care il cere
aparatul)
Albul lucios este cu 2 EV mai deschis
Cand cautam sa facem un portret tinand cont ca portretele sunt de doua feluri si anume simplu si in grup
va trebui in primul rand sa compensam cu 0.3 – 0.7 EV-i pentru a iesi pielea cat mai reala. 0,3 pentru cei
cu tenul mai gras si 0.7 pentru cei cu un ton mai deschis si in plus se alege modul de masurare, spot cand
facem simplu, sau daca sunt cate doi, dar subiectul sa fie doar unul dintre ei odata cu asta focalizarea este
maxima si matrix, cand e vorba de grup unde aparatul avand mai multe persoane intr-un cadru trebuie sa
evalueaze tot cadrul, nu un singur punct.

Panning este singurul gen de fotografie care se face numai din mana, si in plus nu se tine cont de

Timpii la acest gen de fotografie se invart de la 1/2 la 1/60. ½ si ¼ e o adevarat arta.

1/60 este timp cam la indemana oricui, dar si calitatea rezultatului este mediocru.
Timpii cei mai folositi pentru genul acesta de fotografie sunt 1/30 si 1/15.
Pe de alta parte avem nevoie de diafragma deschisa mini f11- f22. Iar Iso sa se invarta undeva la intre
200, 400- maxim 800.

HISTOGRAMA
In situatiile cand incercam sa analizam cum ne-au iesit fotografiile afara in lumina soarelui, avem mare
problema, fotografiile par intunecate pentru ca contrastul display-ului este destul de limitat si in lumina
puternica nu le mai ofera realitatea, ori noi de multe ori vrem sa face corect de la locul faptei ca atare
avem in aparat un soft ce se numeste histograma. Ea ne ajuta sa vedem daca am pierdut informatii sau nu
in fotografie, in plus ne mai arata cum sunt distribuite tonurile in fotografie. Histograma nu este un
instrument sau un repel dupa care sa reglam aparatul. Daca histograma este lipita de partea stanga
inseamna ca am pierdut informatii in tonurile inchise, daca este lipita de dreapta, am pierdut informatii in
tonurile foarte deschise.
Pe orizontala ne este arata prezentata pozitia fiecarui ton de culoare in fotografie, de la cel mai inchis
pana la cel mai deschis. Pe inaltime avem ponderea fiecarui ton, deci pe orizontala ne este prezentata
pozitia fiecarui ton pe care este capabil aparatul sa surprinda si se mai numeste si latitudine de expunere
sau dynamic range, iar pe verticala ponderea lor, mai exact cat este de puternic acel ton intr-o fotografie.
La mijloc avem tonurile medii( 18% ).
Histograma este impartita in 5, incepand de la stangala la dreapta. Primele doua din stanga sunt cele de
shadows si black. (este format din dreptunghiuri cum ar veni)Prima este zona de black. A 2-a cea de
shadow, a 3-a gri-ul negru de 18%(expunerea), a 4-a highlights, iar a 5-a si a 5-a whites.
Histograma nu este un punct de referinta. Daca histograma nu este pe centru, nu inseamna ca fotografia
nu este corect expusa, asta e o greseala pe care o fac majoritatea, dar multe tonuri sunt mai inchise, sub
18%m (scoarta copacilor, zona de umbra, frunzele), in afara de cer cam totul este de 18% de obicei.
Histograma ne ajuta sa verificam daca am pierdut sau nu informatii.
Si lunandu-ne dupa unii care spun ca cel mai ideal este ca tonurile sa fie pe zona centrala, deci zonele de
shadow si highlights sa nu fie atinse, ajungem in situatia in care tonurile medii ajung sa nu aibe nici o
valoare in limita extremelor. Ele isi pierd orice urma de estetica, deci pur si simplu nu exista o histograma
perfecta, nu exista o histograma spre care sa tindem atunci cand facem o fotografie. Histograma este un
instrument de verificare post-fotografiere, o fotografie inainte de a face fotografia. Aparatul ne ofera 4
histograme: Histograma RGB, care daca le amestecam in cantitati egale obtinem gri. Deci histograma
RGB este histograma tonurilor de gri, iar aceasta histograma importanta, fiind singura histograma
completa in imagini, pentru ca orice culoare are gri in componenta.
Sa dam un ex concrect: Daca luam o fotografie color si dam saturatia la -40, sau -60, sa nu mai vb de -
100, ne raman doar tonurile de gri. Pentru ca orice culoare are in componenta tonuri de gri, iar tonul de
gri e component de iluminozitate. Cea componenta, gri-ul, stabileste cat de deschisa sau intunecata este
fotografia.
O culoare este compusa din 3 parti:
1. Tonul gri( denumit si baza)
Daca luam un tub de culoare albastra si il combin cu un ton de gri isi va schimba nuanta. Daca il combini
cu un gri mai deschis va rezulta un albastru mai deschis, si viceversa. Deci gri-ul stabileste cat de inchisa
sau luminoasa este culoarea respectiva. Nu exista culaore fara gri.
2. HUE – se citeste hiu( denumit pigmentul de culoare)
Avem culori primare RGB, sau culori complementare: xyam,magenta si galben. Daca noi tragem de
saturatie la minus, ramane cu cantitatea de gri a acelei culori, insa mare atentie cand dam saturatia la
minus si ramanem cu cantitatea de gri, aia nu este o fotografie alb negru, absolut deloc. Varianta asta se
numeste imagine in grestie(greyscall). Diferenta este foarte mare intre o imagine alb negru, care o facem
prin monocrom si una in grestie. Amandoua fiind compuse din tonuri de gri, pentru ca cea alb negru
originala, are contrastele mai puternice.
3. TIMPUL( nuanta culorii)
Luam culoarea rosie(culoarea de baza). Daca acel rosu il trec catre portocaliu are nevoie de galben. Deci
nuanta este deviata pe care o are o culoare de baza, spre o alta culoare. Daca din rosu vreau violet, am
vom pune de albastru. Cand avem o culaore de baza, nuanta este zero. O culoare deviata spre o alta
culoare, inseamna ca avem o nuanta de culoare care se trage din orice alt culoare si in felul asta putem
scoate pana la aproape 22 de milioane de culori, dar care sunt impartite in grupe, pentru ca ochii umani nu
pot detecta mai mult de 290 de mi de nuante de culori.
Mai avem si histograma tonurilor de gri, de asta aparatul are 4 histograme, 3 RGB, si una de gri, care este
si cea mai importanta histograma. Cu cat scara se duce mai sus cu atat au o pondere mai mare in
fotografie. Setarea care ajuta la urcarea aceste scare este ISO.

