Sa fie lumina!

Capacitatea de exprimare a arhitecturii mizeaza pe efectul, pe prezenta luminii. Lumina puternica accentueaza contrastele, intuneca umbrele si face sa straluceasca zonele luminate. Contrastul induce o stare de tensiune intre masa (material) si umbra (imaterial), lasa volumele sa se puna in valoare pe sine si in raport cu volumele adiacente. Atunci cand vorbim de lumina nu vom ignora nici una dintre componentele sale, caci alegerea luminii artificiale este la fel de importanta ca si orientarea casei dupa soare (dupa punctele cardinale). Caci oricata lumina am avea in incapere pe parcursul zilei (orientarea spre sud ofera o insorire uniforma pe parcursul intregii zile, orientarea spre est profita de lumina de dimineata iar cea spre vest, de lumina de dupaamiaza), aceasta nu este suficienta pentru a satisface nevoile functionale si estetice. Casa nu trebuie sa devina un adapost impotriva luminii puternice, dar nici receptor al acestei surse de viata. Locuinta traieste in lumina. Ea se orienteaza dupa soare si profita de toate facilitatile pe care i le poate oferi aceasta. Creeaza spatii care sa profite atat de lumina, cat si de umbra, in functie de nivelul de insorire si de temperatura, specifice fiecarui anotimp. Lumina este material de constructie in arhitectura nordului si catalizatorul expresiei in tarile mediteraneene. Daca ne gandim la profilul casei traditionale romanesti, putem spune ca acesta este ca o reverenta in fata soarelui. Daca in zonele calde (mediteraneene, Orientul Mijlociu) zona de umbra este o zona de adapost, un spatiu protejat, in arhitectura noastra populara, umbra da mai degraba efectul de ordonator de spatii, ea poate sa aiba un rol principal, un rol estetic si apoi unul functional. Ca o completare si ca o prelungire a luminii naturale, lumina artificiala are scopul de a defini fiecare loc important din incapere. Daca proiectarea instalatiei electrice este facuta simultan cu proiectul casei sau al amenajarii interioare, atunci vom obtine un efect vizual armonios fara un efort fizic si material deosebit. Exista trei tipuri importante de lumina artificiala pe care le vom cauta pentru obtinerea combinatiei celei mai adecvate: lumina generala (uniform distribuita), lumina locala (folosita pentru activitati specifice precum cititul) si lumina decorativa (care scoate in evidenta anumite detalii sau zone ale camerei). Lumina din living reprezinta unul dintre cele mai importante detalii ale unei case. Intensitatea acesteia trebuie sa se adapteze functiei acestei camere (spatiu de reprezentare si de oaspeti). |n bucatarie, amplasarea luminii se va supune in special criteriului functionalitatii, punandu-se in evidenta zonele specializate ale acesteia atat printr-o lumina generala, cat si printr-o lumina locala. Baia cuprinde zone care au nevoie de lumina directionata (exemplu: zona oglinzii), dar si zone care au nevoie de lumina uniform distribuita.

De o lumina combinata este nevoie si in dormitor (lumina de atmosfera, culoare, dar si de citit).

Adaptarea iluminarii

Iluminarea cea mai simpla este conferita de o lustra centrala. Confortul vizual va fi insa mediocru in raport cu intensitatea luminoasa, deseori orbitoare, care accentueaza contrastele dintre lumina proiectata si umbre. Chiar daca este vorba de un corp de iluminat estetic, lumina va fi mai putin blanda, iar lustra va sublinia zonele umbrite ale camerei si chiar tavanul va parea mai jos decat in realitate. Iluminarea indirecta. Becurile sunt ascunse privirii directe si lumineaza o suprafata care reflecta lumina in camera. Randamentul este mai mic, dar lumina va fi mai blanda si umbrele atenuate. Intr-o camera inalta, puteti dirija lumina ctre tavan cu ajutorul unor aplice murale, spoturi sau scafe. Cu cat suprafata luminata este mai reflectorizanta, de exemplu un plafon acoperit cu un lac deschis, cu atat cantitatea de lumina returnata va fi mai mare. Iluminarea punctiforma. In acest caz, corpurile de iluminat vor dirija fluxul de lumina asupra unui punct pe care doriti sa-l puneti in valoare. Lumina puternica si contrastanta este adecvata pentru luminarea unui birou, a unui colt destinat lucrului manual, sau pentru a pune in valoare un tablou sau lucru deosebi.

