Sunteți pe pagina 1din 17

Facultatea de Arhitectură și Urbanism

AMBIENT
Lucrare de cercetare
Lumină si Culoare
Berecki Tekla anIII gr3

1
„Arhitectura este jocul savant, corect şi magnific al volumelor reunite sub lumină ; lumina şi
umbra revelează aceste forme ...”
Le Corbusier - „Vers une architecture”

Definiţia dată de Le Corbusier


arhitecturii include, nu întîmplător,
lumina ca factor determinant al
organizării spaţiului. Întreaga plastică
a spaţiului, structura sa, depind
esenţialmente de prezenţa luminii,
de intensitatea strălucirii sale.

Descifrarea discursului arhitectural


înseamnă şi a urmări decupajele
luminilor şi umbrelor care
progresează, formează şi
deformează, înlănţuind aparenţele.
În absenţa luminii, materia,
culoarea, forma chiar, nu ar putea
prinde viaţă. Orice geneză implică
şi gestul primordial al iluminării.

Lumina şi culoarea sunt principalele


elemente prin intermediul cărora aparatul senzorial percepe semnalele emise
din mediul înconjurător. Lumina este în acelaşi timp şi condiţie fundamentală a
existenţei culorii. Totuși multe investigații nu iau în seamă acest adevăr
fundamental inclusiv cele în domeniul arhitecturii care preferă să înfățișeze
fiecare dintre aceste aspecte separat. Chiar şi din punct de vedere psihologic
lumina şi culoarea reprezintă elemente fundamentale ale experienţei umane.

2
Pentru om, lumina este condiţia
celor mai multe din activităţi. Ea este
corespondentul vizual al căldurii şi
ajută ochiul să perceapă "ciclul de
viaţă" al orelor şi anotimpurilor.
Lumina este în acelaşi timp un
element dinamic care se
descompune în şapte culori. Ea
creează senzaţia de spaţiu,
evidenţiind volumele, iar părţile
luminoase şi umbrele dezvăluie
formele.

Fără
lumină ochii nu pot percepe nici
forma, nici spaţiul, nici culorile, nici
mişcarea. Fără ea nu există percepţie
vizuală. Numai prin lumină şi prin cele
şapte culori ale sale, formele spaţiale
sunt puse în valoare. Pentru simturile
umane, percepţia în cel mai înalt grad
are loc când nu este nici prea multă
lumină, nici prea întuneric. În acelaşi
timp obiectele sunt percepute diferit
în funcţie de natura sursei artificiale.
Luminatul incandescent exaltă roşurile
şi portocaliurile, dar slăbeşte
albastrurile. Luminatul fluorescent se
apropie, teoretic, de lumina albă, dar
în comparaţie cu lumina de zi, el este
mult prea slab. Luminatul ambientului
depinde de felul cum cad, se reflectă
sau se transmit razele luminoase.

3
Capacitatea de exprimare a arhitecturii
mizează pe efectul, pe prezența luminii.
Lumina puternică accentuează contrastele,
întuneca umbrele și face să strălucească
zonele luminate. Contrastul induce o stare de
tensiune între masă (material) și umbră
(imaterial), lasă volumele să se pună în valoare
pe sine și în raport cu volumele adiacente.
Casa nu trebuie sa devina un adapost
împotriva luminii puternice, dar nici receptor al
acestei surse de viată. Locuința traiește în
lumină. Ea se orientează după soare și profită
de toate facilitățile pe care i le poate oferi
aceasta. Creează spații care să profite atat de
lumină, cât și de umbră, în funcție de nivelul
de însorire și de temperatură, specifice fiecărui
anotimp.

Lumina este material de construcție în arhitectura


nordului și catalizatorul expresiei în țările
mediteraneene. Daca ne gândim la profilul casei tradiționale românești, putem spune
ca acesta este ca o reverență în fata soarelui. Dacă în zonele calde (mediteraneene,
Orientul Mijlociu) zona de umbră este o zona de adăpost, un spatiu protejat, în
arhitectura noastră populară, umbra dă mai degrabă efectul de ordonator de spații, ea
poate să aibă un rol principal, un rol estetic și apoi unul funcțional.