Cum ne putem da seama daca tonurile sunte expuse corect intr-o fotografie
Sa dam exemplu intr-un portret: O mare pondere o are culoare rosie, deci cand facem un portret
controlam histograma de rosu. Ca si pozitionare, dupa 18% mai avem 2 EVi, 36% si 72%, iar pana la
18% incluzand-ul si pe el, altii 7, insa ochii umani nu duc mai mult de 3, acolo deja fiind bezna.
18% + 9% +4,5% +2,25% (ochii) + 1,12% + 0.5,6% si 0.2,3%( DSLR) iar in videografie avem cu 2 evi in
plus (11%). Deci de la negru la alb (72% cantitatea ideala de lumina, pana la negru, la limita aparatului,
avem 9 EVi in digital.
Impartim histograma in parti egale stiind ca tonul pielii e cu 0,3 si 0,7% evi mai deschisi decat gri-ul de
18%, dar calculam si vedem unde cade gri-ul de 18%, langa el adaugam 0,3- 0,7% si vedem pozitia
corecta.
Daca avem o persoana imbracata in rosu, in primul rand trebuie sa vedem daca bluza este mai inchisa
decat tenul. Mergand pe ipoteza ca este, partea din stanga este bluza, partea din dreapta, este tenul. In
zona de black va fi bluza, iar partea de white, va fi tenul.
In peisagisitica ne raportam la iarba, asta fiind cu -0,7 si minu un ev mai inchis gri-ul de 18%, insa trebuie
avut grija, insa si acolo ca si oricare alta situatie sunt si zone de umbra, odata cu asta, valorile de mai sus
se schimba automat.
Histograma de pe display-ul aparatului are o compresie uriasa, fotografia aia daca are maxim 1.5 mb si
evident ca histograma reprezinta mici abateri, mai ales daca e facuta in RAW. Histograma pe care o
vedem noi acolo este histograma unui JPEG, pentru ca RAW nu este imagine. El fiind fisier, poate fi
deschis numai cu LR si Photoshop sau programele de la camera.
El fiind fisier nu poate fi afisat pe ecran ca atare aparatul genereaza un JPEG tam neil (de o rezolutie,
dimensiune foarte mica incat noi sa putem vedea ceva pe display) . In momentul in care aparatul
optimizeaza acel Raw la Jpeg, compresia este enorma. Mai concret un raw de 14biti, contine aproximativ
4.096 si 4100 de mii de tonuri de gri, jpeg-ul raw-ului contine 256 de tonuri de gri. Deci histograma de pe
aparat nu este foarte exacta, cea reala o gasim in LR sau PS. Histograma din program citeste informatiile
fix din spatele imaginii.
Circuitul imaginii de la senzor la imaginea efectiva.
1. RAW- informatie digitala
2. Amplificatorul de semnal( pleaca tot raw)
3. Buffer-ul (memoria temporara)
4. RAW (informatia –fisier ajunge pe card)
4. Softul aparatului unde se produce compresia in jpeg
5. Jpeg-ul ajunge pe card