Rolul luminii in evolutia arhitecturii

Dozarea raporturilor intre plinurile si golurile fatadelor cu scopul de a permite penetrarea controlata a luminii a constituit elementul generator de noi structuri si forme arhitecturale.

Dozarea raporturilor intre plinurile si golurile fatadelor cu scopul de a permite penetrarea controlata a luminii a constituit elementul generator de noi structuri si forme arhitecturale. Lumina intervine ca un factor fundamental in proiectare, importanta ei fiind confirmata de studiul istoriei arhitecturii. De la miscarea razelor solare in Pantheonul Roman pana la mulajele sculptate ale Alhambrei si de la stralucitoarele tigle ale moscheelor persane, la rafinatele paravane de marmura din India, poezia vizuala a

luminii sugereaza ca mesterii acestor opere au redat o valoare inestimabila a ceva efemer, dincolo de spatiu. Egiptul Antic In Egiptul Antic, cultul soarelui si puterea luminii au inspirat proiectarea templelor si altor tipuri de constructii. Lumina reprezenta pentru egipteni trezirea la viata iar templele constituiau locuintele divinitatilor. Acestea erau organizate in functie de o axa de compozitie si contineau mai multe incaperi, trecerea facandu-se progresiv de la lumina la intuneric, urmarindu-se astfel localizarea sanctuarului prin penetrarea luminii, readucand divinitatea la viata. Astfel, lumina nu era reprezentata numai prin puterea sa ci era emanatia divina a soarelui. Egiptenii erau foarte constienti de modul de organizare al iluminatului interior in cladirile monumentale, creand axe de lumina. Acest lucru se facea prin directionarea razei de lumina pe statui, punctul central al constructiei, lasand restul incaperii in umbra, aceasta trecere facanduse treptat pentru a sugera misterul rasaritului. Grecia Antica In Grecia Antica, tara mediteraneana in care lumina este insotita de o caldura sufocanta, deschiderile utilizate in acoperisurile templelor erau restranse, permitand patrunderea unei raze de lumina, cu scopul de scoate in evidenta statuia zeului caruia ii era inchinat monumentul. Sectiunea si modenatura antablamentului, forma coloanei pot fi atribuite in mare masura cunoasterii profunde a efectelor luminii. Pantheonul Roman Pantheonul Roman este un alt exemplu din Antichitate, acesta ilustrand faptul ca romanii au fost primii care au proiectat constient spatiile interioare, folosind lumina pentru a pune in valoare si pentru a articula spatiile. Ei au folosit lumina mai degraba intr-un scop bine stabilit, decat intr-un sens abstract sau metaforic, razele soarelui deplasandu-se prin spatii, scotand in evidenta figurile si statuile din interior. Evul Mediu In perioada Evului Mediu putem observa inca odata fascinatia luminii. In bisericile bizantine lumina este amenajata in asa fel incat sa se infiltreze prin cupola, peretii laterali ramanand in penumbra. Un exemplu ilustrativ in acest sens il constituie cupola bisericii Sfanta Sofia care, datorita braului de lumina pe care se reazama in aparenta, da privitorului impresia ca pluteste deasupra uriasei nave centrale. Pe de alta parte, in aria civilizatiei occidentale, in cadrul catedralelor gotice, ajustarea structurala a pietrariei era facuta in asa fel incat sa permita patrunderea in interior a unei cantitati cat mai ridicate de lumina naturala. Deschiderile, de cele mai multe ori prevazute cu vitralii adaugau o infatisare picturala prin transparenta insusirilor plastice ale arhitecturii interioare. Dematerializarea fiintei, prin reprezentarea in vitralii este un procedeu de maxim efect, lumina capatand astfel intelesuri mistice, poetice si emotionale. Barocul