Atunci când vorbim de lumină nu


vom ignora nici una dintre
componentele sale, căci alegerea
luminii artificiale este la fel de
importantă ca și orientarea casei
după soare (după punctele
cardinale). Căci oricâtă lumină am
avea în încapere pe parcursul zilei
(orientarea spre sud ofera o însorire
uniformă pe parcursul întregii zile,
orientarea spre est profită de lumina
de dimineață iar cea spre vest, de
lumina de după-amiază), aceasta nu
este suficientă pentru a satisface
nevoile funcționale și estetice.

4
Adaptarea iluminării
Ca o completare și ca o prelungire a luminii naturale, lumina artificială are
scopul de a defini fiecare loc important din încăpere. Daca proiectarea
instalației electrice este făcută simultan cu proiectul casei sau al amenajării
interioare, atunci vom obtine un efect vizual armonios fară un efort fizic și material
deosebit.

Independent de faptul că un corp situat în spaţiu nu este perceptibil decît


scăldat în lumină, în legătură cu iluminarea, care poate fi şi difuză, trebuiesc
făcute , mai întîi, cîteva observaţii :
Orice lumină, prin natura ei, posedă o orientare, o intensitate, se poate
spune chiar o culoare, astfel că orice iluminare, prin acţiunea sinergică a acestor
calităţi diferite, are un caracter particular.
Calitatea iluminării depinde de poziţia sursei faţă de suprafaţa iluminată şi
de constituţia formală a acesteia.

5
O suprafaţă plană prezintă o zonă , cu grade diferite de intensitate,
uniform iluminată sau uniform umbrită, în funcţie de poziţia sursei luminoase.
O suprafaţă curbă regulată prezintă degradeuri continue de o parte şi de
alta a unei linii de maximă strălucire perpendiculară pe generatoarea curbei.
O suprafaţă oblică regulată prezintă un degradeu progresiv şi continuu,
pornind concentric dintr-un punct al suprafeţei, punctul de întîlnire al razei
luminoase cu suprafaţa, care este punctul celei mai mari străluciri.

Există trei tipuri importante de lumină artificială pe care le vom căuta pentru
obținerea combinației celei mai adecvate:
- lumina generală
Lumina directă provine de la o sursă naturală sau artificială, şi cade pe un obiect,
realizând iluminarea directă a acestuia. Iluminarea artificială cea mai simplă este
conferită de o lustră centrală. Confortul vizual va fi însă mediocru în raport cu
intensitatea luminoasă, deseori orbitoare, care accentuează contrastele dintre
lumina proiectată și umbre. Chiar dacă este vorba de un corp de iluminat
estetic, lumina va fi mai putin blandă, iar lustra va sublinia zonele umbrite ale
camerei și chiar tavanul va parea mai jos decat în realitate.
Lumina indirectă este primită de un obiect,prin reflexie sau prin difuziunea luminii
directe. La lumina artificială indirectă, becurile sunt ascunse privirii directe și
luminează o suprafață care reflectă lumina în cameră. Randamentul este mai
mic, dar lumina va fi mai blandă și umbrele atenuate. Într-o cameră inaltă, puteti
dirija lumina către tavan cu ajutorul unor aplice murale, spoturi sau scafe. Cu cât
suprafața luminată este mai reflectorizantă, de exemplu un plafon acoperit cu un
lac deschis, cu atât cantitatea de lumină returnată va fi mai mare.
- lumina locală
Lumina puternică și contrastantă este
adecvată pentru luminarea unui birou, a
unui colt destinat lucrului manual; folosită
pentru activități specifice precum cititul.
- lumina decorativă
În acest caz, corpurile de iluminat vor dirija
fluxul de lumină asupra unui punct pe care
doriți să-l puneti in valoare în așa fel încât
să scoate în evidență anumite detalii sau
zone ale camerei sau pentru a pune in
valoare un tablou sau lucru deosebit.

6
Lumina în interiorul locuinței

Atmosfera interioarelor se
află în strîns raport nu numai
cu senzaţiile psihologice, ci şi
cu impresiile psihologice ;
declanşarea acestora din
urmă este , finalmente,
scopul principal al oricărei
căutări legate de atmosferă.
Iluminarea artificială
presupune o concepţie
adecvată a formelor şi a
materialităţii lor.