Diafragma
Inainte cand erau aparatele pe film, pentru o expunere corecta, fotografii foloseau anumite valori, dupa
vremea si locul in care se aflau. In final, pentru timpurile de atunci, a devenit chiar o regula care se numea
regula sunnysixteen.
Era soare, f16 (de aici si denumirea de sunnysixteen)
Era soare difuz f11( este uneori soare afara, dar in atomsfera este o pacla, un fel de ceata)
Era inorat f8
Era ploaie f5.6
Era furtuna f4
Era seara f2.8
Era noapte 2.0
Regula asta era de ajutor cand nu exista exponomentru integrat, dar sa zicem ca fotograful fiind pe timpul
zilei cu soare afara avand diafragma de f16, voia sa foloseasca diafragma de f2.8, deci castigam. Acesti 5
evi ii castigam ori prin expunere ori prin iso, ori prin amandoua in acelas timp, scurtand timpul de
expunere sau scazand valoarea iso, ori de ce nu, umbland la ambele.
In ziua de azi aparatele digitale pe modul auto gandesc exact dupa regula sunysixteen plus regula distantei
focale.
O fotografie cu profunzime mica inseamna o fotografie in care in clar apare doar subiectul, sau de multe
ori, doar o parte din subiect, in spate totul fiind blurat. O fotografie cu profunzime mare este aceea care
claritatea este pe toata suprafata, detaliile sunt mai multe insa tinut cont ca nu focusul face toata aceasta
treaba. Aici treaba este impartita in doua:
1. Planul de focus unde avem focalizarea pe subiectul resprectiv
2. Planul de profunzime care se trage dintr-o diafrgama inchisa dar ajutata de modul de masurare AF-S
combinat cu matriceala.
Diafragma fata de celelalte doua setari ne da o cantitate dubla de lumina , insa daca suntem atenti
observam ca si nr valorilor ale ev-lor intregi este injumatati-ti in cazul diafragmei
F1.4 f2.0 f2.8 f4 f8 f11 f16 f22
Diafragma da dublu la cantitatea de lumina fata de expunere si Iso, 0.3 = 12%, 0.7(24%), ev intreg 36%
In situatia in care vrem sa lucram pe parti ale ev-ului e de preferat ca intodeauna diafragma sa fie cea care
ramane intreaga si asta pentru ca celeleate doua(expunerea si ISO) au valori identice, egale dam 0.3 la
expunere = 6%, dam 0.7=12% de la ISO si vine exact 18%, ev intreg. In schimb daca dam de exemplu un
0.7 la diafragma(0.7 care deja ne da mai multe lumina de la expunere sau iso, 24% si mai adaugam un 0.3
de la una dintre celelalte deja ajungem la 36%, un ev in plus de lumina

Balansul de alb
Unii fac mici confuzii intre expunere si balansul de alb. Expunerea ne ajuta sa obtinem felul ca
luminozitate, mai intunecata, mai inchisa, balansul de alb ne ajuta sa controlam acuratetea cu care redam
culorile in fotografie. Orice sursa de lumina cunoscuta de la lumina solara pana la cea artificiala este
colorata, exceptie facand bliturile de studio sau cele de reportaj(cel extern care vine montat pe patina
aparatului), in rest orice sursa de lumina genereaza o anumita culoare. Culorile de la lumina se amesteca
cu acele culori ce noi le avem in mediul nostru de fotografie denaturand perceptia culorilor, cel putin
teoretic, si teoretic pentru ca creierul nostru este un photoshop foarte performant.
Intram intr-o sala cu o lumina dominanta de portocaliu sau albastru(culori calde sau reci). Dupa ceva timp
dupa ce creierul se invata cu ambianta, nu vom mai percepe ca o lumina dominanta si o anuleaza.
Aparatul nu stie sa fac asta, sa verifice cu acuratete o anumita dominanta de culoare, si uneori dominanta
ne deranjeaza, iar cu ajutorul softului o corectam, dar in alte cazuri nu vom dori sa facem asta. De
exemplu dominanta de la lumina solara, ai sa vrei vro data sa anulezi dominanta de portocaliu sau de
rosu, de la un apus de soare sau rasarit. Exact aceste culori genereaza o atmosfera. Deci nu in orice
conditii vrem sa anulam dominanta de culoare, in plus sunt o gramada de asa zisi fotografi care vorbesc
de culori neutre, multi dintre ei insa vorbesc despre asta fara sa stie ce este o culoare neutra. Culorile
neutre le percepem cel mai bine vara, la ora pranzului cand lumina sorelui este alba, avem un interval de o
ora jumate intre 12:30 si 14:00 cand lumina soarelui nu are nici un fel de dominanta, balansul de alb nu
spune nimic, culorile sunt sterse, inexpresive. Daca ne luam dupa majoritatea, cele mai frumoase peisaje
ar fi la apus si la rasarit, insa si noaptea are momentul ei, mai exact de foarte putine ori, un fotograf
profesionist va dori sa scoata culorile asa cum sunt ele, neafectate, in mare parte majoritatea tind spre o
culoare calda, portocaliu. Singura data cand dorim culori reale, este atunci cand facem fotografie de
produs. Culorile calde sunt mai placute privirii. Atat in portretistica cat si in peisagistica. Exista cazuri
cand aceste culori calde sau reci sunt excesiv de pronuntate si vom dori sa corectam aceste lucruri dar
foarte rar vom dori sa obtinem culori neutre.
EX:
Mergem intr-o biserica la un botez cu acea lumina calda, de multa ori difuza de la becuri sa obtinem niste
fotografii cu culori neutre, pai de ce sa anulam atmosfera, nu aia e cea care genereaza acea stare. In
fotografie trebuie sa gandesti ce vrei sa obti, pe partea de compozitie, pe partea artistica nu exista o reteta
daca esti profesionist. Deci balansul de alb, ne ajuta sa curatam abaterile cromatice datorate de influenta
dominante de culoare a sursei de lumina. Aici la balansul de alb exista unul care este un fel de ”auto” care
iti poate arata culorile reale care sunt in atmosfera.