In cadrul barocului, simbolismul si metafora luminii si intunericului au constituit ideile-vehicul pentru expresia misterelor religiei si erau folosite pentru a inspira credinta. Arhitectura si arta baroca sunt caracterizate prin miscare, emotie, paroxism, irationalitate, spiritualitate, miscare atmosferica, toate fiind reprezentate printr-o maniera deosebita a folosirii luminii. Neoclasicismul O exemplificare a modului de folosire a luminii o gasim in perioada Neoclasica a secolului al XVIII-lea, atunci cand avea rolul de a clarifica formele geometrice si spatiile bazate pe dinamism si legile naturii. Arhitectura moderna si contemporana Rapida dezvoltare a surselor de lumina artificiala si a tehnicilor corespunzatoare folosirii lor, a dus in secolul XX la aparitia unui element nou, de o importanta uriasa pentru viata omului si implicit pentru arhitect si anume crearea conditiilor pentru continuarea activitatilor pe tot parcursul celor 24 de ore ale zilei. Anii industrializarii, cu noile materiale pentru constructii - sticla, structuri metalice - si noua filozofie a societatii au schimbat modul in care arhitectii au ales sa exprime timpurile prin arhitectura. Evolutia peretilor din sticla si posibilitatea de a pune ferestre fara rama, permitand luminii sa intre cat mai mult posibil in spatiile interioare, au avut a avut un impact enorm asupra modului in care traim. Fatadele de sticla diafana si ferestrele - filtre ale constructiilor lui Norman Foster, Richard Rogers si Peter Eiseman - reprezinta tehnicile cele mai recente de exploatare a luminii naturale. Ele, fie capteaza direct razele de soare si le filtreaza ca un perete cortina foarte evoluat, fie primesc indirect lumina diurna, deviind-o cu ajutorul colectoarelor solare si al reflectoarelor plasate in fata fatadei si dirijand-o apoi spre interior.

Tipuri de iluminare artificiala

Exista mai multe tipuri de iluminare, care se diferentiaza in functie de efectele pe care dorim sa le obtinem

Rapida dezvoltare a surselor de lumina artificiala si a tehnicilor corespunzatoare folosirii lor, a dus la aparitia unui element de o importanta uriasa pentru viata omului si anume crearea conditiilor pentru continuarea activitatilor pe tot parcursul celor 24 de ore ale zilei.

Daca iluminatul artificial a avut rolul initial de a compensa lipsa luminii dupa apusul soarelui, fiind adesea considerat un palid imitator al luminii de zi, pe masura perfectionarii tehnicii sale, aspectele noi pe care le confera arhitecturii, apar din ce in ce mai evidente. Lumina poate fi privita ca sistem singular in care lumina artificiala completeaza si sprijina lumina naturala pentru a maximiza oportunitatea de a ne bucura de ambianta tot timplul zilei, respectnd schimbarile naturale zilnice si ritmurile vietii noastre. A proiecta iluminarea inseamna a pune in valoare particularitatile spatiului construit. Foarte important este contrastul intre lumina si umbra, raportul clar-obscur si concordanta cromatica. Forma si culoarea corpurilor de iluminat trebuie alese dupa studierea efectului de lumina dorit. Exista mai multe tipuri de iluminare, care se diferentiaza in functie de efectele pe care dorim sa le obtinem: - lumina pentru vedere presupune o iluminare generala, obtinuta prin plafoniere, lampadare si aplice; - lumina pentru privire trebuie sa ofere o maxima intensitate luminoasa, in acest scop folosindu-se lampi de masa si corpuri suspendate; - lumina pentru contemplare faciliteaza observarea unui tablou, a unei mobile, a unui obiect pretios, care este evidentiat in centrul unei insule de lumina spre care converg fasciculele luminoase directionate; - lumina care se contempla reprezinta un tip de iluminat cu rol exclusiv decorativ.

