Curs 5

3.2.2.3 Finanţarea prin intermediul pieţei leasingului

A. Conţinutul leasingului

Accesibilitatea acestei forme de finanţare pentru întreprinderile de dimensiuni mici şi

mijlocii, dublată de avantajele oferite, au contribuit la extinderea operaţiunilor de leasing în
practică. În România, contractul de leasing se prezintă sub două forme: leasingul financiar şi
leasingul operaţional.
Leasingul are ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin
destinaţie, precum şi bunuri mobile, aflate în circuitul civil, cu unele excepţii prevăzute legal.
Prin operaţiunile de leasing o parte denumită locator (finanţator), transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun (activ), al cărui proprietar
este, altei părţi, denumită locatar (utilizator), la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice,
denumită rată de leasing.
La sfîrşitul perioadei de leasing locatorul (finanţatorul) se obligă să respecte dreptul de
opţiune al locatarului (utilizatorului):
 de a cumpăra bunul;
Dacă întreprinderea utilizatoare formulează o ofertă fermă şi irevocabilă de
cumpărare, aceasta poate să-şi exercite dreptul de opţiune, constând în cumpărarea bunului
(activului specific) până la expirarea contractului, dar numai dacă are toate obligaţiile
asumate achitate, iar finanţatorul este de acord. Locatarul (utilizatorul) poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni,
dacă părţile convin astfel.
 de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura
leasingului;
 de a înceta raporturile contractuale.
Societăţile de leasing finanţatoare, cumpără sau preiau de la furnizori, la solicitarea
întreprinderilor utilizatoare, active specifice (bunuri) pe care le închiriază acestora, pentru a
fi utilizate o perioadă determinată de timp (dar nu mai mică de un an). Activele sunt
specifice, întrucât corespund nevoilor utilizatorilor. Acestea le pot utiliza, sau pot încheia un
contract de leasing cu un alt locatar (utilizator) pentru aceleaşi active, numai cu acordul
prealabil al locatorului (finanţatorului) iniţial.
Întreprinderile care doresc să efectueze o operaţiune de leasing prezintă unei societăţi
de leasing o ofertă fermă, însoţită de lista activelor specifice care vor constitui obiectul
contractului şi de documente care să reflecte situaţia lor financiară. Întreprinderile utilizatoare
au dreptul să-şi aleagă furnizorul, precum şi societatea care va asigura bunul, cu acordul
societăţii de leasing.
 Din cele expuse reiese că, piaţa contractelor de leasing constituie o alternativă de
finanţare. Întreprinderile, fără a utiliza resursele proprii şi fără a contracta împrumut, pot utiliza
un activ specific, în baza contractului de leasing, în schimbul ratei de leasing plătite. În cazul
leasingului, achiziţionarea şi finanţarea activelor se realizează în mod concomitent.

B Elementele contractului de leasing

Contractul de leasing constituie un contract de închiriere-cumpărare, finanţat de o

societate de leasing care cuprinde următoarele elemente:
■ clauza privind definirea contractului: financiar sau operaţional (element
comun);
■ denumirea şi caracteristicile bunului care face obiectul contractului
(element comun);
■ valoarea de intrare (leasing financiar): valoarea la care a fost
achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
■ rata leasingului operaţional, reprezentată de cota de amortizare calculată în conformitate
cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile contractante. Pentru stabilirea
amortizării incluse în rata de leasing se au în vedere valoarea de intrare a activului imobilizat,
durata normală, regimul de amortizare convenit, conform dispoziţiilor legale privind
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale;
■ rata leasingului financiar: cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de
leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor;
■ valoarea reziduală (leasing financiar): valoarea la care, după achitarea de către utilizator a
tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate
conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator;
■ valoarea avansului (leasing financiar);
■ valoarea totală (element comun): reprezintă valoarea totală a ratelor
de leasing, la care se adaugă valoarea reziduală;
■ clauza privind obligaţia asigurării bunului (element comun): cheltuielile de asigurare a
bunului sunt deductibile fiscal de către partea obligată prin contract să plătească primele de
asigurare;

În cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către una din părţi atunci este
necesar a se determina:
■ valoarea daunelor-interese plătite de finanţatorul care nu respectă dreptul de opţiune al
utilizatorului prevăzut în contract: valoarea reziduală a bunului sau cu valoarea sa de
circulaţie, calculată la data expirării contractului de leasing;
■ valoarea daunelor-interese plătite de utilizatorul care nu plăteşte timp de două luni rata de
leasing: se calculează asupra ratelor scadente la data rezilierii contractului de către finanţator.
Utilizatorul este obligat să plătească ratele scadente, daunele-interese şi să restituie bunul.
Contractul de leasing asigură întreprinderilor utilizatoare dreptul de a utiliza activele
specifice (de natură mobiliară sau imobiliară) de care au nevoie, fără să efectueze o cheltuială
egală cu preţul de cumpărare a acestora. Lipsa acestor cheltuieli se poate asimila cu un flux
de încasări, în condiţiile în care, întreprinderea utilizatoare plăteşte fluxuri periodice,
reprezentate de valoarea ratelor de leasing. Deci, întreprinderea utilizatoare plăteşte costul
finanţării activului, care rămâne în proprietatea finanţatorului (societăţii de leasing), dar
asupra căruia poate dobândi un drept de proprietate, în baza dreptului de opţiune contractual.

C Tipuri de leasing

Variantele de leasing reglementate şi utilizate în România se diferenţiază în măsura în

care riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activelor specifice revin
finanţatorului (locatorului) sau utilizatorului (locatarului). Distincţia depinde mai mult de
fondul tranzacţiei, decât de forma contractelor.
Riscurile sunt reprezentate de posibilitatea de a se înregistra pierderi datorită:
■ gradului scăzut de utilizare a activului specific (bunului);
■ efectului uzurii morale;
■ variaţiilor de venit generate de modificarea condiţiilor economice.
Avantajele sunt reprezentate de:
■ realizarea unei activităţi profitabile pe durata de viaţă economică a activului. Aceasta
reprezintă perioada în care activul este utilizabil economic şi produce unităţi de producţie în
favoarea întreprinderii utilizatoare;
■ câştigurile rezultate din creşterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

LEASINGUL FINANCIAR reprezintă un contract de leasing care îndeplineşte cel puţin

una din următoarele condiţii:
 riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce
efecte;
 prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul
leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
 utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar
valoarea reziduală VR exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata
normală de funcţionare maximă DNFmax şi durata contractului de leasing DCL, raportată la
durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente:

VR% ≤ (DNFmax - DCL)/DNFmax%;

 perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a

bunului care face obiectul leasingului; perioada de leasing include orice perioadă pentru care
contractul de leasing poate fi prelungit;
 valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau
egală cu valoarea de intrare a bunului.
Întreprinderea utilizatoare (locatară) selectează activul specific, negociază preţul acestuia
şi termenul de livrare cu furnizorul. Ulterior încheie contractul de leasing financiar cu
finanţatorul (locatorul) care cumpără activul negociat prevăzut în contract. Această variantă de
leasing are următoarele caracteristici:
■ nu asigură servicii de întreţinere şi service;
■ nu poate fi reziliat (decât dacă utilizatorul nu-şi respectă obligaţiile asumate);
■ este complet amortizat, adică valoarea totală a ratelor de leasing încasate de finanţator,
acoperă valoarea de intrare a activului închiriat, plus dobânda care recompensează investiţia
acestuia.
Perioada de timp irevocabilă pentru care utilizatorul (locatarul) a contractat activul
specific, sau orice alte termene suplimentare pentru care acesta îşi manifestă opţiunea de a
continua utilizarea bunului, au un caracter cert de la începutul contractului. Aceasta acoperă
durata de viaţă economică a activului, chiar dacă titlul (dreptul) de proprietate nu este
transferat.

LEASINGUL OPERAŢIONAL este un contract de leasing încheiat între locator

(finanţator) şi locatar (utilizator), prin care se transferă utilizatorului riscurile şi beneficiile
dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului, la valoarea reziduală, şi
care nu îndeplineşte restul condiţiilor specifice leasingului financiar. Riscul de valorificare a
bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la
începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la
momentul expirării contractului.
Contractul de leasing operaţional asigură întreprinderii utilizatoare (locatare)
finanţarea activelor specifice de care aceasta are nevoie, pe seama resurselor societăţii
finanţatoare (locator). De regulă, această variantă de leasing asigură utilizatorului servicii de
întreţinere şi de service, ale căror costuri influenţează asupra ratei leasingului operaţional.
Finanţatorul (locatorul) calculează şi evidenţiază amortizarea activului specific pe care l-
a închiriat.
Perioada de timp, pentru care întreprinderea utilizatoare (locatară) a încheiat contractul,
poate fi mai mică decât durata de viaţă economică a activului închiriat. Contractul poate să
cuprindă o clauză de anulare, în baza căreia utilizatorul (locatarul) poate să renunţe la
activul închiriat înainte de expirarea contractului încheiat. Finanţatorul (locatorul) îşi
recuperează costurile investiţiei prin închirierea activului, al cărui proprietar este, prin
reînnoirea contractului de închiriere sau prin vânzarea activului. Aceste operaţiuni se fac în
baza contractului încheiat, a dreptului de opţiune acordat utilizatorului şi a deciziei acestuia
din urmă.
 Mecanismul operaţiei de leasing

