1

fig. 11

Tematica luminii

“Lumina, pentru arhitectură, este precum vântul pentru navigație, sau taurul pentru
coridă: o energie autonomă și necontenită care trebuie redirecționată și stăpânită
prin ingeniozitatea, erudiția și răbdarea umană pentru a o face aliatul nostru. Rolul
taurului este de a ataca, al toreadorului de a controla și a direcționa, ceea ce
înseamnă a transforma forța atacului într-o mișcare calculată, reținere încordată și
concentrată, mișcare și coordonare, un dans dinamic capabil sa îmbine taurul,
toreadorul și acțiunile abile ale celui din urmă pentru a forma o singură entitate.
Acesta este modul prin care un adevărat arhitect lucrează cu lumina, țesând-o într-
o pânză de meșteșuguri, transformând-o în protagonistul obedient într-un act ritual
al cărui proces este cunoscut doar arhitectului.”2

Percepția noastră vizuală asupra acestei lumi este definită atât de materie cât și de lumină,
două fenomene aparent opuse, dar care, în mod paradoxal, sunt interdependente. Lumina se
dezvăluie ochiului uman prin intermediul materiei, în vreme ce materia există vizual doar în
prezența luminii. Aceasta conexiune dintre materie și lumină, dintre forme și atmosfere
intangibile, definește mediul vizual în care trăim.3
În timp ce lumina este prin definiție energie, ea depășește sfera științifică, și se mută în cea a
senzorialului. Lumina transformă lumea într-un sistem nesfârșit de permutări vizuale, care
dezvăluie culori, texturi, distanțe sau chiar trecerea timpului. Calitățile acesteia pot afecta
emoțiile și pot declanșa amintiri, dând naștere la ceea ce numim specificul locului. Ceea ce ne
amintește deseori de un loc sunt în primul rând atmosfera sau sentimentele legate de acesta, și
mai puțin detaliile sale formale.

Lumina este însuși Dumnezeu

Legătura simbolică dintre lumină și divinitate își are rădăcinile în cultura evreiasca, dar a luat
amploare odată cu creștinismul. În Evanghelia după Ioan, lumina este înfățișată ca fiind
cuvântul lui Dumnezeu. „În El era viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4) “El era
adevărata lumină” (Ioan 1:9). Acesta este cel mai convingător dintre simboluri, pe înțelesul
oricui, indiferent de origine și cultură. În Evanghelia după Ioan, în mod special, lumina
simbolizează binele în opoziție cu răul.4

1
Thomas Schielke, “Light Matters: Sacred Spaces”, Archdaily, 2014, accesat 21 iunie 2020;
https://www.archdaily.com/490781/light-matters-sacred-spaces
2
Carlos Marti Aris, “Laboratory of Light”, TC: Tribuna de la construccion, Valencia,
(2008), p. 6
3
Herve Descottes, Cecilia E. Ramos, Architectural Lighting: Designing with Light and
Space, (New York: Princeton Architectural Press), 2011, p 11
4
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) p. 83
2
Argument
Această lucrare urmărește să răspundă la următoarele întrebări și anume:
 În ce măsură influențează utilizarea luminii naturale arhitectura contemporană, cu
precădere arhitectura spațiilor de expunere, respectiv a galeriilor, din cadrul muzeelor
și ale centrelor de artă?
 Cum poate ajuta lumina naturală la îmbunătățirea experienței vizitatorilor?
 Cum poate fi folosită fără a periclita calitatea exponatelor?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, ne vom întoarce în timp pentru a observa modul în care
lumina naturală a fost folosită pe parcursul istoriei arhitecturii, atât în scopul necesității, cât și
pentru crearea unor efecte vizuale. Studiul asupra luminii naturale continuă cu utilizarea
acesteia în contextul arhitecturii contemporane, cu accent pe clădirile destinate spațiilor de
expunere. În ceea ce privește relația cu proiectul de diplomă, voi prezenta modalitățile de
captare a luminii naturale alese pentru a ilumina spațiile expoziționale din cadrul proiectului,

3
4
 Fig. 2 5
Acest capitol își propune să traseze o cronologie a utilizării luminii naturale în decursul
istoriei, dar și a modului în care arhitectura vremurilor a fost influențată de dorința de a găsi
strategii cât mai ingenioase de a beneficia cât mai mult de ea. Mai mult decât atât, se
urmărește modul în care captarea luminii de zi la interior duce la crearea unor experiențe
senzoriale sau emoționale. Am ales să studiez tematica luminii plecând de la un trecut mai
5
Pantheon’s oculus, accesat 21 iunie 2020
https://m.blog.naver.com/oholiab7/221133197566?view=img_2
5
îndepărtat tocmai pentru a arata că, în ciuda dezvoltării tehnologiei în timp, arhitecții sunt în
mare parte conștienți de beneficiile și importanța luminii naturale asupra omului și
arhitecturii.
Derek Philips afirmă că istoria arhitecturii este sinonimă cu istoria ferestrelor și a
iluminatului natural. Încă de la deschiderile brute plasate pe laturile sau acoperișurile
clădirilor domestice, care lăsau să pătrundă înăuntru lumina și aerul, căldura și frigul,
fereastra a fost mijlocul principal de legătură dintre interior și exterior. Lumina zilei era
mijlocul de informare al locatarilor cu privire la diferența dintre zi și noapte, iar pe măsură ce
locuințele au devenit mai sofisticate, prin intermediul deschiderilor sau a ferestrelor, aceasta a
putut fi lăsată să pătrundă înăuntru.
Istoria iluminatului arhitectural nu se desfășoară pe o singura traiectorie. În schimb,
narațiunile independente pot fi țesute împreuna pentru a-și spune povestea, și anume cum
oamenii au căutat sa valorifice lumina, fie în urmărirea spiritualității, a organizării sociale,
având scopuri practice sau pur estetice în mediul înconjurător construit. Evoluția iluminatului
natural arhitectural este invariabil legată de apariția a noi forme arhitecturale, tehnologii sau
idei inovatoare.6
Putem lua ca un prim reper în istoria noastră complexă ansamblul Stonehenge. Considerat a fi
un observator astronomic preistoric sau un templu dedicat Soarelui, piesele monumentului
sunt aliniate cu lumina soarelui în anumite perioade. Astfel, răsăritul sau apusul reprezintă
momente cheie în care razele soarelui pătrund prin blocurile de piatră.
Poate cel mai notabil exemplu pentru a defini modul impresionant prin care lumina este
folosită ca un instrument în arhitectură îl constituie Panteonul. Oculusul, numit și Ochiul
Panteonului măsoară un diametru de 8.2 m, iar la momentul construcției reprezentă unicul
mijloc de iluminare a spațiului interior. Impresionant la acest oculus este faptul că printr-o
strategie foarte ingenioasă an de an, pe 21 Aprilie - data fondării Romei, în mijlocul zilei,
razele soarelui ating grilajul de metal de deasupra ușii, scăldând intrarea în lumină. Acest
lucru l-ar fi iluminat pe împăratul Romei, reflectând astfel statutul acestuia de zeu pe
Pământ.7
În secolul al XIII-lea a apărut conceptualizarea temei luminii în domeniul arhitecturii, pe
atunci în formare. Acest concept era în strânsă legătură cu o teorie estetică conform căreia
lumina- claritas, în latină- a preluat importanța pe care armonia și proporția- consonantia -o
dețineau în arta clasică. În această estetică medievală frumusețea supremă era atribuită
oricărui factor care participa la calitatea luminozității. Lumina filtrată și fundalul auriu
strălucitor al picturilor conferea obiectelor o dimensiune transcendentală departe de lumina
naturală a lumii exterioare. Aceasta făcea perceptibilă lumea spirituală, invizibilă.8

6
Herve Descottes, Cecilia E. Ramos, Architectural Lighting: Designing with Light and
Space, (New York: Princeton Architectural Press), 2011, p 12
7
Maria Pasquale, „10 Things You Didn't Know About the Pantheon, Rome”, The culture trip,
June 19, 2017, accesat 06 aprilie 2020
https://theculturetrip.com/europe/italy/articles/10-things-you-didnt-know-about-the-
pantheon-rome/
8
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) p. 81
6
Ferestrele au fost mereu inovative, lucru care poate fii observat la vitraliile marilor catedrale
gotice. În Evul Mediu, vitraliile au reprezentat una dintre cele mai puternice forme de artă din
Franța și nu numai. Unul dintre cele mai cunoscute vitralii se afla în Catedrala Reims și
portretizează Serafimul, unul dintre îngerii cu șase aripi despre care se credea că sta alături de
Dumnezeu.