Un sistem de iluminat modern trebuie sa indeplineasca in acelasi timp urmatoarele cerinte: sa fie functional, estetic si rentabil. Un mediu luminos inconfortabil produce scaderea randamentului activitatii umane, conducnd de multe ori si la efecte negative (afectiuni ale vederii, stres). In incaperile care sunt echipate cu plafoane casetate, lamelare sau din ghips-carton, iluminatul este realizat prin corpuri incastrate in plafoane, cea mai larga utilizare avnd-o CIL-urile echipate cu tuburi fluorescente si spoturi incastrate. Rezulta sisteme de iluminat care satisfac doar sarcinile vizuale, dar nu rezolva echilibrul ambiental al distributiei luminatoarelor. In cele mai multe cazuri apar contraste suparatoare intre corpul de iluminat si plafon, care duc la aparitia fenomenului de orbire psihologica. Efectul poate fi eliminat fie prin folosirea corpurilor de iluminat echipate cu gratare din aluminiu dublu parabolice sau cu dispersoare din policarbonat, fie prin folosirea unui iluminat indirect. Iluminatul indirect se poate realiza prin corpuri cu distributie asimetrica: aplice decorative, lampadare, proiectoaresi spoturi incastrate orientabile. In cazul iluminarii camerei de zi, se recomanda combinarea mai multor tipuri de lumina. Obtinerea unei atmosfere calde, primitoare, se poate face prin combinarea luminii difuze a plafonierei cu fascicule de lumina concentrata, care vor fi directionate spre spatiile si obiectele reprezentative. Sublinierea unui colt important se face prin utilizarea unui corp de iluminat directionat care produce un con de lumina orientat.

Zona pentru conversatie se poate pune in valoare prin amplasarea mai multor corpuri de iluminat directionate spre perete (wall-washer). Pentru bucatarie trebuie acordata o importanta deosebita mesei de lucru. Sunt recomandate lampile fluorescente care emana o lumina constanta si intensa. Tonalitatea lor alba si rece, care in alte spatii poate sa para neplacuta, confera bucatariei un aspect curat. Iluminatul bailor si grupurilor sanitare poate combina lumina de baza oferita de plafoniera cu o lumina localizata. Se recomanda alegerea unei lumini calde, care sa nu modifice structura cromatica a tenului. Importanta este iluminarea corespunzatoare a oglinzilor cu o lumina intensa, omogena si simetrica, care sa permita distingerea celor mai fine detalii in timpul machiajului sau al barbieritului. Pentru dormitoare este recomandata inlocuirea luminii difuze cu una localizata. Amplasarea corpurilor de iluminat la capetele patului si in vecinatatea dulapurilor favorizeaza obtinerea unei atmosfere calde si primitoare. Pentru pastrarea culorilor naturale sunt preferabile corpurile de iluminat cu incandescenta si cele halogene sau fluorescente cu lumina calda.

O istorie a iluminatului

Nimeni nu si-ar putea imagina o locuinta confortabila si placuta altfel decat luminoasa si ordonata. Lipsa de lumina face ca o casa altfel frumoasa sa-si piarda din farmec si sa para rece si neprimitoare. In lipsa ferestrelor mari si orientate spre soare orice casa trebuie sa ofere surse de lumina artificiala,de la simplele veioze pana la candelabre scumpe si impunatoare.

Sistemele de iluminare a locuintei s-au schimbat enorm de-a lungul istoriei, pe masura ce tehnologia avansa, iar nevoile se schimbau.

Inainte de 1800 sursele de lumina folosite in locuinte erau dintre cele mai simple : torte, lumanari sau lampi improvizate, iar uneori chiar opaite. Tortele erau doar bucati de lemn avand un capat infasurat cu o bucata de material textil, inmuiata in ulei sau petrol. Faceau foarte mult fum, exista un risc mare de incendiu iar lumina era foarte slaba. Desi, ca impresie artistica, erau o buna alegere.

Stramosul lampilor de astazi a inceput sa-si faca simtita prezenta in Epoca de Piatra sau poate mai devreme. La inceput era un simplu opait, improvizat intr-o piatra cioplita sau in crapatura unei roci din pestera. Aici se turna ulei obtinut din topirea grasimii animalelor vanate, iar ca fitil se foloseau bucati de plante uscate sau fibre naturale. De multe ori acest opait primitiv nu avea atat un rol practic, cat unul religios, simbolizand eternitatea focului. Pe masura ce erau descoperite noi tehnologii aceste lampi au inceput sa fie tot mai elaborate si mai eficiente, devenind un simbol al bogatiei si statutului social. Materialele din care erau confectionate s-au schimbat, de la piatra trecandu-se la scoici, lut, bronz, fier si in final otel sau metale pretioase.

