14.Caracterizați echilibrul vizual.

La baza oricărei compoziții fotografice stă echilibrul vizual. Acesta poate influența dinamica imaginii în
funcție de poziționarea elementelor, a culorilor și a tonurilor. Echilibrul, privit din exterior, are legătură cu
greutatea obiectelor și încercarea de a le pune într-o balanță. În fotografie însă, culoarea și tonurile
“cântăresc“ și ele destul de mult într-o astfel de ecuație. Echilibrul poate fi de două feluri: static (simetric)
şi dinamic. Primul se obține atunci când poziționăm un singur element în centrul imaginii, sau când
poziționăm două elemente identice la distanțe egale de centru. Bineințeles că acest gen de echilibru intră
în contradicție cu multe reguli de compoziție. Al doilea tip de echilibru vizual, cel dinamic, poziționează
elemente în cadru care nu sunt identice și care pot avea dimensiuni diferite, dar care în același timp se
echilibrează frumos și armonios.
Dominanța.
Creierul uman privește un peisaj sau o situație, se concentrează pe ceva ce i se pare interesant și tinde să
ignore restul. Această reacție diferă de la o persoană la alta, în funcție de anumite preferințe sau
experiențe. Atunci când fotografiem însă, orice element care domină imaginea va avea o anume
importanță, pentru că fotografia nu mai face nici o selecție, ci ne redă totul așa cum a fost surprins.
Elemente care atrag sau distrag privirea Zonele luminoase Acestea sunt întotdeauna mai sensibile
pentru ochi și vor atrage privirea în defavoarea zonelor mai întunecate. De asemenea ele vor cântări mai
mult în echilibrul imaginii. Formele geometrice sau ușor de recunoscut Liniile, cercurile, dreptunghiurile
sau alte forme care sunt ușor de recunoscut și interpretat, vor atrage privirea deoarece creierul nostru le
recunoaște foarte ușor. Elementele ce ating marginea cadrului Fie că doar ating marginea sau sunt tăiate
de cadru, aceste elemente vor atrage atenția asupra lor dezechilibrând în același timp imaginea.
Culoarea
Natura ne oferă nenumărate culori de care putem fi atrași, ochiul uman fiind foarte sensibil la acest aspect,
mai ales dacă discutăm despre culorile calde. Există însă anumite combinații de culoare care se vor
remarca întotdeauna și ne vor atrage atenția.
Indiferent că discutăm despre culori primare substractive sau aditive, acestea se pot aranja în roata
culorilor. Când vine vorba de culoare în artă, mai ales atunci când ne gândim la pictură, noi o să judecăm
culorile după cele trei pe care le știm ca fiind primare și care le pot genera pe toate celelalte prin amestec
de vopsele. Acestea sunt roșu, galben și albastru.
Culorile complementare Roșu și verde, albastru și portocaliu sau violet și galben, se află în capete opuse
ale roții culorii și sunt culori complementare. Ele contrastează unele cu celelalte și se armonizează folosite
în anumite proporții. Contrastul. Cel mai puternic contrast cromatic este dat chiar de culorile primare,
roşu, galben şi albastru, însă cum acesta este destul de greu de găsit în mediul natural.Atunci chiar dacă
avem culori opuse în roata culorilor, acestea se pot armoniza prin atmosfera creată.
Izolarea subiectului Anumite detalii din natură sau animalele, merită să fie izolate de restul cadrului printr-
o profunzime de câmp redusă. Acest lucru nu numai că va atrage atenția asupra subiectului, dar îl va și
scoate cel mai bine în evidență.Fundalul. Planul din spatele subiectului, pe care acesta se proiectează, este
foarte important. Dacă vrem ca subiectul nostru să fie perfect redat, iar fundalul să nu distragă atenția,
trebuie să ne găsim un unghi potrivit, din care fundalul să fie uniform și fără elemente distincte.
Unghiul de abordare Ca și fotografi de natură nu putem avea control asupra luminii sau asupra
condițiilor climatice, însă putem avea control deplin asupra perspectivei și unghiului de abordare, ceea ce
poate aduce îmbunătățiri remarcabile unei imagini.