fig. 39
Lumina supranaturală pătrunsă prin vitralii era una dintre cele mai uluitoare fenomene la acea
vreme. Într-o lume în care nu existau filmul sau televiziunea, o încăpere întunecată, iluminată
prin sticla colorată a vitraliilor, putea rivaliza cu focul și cerul înstelat ca fiind una dintre cele
mai extraordinare lucruri văzute în acea vreme. Oamenii erau obișnuiți să admire scara
dominatoare a clădirii, de la exterior. Odată ce pășeau înăuntru însă, aceștia aveau să
descopere o lume mistică unde scenele biblice prindeau viață prin lumina soarelui care bătea
din spatele vitraliilor. 10
Totodată, în picturile și arhitectura gotică, lumina are un sens transcendental, devine un
simbol prin elaborarea unui sistem de iluminare non-natural. Acest sistem funcțional în
catedralele medievale, își propune nu să asigure un “instrument” pentru percepția obiectivă a
realității, ci mai degrabă să lege, prin referințe simbolice, ceea ce este considerat a fi sacru.
În Renaștere, lucrurile au stat diferit, astfel că, în aceasta perioadă, ferestrele capătă un mai
degrabă un rol estetic, decât unul funcțional. Acestea devin decorații ale fațadelor, prin
urmare legătura cu spațiul interior se pierde.11 Cu toate acestea, lumina naturală joacă un rol
important în iluminarea bisericilor. Un exemplu ar fi Bazilica Sant Andrea din Mantua.
Sistemul de iluminare din această bazilică dinamizează spațiul definind fiecare zonă prin

9
Stained glass: history and technique, curs accesat 07 aprilie 2020,
https://www.khanacademy.org/humanities/medieval-world/gothic-art/beginners-guide-gothic-
art/a/stained-glass-history-and-technique
10
Stained glass: history and technique, ibidem
11
Derek Philips, Daylighting Natural Light in Architecture, (Burlington: Architectural Press,
2004) p. 3;
7
crearea contrastelor. Capelele închise sunt luminate prin intermediul ferestrelor laterale, în
timp ce corpul principal este slab luminat. Iluminatul complet vine de la cupola de deasupra
crucii dintre transept și corpul principal, accentuând prezbiterul. Toate acestea contribuie la
crearea unei atmosfere de serenitate și contemplare a divinității.
Un alt mijloc inovator de a folosi lumina zilei a fost cel dezvoltat pentru iluminarea
bisericilor baroce din sudul Germaniei. Ca strategie de captare a luminii naturale, arhitecții
vremii se jucau cu lumina, creând deschideri ascunse de vederea directă a congregației care
lăsau să cadă lumina zilei indirect asupra ornamentelor și a obiectelor de cult din biserică.12
În arhitectura barocă, lumina transforma scenografic ambianța locului. Aceasta juca rolul
principal în felul în care spațiul simbolic era perceput în secolul al XVIII-lea, astfel încât
structurile baroce au dezvoltat noi forme, iar spațiile lor au fost transformate și scăldate într-
un nou tip de lumină.13
În aceasta perioadă, lumina a fost folosită în mod intenționat și extensiv în interioare.
Manipularea luminii și a surselor de lumină în aceasta epocă a fost determinată de tehnicile
artistice precum clarobscurul, de inovațiile în producția de sticla, dar și de imperativele
sociale care au dus la o dorința de afișare dramatică și opulentă. Arhitecții vremii au integrat
fenestrații și surse de lumină artificială care au îmbunătățit iluminarea, având ca rezultat
crearea unui sentiment de mișcare și de emoție într-un spațiu insuficient.
Epoca barocă a fost una care a cunoscut un interes crescut pentru artele teatrale, iar iluminatul
scenic a fost transpus in designul interior. Ca pe o scenă, iluminarea interioara poate fi
manipulată și configurată astfel încât să stabilizeze sau chiar să reducă accentul focal, să
crească sau să scadă o senzație de deschidere și înălțime, sau chiar sa facă spațiul să pară mai
opulent prin crearea de lumină care se mișca și scânteia – precum lumina lumânării reflectată
pe pereții din oglindă.14
Includerea și plasarea strategică a ferestrelor a făcut posibilă arhitecților captarea luminii în
contextul structurii pe care au proiectat-o. Lumina naturală putea fi utilizată acum pentru a
accentua anumite părți ale unui spațiu, precum un rând de ferestre înalte uniforme la un nivel
de tambur al unei cupole. Această tehnică era folosită pentru a ghida ochii privitorului în sus,
„spre ceruri” și a fost folosită în multe biserici baroce, precum San Lorenzo din Torino.
Capela Sindone din Torino este un exemplu al modului în care arhitecții baroci, în acest caz
Guarini, au incorporat inovativ surse de lumină în designul lor. Cupola capelei este susținută
de un tambur cu mai multe goluri și numeroase ferestremai mici incorporate în mod conștient
în curba fiecărei arcade care formează cupola. Deasupra acesteia se ridică o cupolă
secundară, luminată de mici ferestre ascunse.15

12
Derek Philips, ibidem. p.4;
13
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) pp. 137-163;
14
“Baroque Architecture and Design: Use of light”, accesat 03 aprilie, 2020
https://hubpages.com/living/Baroque-Architecture-and-Design-Use-of-light
15
Baroque Architecture and Design: Use of light”, accesat 03 aprilie, 2020
https://hubpages.com/living/Baroque-Architecture-and-Design-Use-of-light, Ibidem;

8
 Fig. 4 Capela Sindonde din Torino16

În esență, toate metodele prin care lumina a fost folosită în epoca barocă, fie ea naturală sau
artificială, au fost preluate în tehnicile de designul interior folosite în epoca modernă. Lumina
și manipularea acesteia au reprezentat un element al măreției și dramei care definesc epoca
barocă, dar în definiția acestora trebuie inclusă și manifestarea tangibilă a unei sensibilități
16
Capela Sindone din Torino, February 10, 2006, accesat 07 aprilie 2020
https://www.flickr.com/photos/24364447@N05/4391882253/in/photostream/
9
universale, conflictuale, inerente secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, și anume lumina
împotriva întunericului, realitatea în opoziție cu iluzia, grandoare versus ascetism. 17
Anterior anilor 1800, iluminatul spațiilor interioare era asigurat în principiu de lumina
naturală, influențată de climat, dimensiunea și amplasarea ferestrei, cât și de locul de
desfășurare al activității. Lumânările și lămpile cu ulei erau folosite ca surse suplimentare de
iluminat.
În primii ani ai Revoluției Industriale, în vestul Europei, un număr mare de oameni au migrat
din zonele rurale, spre oraș, pentru a-și găsi de lucru în numeroasele fabrici apărute, lucru
care a cauzat mari schimbări sociale și economice. Astfel, odată cu creșterea populației a
crescut și cererea pentru locuințe care a dus la apariția unor ghetouri supraaglomerate și
insalubre în multe orașe din Marea Britanie, dar și din alte țări din vestul Europei. Clădirile
erau construite spate în spate, pe străzi înguste, foarte puțin expuse la lumina soarelui, cu
canalizări deschise și dens populate. În consecință, acest lucru a dus la apariția a numeroase
boli precum holera, tuberculoza și alte afecțiuni mortale. Conștientizarea importanței luminii
naturale în viața oamenilor a apărut în anul 1903 când Dr. Niels Finson a primit Premiul
Nobel pentru că a demonstrat că lumina soarelui poate vindeca tuberculoza. 18 Lumina
naturală devine un ingredient al sănătății și salubrității spațiilor interioare.
Astfel, după 1900, pionierii mișcării moderniste, reacționând la excesele ornamentale ale
secolului al XIX-lea, s-au folosit de libertatea acordată de dezvoltarea tehnologiei survenită
ca urmare a Revoluției Industriale, pentru a explora noi forme de construcție. Arhitecți
notabili precum Frank Lloyd Wright, Louis Khan, Alvar Aalto, Le Corbusier, Mies van der
Rohe sau Walter Gropius au fost pionierii noii școli de arhitectură, care se concentrează pe
forme economice, linii drepte și simple și pe folosirea ferestrelor mari sau a pereților de sticlă
pentru a maximiza lumina naturală, aerul proaspăt și pentru a crea o relație între lumea
interioară și cea exterioară. Fațadele devin împânzite cu ferestre cât mai mari, folosind nou
apăruta sticla de mari dimensiuni, crescând astfel accesul la iluminatul natural în interiorul
clădirii. Totuși, aceste schimbări au venit însoțite de consecințe precum pierderi de căldură pe
timp de iarnă și creșterea efectului de seră pe timp de vară.19
În 1923, Le Corbusier subliniază importanța luminii în arhitectură scriind în Vers une
architecture că: “Arhitectura este jocul maiestuos, corect și magnific al formelor reunite sub
lumină”, accentuând faptul că: “Istoria arhitecturii este istoria luptei pentru lumină.”
Fuller Moore oferă, în anul 1985, o perspectiva asupra impactului luminii naturale în mediul
construit. Din punctul său de vedere, lumina naturală este asociată simbolic cu puritatea,
curățenia, știința și raiul, separat de rolul ei de a lumina spațiul.20