Lumina artificială provoacă


un nou tip de atmosferă şi
transformă ordinea valorilor
clasice. Nu întîmplător
dematerializarea este unul
dintre principiile de alcătuire intens vehiculate astăzi.
Lumina din living reprezintă unul dintre cele mai importante detalii ale unei case.
Intensitatea acesteia trebuie sa se adapteze funcției acestei camere (spatiu de
reprezentare și de oaspeți). În bucătărie, amplasarea luminii se va supune în
special criteriului functionalității, punându-se în evidență zonele specializate ale
acesteia atât printr-o lumină generală, cât și printr-o lumină locală. Baia cuprinde
zone care au nevoie de lumină direcționată (exemplu: zona oglinzii), dar și zone
care au nevoie de lumină uniform distribuită. De o lumină combinată este nevoie
și în dormitor (lumină de atmosferă, culoare, dar și de citit). Holul este bine să fie
luminat indirect, prin raze proiectate în plafon (dacă acesta este alb).

7
Percepţia luminii

Deoarece o mare parte din


activitate se desfaşoară şi
noaptea, însemnătatea luminii
artificiale este mare. Fără
această lumină, care poate fi
controlată, întreaga activitate
modernă nu este de conceput.
Perceptia vizuală poate fi
perturbată nu numai de lumina
slabă sau prea putemică, ci şi
de marile deosebiri de lumină
dintre spatiile de lucru şi cele de
circulaţie. Pentru a se evita
aceste fenomene, numite
strălucire disconfortantă, trebuie
să se ţină seama de anumiţi
factori: adaptarea ochiului
depinde de media strălucirii
zonei sarcinii vizuale; efectul
strălucirii este cu atât mai mare
cu cât creşte suprafaţa de
proiecţie a sursei luminoase în
câmpul privirii; disconfortul
descreşte pe măsură ce se
măreşte unghiul vizual dintre
sursa luminoasă şi obiectul care
este privit. Fenomenul cel mai
nociv este totuşi strălucirea
orbitoare, datorat unei prea mari
cantităţi de lumină care
pătrunde în ochi, direct sau prin
reflexie.

8
Arhitectura, ca artă spatială, se prevalează de lumină pentru a realiza
dinamismul operelor sale. Profilurile arhitecturale, prin umbre şi lumini, dau viaţă
elementelor operei, beneficiind de variaţiile luminii. Cu ajutorul gradaţiilor de
umbră şi lumină, artistul imprimă operei sale o nouă armonie.

Daca în spaţiul exterior lumina vine direct şi se difuzează, în spaţiul interior ea


emană din deschideri, din ferestre încadrate de umbră, apărînd, astfel,
spectatorului în mod indirect şi concentrată. Iată de ce, iluminarea elementelor
interioare ale operei trebuie să fie sugestivă şi să evite să arate obiectele ca şi
cum s-ar afla în aer liber. Această eroare poate fi întîlnită frecvent în muzee,
unde, din strădania de a crea o lumină difuză, pentru a imita lumina exterioară,
nu se creează, de obicei, decît o lumină fără suflet. Lumina exterioară luminează
obiectele direct, iar reflexele ei se difuzează în aşa fel încît umbrele obiectelor
rămîn accentuate pînă în cele mai mici gradaţii. Dimpotrivă, lumina interioară
luminează obiectele, care-i răspund luminînd, pentru că reflexele se încrucişează
într-un spaţiu închis unde predomină penumbra, astfel încît umbrele obiectelor se
atenueaza.

9
Arta iluminatului sugestiv priveşte cu deosebire iluminatul artificial, care,
străduindu-se să imite lumina zilei, derutează. Iluminatul aşa-zis invizibil arată pînâ
la ce grad această concepţie poate atinge urîţenia. În alte situaţii, lumina se
împrăştie orbind, şi elimină umbrele obiectelor.

