Sunteți pe pagina 1din 8

2

Societatea Gallus SA face mai multe aprovizionări din materialul „tablă” pe parcursul
lunii, după cum urmează:
DATA OPERAŢI Q (BUC) COST UNITAR (LEI)
A
Sold iniţial 15 20
01.02.2005 Achiziţie 10 30
07.02.2005 Achiziţie 20 36
10.02.2005 Consum 20
22.02.2005 Achiziţie 40 38
28.02.2005 Consum 50

Să se întocmească fişa stocului în cazul în care se utilizează metoda FIFO.

Rezolvare:
DATA OPERAŢI INTRĂRI IEŞIRI STOC
A Q C V Q C V Q C V
u u u
Sold iniţial 15 20 300 15 20 300
01.02.05 Achiziţie 10 30 300 15 20 300
10 30 300
07.02.05 Achiziţie 20 36 720 15 20 300
10 30 300
20 36 720
10.02.05 Consum 15 20 300 5 30 150
5 30 150 20 36 720
22.02.05 Achiziţie 40 38 1.520 5 30 150
20 36 720
40 38 1.520
28.02.05 Consum 5 30 150 15 38 570
20 36 720
25 38 950
Total 85 2.840 70 2.270 15 38 570

3
SC Antic SRL are ca obiect de activitate vânzarea de antichităţi. La 31.12.N, ea deţine în stoc
următoarele articole:
COST DE ACHIZIŢIE VALOARE DE PIAŢĂ
ARTICOLE
(ÎN U.M.) (ÎN U.M.)
Tablou Luchian - „Flori" 265.000 200.000
Tablou - „Pădure 90.000 105.000
moartă"
Tablou „Apus la mare" 185.000 210.000
Tablou Dalii buchet 150.000 135.000
TOTAL 690.000 650.000

Valoarea de piaţă a articolelor a fost stabilită de un evaluator de artă profesionist şi coincide cu


valoarea netă de realizare. Să se evalueze stocurile la 31.12.N şi să se contabilizeze eventuala
depreciere constatată.

Rezolvare:
Stocurile la data închiderii exercițiului financiar se evaluează la minim dintre cost și VRN
Testul dintre cost şi VRN se face pentru fiecare articol în parte (conform paragrafului 29 din IAS 2: De
obicei, valoarea contabilă a stocurilor este redusă până la valoarea realizabilă netă, element cu element.
Uneori însă poate fi mai adecvat să se grupeze elementele similare. Acesta poate fi cazul unor elemente
de stoc care aparțin aceleiași linii de produse, care au scopuri sau utilizări finale similare, care sunt
produse și comercializate în aceeași zonă geografică și care nu pot, practic, să fie evaluate separat de
alte elemente din acea linie de produse. Nu este adecvat să se reducă valoarea contabilă a stocurilor pe
baza unei clasificări, de exemplu, produse finite sau toate stocurile dintr-un anumit segment de
activitate).

Ca urmare, valoarea stocului în bilanţul de la închiderea exerciţiului N este:

ARTICOLE MIN (cost, VRN) – în u.m.


Tablou Luchian - "Flori" 200.000
Tablou - "Pădure 90.000
moartă"
Tablou "Apus la mare" 185.000
Tablou "Dalii buchet" 135.000
TOTAL 610.000
Natura operaţiei D C Sume
Constituire ajustare pentru depreciere în 6814 Cheltuieli privind ajustările = 3971 Ajustări pentru 80.000
sumă de: 690.000 - 610.000 = 80.000 pentru deprecierea activelor circulante deprecierea marfurilor

Explicație adițională:
În cursul exerciţiului N+1, s-au vândut două tablouri: Tablou - „Pădure moartă" şi Tablou "Apus
la mare".
Situaţia stocurilor la închiderea exerciţiului N+1 se prezintă astfel:
ARTICOLE Valoare contabilă VRN
Tablou Luchian - 200.000 245.000
"Flori"
Tablou "Dalii buchet" 135.000 190.000
TOTAL 335.000 435.000