17
Baroque Architecture and Design: Use of light”, accesat 03 aprilie, 2020
https://hubpages.com/living/Baroque-Architecture-and-Design-Use-of-light, Ibidem;

18
Daylighting Design: Planning Strategies and Best Practice Solutions p 9
19
Mohamed Boubekri: Daylighting, Architecture and Health p 32
20
Fuller Moore, Concepts and Practice of Architectural Daylighting, (New York: Van
Nostrand Reinhold, 1985) p
10
11
În cadrul acestui capitol se prezintă felul în care lumina poate fi utilizat ca element de
arhitectură, cum participă în procesul de proiectare, pornind de la concept până la finalizare,
și cum influențează modul în care este perceput spațiul interior, dar și obiectul în sine, de la
exterior.

3.1. Importanța luminii în arhitectura contemporană

“All material in nature, the mountains and the streams and the air and we, are made of Light
which has been spent, and this crumpled mass called material casts a shadow, and the
shadow belongs to Light.”21-Louis Kahn

În ciuda faptului că arhitecții secolului 21 stăpânesc mai multe cunoștințe și mai multe unelte
tehnice decât o făceau înainte, nu ajung întotdeauna la rezultatul dorit.
Performanța perceptuală a arhitecturii poate fi mult modificată de calitatea luminii. Spre
deosebire de sursele de lumină artificială, care pot fi ajustate pentru a îndeplini criteriile de
performanță indiferent de poziția geografică, locație și perioadă a zilei, lumina naturală este o
sursă variabilă de iluminare. Când este folosită pentru iluminarea unei clădiri, lumina soarelui
poate altera dramatic percepția asupra arhitecturii interioare.

21
Louis I. Kahn, John Lobell, Between Silence and Light Spirit in the Architecture of Louis I.
Kahn , (Boston: Shamhala), 2008, p 22
12
Nu este ușor să gestionezi lumina și există un anumit risc în plasarea unui fenomen atât de
schimbător precum acesta chiar în centrul arhitecturii. Cu toate acestea, se poate spune că
vorbim de arhitectură ca o artă atunci când suntem capabili sa transformăm lumina într-un
instrument care modelează și individualizează spațiul. Arhitecții și designerii folosesc
tehnologii și estetici contemporane pentru a lua ce e mai bun din cele mai noi instrumente și
materiale disponibile, și în același timp caută să se raporteze la istorie din punctul de vedere
al prezentului.22
Când proiectează, arhitectul poate controla materialele folosite, cantitatea și calitatea lor, felul
în care dorește ca acestea să fie tratate; poate specifica cu exactitate dimensiunea plinurilor și
a golurilor și poate decide orientarea clădirii. În ceea ce privește lumina naturală, ea nu poate
fi controlată. Aceasta se află într-o continuă schimbare, de dimineața până seara, de la o zi la
alta, atât în intensitate, cât și în culoare. Cum se poate lucra cu un element atât de capricios și
cum poate fi utilizat în mod artistic? 23
Lumina are o importanță decisivă în felul în care experimentăm arhitectura. Asemenea
tuturor artelor, arhitectura este supusă luminii naturale, dar la rândul ei o poate manipula prin
intermediul instrumentelor de care dispune, filtrând-o și ajustând-o astfel încât să pună în
valoare intenția arhitectului, fără a o deforma.
Aceeași încăpere poate oferi impresii spațiale diferite doar prin modificarea dimensiunii și
poziției golurilor. Simpla glisare a unei ferestre de pe mijlocul peretelui, către colț, poate
transforma cu totul caracterul unei încăperi.
Astfel, pe întreg parcursul unui proiect de arhitectură, începând de la concept și până la
finalizare, lumina naturală capătă, prin intermediul arhitectului, caracterul unui material, al
unui instrument apt să contureze și să îmbogățească spațiul. În funcție de gradațiile
controlate, odată captată la interior, lumina are capacitatea de a crea legături cu exteriorul,
sau a-l separa de el, de a mări sau a comprima un spațiu. Dacă obiectul de arhitectură este
privit de la depărtare, în ansamblu, prima impresie este că acesta este complet subordonat
felului în care este pus în lumină.24
Prin urmare, atunci când concepe un spațiu care urmează să fie materializat, arhitectul
creează o scenografie pentru un context, pentru o nevoie socială, culturală sau economică, pe
care pune reflectoarele, sau dimpotrivă proiectează alte elemente de o importanță mai mare,
ierarhizând totul în funcție de intensitatea luminii. Principalul obiectiv al utilizării luminii în
arhitectură este de a pune în evidență forma și culoarea obiectului.
Descifrarea discursului arhitectural înseamnă și a urmări decupajele luminilor și umbrelor
care progresează, formează și deformează, înlănțuind aparențele.25

3.2
22
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) p. 137
23
Steen Eiler Rasmussen, Experiencing Architecture, (Cambridge: The M.I.T. Press), 1962, p
186
24
https://www.igloo.ro/lumina-ca-element-de-arhitectura/
25
https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/constructii/lumina-si-culoare-in-arhitectura-arte-plastice-59737.html
13
Lumina soarelui s-a dovedit a fi un modelator excelent de forme, prin intermediul căreia,
arhitectura poate crea medii dinamice. William M.C. Lam (1924-2012), pionierul designului
de iluminat, subliniază în cartea sa „Sunlight as Formgiver” că importanța luminii de zi nu
constă doar în eficiența energetică, ci este mult mai mult de atât. Arhitecții au găsit în prezent
numeroase modalități de implementare a luminii solare, astfel că se pune întrebarea dacă o
tipologie coerentă a luminii de zi ar putea fi o țintă valoroasă în timpul procesului de
proiectare, cu toate că cele mai multe studii asupra luminii de zi se concentrează în mare
parte pe consumul de energie.26
Cu toate acestea, la EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne) a fost dezvoltată o
abordare calitativă, de către Siobhan Rockcastle și Marilyne Andresen. Interesul lor a fost
determinat de diversitatea spațială și temporală a luminii zilei, introducând o matriță cu 10
nuanțe de lumină naturală.
Lumina directă a soarelui modelează intens formele creând umbre proeminente, în vreme ce
direcția sa pe parcursul unei zile are un impact major. Prin urmare, mediul nostru înconjurător
devine foarte divers datorită dualității luminii și a umbrei. Simultan, luminozitatea cerului
albastru are efecte pozitive asupra noastră, motiv pentru care multe persoane aleg să își
petreacă vacanțele în destinații însorite, căutând sentimentul de fericire. Pe de altă parte, în
momentul în care norii apar pe cer, luminozitatea scade semnificativ, prin urmare și claritatea
umbrelor.
Studiul realizat la EPFL, Siobhan Rockcastle și Marilyne Andersen se axează pe analiza a
numeroase exemple de arhitectură contemporană având ca tematică variabilitatea spațială și
temporală. Această cercetare a rezultat într-o clasificare tipologică cu 10 tipologii iluminat
natural, fiecare având câte 5 exemple reprezentative. 27
Această abordare tipologică poate avea doua intenții. Pe de-o parte, ne ajută să înțelegem o
gamă de strategii de iluminat natural din cadrul proiectării de arhitectură, și pe de altă parte,
permite dezvoltarea unui limbaj clar în ceea ce privește intensitatea și compoziția
luminozității perceptuale din fiecare spațiu. Obiectivul principal este de a genera o metodă
cantitativă de a analiza diversitatea spațială și temporală prin intermediul unor imagini
digitale. Matrițele rezultate în urma acestui studiu tipologic urmăresc să ajute arhitecții să
măsoare și să compare dinamica impactului perceptual al luminii naturale în spațiu.28
Pentru a exemplifica intențiile studiului, ne este prezentată axa orizontală a matriței care arată
un gradient liniar de la o variabilitate spațial-temporală ridicată (stânga) la o variabilitate
spațial-temporală (dreapta). Cele 50 de exemple au fost preluate din întreaga lume și
reprezintă un amestec divers de arhitecți. Fiecare fotografie a fost selectată pentru perspectiva
reprezentativă a spațiului interior. Imagine cu matrița

26
https://www.archdaily.com/787734/10-typologies-of-daylighting-from-expressive-dynamic-patterns-to-
diffuse-light
27
https://www.archdaily.com/787734/10-typologies-of-daylighting-from-expressive-
dynamic-patterns-to-diffuse-light
28
Celebrating Contrast and Daylight Variability in Contemporary Architectural Design: A
Typological Approach p 1
14
Tipologiile din capătul stâng al spectrului reprezintă spații cu un nivel ridicat de contrast și
variabilitate. Acestea se împart în patru categorii de iluminat și anume direct și exagerat,
direct și dramatic și direct și ecranat.