1.Soare – Acest mod de obicei il folosim intr-o zi insorita, in jurul orei pranzului pentru ca exact atunci
este acea ora jumatate cand lumina soarelui este calda, culorile din mediul inconjurator sunt terme,
neexpresive, acest mod introduce o cantitate de portocaliu pentru a aduce culorile intr-o zona mai calda,
mai placuta ochiului, le face mai vibrante. Numai ca daca folosim acest priset spre seara cand lumina
devina portocalie o sa ziceti ca clientii au hepatita, din cauza asta acest priset se foloseste intr-un timp de
scurt in zilele insorite.
2. Nori – Acest priset il folosim cand este inorat afara, intr-o zi inorata, dominata de culaore este albastra,
o culoare rece care face culorie sterse. Norii intr-o cantitate foarte mare reflecta culoarea cerului, cerul
albastru pentru ca atmosfera filtreaza ultravioletele, si din cauza asta aparatul cauta sa introduca o
cantitate de culoare galben-portocaliu pentru a salva culorile placute privirii.
In optica galbenul este culoarea care anuleaza albastru, ca atare cand introducem galben in fotografie,
dominanta de albastru va fi indepartata. Acest priset trebuie folosit cand avem un cer incarcat de nori grei
, niste nori negri afara, altfel imaginea va fi excesiv de portocalie.

3.Auto- acest mod incearca sa identifice o dominanta de culoare, daca exista in fotografie,
controleaza daca undeva in acel cadru este o dominanta care sa afecteze uniform acel cadru si
daca este incearca sa o anuleze.
Sa ne gandim la un perete, sa zicem unul verde, insa intr-o parte e cu umbra, intr-o parte bate
lumina, in cazul asta nu are o culoare uniforma, la el schimbandu-se cantitatea de gri, ca atare
culoarea nu mai este aceeasi.
Aparatele profesionale in modul auto cand cauta o dominanta, producatorul ii seteaza o toleranta
foarte mare la componenta de gri si intr-o masura destul de mare anuleaza umbra.

Aparatele entry-level spre medium-level seria 3000, seria 5000(nikon) sau 4000,400(canon) nu
disting asa bine umbra, ca atare nu actioneaza. Deci performantele in modul auto depind de
aparatul pe care il avem fiecare. In principiu insa niciun fotograf profesionist nu lucreaza cu
balansul in modul auto. Si asta datorita faptului ca atunci cand captezi un numar mare de poze,
balansul de alb va varia de la imagine la imagine in functie de cum considera aparatul. Daca
aparatul ar surprinde mai mult din lumina solara ar lua o decizie, daca ar surprinde mai mult din
lumina artificiala ar lua alta decizie, nu am avea doua fotografii la fel si atunci noi tragem 500 de
imagini, fiind obligati sa le prelucram separat , pe cand daca folosim un alt preset, care insemana
o interventie fixa a aparatului, editam una, le sincronizam apoi pe toate si le-am rezolvat in
cateva minute.
O alta problema este exact la editare, si anume in momentul in care schimbi balansul de alb din
program, programul va folosi culorile din imagine pt a iti reda ceea ce vrei si odata cu asta
pierdem culori.

4.Blitz –
Luandu-ne dupa denumire ar insemna ca acest preset ar trebui utilizat cand punem un blitz
extern, ptc lumina blitz-ului e alba.
La acest preset aparatul introduce in imagine cea mai mica cantitate de portocaliu din toate
preset-urile, acesta afecteaza imaginea uniform, ne ofera o culoare calda, ne duce culorile spre o
culoare mai vibranta, in momentul in care bagam raw-urile la editare si vrem sa corectam
imaginea, ne permite cele mai reale culori, ne da deoparte dominanta de portocaliu si ramanem
cu culorile care erau in locul respectiv. Cei de la adobe au demonstrat ca pentru a ajunge la
culorile cele mai exacte, raportat la realitate, trebuie folosite preset-uri blitz, datorita felului in
care gandeste matricea senzorului de culoare.

4.Casuta in con de umbra – Aceasta pictograma o folosim cand fotografiem un subiect aflat in
umbra pe o zi insorita ptc intr-o zi insorita, umbrele din cauza faptului ca nu ajunge lumina
soarelui, preiau dominanta de culoare a cerului, adica albastru. Deci umbrele vor avea o
dominanta de culoare albastra, o culoare rece. Aparatul introduce o cantitate de portocaliu, dar
daca surprindem si zone care sunt iluminate direct de soare, acele zone vor fi afectate extrem de
tare de dominanta de portocaliu, va fi afectata atat zona de umbra cat si zona in care bate soarele
direct

5.Becul incandestent – Aceasta pictograma genereaza o lumina calda, excesiv de calda, atunci
aparatul introduce un albastru cyan in fotografie pentru a elimina portocaliul, nu anuleaza
complet, dar duce spre o redare a culorilor mult mai placuta. Daca intr-o incapere vom folosi
aceasta pictograma impreuna cu un blitz veti reusi sa scoateti subiectele fix de culoarea
caramizii.
Daca un fotograf foloseste aceasta pictograma si iese cu setarea asta afara, unde nu aveti
portocaliu, aparatul in schimb introducand o cantitate destul de mare de albastru- cyan. Brusc o
sa aveti niste persoanje ca la avatar, iar dominanta de albastru nu mai poate fi corectata in veci.
Singura varianta fiind sa o treci in gretie (grayscale), sa spui ca e artistica, dar nici asa nu
functioneaza de cele mai multe ori, ptc in momentul in care subiectul e albastru, cand il treci in
gretie, lui albastru ii corespunde un gri mult mai inchis fata de un rosu si atunci o sa para excesiv
de gri.