Se observă că, pentru aceste articole rămase în stoc, respectiv Tabloul lui Luchian - Flori a
înregistrat o VRN care depăşeşte valoarea contabilă, deci ajustarea pentru depreciere de 65.000
trebuie anulată pentru 45.000, tabloul ajungând la valoarea contabilă de 245.000. (minim
dintre VRN 245000 data in enunt si cost 265000)
Plusul de valoare peste costul de achiziţie nu poate fi reţinut din motive de prudenţă, deci în
cazul Tabloului - Dalii buchet, se va proceda doar la anularea ajustării pentru depreciere, fără a
se înregistra plusul peste valoarea de achiziţie. (VRN de 190000 depaseste costul de 150000, se
alege minim dintre cele doua) Rezultă că valoarea stocului la închiderea exerciţiului N+1 este
reprezentată de suma de 395.000 u.m. (245000+150000), anulându-se deprecierile rămase fără
obiect, atât ale tablourilor care au fost vândute cât şi aferente celor rămase în stoc, în situaţia
prezentată neexistând ajustări de depreciere aplicate tablourilor care au fost vândute. Deci suma
de 60.000 va fi reluată din ajustările efectuate (45.000 pentru Tabloul lui Luchian - "Flori"
+15.000 pentru Tabloul - "Dalii buchet").

Natura operaţiei D C Sume


Anulare ajustare pentru depreciere Ajustări pentru = Venituri din ajustări pentru deprecierea 60.000
constituită anterior deprecierea marfurilor activelor circulante

Explicație adițională:
4 O întreprindere fabrică un produs în următoarele condiţii: cheltuielile cu materialele
directe = 30 lei; manopera directă = 10 lei; cheltuieli indirecte variabile = 5 lei; cheltuieli
indirecte fixe = 2.000 lei; capacitatea de producţie considerată normală = 1.000 produse.
Producţia obţinută este următoarea: 1.000 unităţi (N-1), 1.500 unităţi (N) şi 800 unităţi (N+1).
Să se determine costul de producţie având în vedere costurile alocate.

Rezolvare:
Elemente de cost N-1 N N+1
Materiale consumate 30.000 45.000 24.000
Manopera directă 10.000 15.000 8.000
Cheltuieli indirecte variabile 5.000 7.500 4.000
Cheltuieli indirecte fixe 2.000 2.000 2.000
Cost total 47.000 69.500 38.000
Cantitatea obţinută 1.000 1.500 800
Cost unitar 47 46,33 47,5

În cazul în care se ia în calcul capacitatea normală de producţie, situaţia este următoarea:


Elemente de cost N-1 N N+1
Materiale consumate 30.000 45.000 24.000
Manopera directă 10.000 15.000 8.000
Cheltuieli indirecte variabile 5.000 7.500 4.000

Cheltuieli indirecte fixe 2.000 2000 800/1.000 * 2.000 = 1.600


alocate
Cost total 47.000 69.500 37.600
Cantitatea obţinută 1.000 1.500 800
Cost unitar 47 46,33 47

În concluzie, în caz de supraproducţie, costul unitar este de 46,33 lei pe produs, scade datorita
cheltuielilor indirecte fixe alocate unui numar mai mare de unitati produse. În cazul
subproducției, conform standardului IAS 2 - costurile indirecte fixe trebuie alocate sistematic,
utilizând gradul de ocupare a capacității normale (activitate realizată/capacitate normală de
productie), in caz contrar este afectat principiul prudenței, stocurile ar fi supraevaluate.

5
La începutului ex. N, Beta a achiziţionat un stoc de mărfuri la costul de 100.000 lei, TVA
24%. La sfârşitul ex. N se estimează că stocul ar putea fi vândut la preţul de 90.000 lei şi că
cheltuielile ocazionate de vânzare se vor ridica la 10.000 lei. La sfârşitul ex. N+1, preţul de
vânzare estimat este de 150.000 lei, iar costurile ocazionate de vânzare sunt estimate la 30.000
lei.
Care este incidenţa aplicării IAS 2 în cele două exerciţii financiare?