Iluminat direct și exagerat

Tipologia de iluminat direct & exagerat cuprinde spații iluminate prin acoperiș . Un exemplu
pentru această categorie ar fi renovarea curții Kogod a Muzeului de Artă Americană
Smithsonian din Washington D.C., realizat de Norman Foster și finalizat în 2007. Lumina
directă a soarelui care pătrunde prin tavanul articulat de sticlă inserat pe clădirea existentă,
creează pe pardoseală și pe pereții interiori ai curții, un joc de lumini și umbre care imită o
plasă de pește. Fiind proiectat pentru ocupare temporară și adunări publice, acest spațiu nu
necesită o strategie de iluminare foarte strict controlată. Mai mult decât atât, este folosită
transparența pentru capta lumina directă a soarelui și efectele vizuale dinamice rezultate
pentru a crea un mediu divers și antrenant. Tot în această categorie, putem menționa alte
clădiri precum Muzeul de Artă din Milwaukee (Calatrava), ’02 Serpentine ( Toyo Ito), Cite
du Design (Finn Geipel & Giulia Andi), sau Biblioteca Centrală din Seattle (OMA) 29

Iluminat direct și dramatic

Tipul de iluminat direct & dramatic este întâlnit în spații luminate lateral care emit petice
mari de lumină, având un contrast puternic. Ca exemplu avem clădiri precum Zollverein
School of Management and Design din Essen proiectată de SANAA, unde golurile de pe
fațadă creează de asemenea umbre intense care se modifică constant pe parcursul unei zile.
Elementele mari de sticlă de pe fațadă asigură o luminozitate foarte mare la interior, aproape
la fel de puternică precum cea de la exterior. Când deschiderile sunt mai mici, o fațadă tip
ecran cum se găsește la Louvre din Abu Dhabi (Atelier Jean Nouvel) creează efecte similare
dar cu un tipar mai rafinat. Alte situații în care putem întâlni un astfel de iluminat ar fi
Mikimoto Store (Toyo Ito), Zollverein School (SANNA), Prada Store (Herzog & de
Meuron), Urban Hive Tower (Kim In Cheuri & Archium) și The Gherkin (Jean Nouvel).

Iluminat direct și ecranat

Tot din această grupa face parte și tipul direct & ecranat. Această tipologie cuprinde
exemple de fațade sau acoperișuri prin care lumina directă a soarelui este filtrată frecvent,
prin mici perforații. Clădirile analizate în cadrul acestui studiu sunt Benavidas Warehouse
(Guillermo Hevia), Dominus Winery (Herzog & de Meuron), Centrifugal Pavilion (Obra),
Arab World Institution (Jean Nouvel), și Lanvin Boutique (Hiroshi Nakamura).

29
Celebrating Contrast and Daylight Variability in Contemporary Architectural Design: A
Typological Approach p 5
15
Grupa cu un nivel de contrast si variabilitate mediu cuprinde spații în care lumina directă se
folosește parțial sau selectiv în combinație cu lumina indirectă, unde se evită atât folosirea
unor contraste extreme, cât și crearea unei atmosfere plictisitoare. Această grupă se împarte
în patru categorii și anume iluminat parțial direct, direct, direct selectiv și direct/indirect.

Iluminat parțial direct

În tipologia de iluminat parțial direct intră spații luminate de pe lateral, de tip perete cortină,
unde lumina este emisă prin intermediul obloanelor sau ale elementelor repetitive din fațade.
Exemple folosite pentru a studia acest tip este Casa Fletcher Page și Casa Magney (Glenn
Murcutt), Rose House (Engelen Moore), Biblioteca Cambridge (William Rawn).

Iluminat direct
Categoria de iluminat direct cuprinde fațade alcătuit aproape în întregime din sticlă, cu
obstrucții minimale, precum Ferma Bomballa (Collins & Turner), sau Casa Farnsworth. Mies
van de Rohe a folosit, în proiectarea Casei Farnsworth, panouri de sticlă de mari dimensiuni,
obturate pe alocuri cu ajutorul unor obloane. Schimbările de luminozitate de pe parcursul
unei zile sunt evidente, însă au fost evitate umbrele proeminente. Aceleași principii s-au
regăsit și la Casa Ortman (Daniel Dethier), Glass Pavilion (SANAA), Prismatic House
(Michael Bell).

Iluminat direct selectiv

Tipul de iluminat direct selectiv cuprinde spații unde lumina soarelui este emisă discret,
precum este și cazul monumentului Tulach a Tsolais al lui Scotta Tallon Walker, sau Muzeul
Imperial de Razboi al lui Daniel Liebeskind. Therme Vals al lui Peter Zumthor reprezintă un
compromis remarcabil al selectivității luminii naturale directe. Efectul puternic al luminii
contribuie la un contrast caracteristic, dar nu se schimba foarte mult pe parcursul zilei cum se
întâmplă la Biblioteca Centrala din Seattle. Alte exemple studiate sunt Muzeul Regal din
Ontario (Liebeskind), sau Biserica Luminii (Tadao Ando).

Iluminat direct/indirect
Ultima categorie din această grupă, tipul direct/indirect este compus din spații unde lumina
este emisă prin deschideri adânci la nivelul anvelopei clădirii. Acest iluminat rezultă atât în
petece de lumină solară directă, cât și o iluminare indirectă a spațiului. Spațiile studiate în
această categorie sunt Casa Poli (Pezo Von Ellrichshausen), Ronchamp (Le Corbousier),
Casa Bierings (Rocha Tombal), Universitatea Santiago (Alvaro Siza), Sarphatistraat (Steven
Holl).
16
A treia grupă, comprimă moduri de iluminat indirect difuz, prin urmare, se elimină
posibilitatea unor contraste intense și a schimbărilor de lumină survenite pe timpul zilei.
Această grupa se împarte în trei tipologii, respectiv tipul spațial indirect, indirect și indirect
& difuz.

Iluminat spațial indirect

Categoria iluminatului spațial indirect este definit de spații unde lumina este emisă indirect
peste suprafețele interioare. Această categorie include spații precum Prima Biserică
Unitariană (Louis Khan), Capela Sfântului Ignatius și Heart Museum (Steven Holl), Leon
Tanatorio (BAAS), Galeria Crawford (Eric van Egeraat). La Capela Sf. Ignatius din Seattle,
Washington, proiectată de Steven Holl, lumina este sculptată printr-o serie de diferite volume
luminoase. Fiecare dintre aceste neregularități vizează diferite calități ale luminii. 30 Acest
spațiu arhitectural creează o strălucire atent calibrată și produce un efect dramatic. Totodată,
se menține o relație dinamică a interiorului cu exteriorul.
Iluminat indirect
Următoarea categorie este reprezentată de un iluminat indirect, și cuprinde spații unde lumina
se realizează prin ecrane sau deschideri la nivelul acoperișului orientate spre nord. Muzeul
Dia Beacon (Open Office), Extinderea Muzeului de Artă din Atlanta (Renzo Piano),
Aeroportul din Hong Kong (Foster & Partners), Galeria Menil (Renzo Piano), LACMA
(Renzo Piano) sunt clădirile studiate pentru acest tip de iluminat.