Abordarea de la nivelul subiectului Probabil una dintre cele mai obișnuite abordări în fotografie, este de
la nivelul subiectului. Astfel trebuie să ne ridicăm sau să ne lăsăm la nivelul solului în funcție de fiecare
imagine în parte. Subiectele care au nevoie cel mai adesea de o astfel de abordare sunt florile și animalele
mici. O abordare de sus în jos nu va face decât să le deformeze staturţia și să le piardă în fundal.
15.Fotografia de peisaj. Tipuri și caracteristici.
Prin fotografii de peisaj, intelegem imaginile in care natura este tratata ca subiect principal. Aceste imagini
numite si “portrete” ale naturii, prezinta natura sispatiul in intreaga lor maretie si mobilitatea in timp.
O caracteristică importantă a fotografiei de peisaj este claritatea imaginii în cadrul cadrului. Frumusețea
fotografiei de peisaj constă în transmiterea naturii în întregime. Prin urmare, este important să fotografiați
peisajul cu cea mai îngustă diafragmă posibilă.
Calitatea luminii este unul dintre ingredientele unei fotografii bune și frumoase de peisaj. Există așa-numita
epocă de aur a fotografiei, când lumina este cea mai favorabilă pentru a crea fotografii atractive. Acesta este
timpul după zori și la apusul soarelui. În sezonul rece, soarele este inițial mai blând, așa că puteți naviga în
funcție de circumstanțe și puteți face fotografii atunci când este convenabil. În ciuda faptului că timpul de
aur este considerat a fi momentul imediat după zori, trebuie să ajungeți la locul de fotografiere cu cel puțin o
oră înainte de începerea fotografiei. În timpul pe care îl aveți în stoc, veți putea găsi cele mai de succes locuri
de muncă. Fotografierea vulcanilor activi este cu siguranță o provocare, iar imaginile
obținute pot fi foarte spectaculoase. Acest tip de fotografie se poate face numai în anumite zone și numai cu
o pregătire fizică serioasă. Vulcanii nu înseamnă însă numai parte activă, ci și zone în care activitatea
lor din trecut crează o lume poate și mai spectaculoasă. Forma specifică a conurilor vulcanice poate constitui
o fotografie în care prezența vulcanului să fie la fel de bine simțită ca într-o imagine cu erupție. Izvoarele
termale, vulcanii noroioși, gheizerele, fumarolele, sunt toate specifice peisajelor vucanice și constituie o
atracție mult mai la îndemână decât vulcanul în sine.
FOTOGRAFIA PANORAMICĂ
Pentru a obţine imagini panoramice interesante trebuie să aveţi în primul rând grijă la compoziţie . Ca şi la o
fotografie normală , într o panoramă , trebuie să existe elemente importante şi bine poziţionate în cadru .
Căutaţi să îmbinaţi şi aici armonios regulile de compoziţie şi să aveţi elemente definitorii . Dacă un cadru nu
se pretează la o imagine panoramică , mai bine alegeţi o fotografie tradiţională . Cu cât panorama este mai
lungă cu atât o să fie mai greu de compus . Proporția ideală este în jurul raportului 1:3 ( lungimea imaginii
este de trei ori lățimea)
FENOMENE ATMOSFERICE Vremea influențează foarte mult atmosfera unui peisajul , iar fenomenele
atmosferice pot da un plus de dramatism cadrului pe care îl fotografiem .Pentru a înțelege aceste aspecte ,
este bine să știm cum să abordăm fiecare fenomen în parte PLOAIA. Atunci când plouă trebuie să ne
gândim cum vrem să surprindem stropii în fotografie , îngheţaţi în cadru cu o expunere scurtă sau dâre lungi
în imagine folosind o expunere mai lungă . Cele mai interesante efecte le puteţi obţine cu a doua variantă ,
mai ales dacă fundalul este mai întunecat. ZĂPADA La fel ca şi în cazul ploii, şi aici puteți jongla cu timpul
de expunere, în funcţie de efectul pe care îl doriți în imagine. Zăpada şi gheaţa pot crea texturi importante şi
deosebit de spectaculoase care să ne ajute la realizarea unui bun prim-plan sau a unui model grafic. Din
punct de vedere ethnic trebuie să aveți grijă la expunere, pentru că lumina reflectată de zăpadă şi
gheaţă, poate păcăli foarte uşor senzorul aparatului. CEAȚA ȘI PÎCLA De foarte multe ori, dacă sunt
fotografiate corect, aceste două fenomene pot oferi atmosferă unui cadru, mai ales atunci cînd sunt
combinate cu o vreme ploioasă, cu suprafaţa unui lac sau cu un munte. Şi оn acest caz exponometrul poate
fi păcălit, aşa că aveţi grijă la expunere. CERUL ŞI NORII. Aceste elemente reprezintă o parte foarte
importantă a unui peisaj şi pot constitui chiar subiectul unei fotografii reuşite. Norii sunt spectaculoşi în
apropierea furtunii sau la apusul şi răsăritul soarelui, prin culoare. Cei mai inediți sunt cei formaţi de vânt sau
cei lenticulari. Nu cădeţi însă în capcană, şi nu fotografiaţi numai norii, căutaţi în peisaj elemente care să fie
suprapuse pe cer şi care să creeze siluete inedite. APA
Indiferent dacă formează o simplă baltă, un rîu cu meadre, sau un ocean оnvolburat, apa constituie un
element foarte important în fotografia de peisaj. Atunci cînd este curgătoare o putem folosi pentru a crea linii
care să conducă privirea în cadru, lacurile pot oferi reflexii inedite, iar mările şi oceanele peisaje specifice şi
uneori exotice. Pentru a imprima o mişcare imaginii, putem folosi un timp mai lung de expunere.