Rezolvare:
Nr Natura operaţiei D C Sume
.
1 Achiziţia mărfuri în % = Furnizori 124.000
ex. N Mărfuri 100.000
TVA deductibilă 24.000
2 Constituire ajustare Cheltuieli privind = Ajustări pentru deprecierea marfurilor 20.000
pentru depreciere ajustările pentru
deprecierea
activelor circulante
3 Anulare ajustare Ajustări pentru = Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor 20.000
pentru deprecierea circulante
depreciere în ex. marfurilor
N+1:

Notă de calcul:
OP.2: VRN = Valoare de piaţă – costurile aferente vânzării = 80.000; La sfârşitul ex. N stocul va
fi evaluat la min (cost, VRN) = val. bilanţieră: 80.000 => ajustare pentru depreciere ;
OP.3: VRN = 120.000; La sfârşitul ex. N+1, min (cost, VRN) = 100.000 => depreciere = 0 lei
Observaţie! Valoarea stocului revine conform IAS 2 la valoarea pe care ar fi avut-o dacă nu s-ar
fi depreciat în trecut.
Exemplu:

1) Compania Beta este un producator de microcipuri. Stocurile companiei sunt in momentul de


fata evaluate la cost.

Structura costului stocului detinut este urmatoarea: Pretul de vanzare pe unitate:


Dupa I etapa a procesului de productie – 1000$ 1100$
Dupa a II-a etapa a procesului de productie – 600$ -
Produsul finit – 1600$ 1800$

La finele exercitiului financiare compania are in stoc 100.000 de unitati aflate dupa prima etapa
de productie si 150.000 unitati produse finite.
Concurentul principal al lui Beta a lansat pe piata un nou model de microcip ceea ce a fortat
compania sa isi reduca pretul de vanzare la 1520$ pentru produsele finite si 1000$ pentru stocul
aflat dupa prima etapa a procesului de productie. Cheltuielile aferente vanzarii sunt de 10$ pe
unitate.
Determinati valoarea stocului final care urmeaza sa fie prezentat in situatiile financiare ale
companiei Beta.

Rezolvare:

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre Cost si VRN

Valoarea realizabila neta – pretul de vanzare estimate pe parcursul desfasurarii normale a


activitatii minus costurile estimate pentru finalizarea si pentru cedarea stocului.

 Determinarea valorii realizabile nete pentru produsul finit:

Valoarea realizabila neta = pretul de vanzare – cheltuielile aferente vanzarii

1520$ - 10$ = 1510$

Minim dintre cost și VRN – (1600; 1510), rezulta o depreciere de 90$ pe unitate de produs

 Determinarea valorii realizabile nete pentru produsul finit aflat dupa etapa I:

Intentia conducerii este de a le finaliza in microcipuri, nu de a vinde semifabricate si conform


paragrafului 32 din IAS 2: Materialele si alte elemente de stoc detinute pentru a fi folosite in
procesul de productie, nu sunt depreciate sub nivelul costului (adica evaluate la valoarea
realizabila neta), daca produsele finite in care urmeaza sa fie incorporate se estimeaza ca se vor
vinde la/deasupra valorii costului.

Intentia conducerii fiind de a le folosi in procesul de productie, deci in determinarea valorii


reazliabile nete a semifabricatelor plecam de la pretul estimat al produsului finit si nu de la pretul
de vanzare a semifabricatului care in cazul de fata este de 1000$ si care ar fi fost folosit in caz ca
intentia conducerii era vanzarea semifabricatelor.

Pretul de vanzare a produsului finit – costurile aferente finalizarii produsului – cheltueilile de


vanzare

1520$ - 600$ - 10$ = 910$ vs 1000$ (cost) – o depreciere de 90$ pe unitate de semifabricat.