Iluminat indirect și difuz

Ultima categorie rezultată în urma acestui studiu, tipul de iluminat indirect & difuz. Această
categorie cuprinde spații unde sunt utilizate suprafețe difuze pentru a minimiza efectele
dinamice ale luminii și a umbrelor. Acest tip de iluminat poate fi întâlnit în Aripa Modernă a
Institutului de Artă din Chicago proiectat de Renzo Piano și finalizat în 1997. Se știe că
galeriile de artă necesită medii cu un iluminat controlat pentru a proteja artefactele de
degradarea razelor UV și o minimizare strălucirii voalate. Acoperișul este compus din două
straturi. Primul strat este alcătuit din obloane curbate albe care blochează lumina directă a
soarelui, iar al doilea strat conține sticlă translucidă pentru a difuza lumina. Ca rezultat,
galeriile primesc lumină naturală difuză, distribuită uniform. Alte clădiri reprezentative
pentru acest iluminat sunt Clădirea Louis Vuitton (Jun Aoki), House of Light (Olson
Kundig), Glass Pavilion (SANAA).
În concluzie, acest studiu demonstrează că expunerea la lumina naturală poate fi controlată în
funcție de rezultatul pe care dorim să îl obținem în interiorul clădirii. Astfel, dacă se dorește
crearea unor spații interioare foarte dinamice arhitecții se folosesc de transparență și
deschideri mari, și se optează pentru expunerea la lumina directă a soarelui care favorizează
umbrele puternice. Dacă se urmărește menținerea unei unui dinamism, se folosește lumina
parțial directă sau selectivă în combinație cu lumina indirectă. Efectul va fi că se obțin umbre
subtile, dar dramatice, evitându-se contrastele puternice, dar și monotonia. Pentru o atmosferă
30
https://www.archdaily.com/115855/ad-classics-chapel-of-st-ignatius-steven-holl-architects
17
difuză, este utilizată lumina indirectă, care creează umbre slabe sau chiar deloc. Acest tip de
iluminat scoate din calcul contrastele puternice și variațiile temporale.

3.3. Culoarea luminii

Studiul luminii în contextul spațiului, automat aduce în vedere culoarea. Culoarea este
rezultatul reflexiei luminii pe un obiect; culoarea exactă, sau valoarea cromatică este
determinată de lungimea de undă a luminii. Lungimile de undă ale luminii variază între 400 și
700 de nanometri, iar atunci când apar împreună se produce lumina albă. Atunci când apar
separat, acestea oferă culori diferite de lumină, și anume albastră, atunci când lungimile de
undă sunt mai scurte și frecvența mai înaltă și roșie, având lungimile de undă mai mari și
frecvența mai scăzută. Pentru a înțelege cum funcționează lumina, trebuie să luăm în
considerare culoarea acesteia, dar si culoarea obiectului care este luminat. Pigmenții
obiectului absorb anumite componente ale luminii care cade pe ele, lucru care îi conferă
acestuia culoarea specifică.
Precum susținea Isaac Newton, lumina albă este lumina naturală care conține întregul spectru
vizibil de lungimi de undă care, prin urmare, permite culorii să fie văzută nealterată- ceea ce
noi numim lumina „adevărată”.31
În multe producții teatrale se folosește combinația de lumină colorată împreună cu obiecte
colorate pentru a produce efecte speciale cât mai expresive. În spații limitate, utilizarea unor
panouri de sticlă colorată sau a unor mozaicuri colorate pot produce efecte vizuale uluitoare.
În decursul unei zile, există o fluctuație mare în culoarea luminii naturale. Suntem conștienți
de schimbările luminii de la răsărit, miazăzi și apus, însă este prezentă o variație mai subtilă
dar constantă pe tot parcursul zilei. Există o diferență calitativă între lumina de dimineață, și
lumina de după amiază. Aceste schimbări de culoare au loc prea încet pentru a fi observabile
cu ochiul liber , dar totuși există, iar calitatea luminii ne furnizează informații intuitive cu
privire la momentul zilei.32
Astfel, știm din propria experiență că putem face diferența dintre un spațiu întunecat și unul
luminos, fără a fi necesară compararea lor directă. Cu toate acestea, ochiul uman se adaptează
atât de bine la o încăpere slab luminată astfel încât nu mai percepe nivelul scăzut de lumină.
Acest lucru se datorează mecanismului de adaptare al sistemului nostru nervos, prin urmare,
pupilele se dilată automat în momentul în care intensitatea luminii scade, pentru a permite
acesteia să intre într-o proporție cât mai mare. Mai mult decât atât, noi nu putem vedea lumea
direct. Ceea ce vedem este un tipar bidimensional de lumină, care cade pe retina ochilor
noștri. Pentru a putea percepe realitatea tridimensională, trebuie să interpretăm acel tipar,
dând sens discontinuităților și variațiilor de lumină. Spre exemplu, ceea ce se imprimă pe
retina poate fi imaginea unui cerc plat. Însă, prin lumina și umbra combinate într-un anumit
fel și prin intermediul experiențelor noastre anterioare, complexe, care recunosc aceasta
31
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) p.
32
Lighting for Interior Design p 42
18
combinație de lumină și umbră, putem percepe acest cerc ca fiind o minge. Prin urmare, noi
nu putem percepe direct esența unui obiect, dar îl abstractizăm prin intermediul informației
care ajunge la noi, și îl interpretăm diferit în funcție de situația specifică în care ne aflăm. Din
aceste informații, reiese că, a vedea nu este în întregime un proces fizic, dar și unul
psihologic, și că percepția vizuală nu are de-a face doar cu intensitatea luminii receptată de
ochi, ci și cu culoarea sau culorile acesteia. Astfel, la momente diferite, același obiect poate fi
văzut sub niveluri diferite de lumină sau lumini de culori diferite.33
Variațiile cantității de lumină pot fi ușor ignorate deși pot fi măsurate cu ajutorul
instrumentelor. Ochiul uman este surprinzător de ușor adaptabil la lumină, motiv pentru care
aceste variații sunt mai greu de conștientizat. Lumina solară puternică poate fi de 250.000
mai intensă decât lumina lunii și cu toate acestea putem vedea aceleași forme în lumina lunii
precum le putem vedea și pe timpul zilei. Cantitatea de lumină reflectată de pe o suprafață
albă iarna este mai mică decât cea reflectată de pe o suprafață neagră de aceeași dimensiune,
vara.
Umbra sau umbrirea, ne permite sa percepem lucruri în trei dimensiuni deoarece putem
interpreta variații de umbrire în imaginea plată care se imprimă pe retina noastră. Când
desenăm un obiect tridimensional, acesta capătă forma și profunzime cu ajutorul unor tehnici
de hașura care sugerează umbrirea.
Oamenii cred adesea că, lumina „bună” este același lucru cu “multă lumină”, și că prin
creșterea volumului de lumină automat spațiul va fi văzut mai bine. Cu toate acestea, nu de
fiecare dată este valabil. Calitatea luminii este la fel de importantă precum cantitatea, iar acest
atribut poate include poziția sursei de lumină, culoarea și până și efectul orbitor de lumină
mult prea puternică.
Temperatura culorii luminii afectează, de asemenea, corpul uman. În mod obișnui, cu cât
temperatura culorii este mai mare, cu atât lumina va fii mai strălucitoare și mai rece.
Luminile calde proiectează un mediu mai primitor și mai relaxant, în vreme ce, luminile mai
reci creează un mediu mai stimulant, ne face să ne simțim mai atenți, mai concentrați și pot
crește nivelul de productivitate. De asemenea, se presupune că lumina albastră reduce nivelul
hormonului responsabil cu reglarea ritmului circadian- melatonina, făcându-ne să ne simțim
mai alerți. 34

33
Elisa Valero Ramos, Light in Architecture: The Intangible Material (Granada: RIBA
Publishing ,2015) p.
34
https://www.archdaily.com/922506/how-lighting-affects-mood
19
Iluminatul în muzee și galerii

Am decis să particularizez problematica luminii naturale în contextul proiectării muzeelor și a

spațiilor destinate expunerii obiectelor de artă. Acest capitol urmărește influența acesteia atât
în ceea ce privește arhitectura și designul unui muzeu cât și impactul emoțional și vizual
asupra vizitatorilor.
Arhitectura este o combinație între artă și știință, ambele fiind importante în egală măsură.
Astfel, este interesant de observat cum locul în care putem găsi arta este un obiect de artă în
sine, și anume muzeul. În vreme ce arta este liberă de orice constrângeri, arhitectura trebuie
sa se supună unor reguli si restricții.
Muzeul, așa cum este definit de către Consiliul Internațional al Muzeelor, este o instituție
permanentă, deschisă publicului, care dobândește, conservă, cercetează, comunică și
înglobează moștenirea tangibilă și intangibilă a umanității și a mediului său, pentru scopuri
educative și chiar divertisment. Cuvântul „muzeu” este provine din grecescul “mouseion” ,
adică un loc dedicat Muzelor. Muzeul lui Platon din Atena este considerat primul
muzeu/bibliotecă. 35
Când vine vorba de proiectarea unui muzeu, arhitectura este foarte importantă fiind un
obiectiv reprezentativ pentru orașul și contextul din care acesta face parte. În cadrul acestuia
este găzduit patrimoniul cultural, pe de-o parte, dar reprezintă, pe de altă parte, și o oglindire
a dezvoltării societății.
Spațiul definit ca muzeu, reprezintă un mijloc de comunicare și creează o întâlnire între
obiect și observator. Există o metodă totală de comunicare vizuală care va determina