Iluminatul indirect îşi are originea în necesitatea de a disimula sursele de luminâ


care jenau ochii, pentru că, de obicei, acestea erau rău plasate; dar acum, cînd
s-a atins cealaltă extremă, iluminatul, deşi indirect, atunci cînd e neinspirat, în loc
să lumineze, orbeşte. Fiind difuz, el face să dispară sufletul obiectelor, întrucît
ignoră faptul că, în natură deopotrivă, lumina, deşi difuză, are totuşi o sursă:
soarele. Şi este de preferat să se combine anumite surse de iluminat vizibil cu
iluminatul indirect. Instinctiv, omul caută întotdeauna sursa de lumină, aşa cum în
lumina difuză a zilei caută soarele, pentru că sursa face undele luminoase să
vibreze, iar omul se orientează spontan după ea, chiar în spaţiile închise.

Umbrele

Umbrele apar în tridimensionalitatea. element impus de un


zonele unde lumina Umbrele se pot obiect asupra altuia.
este mai slabă. Ele clasifica în: proprii sau Umbrele afectează
măresc efectul de purtate. Umbrele valorile de strălucire
relief şi împreună cu proprii sunt situate pe ale obiectelor,
elementele de obiectele expuse la claritatea culorilor
perspectivă aeriană, lumină artficială sau acestora, cât şi relaţiile
sugerează mai bine naturală. Ele depind dintre ele.
de forma obiectului,
orientarea sa spatială
şi distanţa până la
sursa luminoasă.
Umbrele purtate sunt
proiectate de un corp
asupra altuia sau de o
parte a unui corp
asupra altei părţi ale
acestuia. Umbra
purtată este un

10
Culoarea

Culoarea reprezintă unul din elementele fundamentale ale existenţei umane. Ea


este prezentă în viaţa şi activitatea noastră, punându-şi amprenta pe tot ce ne
înconjoară: de la culorile din interiorul locuinţei, la cele din exteriorul ei (clădiri,
străzi, magazine etc.).
De modul cum aceasta
ne influenţează
sufleteşte, aducându-ne
răceală sau căldură,
bucurie sau tristeţe, linişte
sau agitaţie, depinde
într-o foarte mare
măsură liniştea noastră
interioară şi gama trăirilor
afective. Pentru toate
acestea culoarea a fost
întotdeauna utilizată şi
studiată. Culoarea este
în acelaşi timp unul din
factorii fundamentali ai
dezvoltării capacităţii
creatoare a omului.

11
Utilizarea într-un mod
“programmatic” a vocabularului
cromatic nu este straină
arhitecturii încă din cele mai vechi
timpuri, întrucât edificiile
arhitecturale erau colorate, deși
de cele mai multe ori culorile nu s-
au păstrat. Ziguratele
mesopotamiene, templele
grecești, piramidele și templele
egiptene, portalurile marilor
catedrale vestice, fațadele
palatelor foloseau un vocabular
cromatic care era mai mult sau
mai puțin precizat.
Culoarea era utilizată dupa
anumite reguli, cu anumite scopuri
mai mult sau mai puțin exprimate. Decorul fațadelor construcțiilor carolingiene era
influiențat de decorul manuscriselor. Interioarele și chiar exterioarele construcțiilor
secolului al 17-lea erau diversificate
prin utilizarea unor materiale divers
colorate pentru a creea varietate.
Cu toatea teoriile neoclasiciste fals
construite pe modelul grecesc
deformat la care aveau acces în
epocă, cladirile secolului al 18-lea și
al 19-lea erau variate prin utilizarea a
diferiti pigmenti. Secolul 20 aduce o
noua percepție asupra culorii în
arhitectură. Studiile din psihologia
percepției cromatice, sau studiile
sociologice au mai multe de spus
despre efectele pe care le au
culorile asupra noastra ca indivizi și
asupra organismului nostru și de aici
modalități de a ne imbunătății
ambianța arhitecturală în care ne
situăm.

12
Utilizarea culorii în arhitectura ne ajuta sa ne orientam nu numai in oras, dar si in
interioarele prin care circulam zilnic. De exemplu: utilizarea diverselor culori ii ajuta
pe oameni sa isi aminteasca ruta data viitoare cand ajung acolo; colorarea
diferita a unor coridoare similare ii ajuta pe pe oameni sa se ghideze; culoarea
anume a pardoselii unei cladiri poate arata ruta principala de circulatie sau
legatura dintre anumite departamente.