CROMATICA IN FOTOGRAFIE
Culorile primare in optica sunt RGB. In optica se lucreaza cu culori aditive.
In pictura, culorile primare sunt rosu, galben si albastru, in pictura se lucreaza cu culori substantive.
In fotografie, in optica lucram cu lumina incidenta, lumina care cade pe senzor, la pictura insa lucram cu
lumina reflectata, lumina cade pe panza si se reflecta in ochiul uman.
Principile sunt putin diferite,avem odata culorile primare RGB, astea fiind culorile de baza, culorile cu
care sunt obtinute alte culori.
Deci RGB, in cantitati egale daca le combinam, ne va da gri. Culorile complementare sunt culorile
obtinute prin imbinarea a doua culori primare.
Complimentarea lui rosu formata din verde si albastru, este xyan(cyan) .
Complementarea lui verde formata din rosu si albastru este magenta.
Complementarea lui albastru formata din rosu si verde este galben.
Sa dam un exemplu in studio:
1. Avem un fundal albastru(alt fundal ne mai avand), noi insa dorim sa fie gri, punem un blit pe care
atasez un filtru care sa lumineze doar fundalul in momentul acela lumina amestecanduse cu albastru, va
genera gri. Vom folosi un filtru galben.
2. Avem un fundal albastru noi insa dorim sa fie rosu , punem un blit pe care atasez un filtru langa care
mai adaug inca unu. Le putem aseza in orice ordine dorim, vom atasa un filtru galben(pentru a genera
gri*neutru*, si un filtru rosu care sa ne faca fundalul rosu.

Daca dorim sa facem diferite efecte, e foarte important felul in care se amesteca culorile din punct de
vedere optic.
Foarte important este ca toate partile unui cadru sa fie in proportie egale din punct de vedere cromatic, si
aici exista niste reguli. Toti vor fotografii color dar putini stiu ca asa cum e partea compozitionala in
fotografie, este si partea cromatica care trebuie sa fie echilibrata. Aceasta cromatica influenteaza
echilibrul vizual. Asta inseamna ca culorile dupa cat de multa lumina reflecta ele nu pot exista in orice
proporti, daca vrem sa vorbim de armonie vizuala, pentru ca daca vrem sa creem un ”cici”, pot sa existe
in orice proportii vreti voi. Dar cand vorbim de fotografie si inclusiv de estetica culorile nu mai pot fi
combinate oricand si oricat.

Daca vrem sa avansam putin in cromatica, treaba se schimba.

Defapt in realitate nimic din ceea ce este mediul nostru inconjurator nu este colorat. In momentul in care
lumina cade pe o suprafata, acea suprafata asbsoarbe lungimile de unda corespunzatoare ale anumitor
culori lasand sa treaca lungimile de unda pe care noi le percepem, dar in realitate ele nu sunt colorate.
Asta e doar o perceptie a ochiului uman. Fizica optica demonstreaza foarte usor acest lucru. In principiu
cand masori ce lungimi de unda sunt pe o suprafata acolo insa vezi ca fiecare culori ii corespunde o
anumita lungime de unda si atunci cand masori lumina ce cade pe o suprafata observi ca anumite lungimi
de una sunt absorbite pe suprafata respectiva , restul sunt lasate sa treaca, exact lungimile de unda, asupra
pe care tu o observi asupra suprafetei respective. In realitate obiectiele sunt incolore. Totul este incolor,
doar ca numai o sursa de lumina ajuta ca diversele texturi sa absoarba anumite lungimi de unda
corespunzatoare anumitor culori reflectanduse de pe suprafetele respective doar culoarea pe care tu o
percepi, ochiul uman in intuneric vede alb negru.

K(Kelvin) – Temperaturi de culoare

Un tip pe nume Kelvin, tot incalzea diferite bari de otel si a observat urmatorul lucru, odata ce bara de
otel se incalzea, ea incepea sa genereze o lumina cu culori care le regasim in realitate. Si a ajuns la
urmatoarele concluzii. Cum ca incalzind o bara de otel la 5450 de grade(dupa unele manuale ar fi 5540)
bara respectiva incepea sa genereze o lumina complect alba.
Cand punem pe foc un element sa se incalzeasca, prima culoare este rosu, a doua etapa este portocaliul, a
treia etapa este galben si abia a 4-a etapa este alb. A 5-a etapa este xyan(cyan), iar cand ajungem la a6-a
etapa albastru este tragic. Ca atare scara noastra in temperatura Kelvin incepe de la 2500 si se termina la
10000 grade Kelvin. Gradele Kelvin, ne ajuta sa setam balansul de alb atunci cand stim temperatura de
culoare din camera sau locul respectiv.
Exemplu: sunt anumite becuri cu lumina economica pe care sunt trecute temperatura Kelvin, ele variaza
intre 3400- 3000 grade kelvin. E greu sa gasim temperatura corecta pentru ca mai suntem influentati de
tensiunea care variaza la priza. Cea mai buna utilizare a temperaturii kelvin vine din alta directie. Punem
aparatul in modul live-view ( de preferat pe trepied) setam aparatul in Kelvin din WB si incepem sa
schimbam temperatura, odata cu asta se schimba dominanta cautand cea mai convenabila dominanta in
acel loc.
In primul rand trebuie sa ii dai aparatului un reper, uite eu stiu ca suprafata asta este ”gri”, cand ma refer
la gri, ma refer si la alb, albul fiind un gri deschis, deci aparatul citeste cel mai bine balansul de alb pe gri
de 18%. Gri-ul nu are variatii, este un ton neutru prin definitie. Alb cu dominanta de culaore exista, gri
nu.
1. Mergem pe Pre(Nikon)
2. Tinem apasat butonul wb pana Pre clipeste
3. Facem o fotografie si asteptam confirmare, daca in ocular va aparea GD(good), putem sa facem
fotografia, in cazul incare apare No GD(no good), atunci problema se trage de la gri-ul de 18%, ori e
subexpusa sau supraexpusa si in cazuri particulare se trage si de la valorie Ev-lor intregi mai ales din
expunere si cu precadere in momentul in care este prea scurt.