Leasingul generează apariţia unor relaţii între trei societăţi: finanţator (locator), utilizator
(locatar) şi furnizorul activelor. Acesta cuprinde următoarele etape:

Etapa 1: NEGOCIEREA ŞI ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE LEASING

2 4
Societatea
3
finanţatoare
LOCATOR

1
Societatea Societatea
utilizatoare 5 furnizoare a
LOCATAR activului

Fig. 3.4. Negocierea şi încheierea contractului de leasing

Semnificaţiile fluxurilor:
1. Societatea utilizatoare alege activul specific de care are nevoie
2. Societatea utilizatoare depune o cerere, împreună cu dosarul
privind caracteristicile şi preţul activului, la societatea de leasing
(locator)
3. Societatea de leasing analizează cererea şi încheie un contract cu
societatea solicitantă (locatară)
4. Societatea de leasing plăteşte activul destinat societăţii
utilizatoare (locatare)
5. Societatea furnizoare livrează activul către societatea utilizatoare
(locatară)

Etapa 2: DERULAREA CONTRACTULUI DE LEASING:

Societatea 1 Societatea
finanţatoare utilizatoare
LOCATOR LOCATAR
Fig. 3.5. Derularea contractului de leasing

Semnificaţia fluxului:
1. Societatea utilizatoare (locatară) plăteşte ratele de leasing
societăţii finanţatoare (locatoare) conform contractului încheiat

Etapa 3: EXPIRAREA CONTRACTULUI DE LEASING:

2b 4b
Societatea
utilizatoare
LOCATAR

2a 4a
Drept
de
opţiun
e

Societatea finanţatoare LOCATOR

Fig. 3.6. Operaţiile privind expirarea contractului de leasing

Semnificaţia fluxurilor
1. Societatea utilizatoare (locatar) îşi exercită dreptul de opţiune şi
decide fie cumpărarea sau restituirea activului, fie prelungirea
contractului;
2 a. Societatea utilizatoare decide cumpărarea activului specific şi
plăteşte valoarea reziduală a acestuia;
2 b. Societatea finanţatoare (locator) transferă dreptul de proprietate
asupra activului către societatea locatară;
3. Societatea utilizatoare (locatar) decide restituirea activului către
societatea finanţatoare (locator);
4 a. Societatea utilizatoare (locatar) decide prelungirea contractului de
 leasing cu societatea finanţatoare (locator);
4 b. Societatea finanţatoare (locator) acceptă prelungirea contractului
de leasing cu societatea utilizatoare (locatar) şi garantează
acesteia dreptul de utilizare asupra activului în schimbul ratei de
leasing.

E Efectele leasingului

Contractul de leasing produce un ansamblu de efecte asupra societăţilor utilizatoare

(locatare). Acestea sunt:
 supleţea finanţării, întrucât asigură realizarea unor investiţii în funcţie de necesităţi
şi repartizarea plăţilor pe perioada utilizării activului închiriat;
 finanţarea integrală a investiţiilor, spre deosebire de creditul bancar care finanţează
o parte din cheltuielile necesare realizării acestora, restul necesitând utilizarea capitalurilor
proprii. În consecinţă, capitalurile proprii pot fi utilizate, pentru a finanţa alte necesităţi;
 asigură activele specifice (bunurile) necesare activităţii de exploatare, fără ca
societatea utilizatoare să aloce iniţial o sumă egală cu preţul de cumpărare a acestora. Pentru a
deveni proprietara activelor, societatea utilizatoare plăteşte valoarea reziduală a activului
conform contractului încheiat;
 costul finanţării este ridicat;
 nu necesită, acordarea de garanţii din partea societăţii utilizatoare, întrucât
activul este proprietatea finanţatorului. Acesta poate mai uşor să-l recupereze, dacă utilizatorul
nu respectă contractul de leasing, comparativ cu recuperarea creditelor restante;
 permite analiza rentabilităţii unui proiect de investiţii izolat în raport cu alte
moduri de finanţare.