REGULI GENERALE ÎN CAZUL EXECUTĂRII PORTRETELOR FOTOGRAFICE

Marea varietate a compoziţiilor posibile, precum şi diferitele posibilităţi de tratare

fotografică nu ne permit decât formularea unor indicaţii generale, care, de obicei, necesită a fi
respectate în cazul executării oricărui portret fotografic. Determinarea celui mai potrivit unghi de
fotografiere pentru un anumit model se obţine atât prin întoarcerea corpului şi capului modelului
până în poziţia cea mai avantajoasă, cât şi pentru schimbarea poziţiei aparatului fotografic în raport
cu locul în care se află situată persoana fotografiată.

Cu acest prilej, nu trebuie să se piardă din vedere că aproape în toate cazurile, cele două
jumătăţi ale feţei unei persoane sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, asimetrice. Poziţia
capului va fi astfel aleasă, încât asimetria să fie cât mai puţin evidentă. Un asemenea rezultat se
obţine, de obicei, orientând capul persoanei în aşa fel, încât partea mai avantajoasă a obrazului să
deţină un rol dominant în imagine.

La fotografierea din profil, unghiul de înclinare a capului (în jos sau în sus, în raport cu o
linie orizontală imaginară dusă la nivelul ochilor) trebuie studiat cu atenţie, deoarece la numeroase
persoane evidenţiază supărător linia neregulată a gâtului şi defectele bărbiei. Înclinarea capului uşor
în jos este admisibilă, îndeosebi când fotografierea se execută de la distanţă redusă şi când se
urmăreşte să se evidenţieze cu preferinţă privirea, expresia ochilor.

O mare atenţie trebuie acordată poziţiei mâinilor modelului, evitându-se, în toate

împrejurările, ca ele să se afle mult în faţa acestuia, deoarece, într-un asemenea caz, apar în imagine
exagerat de mari în raport cu alte părţi ale corpului.

Dacă mâinile modelului deţin un rol însemnat în imagine, se va da preferinţă fotografieri cu

aparatul situat mai mult sau mai puţin lateral în raport cu poziţia mâinilor subiectului.

Portretele de grup ridică probleme mai greu de rezolvat, îndeosebi în cazul în care grupul
este alcătuit dintr-un număr mare de persoane.

Exemple tipice de aranjament al persoanelor le oferă tablourile promoţiilor şcolare, caz în

care fiecare rând de persoane este aşezat la o înălţime mai mare în raport cu rândul ce-l precede. În
acest scop, se pot folosi terenuri cu plan înclinat, treptele de la intrarea unei clădiri, eşafodajele

1
utilizate pentru spectacolele corale etc. De obicei, membrii grupului sunt dispuşi simetric, la dreapta
şi la stânga personajului sau personajelor centrale. Obligaţia de a recurge, de cele mai multe ori, la
aranjamente şi la tratări fotografice convenţionale limitează valoarea artistică a portretelor de grup.
Cu cât grupul este alcătuit dintr-un număr mic de persoane, cu atât devin posibile şi aranjamente mai
variate, care pot contribui la sporirea calităţilor imaginii fotografice.