Compozitia

Sa facem diferenta intre poza si fotografie:

Fotografia trebuie sa contina un mesaj cu raportul fotografului.
Fotografia e facuta de fotograf, aparatul ne ajuta sa imprimam fotografia pe senzor.
Primul lucru care trebuie dezvoltat este capacitatea de a va imagina cadrul pe care vreti sa il
surprindeti si cum vreti sa il surprindeti.

Marea majoritate a fotografilor care trec de la poza la fotografii sunt invatati sa duca aparatul la
ochi si se uita prin vizor considerand ca ceea ce vad este singura lor optiune . Complet gresit.

Atunci cand vrei sa realizezi un cadru ai o infinitate de posibilitati iar actiunea cu fotograful si
aparatul la ochi nu face decat sa restranga posibilitatile doar in directia pe care o vede .
De multe ori nu are curiozitatea sa miste din vizor si sa vada cum variaza unghiul sa cuprinda
perspectiva. Se opreste pozarul nostru cu ideea ca asta trebuie sa traga, lasand toata
responsabilitatea in seama aparatului.

Cand te folosesti doar de aparat nici macar nu exersezi, tu ducandu-l la ochi, miscand sa zicem si
din inelul de focala, nu ai imaginatie sa iti dai seama ce alte varianta ar mai fi. In momentul in
care creierul va putea face acest exercitiu, te vei trezi ca tie iti lipsesc niste experiente vizuale,
dar cum ar arata fotografia la 14 mm, dar cum ar arata la 300mm, cat de departe sunt obiectele
unele de altele, cum ar arata profunzimea in 2.8, dar cum ar arata in f11 si atunci vei simti ca
natural tu vei avea nevoie sa faci aceste exercitii ca altfel nu iti poti imagina acel cadru.

O alta problema este ca in momentul in care merg pe varianta cu cadrul din fata ca fiind singurul,
in acel moment ai ras orice urma de creativitate, distrugi tot ce inseamna parte de observare, de
analiza.
Cand privesti un cadru si spui “ imi place “, nu te referi la tot ce vezi, in majoritatea cazurilor
acel imi place. Deci cand spui imi place este o anumita zona din acel camp vizual. Numai ca acel
detaliu care iti da acea senzatie de placere. Poate fi fotografiat din 350 de mi de unghiuri si cu
fiecare unghi pe care il schimb, la acel detaliu se schimba fundalul din spatele acelui element,
deci imaginea va fi complet alta. Daca ne miscam mai sus mai jos, imaginea va fi iar alta si
atunci daca creierul tau nu concepe ca exista aceste alternative la dispozitie, cand faci o
fotografie, cum poti sa stii tu ca atunci cand ai declansat ai ales varianta ideala, nu stii pentru ca
tu esti invatat sa duci aparatul la ochi. Asta e varianta ideala pentru tine, e singura, ca aparatul
face fotografia, nu fotograful.

Nu ai nevoie de aparate scumpe, fotografia se face in creier, aparatul are doar senzorul care iti
reda, iar cand stii ce vrei, vei stii sa setezi aparatul. Odata cu setarea iese si rezultatul.
Multi isi cara aparatul dupa ei si se grabesc sa declanseze, dar de ce sa te grabesti, prin asta iti
distrugi exact momentul asta, cand tu trb sa inveti sa iti folosesti imaginatia in care previzualizezi
cadrul pe care vrei sa il surprinzi si cum vrei sa il surprinzi, ptc imaginatia sa inceapa sa lucreze,
du-te fara aparat.

Foarte multi care fac mai ales fotografie de portret, nunti se duc la workshop-uri, la cursuri sa
caute sabloane, sa gaseasca “retete” dupa care sa gaseasca compoziti reusite si sunt foarte
dezamagiti, cand inteleg ca de fapt compozitia inseamna creativitate, folosirea imaginatiei, a
sensibilitatii.
Cel mai bine este sa te uiti in jurul tau, iti iei un context si incepi sa iti imaginezi tot felul de
cadre.