16.Macrofotografia. Noțiuni și subiecte.

Macrofotografia presupune mult timp, răbdare și grijă la detaliu. Cea mai mare importanță în acest gen
fotografic, o are profunzimea de câmp și modul cum reușim să simplificăm imaginea și să evidențiem
subiectul. Prin macrofotografie, în sensul larg al cuvântului se înţelege fotografierea obiectelor mici şi

foarte mici, până la rapoarte de reproducere în jurul valorii de 1:1. În cazul în care subiectul este mărit pe
senzor pentru a fi surprins un anumit detaliu, putem spune că avem un caz de close-up. Aceasta este de
altfel și diferența dintre cele două genuri fotografice.
Tehnicile de macrofotografie sunt utile de fiecare dată când dorim să fotografiem subiecte mici, de la flori
şi insecte până la bijuterii, timbre şi alte produse de dimensiuni reduse.
SUBIECTELE MACROFOTOGRAFIEI
Fotografierea diverselor forme, detalii și culori ale lumii macro din natură, ar putea ține ocupat un
fotograf întreaga viață. Dintre toate elementele naturale ce pot fi abordate în acest fel, cel mai probabil
insectele și florile sunt preferatele tuturor.
Florile. Fotografierea florilor, necesită în primul rând câteva cunoștințe despre perioadele de înflorire și
despre locurile în care pot fi găsite speciile care ne interesează. Abordarea acestora, nu este neapărat una
dificilă, după ce am pus la punct detaliile de mai sus.Atunci când fotografiem flori, trebuie să ținem cont
în primul rând de unghiul de abordare. Dacă ne lăsăm la nivelul subiectului, putem avea o siluetă mai bine
conturată și floarea noastră va deveni mai interesantă. Distanța de la subiect la planul pe care se
proiectează acesta, este și ea foarte importantă deoarece în acest fel putem controla neclaritatea fundalului.
Cu cât această distanță este mai mare, cu atât fundalul va deveni mai neclar.
DETALII ȘI TEXTURI.
Indiferent că sunt abordate cu tehnică macro, sau cu orice alt tip de obiectiv, detaliile și texturile din
natură sunt deosebit de interesante și atractive. Realizarea unor imagini deosebite cu astfel de subiecte
intime ale naturii, este mereu o provocare și dezvoltă un simț estetic și o abordare personală mai aparte.
Detaliile. Orice peisaj, oricât de amplu ar fi, este constituit din detalii. Fotografiate împreună, acestea dau
esența peisajului, însă dacă le abordăm separat, este foarte posibil să obținem imagini la fel de interesante
și uneori la fel de sugestive, pentru locul în care fotografiem.Abordarea detaliilor din natură, înseamnă în
primul rând simplitate, aceasta stând la baza compoziției pe care trebuie să o alegem. În general, detaliile
nu trebuie să aibă elemente în jur cu care să concureze, iar fundalul trebuie să fie cât mai puțin aglomerat.
Cromatica imaginii ar trebui să fie și ea relativ simplă, cu două-trei culori dominante.