35
A report on Natural lighting in museum p 2
20
organizarea arhitecturală a spațiului. Preconcepția despre modalitățile de expunere ale unui
muzeu conform căreia o opera de artă are un grad de independență atât de ridicat încât poate
fi expusă oriunde, oricând, nu este corectă.36
Lumina naturală este un factor foarte valoros în ceea ce presupune designul unui muzeu sau
al unei galerii de artă. Este într-adevăr o mare provocare arhitecturală iluminarea interioarelor
acestora cu ajutorul luminii naturale. Louis Kahn afirmă că: „Nici un spațiu nu este un spațiu
arhitectural decât dacă are lumină naturală.” 37 Condițiile pentru exploatarea luminii naturale
pot fi rareori tratate mai târziu, iar modificarea sistemului este una dificilă de făcut.
Conceptele pentru realizarea muzeelor publice au fost inițiate la mijlocul secolului al XIX-
lea. Lucarnele au fost introduse și ele în designul primelor muzee. Lumina are un impact
substanțial asupra percepției spațiului și asupra stării de spirit a vizitatorilor.
Percepția asupra operelor de artă este strâns legată de experiența spațială a galeriei în care
acestea sunt expuse. Interacțiunea dintre clădirea în sine și exponate conferă fiecărui muzeu
un caracter personal, iar iluminatul natural este o parte integrală a acestei experiențe.
Pentru arhitecți, introducerea luminii naturale în cadrul muzeelor sau al spațiilor de expunere
reprezintă o provocare, în mare parte din cauză că există riscul ca lumina să afecteze calitatea
exponatelor.
Dacă este gestionată neatent, lumina naturală poate avea efecte degradante dintre care
amintim creșterea temperaturii ambientale în vecinătatea exponatelor sau în interiorul
acestora, accelerând anumite reacții chimice, sau umiditatea care poate cauza fisurarea
obiectelor care au în componența lor materiale higroscopice cu coeficienți termici diferiți de
expansiune.38 Totodată, materialele exponatelor se pot decolora, îngălbeni, slăbi sau chiar
dezintegra. Intensitatea degradări depinde și de intensitatea luminii și de timpul de expunere
la aceasta. Exponatele ar trebui categorisite în funcție de tipul de material și condițiile de
iluminat necesare pentru a evita astfel de incidente.
Cu toate acestea, dacă lumina naturală pătrunde într-un mod controlat, poate îmbunătăți
perspectiva asupra obiectelor expuse și asupra experienței vizuale a vizitatorilor. Există o
ipoteză conform căreia cu cât caracteristicile luminii naturale din cadrul spațiului muzeal sunt
mai variate și mai dinamice, cu atât vizitatorii vor tinde să petreacă mai mult timp, să aibă o
experiență mai pozitivă și să fie dispuși să se întoarcă.39
Proiectarea unui iluminat natural eficient necesită îmbinarea acestuia cu iluminatul artificial
astfel încât să răspundă variației continue de lumină și să asigure condiții optime de expunere
a operelor de artă.
Un aspect important este și crearea unei relații a spațiului interior cu exteriorul. În funcție de
tipologia de deschidere aleasă, fie ea zenitală, cu vedere la cer, sau laterală cu o perspectivă
asupra cadrului urban din care face parte. Trebuie avut în calcul și faptul că această
transparența poate oferi o vedere de la exterior către interiorul galeriei, lucru care nu este de

36
A report on Natural lighting in museum p 2
37
P. C. Loud, The Art Museums of Louis I. Kahn, Duke University Press Books, 1989. p 262
38
https://www.artratio.co.uk/natural-light-in-museums
39
Daylighting Museums - a survey on the behaviour and satisfaction of visitors
21
dorit. În acest sens cea mai bună abordare în zonele destinate expozițiilor ar fi iluminatul
zenital.
Pe lângă experiența culturală a muzeului, un alt aspect esențial îl constituie felul în care
acesta este văzut de la exterior, nu doar de către vizitatori sau personal, acesta putând deveni
parte din viața cotidiană a celor din jur. Muzeele, fiind simboluri ale educației și culturii
trebuie să fie deschise și primitoare către societate, iar transparența este cheia deschiderii.
Prin utilizarea unor deschideri laterale sub forma fațadelor de sticlă, la nivelul parterului, se
creează o permeabilitate și o relație vizuală între interior și exterior. Astfel, transparența nu ar
mai fi doar un mod de captare al luminii naturale, ci și tip de abordare care ar ajuta la
integrarea muzeului ca parte din viața orașului.

4.1 Strategii de captare a luminii naturale în spațiile de expunere

Cum am spus și mai sus, lumina naturală este foarte valoroasă în cadrul unui muzeu sau a
unei galerii și are un impact substanțial asupra percepției spațiului fiind o modalitate de
expresie acestuia.
Efecte dramatice pot fi create prin utilizarea unor variațiuni ale nivelurilor de lumină, fapt
care poate dinamiza mediile muzeale monotone. Cantitatea și calitatea de lumină dintr-o
galerie ar trebui să fie în relație cu contrastul, strălucirea, culoarea luminii si luminozitatea
din încăpere.
Variațiile luminii naturale datorate trecerii timpului și schimbărilor vremii servesc drept
cadru pentru opera de artă expusă, astfel, clădirea își depășește caracterul neutru și adaugă o
nouă dimensiune exponatului.
“Lumina naturală nu este plată. Simți ziua trecând si norii mișcându-se… Lumina
însuflețește camera. Ar trebui, metaforic, să îți dai jos papucii când intri într-o galerie,
care este o relație intimă între tine și artă. Este un loc al tăcerii, dar galeriile nu sunt neutre.
Neutru este un cuvânt insultător. Un cub alb ucide arta” 40 -Renzo Piano referitor la
Extinderea Muzeului de Artă din Atlanta

40
Trad. din eng Natural light is not flat. You feel the day going and the clouds moving. And
then there's what I call a Magritte moment. When daylight goes and you start turning on the
lights. Light makes the room alive. You should metaphorically take off your shoes when you
enter a gallery, which is an intimate relationship between you and the art. It's a place of
silence, but the galleries are not neutral. Neutral is an insulting word. A white cube kills art.
https://archinect.com/features/article/31565/renzo-piano
22
În ceea ce privește captarea luminii naturale la interior, exista două strategii și anume
iluminatul lateral prin intermediul ferestrelor sau a fațadelor de sticlă și iluminatul zenital,
prin intermediul luminatoarelor .
Referitor la prima categorie, iluminatul natural lateral se bazează pe deschideri amplasate
perimetral pe fațadele clădirii și depind de orientarea pe sit a construcției. În funcție de
necesitate, ferestrele pot fi poziționate la nivelul ochiului, sau la un nivel mai înalt. Ferestrele
amplasate pe o parte conferă un iluminat unilateral, iar pe două părți iluminat bilateral. Acest
tip de iluminat este potrivit pentru spațiile unde sunt expuse sculpturi. Cu toate acestea, există
posibilitatea ca strălucirea și reflexia rezultată în urma acestui tip de iluminat prea puternică
să fie dificil de evitat.41
Există variate modalități de a direcționa și bloca lumina naturală până și în spațiile care
dispun de ferestre. Ferestrele reduc cantitatea de spațiu parietal destinat expunerii. Lumina
incidentă nedirecționată și nefiltrată prin ferestre poate avea reflexii pe pereții galeriei. Astfel,
utilizarea ferestrelor este o tehnică de introducere a luminii naturale destul de problematică
din mai multe puncte de vedere. Chiar dacă luminozitatea este controlată, contactul cu
exteriorul va forța ochiul să se adapteze la o luminanță mai puternică decât cea a exponatului.
Mai mult decât atât, reflexiile de pe vitrina de sticlă, obiectele cu textură lucioasă sau
picturile în ulei pot reduce percepția și înțelegerea obiectului. Ca o concluzie, nu există
modalități practice de a menține condiții favorabile de vizualizare a exponatelor în spații
iluminate pe lateral cu ferestre. 42
A doua categorie cuprinde iluminatul zenital. Acest sistem de iluminat este asigurat prin
deschideri la nivelul acoperișului și nu depinde de orientarea clădirii. Lumina este distribuită
pe o suprafață întinsă, dar este eficient pentru iluminarea unui singur nivel sau a clădirilor
joase. Această sursă este utilă pentru că oferă o calitate mai superioară a luminii și o redare
mai bună a culorilor. Pentru eficientizare, poate fi introdusă sticlă difuză sau obloane.
Utilizarea luminatoarelor este utilă în proiectarea muzeelor din mai multe puncte de vedere,
fiind o metodă de a ilumina care acoperă întreaga suprafață a încăperii, lasă foarte puțină
umbră, sau chiar deloc, astfel că se evită problemele de reflexie întâlnite la utilizarea
ferestrelor. Mai mult decât atât, spațiul de pe pereți rămâne dedicat exclusiv expunerii
operelor de artă43
În ceea ce privește proiectarea unui muzeu, lumina naturală nu este suficientă. Nu exista o
prezență fizică a întunericului, ci doar absența luminii, astfel că utilizarea luminii artificiale
este necesară în egală măsură.
Pe lângă cele două strategii, mai există varianta expunerii în exteriorul muzeului a
operelor de artă care permit acest lucru.