Pe de alta parte culoare folosita intr-o ambianta ajuta modul in care oamenii se
simt in acel areal. Anumite destinatii ale cladirilor cer din acest punct de vedere
anumite ambiante cromatice menite sa creeze stari de spirit diverse celor aflati
acolo.

Efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor.

Conform unor cercetări ştiinţifice, culorile influenţează starea fiziologică a


organismului, procesele psihice şi stările noastre afective.

În societatea modernă
culorile au o putemică
influenţă fizio-
psihologică în
majoritatea domeniilor
de activitate; de la
industrie şi medicină,
până la educaţia
artistică şi estetică.
Culorile pot fi optim
folosite numai dacă sunt
cercetate şi analizate
prin metode ştiinţifice
moderne, inclusiv prin
metode artistice.
Principalele legi care
influenţează efectele
culorilor sunt:

• Legea acomodării. Ochiul se acomodează variaţiei cantitative a luminii, prin iris


şi variaţiei lungimilor de undă, prin cristalin;
• Legea contrastelor simultane. Această lege acţionează la combinaţiile dintre
culorile care se învecinează. De exemplu: roşu apare lângă portocaliu, mai activ

13
şi mai cald şi lângă purpură, mai portocaliu; galbenul
apare lângă verde, mai cald şi mai roşcat şi lângă ridică tonusul muscular, energie ridicată,
pasiune, vitalitate, impulsivitate, însuflețire
portocaliu, mai rece şi mai verzui;
• Legea contrastelor succesive. Ochiul tinde să energie caldă, impresie de sănătate și
aducă fiecărei culori, principalul ei contrast valoric optimism, veselie, senzație de apropiere
puternică
sau complementar.
caldura, satisfacție, placere, aspirație, culoare
• Legea raporturilor dintre viteza percepţieî şi veselă, înviorare, stimulează vederea
lungîmea de unda a culorilor. Nu toate cele trei
tipuri de celule vizuale reacţionează cu aceeaşi puritate, curățenie, pace, inocență, virtute,
liniște, împăcare, obositor prin strălucire
viteză. Din această cauză roşu este perceput mai
repede ca albastrul. De asemenea culorile din
echilibru, moderanță, împlinire materială,
centrul bandei spectrale se văd mai bine decât proaspăt

cele din extremităţi;


• Legea iradierii. Un obiect de culoare deschisă rece, pace, calm, spiritualitate, armonie

pare mai mare decât altul (identic ca formă,


dimensiune şi material) de culoare închisă; adâncime, liniște eternă, sobrietate, tristețe,
De toate aceste fenomene cromatice trebuie să singurătate, desparțire, apăsător, doliu, repaos,
sfârșit
se tină seama în proiectarea modernă din
arhitectură, urbanism şi design. Semnificația psihologică și rezonanța afectivă a culorilor

Culoarea în interiorul locuinţei


Cromatica interioarelor
locuinţelor poate fi foarte
variată, funcţie de diferiţi factori
precum: vârsta, structura
temperamentală a oamenilor,
gusturi sau deprinderi, felul
mobilierului sau obiectelor etc. În
afară de acestea, mai este
importantă şi destinaţia
încăperii: sufragerie, birou,
dormitor, hol, etc. Cromatica
unei încăperi trebuie să fie în
concordanţă cu tipul de
iluminat. (vezi mai sus)