In compozitie, nu exista reguli care sa te ajute sa faci o fotografie mai buna, totul tine de fiecare
aici , in schimb sunt niste principii vizuale care se folosesc in post-fotografiere(inainte de a face
fotografia) → atunci ar trebui sa fie pre :) (asta e de la mine, deci poate imi scapa mie ceva) .
Compozitia nu se face pentru a aplica reguli, cine face fotografii pentru a respecta reguli e foarte
limitat, toate principiile de compozitie se folosesc in post-fotografiere pentru a iti da seama ce iti
place sau ce nu iti place. Exact partea asta, fotografii o ignora. Fotografia nu se termina odata ce
s-a imprimat pe senzor, imprimarea este cel mai putin important din actul fotografierii, in
dezvoltarea unei persoane pentru ca doua parti sunt importante.

1)Partea in care iti imaginezi cadrul.

2) Dupa fotografiere te duci acasa si analizezi ce e bine si ce nu e bine.

Analiza este cea mai importanta parte si aceea te ajuta sa te dezvolti. Faptul ca tu ai stat doua
saptamani cu aparatul in mana, 24/24, nu te face cu nimic mai fotograf. Nu inveti nimic cand
o surprinzi, absolut nimic. Tot ce inveti despre compozitie, inveti ulterior, cand iti analizezi
imaginile. Foarte multi partea asta o ignora, se uita la fotografie acasa si spun, asta imi place,
asta nu imi place. Pai ce nu iti place, tocmai acolo evoluezi, acolo inveti compozitia. Ptc( pentru
ca) 8/10 fotografii, vor trebui decupate pentru a se refeace incadrarea. Cel mai bine, mai ales la
inceput, indiferent de fotografie, de genul ei, sa o tragem mai larg. Ulterior, o decupam si odata
cu asta o putem si reincadra, fiind luata mai larg, avem mai multe optiuni.

Partea cu compozitia e un proces mult mai complex, in care intelectul e folosit foarte mult. Cea
mai importanta parte este analiza, cand incepi sa dai cu delete, inseamna ca iti asumi raspunderea
in ceea ce faci. Decizi ca dintr-un grup de mai multe, una e cea mai buna, iar cand spui treaba
asta, inseamna ca le-ai evaluat pe toate si ai vazut ce ai gresit in unele dintre ele, inclusiv ce e
bun in cea pe care o pastrezi.
Multi stiu sa spuna “lasa-le pe toate”, pai asa nu iti asumi nimic, nu esti fotograf, cel mult pozar
Tinind cont ca fotografia e un mod de comunicare vizuala, cum e si pictura si sculptura, si simti
nevoia sa te exprimi, dar nu te intelege nimeni, incepi sa te exprimi prin imagini, incepi sa faci
mesaje cat mai coerente ptc altfel nu ar intelege nimeni nimic din ele.

Expui ce v-a placut voua insa din cauza faptului ca nu exista creativitate, experienta in
compozitie, in majoritatea cazurilor dam gresi, doar ca noi ne folosim de cea mai simpla scuza pe
care o avem si anume argumentam verbal nereusitele fotografice. Incepi sa arati niste puncticele
mici, mici, care ti-au placut in fotografie si care abia se observa. De ce? Ptc fotograful nostru,
neavand experienta vizuala, a uitat ca el vede la o proportie gigantica fata de cat se vad
elementele in fotografie si la cat de larg e cadrul, surprinde niste elemente care nu au nicio
legatura cu compozitia, iar odata cu asta, scade proportia celor importante, incat ajung sa fie
invizibile, dupa care te uiti la fotografie si nu intelegi de ce nu iti place, dar iti placea ce vedeai
cu ochiul liber ptc proportia vazuta cu ochiul liber e gigantica, iar acele elemente care ti-au
placut, capata o proportie mult mai mare.
Nu poti sa spui wow, ce frumos la tot ce vezi, creierul nostru nu e capabil sa retina atatea
informatii si sa le puna cap la cap, cum este un unghi de 360% desi il percepeti. Voi cand priviti,
nu puteti fi atenti la tot ce aveti in acest camp vizual, ci doar anumite detalii. Dar de cele mai
multe ori, esueaza ca fotografii se grabesc si nu inteleg diferenta intre poza si fotografie.

Pana intelegi compozitia, dezamagirea e destul de mare, se invata in timp.