4.2. Impactul emoțional al luminii

41
A report on Natural lighting in museum p 4
42
A report on Natural lighting in museum p 5
43
A report on Natural lighting in museum p 4
23
Lumina ne ajută să avem o imagine mai bună asupra lumii, și sa ne conturăm o perspectivă
asupra acesteia. Înțelegând mai bine modul în care lumina ne afectează dispoziția și
comportamentul, putem crea spații care ne permit sa fim mai creativi, mai energetici sau mai
productivi.
În timp ce lumina artificială a oferit omenirii nenumărate posibilități, a provocat, de
asemenea, o oarecare confuzie la nivelul corpurilor noastre, care au evoluat mii de ani pentru
a răspunde la stimulii luminii solare în timpul zilei și la întuneric, noaptea. Aceasta
sensibilitate la lumină se numește ritm circadian și descrie ciclul biologic de 24 de ore al
majorității ființelor vii. Ritmurile circadiene sunt, în primul rând, influențate de recepția
luminii, dar temperatura și alți stimuli joacă și ei un rol în proces. Ceasul nostru natural este
poziționat în acea parte a creierului numită hipotalamus, care este legat de fotoreceptorii
localizați în întregul corp, precum retina. Acești receptori sunt responsabili de sincronizarea
ceasului nostru interior cu lumina pe care o absorbim în timpul zilei. Este esențială
înțelegerea acestui ritm circadian, deoarece afectează ritmurile corpului uman și influențează
somnul, starea de spirit, trezirea, digestia, controlul temperaturii și chiar și regenerarea
celulară. 44
Lumina naturală cu schimbările ei constante are un rol important la nivel biologic, vizual și
chiar emoțional. Prin introducerea luminii naturale în muzee se creează un interior dinamic,
care prin variațiile de lumină pot informa vizitatorii cu privire la starea vremii, la momentul
zilei. Acest lucru ar putea ușura sentimentul de extenuare și asigura șederea prelungită în
muzeu pentru vizitator .
Extenuarea cauzată de muzeu este un fenomen care descrie o scădere a interesului
vizitatorului față de exponate. Comportamentul vizitatorilor unui muzeu sunt dificil de
generalizat. Un studiu realizat la Muzeul de Istorie Naturală din statul Florida a arătat că, în
primele 30-45 de minute petrecute în muzeu, comportamentul adulților păreau a fi constante
și predictibile. Pentru început, aceștia petreceau primele doua minute încercând să găsească
direcția. Apoi, odată găsite exponatele, vizitatorii începeau să își concentreze atenția asupra
lor, atenție care era menținută aproximativ pentru 30 de minute. După 30-45 de minute, părea
să se instaleze sentimentul de extenuare. Schimbarea majoră a constat în faptul că indivizii au
încetat să treacă lent pe fiecare exponat, și să parcurgă restul expoziției în grabă, oprindu-se
doar ocazional și selectiv. Capacitatea rezervei de atenție a fiecărei persoane este limitată,
bazată pe energia fizică, condiția de sănătate, atitudinea mentală și așa mai departe. Cu cât
este mai bine înțeles acest fenomen, cu atât se va putea oferi vizitatorilor o experiență cât mai
plăcută în cadrul muzeului.45
Referitor la iluminat, pentru a menține activ interesul vizitatorului, este importantă de luat în
considerare adiacența spațiilor și crearea unei variații de lumină între spațiile de circulație,
spațiile de relaxare și cele destinate expozițiilor. Relevant este că aproape orice devine
monoton dacă suntem expuși o perioadă mai îndelungată deoarece organismul uman nu este
adaptat la stimul constanți sau la lipsa totală a acestora. Monotonia poate ajuta la creșterea

44
https://www.archdaily.com/922506/how-lighting-affects-mood
45
Daylighting Museums - a survey on the behaviour and satisfaction of visitors
24
eficienței vizuale, dar în același timp poate duce la extenuare emoțională. 46 Variațiile de
lumină între spațiile enumerate mai sus pot ajuta la crearea unor tranziții vizuale confortabile
pentru vizitatori, iar o posibilă relație vizuală cu exteriorul poate relaxa ochiul vizitatorului.
Cercetările arată că o cantitate adecvată de lumină îmbunătățește starea de spirit și energia, în
timp ce iluminarea slabă contribuie la depresie și alte deficiențe în organism. Cantitatea și
tipul de iluminare afectează în mod direct concentrația, pofta de mâncare, dispoziția și multe
alte aspecte ale vieții de zi cu zi.
Totodată, indivizii devin frustrați la nivelul subconștientului atunci când nu sunt capabili să
realizeze ce se întâmpla cu vremea la exterior, sau dacă nu au un simț al trecerii timpului.
Unul dintre cele mai puternice elemente în stabilirea unui simț al orientării și al stării de bine
este prezența directă a razelor soarelui în clădire. În climatele nordice unde zilele însorite sunt
mai puține, există o dorință copleșitoare de a merge în sud. Cei ce trăiesc în zonele sudice,
găsesc soarele inconfortabil și monoton.
Lumina are un rol important în îmbunătățirea stării de spirit. Captarea luminii solare pe
timpul zilei poate avea un impact enorm asupra modului în care ne simțim pe parcursul acelei
zile. Totodată, lumina poate atenua simptomele depresiei. Tipul de iluminare care ne
înconjoară are efecte, nu doar pe termen scurt, ci și în ceea ce privește sănătatea noastră pe
termen lung. S-a constatat că persoanele care suferă de depresie și de deficit de vitamina D
beneficiază de pe urma luminii naturale. Lumina soarelui nu poate vindeca depresia, însă
poate diminua efectele ei prin îmbunătățirea sentimentului de bunăstare.47
Un alt factor important de luat în considerare în proiectarea unui muzeu este experiența
angajaților, care sunt nevoiți să petreacă un număr mare de ore, zilnic în interiorul acestui
spațiu. Deși cel mai mare efort este depus în vederea calității experienței vizitatorului,
arhitectul trebuie să țină cont de nevoile personalului și de asigurarea unor condiții prielnice
de muncă, stimulându-le de asemenea productivitatea și starea de bine. În urma unui studiu
realizat în anul 2014, s-a descoperit că persoanele care lucrau în birouri care dispuneau de
ferestre au dormit mai bine și au fost mult mai productivi decât colegii care nu aveau acces la
lumina naturală.
Performanța vizuală poate fi maximizată de expunerea la lumină naturală, însă dacă aceasta
nu este controlată corespunzător pot apărea probleme de adaptare vizuală atât pentru
vizitatori, cât și pentru personalul muzeului. Totodată poate fi afectată și capacitatea
vizitatorului de a percepe operele de artă. Lumina prea strălucitoare, fie ea directă sau
indirectă poate cauza disconfort sau chiar poate reduce vizibilitatea asupra exponatelor,
deoarece ochiul uman răspunde la cel mai strălucitor stimul din încăpere.
Lumina ajută la intensificarea emoțiilor. S-a demonstrat ca sub luminile puternice atât
emoțiile negative, cât și cele pozitive, cresc. Același studiu a descoperit că oamenii i-au
perceput pe ceilalți mai atractivi, au ales alimente mai condimentate și au considerat anumite
cuvinte ca fiind mai pozitive atunci când erau expuși la o lumină mai puternică. De
asemenea, pot fi observabile și modificări în comportament aduse de schimbările vremii. Spre
exemplu, percepția despre un proiect poate fi mai pesimistă într-o zi ploioasa, în vreme ce,
într-o zi însorită același proiect poate fi văzut într-o lumină mai optimistă.