Prin cromatica lor interioară,


camerele de locuit se cer a fi
ospitaliere, să invite la intimitate

14
şi bună dispoziţie. Este imperios necesar să se evite efectele violente, şocante ale
culorilor contrastante, agitate, ca să nu mai vorbim de încărcătura de modele,
linii şi forme ce obosesc ochiul prin supraaglomerare şi suprasolicitare nejustificate.
Alegerea culorilor este o chestiune de gust estetic, dar şi de psihologie. De aceea
se recomandă scheme monocromatice luminoase, pastelate sau chiar
acromatice, evitîndu-se extremele : culorile închise şi reci ca şi cele deschise şi
calde ce sunt, sau tind spre nuanţe astrale. Se pot încerca şi formule bi şi
tricromatice, utilizîndu-se culori armonice (consonante sau complementare) ce
dau o ambianţă plăcută, uşor înviorantă şi relaxantă. Deşi zugrăvirea sau
tapetarea unei locuinţe poate apărea ca o problemă gospodărească măruntă,
curentă, relativ minoră, de realizarea ei depinde crearea unei ambianţe psihice şi
fiziologice corespunzătoare ce contribuie la igiena fizică şi spirituală a oamenilor,
dar şi la educarea gustului pentru culoare.

Culoarea in spaţiile destinate lucrului

Dacă pentru aspectul arhitectural exterior culoarea este importantă, pentru cel
interior este esenţială, deoarece pe acest fond cromatic se desfăşoară cea mai
mare parte a activităţii şi existenţei noastre. Din această perspectivă culoarea
ambientală la locul de
muncă şi în locuinţa
fiecăruia are o
însemnătate majoră,
dacă ţinem seama că
această reprezintă
unul din factorii ce
dispune sau indispune,
odihneşte sau
oboseşte, într-un
cuvânt, inluenţează
activ sau pasiv
comportamentul
uman.
Printre spaţiile cel mai
des analizate se
găsesc halele
industriale,
laboratoarele, institutele de învăţământ etc. O categorie aparte o reprezintă
instituţiile medicale. Pentru stabilirea cromaticii interioare, a acestor spaţii,
trebuiesc avute în vedere trei aspecte, şi anume: funcţional - utilitar, fizio -
psihologic şi estetic - artistic.

15
Nu este de neglijat utilizarea funcţională, decorativă şi psihologică
corespunzătoare a culorilor in şcoli, spitale, săli de spectacole, hoteluri,
restaurante, în alte încăperi publice, aşa cum nu este de ignorat efectul conştient
şi subliminar al culorilor în cadrul mijloacelor terestre de transport, precum şi în
cele aeriene şi navale.

Aspectul cromatic adecvat oferă şcolii, respectiv procesului instructiv-educativ,


un climat propice transmiterii şi asimilării cunoştinţelor, o atmosferă optimă
concentrării atenţiei în general. Culoarea dispune sau deranjează pe cei prezenţi
într-o sală de curs, le menţine interesul pentru studiu, stimulează atenţia în cazul
unor planşe, oboseşte sau odihneşte privirea. De aceea se recomandă culori
pale din familia galbenului, verdelui, albastrului, roşului, sau chiar griuri acolo unde
sînt expuse mai multe materiale didactice colorate.

În comerţ şi în marketing culoarea ocupă un loc important în amenajarea spaţiilor


destinate desfacerii produselor, în prezentarea atrăgătoare a reclamei, în
etalarea mărfurilor în vitrine, în conceperea ambalajelor etc.

Sunt relativ puţine studii în această privinţă, în speţă asupra felului în care
efectele luminii şi culorii influenţează psihologia cnmpărătorului. Se mizează în
general pe talentul decoratorilor şi pe bunul simţ al producătorilor care au învăţat
empiric că fără un serviciu de concepere şi organizare a reclamei, a prezentării
cît mai atrăgătoare a mărfurilor suferă însăşi desfacerea acestora. Să nu uităm că
în alegerea unui produs, oricare ar fi el, culoarea nu se află pe ultimul loc cînd
este vorba de făcut o opţiune. Preferinţele în materie de culoare şi formă sînt atît
de diverse cînd este în joc adoptarea unei decizii de cumpărare, încît ele ar
trebui studiate. Cercetările ar fi necesar să prospecteze felul în care efectul
cromatic devine criteriu şi contribuie la diferenţierea opţiunilor.

16
Bibliografie
ESTETICA ARHITECTURII - P.A. MICHELIS
LIMBAJUL CULORILOR SI AL FORMEROR - DAN
MIHAILESCU
Revista ARHITEXT feb. 2004
http://www.misiuneacasa.ro/despre_lumina_artificiala.
html

17