Pleci intr-un concediu si vrei sa te intorci cu niste imagini deosebite, asta vei reusi, doar daca
dedici concediul fotografiei, nu poti si la momentul ideal sa prinzi lumina ideala daca tu de duci
in momente scurte. Uneori pentru o singura imagine stai ore intregi, 3-4 cel putin. De multe ori
pretentile de la tine sunt nefondate. Nexistand experienta nu ai cum. Fotografia se invata in timp
cu pasi mici, iar pasii acestia nu ii simtim, doar teoretic te ridici la un nivel care, practica nu il
atinge. Fara practica nu faci nimic. Prin practica ajungi ca greselile sa se transforme in niste
sabloane pe care le reti si nu vei mai repetea acele greseli. Intre teorie si practica sunt doua linii
complet paralele care nu se imbina nici o data. Pentru a invata compozitia nu ai nevoie de
apparat, ai nevoie sa faci exercitii vizuale. Poti oricand sa iti alegi un subiect si sa incepi sa
explorezi. Sa te invarti in jurul lui si sa vezi ce variante ai si vezi din diferite unghiuri. Aparatul
este doar sa vezi ca variantele pe care tu le-ai luat in considerare ale pe care ti le-ai imaginat pe
final.
Iau aparatul si vreau sa fac o fotografie dar vad ca fundalul nu se potriveste cu subiectul, ok ma
mut mai in spate si incerc din nou, iar nepotrivire. Atunci schimb unghiul si vad apoi ca totul se
muleaza perfect, Subiect/fundal. Dar toate astea se invata in timp prin exercitiu. Primul lucru pe
care trebuie sa invatati sa il faceti este sa indentificati subiectul. E unul din cele mai grele lucruri
si toate se trag de la faptul ca majoritatea isi atarna aparatul de gat, iar pentru majoritatea,
fotografierea egal declansarea, nu are nici o treaba una cu alta. Dute si exerseaza fotografia fara
aparat. Si multi vor spune ” Moama si cand vad un cadru genial o sa il ratez”, asa si ? Sa fi
multumit ca l-ai vazut. Ca ai gasit cum sa il incadrezi. Trebuie sa fie complet indiferent parerile
celorlalti fata de fotografiile voastre pentru ca voi trebuie sa faceti fotografiile cum va place
voua, daca cuiva o sa ii placa fotografiile voastre o sa fie meritul vostru. Daca altora o sa le placa
viziunea voastra o sa fie clientii vostri. Daca nu cu siguranta nu. Dar voi trebuie sa simtiti
confortabili cu voi insiva cand faceti acele fotografii, nu sa va ganditi ”oare o sa ii placa? ”, cui
sa ii placa, nou trebuie sa ne placa in primul rand, noi facem acele fotografii. Cand tu incerci sa
copiezi pe altul, nu mai ai nici un fel de viziune, se simte asta de la un km. Iesim undeva si vezi
ceva ce iti place mult fara sa iti bati capul ”Ionut, cum sa o incadrez ?” ,”-nu stiu, de unde sa stiu
eu cum sa incadrezi tu”, incadreaza tu spune-mi ce ai vrut sa surprinzi si dupa aia o sa zic
raportat la ce voiai, ce greseala ai facut la viziunea ta. Nu ma intreba pe mine cum sa fotografiezi
tu, eu stiu doar cum sa fotografiez eu, fiecare e unic, ca atare fiecare va fotografia in felul lui.

Norii nici o data nu vor fi subiect, norii genereaza o anumita atmosfera care se raspandeste
asupra unui peisaj facand-ul mult mai dramatic creand tensiunea vizuala in cadru.
In totdeaun cand avem scurgeri de apa, parauri de exemplu, cel mai bine este sa subexpunem, dar
sa o facem controlat, -0.7 , -1.3 evi, pentru a reusi sa obtinem suficiente tonuri in umbra. Cand
avem un rau in cadru, la compozitie raul trebuie sa plece din stanga sus si sa se termine in
dreapta jos, dinamica va fi mult mai accentuata cand suntem obisnuiti sa curga prin esantioane.
In decursul timpului, sa inteles din diferite culturi ca citirea unui cadru se face de la stanga la
dreapta, functioneaza ca la o persoana care scrie invers. De multe ori pentru a accentua si mai
mult dinamica raului trebuie sa avem un punct de statie, cel putin mediu. In zona in care raul este
mai lat coborati punctul de statie (punctul de statie fiind punctul pe verticala de unde facem
fotografia) introducand-ul in prim planul fotografiei(prim planul creaza ordin de marime, si cu
cat prim planul este mai mare, raul curge de la o distanta mai mare), dinamica curgerii acelui rau
este accentuata, de multe ori prim planul ne ajuta sa accentuam tridimensionalitatea, in aceas
timp privitorul parca e plasat acolo in cadru crescand si mai mult atmosfera perceputa de privitor.
In momentul in care vrem sa scoatem in vedere un peisaj, automat oamenii trebuie exclusi, in caz
contrar oamenii devin subiectul principal, prezenta umana va atrage atentia, va fi primul element
in spre care ne ducem.

In cazul in care ploua si apa ajunge pe lentila obiectivului stergeti urgent, mai ales cand e vorba
de mai multi stropi. Asta insemnand o cantitate mai mare de calcar, iar daca picaturile apuca sa
se usuce, in momentul incare lumina bate in acea urma creaza distorsiuni cromatice, in plus ne
vom dori sa il stergem odata ce sa uscat avem sanse foarte mari sa zgariem si lentila.

Exercitii:

expunere2 4 8 15 30 60 125 250 500 1000 2000 4000

iso 100 200 400 800 1600 3200 6400 12800

diafragma F1.4 f2.0 f2.8 f4 f5.6 f8 f11 f16 f22

1/125 iso200 f8
1/1000 200 F2.8
Mercu cu iso la 100, si castig un ev, raman cu 2
1/500 iso 100 f2.8

Expuneri diferite acelas rezultat.

Exemplu 1
1/250 iso200 f1.4
1/4 200 F11
1/8 400 f11
1/15 800 f11
1/30 1600 f11
1/60 3200 f11
1/125 6400 f11
Exemplu 2
1/125 f22 iso 200
1/125 f8 iso 1600
1/1000 f8 iso 200
1/2000 f8 iso 400
1/4000 f8 iso 800