Ion de Liviu Rebreanu (comentariu)

I. Încadrarea într-o tipologie

a) Epoca literară a apariţiei: perioada interbelică (1920)
b) Trăsăturile perioadei apariția Modernismului: respinge tradiția  forme inovatoare de exprimare
artistică: depersonalizarea, fragmentarismul, tehnici specifice prozei de analiză psihologică, obiectivitatea
 teme: diversificare și intelec-
tualizare + crearea unui tip nou de personaj – intelectualul
c) roman modern (după opinia criticului Eugen Lovinescu): alternanţa a două planuri narative = trece de
la planul ţărănimii la cel al intelectualităţii rurale de la un episod la altul
: apariţia episodică a categoriei
intelectualilor
: conturarea cadrului urban
d) roman tradiţionalist = evocarea cadrului rural
= personaje din categoria ţăranilor
= tehnica înlănţuirii*: succesiunea secvenţelor narative

: prin care se respectă cronologia faptelor

e) roman realist = perspectiva narativă obiectivă: naraţiune la persoana III atitudine detașată a
naratorului
: narator omniscient şi omniprezent
= tehnica detaliului (utilizată în descrieri sau în portrete)
= tipizarea personajelor (Ion – tipul parvenitului; Vasile Baciu – avarul; Florica – soția
adulterină)

f) încadrarea în specia literară – roman : dimensiune amplă, acţiune complexă, dezvoltată pe mai multe
fire/ planuri narative
g) roman naturalist*: scene de violență
: ereditate încărcată (handicapul Savistei)

II. Tematica:
a) Socială: prezentarea claselor şi categoriilor de săteni + stratificarea socială în funcţie de avere: cei
bogaţi (Toma și George Bulbuc, Simion Lungu) aveau onoarea să fie primiți în cercul intelectualităţii
(învăţătorul Herdelea, familia acestuia și preotul Belciug), în vreme ce „sărăntocii” erau marginalizaţi
(Ion și Alexandru Glanetaşului, Florica)
: problematica pământului/ averii – condiţionează existenţa individului, respectul celorlalţi
faţă de el și drepturile acestuia Ion pune umilința din partea preotului, care îl mustră în biserică
pentru agresivitatea manifestată față de George și pentru furtul unui lot de pământul lui Simion Lungu)
pe seama sărăciei sale
b) Monografică: evocarea datinilor şi tradiţiilor lumii rurale, legate de momentele importante din
viaţa omului (naşterea, nunta, înmormântarea)
: relaţiile de familie
c) Iubirea: pasiunea dintre Ion și Florica prin privirile reciproce, prin gesturi de tandrețe și prin
declarații de dragoste spuse pe un ton pasional
nu se poate împlini din pricina sărăciei amândurora
rămâne constantă ca intensitate

III. Două elemente ale textului narativ

*doar pentru clasele de profil umanist
 a) structura compoziţională: 2 părţi complementare („Glasul pământului”, „Glasul iubirii”)
: având în total 13 capitole cu câte un titlu sugestiv
: incipit şi final - ambele abordează motivul drumului ce intră şi iese
din satul Pripas; personificat cu ajutorul verbelor („se desprinde, aleargă, urcă, înaintează, să dea buzna”),
drumul are semnificaţia simbolică a destinului pentru personajele romanului relaţie de simetrie
compoziţională = structură circulară/ sferică
- drumul este asemănător ramei unui tablou care separă
viaţa reală a cititorului de viaţa ficţională a personajelor*
b) momentele subiectului: expoziţiunea indicii spaţio-temporali (în curtea Todosiei, în satul
Pripas, aflat pe drumul ce vine din Arad, în Ardeal; într-o duminică de vară, după prânz) = date care îi
conferă veridicitate/credibilitate romanului confirmă caracterul său realist
descrierea horei (mişcarea dansatorilor, ritmul
acestora, fizionomia lor – extenuați dar satisfăcuți totodată, sunetele scoase de flăcăi)
scena de dragoste dintre Ion şi Ana (se evidenţiază
viclenia flăcăului care, deşi o curtează pe Ana şi o invită la întâlnire, îi face declarații, este mai degrabă
dezgustat de ea, fiind atras doar de averea acesteia) caracterizare indirectă, de tip moral
c) intriga = cearta dintre Ion şi Vasile Baciu – tatăl Anei – care îl insultă pe flăcău în faţa în-tregului
sat (numindu-l „fleandură, hoţ, sărăntoc”) pentru că încearcă să-i ispitească fata con-flictul central al
romanului de tip exterior și social: între Ion şi Vasile Baciu/ dintre Ion şi ca-tegoria celor bogați .
...
conflictul de tip interior, psihologic: între „glasul pământului” şi „glasul
iubirii” din sufletul lui Ion
alte conflicte
● secundare: exterior, social între Ion şi George Bulbuc (atât pt. Ana cât şi pt. Florica) = bătaia care are
loc în seara horei
între Ion şi Simion Lungu (pentru brazda de pământ pe care
primul a furat-o pe când lucra la câmp)
 naţional, de tip exterior: repercursiunile asupra situaţiei profesionale a învăţătorului Herdelea
din pricina stăpânirii austro-ungare
d) acţiunea Ion se răzbună pe Vasile Baciu: o seduce pe Ana, folosindu-se de sarcina ei pentru a-
l convinge pe viitorul socru să i-o dea de nevastă (totuși, nu acceptă căsătoria cu aceasta până când nu i se
promit toate pământurile pe numele lui)
problemele financiare şi afective ale fam. Herdelea după răzbunarea preotului pt. că
l-a ajutat pe Ion când a avut probleme cu legea după furtul brazdei lui Simion Lungu pierderea slujbei
probleme financiare Laura își pierde pretendentul (care nu o mai prefera fără zestre), fiind nevoită să
se mărite fără iubire cu Pintea
e) punctul culminant: nunta lui Ion cu Ana dobândirea pământului dorit + gestul său simbolic de a
săruta pământul
: nunta Laurei (fiica învăţătorului) cu Pintea
: deznodământul moartea lui Ion provocată de George = valoare moralizatoare

IV. Concluzie privind modul cum se regăseşte viziunea despre viaţă a scriitorului în subiectul
romanului
- „Ion” = drama unei colectivități pt care pământul reprezintă unica garanție a valorii personale
- Vinovăția protagonistului nu este totală: acesta urmează tradiția comunității în care trăiește
(tatăl şi ca socrul său, au obținut averea în același mod)

*doar pentru clasele de profil umanist