Alexandru Lăpuşneanul – caracterizarea personajului

I. Elemente specifice textului narativ

A. Încadrare într-o tipologie
a.specia literară: nuvelă – perspectivă narativă obiectivă (relatare la persoana a III-a = detașarea
naratorului, narator omniscient și omniprezent)
- dimensiune medie (4 capitole), accent pus pe conturul personajului în
detrimentul acţiunii
b. nuvelă istorică: abordarea temei istorice (evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpuşneanul) = caracter romantic
B. Tema literară: o perioadă din istoria Moldovei/ epoca lui Alexandru Lăpuşneanul/ sec.XVI
C. Construcţia subiectului: 4 capitole (cu câte un motto: 1) „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”; 2) „Ai să
dai samă, doamnă!”; 3)„Capul lui Moţoc vrem”; 4) „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!”)
: momentele subiectului – expoziţiunea: indicii de timp şi spaţiu (sec.XVI,
Moldova)
: revenirea lui Lăpuşneanul la tronul
Moldovei
- intriga: fronda boierilor şi rezistenţa domnitorului –
declanşarea conflictului exterior, de tip social-politic (motto-ul cap.I)
- desfăşurarea acţiunii: răzbunarea domnitorului
(ucidera boierilor sub cele mai mici pretexte)
: somarea doamnei Ruxanda de către
una din văduvele boierilor (motto-ul cap.II) – rugămintea adresată de doamna Ruxanda soţului ei, de a
nu mai ucide
: discursul fals din biserică (îşi
justifică crimele, promite că nu va mai ucide, îşi cere iertare, invitându-i pe boieri la un ospăţ la palatul
domnesc, în semn de împăcare)
- punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri
: „leacul de frică” oferit soţiei sale
(capetele boierilor ucişi)
: linşarea lui Moţoc (motto-ul cap.III)
- deznodământul: otrăvirea domnitorului după ce
agonizează, se călugăreşte, după care îşi ameninţă familie (motto-ul cap.IV)

II.Statutul personajului

a) Personaj principal, individualizat

b) Social: domnitorul Moldovei
: soț al doamnei Ruxanda
: tată al viitorului domnitor
c) Psihologic: cinic, lipsit de scrupule
: inteligent, manipulator de oameni
d) Moral: duplicitar (=ipocrit)

1
 III. Caracterizarea personajului - modalităţi de caracterizare

A. caracterizare indirectă, morală: prin fapte (episodul din sala tronului: soția sa vine să-l roage să nu mai
ucidă, iar el devine agresiv aceasta – după ce inițial a fost ceremonios, aproape tandru: o sărută pe frunte, o
așează pe genunchii săi, i se adresează cu replica:„Ce vânt te aduce pe la noi, frumoasa mea doamnă?” -,
trântind-o la pământ şi ducând mâna la jungher = impulsiv)
B. caracterizare indirectă, morală: prin vorbe (discursul adresat boierilor în biserică: își justifică faptele
criminale, motivându-le prin necesitatea de a asigura ordinea în țară; promite că nu va mai ucide; le cere iertare
boierilor, asigurându-i de intențiile sale pașnice, prilej cu care îi invită la un ospăț pregătit în cinstea lor la palat;
ton binevoitor, citate biblice = manipulator, duplicitar = în acele momente el le pregătea boierilor o capcană)
C. caracterizare directă, fizică: descriere detaliată a vestimentaţiei sale cu prilejul discursului din biserică
(„îmbrăcat cu toată pompa domnească, purta coroana paleologilor şi peste cabaniţa poloneză purta o zea de
sirmă” = culoarea epocii + sugestie a duplicităţii sale, dorind să înşele aşteptările boierilor)
D. caracterizare directă, morală: de către doamna Ruxandra („bunul meu soţ, bravul meu domn”)
: de către mitropolitul Teofan („crud şi cumplit este omul acesta”)

IV. Concluzie privind ilustrarea unei idei/ teme în construcția personajului

- sfârşitul său = intenţia moralizatoare a scriitorului (figura lui Lăpuşneanul = antimodel)

- caracterul realist: sursa de inspiraţie = cronica lui Gr. Ureche, ce atestă acest destin al protagonistului