46
Daylighting Museums - a survey on the behaviour and satisfaction of visitors
47
https://thriveglobal.com/stories/how-lighting-can-impact-our-mood-and-behaviour/
25
Cum putem avea un ritm circadian sănătos dacă ne petrecem cea mai mare parte a timpului
înconjurați de lumina artificială, sau dacă ultimul lucru pe care îl facem înainte de culcare și
primul lucru când ne trezim este să ne verificăm telefoanele? Cum ar putea arhitecții să
utilizeze iluminatul pentru a promova ritmuri circadiene sănătoase, și prin urmare, o viață mai
sănătoasă? Cercetătorii recomandă imitarea ciclurilor luminii naturale prin lumini artificiale.
Noaptea sunt mai recomandabile lumini mai puternice și mai strălucitoare. Configurațiile
opuse pot provoca un ritm circadian confuz, ne pot modifica programele de somn, sau pot
duce la scăderea energiei pe timpul zilei.
Un studiu realizat la Universitatea din Toronto a demonstrat semnificația forței luminii,
arătând că luminile puternice intensifică reacția noastră la un stimul, și că efectele sale pot fi
atât pozitive cât și negative.

26
 1. Studii de caz

Proiectele analizate au fost alese astfel încât să cuprindă clădiri pentru muzee în care tehnicile
de filtrare a luminii naturale au un rol important pentru felul în care vizitatorii
experimentează spațiul și face din acesta operă de artă în sine. Un alt aspect comun la aceste
studii de caz este faptul ca iluminarea se face prin acoperiș.
În toate cele 3 exemple studiate, filtrarea luminii solare directe creează umbre și efecte
dramatice și ajută la îmbogățirea atmosferei din muzee fără a afecta exponatele.
Conform studiului despre variabilitatea spațial-temporală realizat la EPFL, prezentat într-un
capitol anterior, tipul de iluminat întâlnit în cadrul acestor muzee se încadrează în grupa cu un
nivel ridicat de contrast și variabilitate, respectiv în categoria de iluminat direct și exagerat.

5.1 Louvre Abu Dhabi

Arhitect: Jean Nouvel
Locație: Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite
Anul finalizării: 2016
Muzeul proiectat de Jean Nouvel urmărește să prezinte vizitatorului umanitatea într-o altă
lumină, după cum spune mottoul chiar instituției. Această abordare se regăsește foarte mult la
nivelul arhitecturii prin intermediul unei strategii foarte ingenioase de captare a luminii
naturale.

STRATEGIE DE CAPTARE A LUMINII NATURALE

Această strategie reprezintă în egală măsură un sistem de iluminat, o operă de artă, un

modificator de climă și structură.
27
Întreg spațiul muzeal se desfășoară sub o cupolă, un simbol important pentru arhitectura
arabă. Cu toate acestea clădirea nu este una tipic tradiționalistă, ci mai degrabă o
reinterpretare modernă a arhitecturii orientale.

Cupola are un diametru de 180 de metri și este compusă din două straturi de oțel perforat din
care rezultă 7.850 de „stele”. Învelișul cupolei pare perforat aleatoriu, dar în realitate dă
dovada de o geometrie perfecta. Razele soarelui pătrunse prin structura cupolei creează un
efect de ploaie de lumină venită din cer, creându-se astfel o atmosferă foarte dinamică. Acest
efect conferă clădirii caracterul unui sanctuar pentru cea mai prețioasă artă.

Lumina este mai subtilă în zona expozițională, respectiv galeriile, în vreme ce în zona cu un
caracter mai public și comercial precum piațeta deschisă, cafeneaua sau restaurantul,
luminescența și contrastele sunt mult mai puternice și evidente.

OBIECTIV

Acest tip de utilizare a luminii naturală aduce schimbări în modul în care vizitatorii percep
arta. Astfel, muzeul nu mai este doar un container de artă, ci devine artă, atmosfera creată
întregind experiența senzorială.

5.2 Restaurare Rijksmuseum

Arhitect: Cruz Y Ortiz Arquitectos

Locație: Amsterdam, Olanda
Anul finalizării: 2013
Modernizarea și extinderea clădirii de secol XIX a durat 10 ani, și a fost realizată de biroul
spaniol Cruz y Ortiz Arquitectosși a fost finalizată în anul 2013. Pe lângă readucerea
galeriilor la configurația originală, arhitecții au creat un pavilion pentru artefacte asiatice și au
îmbunătățit o piesă de mare impact la nivelul intrării- Atriumul a fost creat pentru a uni cele
două părți inițiale ale muzeului care erau unite de un pasaj deschis publicului. Pentru a
facilita trecerea liberă a bicicliștilor a fost necesară păstrarea pasajului și îngroparea
atriumului.

STRATEGIE DE CAPTARE A LUMINII NATURALE

Atriumul este acoperit cu un acoperiș de sticlă, iar pardoseala originară din Portugalia este de
culoare deschisă cu textură lucioasă, special aleasă pentru a reflecta lumina naturală.
În urma acestor intervenții spațiul este inundat cu lumină, devenind o sală grandioasă.
Structura atriumului ajută la filtrarea luminii astfel încât, putem observa și aici efecte
dinamice produse de variabilitatea spațial temporală.
28
OBIECTIVE

În urma aceste modernizări, spațiul atriumului conferă muzeului valențe sociale, prin
deschiderea acestuia către public și prin introducerea unor funcțiuni comerciale. Astfel se
creează o relație între spațiul interior al muzeului și oraș. Totodată această relație este întărită
și de spațialitatea și designul atriumului care atrage și mai mulți vizitatori prin caracterul său
spectaculos.

5.3 British Museum - Queen Elizabeth ll Great Court

Arhitect: Foster + Partners

Locație: Londra, Marea Britanie
Anul finalizării: 2000

Curtea centrală a muzeului a fost ocupată de Biblioteca Britanică până în altul 1997, iar
pentru a ajunge pe cealaltă parte a muzeului, vizitatorii trebuiau sa ocolească. Această curte
formează cea mai mare piață acoperită.

STRATEGIE DE CAPTARE A LUMINII NATURALE

Învelișul de sticlă sub forma unui mozaic de sticlă care acoperă întreaga curte a fost proiectat
de Buro Happold și executat de Waagner-Biro. Acesta înconjoară ceea ce obișnuia să fie sala
circulară de lectură, devenită acum biblioteca și biroul de informații ale muzeului.

Grandoarea cupolei Bibliotecii plasate în centrul muzeului, la rândul ei o operă de artă a

iluminatului zenital, pălește în fața acestui acoperiș.

Copertina reprezintă o fuziune a tehnologiei de ultimă generație și a economiei formei.

Geometria sa unică. Geometria sa unică este proiectată să extindă distanța neregulată dintre
tamburul sălii de lectură și fațadele curții. Aceasta are rol atât ca structură primară cât si ca
ramă pentru copertină, care a fost concepută și pentru a minimiza câștigul solar.48

OBIECTIV

48
https://www.fosterandpartners.com/projects/great-court-at-the-british-museum/
29
Asemenea celorlalte două exemple, această curte este mai mult decât spațiul unui muzeu.
Este un spațiu social, un spațiu pietonal de legătură. Astfel, acoperișul de sticlă conferă
acestui spațiu deja de special, un caracter supranatural prin intermediul efectelor cauzate de
lumina directă a soarelui și umbrele rezultate din pătrunderea acestora prin structura de oțel.

Introducere
Despre tema
Argumentarea alegerii temei

Perspectiva istorică asupra utilizării luminii naturale în arhitectură

Lumina naturală în arhitectura contemporană

30
Variabilitatea spațial-temporală a luminii naturale-10 tipologii de iluminat
Lumină și culoare
Lumina naturală în muzee și galerii
Strategii pentru utilizarea luminii naturale în muzee și galerii
Impactul emoțional al luminii

Studii de caz
Relevanța temei în legătură cu proiectul de diplomă
Concluzii
Bibliografie

31