Lumanarile au inceput sa fie folosite in jurul anului 3000 I Hr. La inceput erau facute artizanal din seu, faceau foarte mult fum si lasau un miros foarte greu. Seul a inceput sa fie inlocuit cu ceara sau cu grasime de balena, in secolele XVII-XVIII existand numeroase fabrici si ateliere care produceau lumanari. Se dezvolta astfel o industrie care incerca sa faca fata consumului. Astazi lumanarile sunt confectionate in principal din parafina, avand mai curand un rol decorativ decat unul practic.

In secolul XVII-XVIII oamenii foloseau pentru iluminat diversi combustibili. Cel mai bun era uleiul din grasime de balena, dar era si foarte scump, iar multi nu si-l puteau permite. Asa ca cei din familiile sarace foloseau lumanari, un opait improvizat sau lumina de la soba. In aceste conditii ziua se termina odata cu apusul soarelui.

Istoria mijloacelor de iluminare

Pentru omul preistoric, focul de lemne reprezenta un mijloc de a se nclzi, de a ine la distan animalele slbatice i de a avea lumin. Frignd carnea, el a descoperit proprietile combustibile ale seului i a avut ideea de a folosi fitilul impregnat cu grsime (uneori ulei de pete), inut ntr-un cu de piatr sau ntr-o cochilie.

La nceputul mileniului al III-lea .Hr., dup ce folosiser crbunii aprini pentru nclzit i iluminat, egiptenii au inventat lmpile cu ulei, al cror fitil era fcut din fii de estur rsucite.

Spre mijlocul mileniului al II-lea .Hr., erau deja folosie primele lumnri de cear ori de seu.

n Asia Mic, lmpile cu ulei au aprut n epoca de bronz. Cele mai vechi care au fost gsite provin din Ur i dateaz din mileniul al III-lea .Hr.

Grecii i romanii foloseau candele cu fitil de in impregnat cu cear ori cu seu, pstrat n ulei vegetal. Uneori, pentru a proteja flacara, lampa cu ulei era un felinar cu pereii translucizi (pnza impregnat cu ulei, bic de pete).

Toate formulele antice de iluminat, printre care i torele, au fost folosite n evul mediu.

Prima perfecionare a lmpii cu ulei a fost realizat abia n 1550, de ctre italianul G. Cardano. n funcie de mprejurri, erau folosite i torele inute de valei.

Lumnarea a aprut n secolul al IV-lea, dar folosirea ei s-a generalizat abia n secolul al XV-lea. Mult mai trziu, farmacistul Jean Nicolas Gannal a reuit s solidifice seul cu ajutorul acizilor, inventnd tehnica de fabricare a lumnrilor. n 1823, Eugene Chevreul a extras acidul stearic din grsimea animal, ceea ce a permis fabricarea lumnrilor cu stearin, care ddeau mai mult lumin, producnd mai puin fum. La sfritul secolului al XIX-lea a nceput s fie folosit parafina, un subprodus al rafinrii petrolului.

n ceea ce privete lmpile cu ulei, n 1782 a aprut fitilul mpletit. Doi ani mai trziu, elveianul Aime Argard, stabilit n Anglia, a inventat fitilul de form tubular, care permitea ptrunderea aerului, acesta activnd flacra i suprimnd fumul gros, datorat carbonului nears. Farmacistul Antoine Quinquet a perfecionat lampa nchiznd flacara ntr-un tub de sticl, ceea ce a mbuntit tirajul i a intensificat lumina. Tot el s-a ocupat de lansarea i fabricarea lmpii, care i poart numele. ncepnd cu 1860, aceasta a ars petrol lampant, uleiul nemaifiind folosit la sfritul secolului al XIX-lea.

ncepand cu 1797, inginerul Philippe Lebon a studiat folosirea pentru iluminat i nclzire a gazului degajat n timpul distilrii lemnului ntr-un aparat pe care l-a brevetat n 1799, sub numele de termolamp. Simultan, englezul William Murdock a experimentat acest gaz, reuind s asigure la nceput iluminatul propriei case, apoi al unei oelrii. Totui, iluminatul cu gaz a fost adoptat abia n 1805, n Anglia, fiind perfecionat n 1820 prin apariia becului-fluture, care ddea o flacr turtit, n form de evantai.

n 1802, englezul Humphry Davy, chimist i fizician, care dispunea de o pil electric cu 2000 de elemente, a obinut o lumin fix, prin trecerea curentului prin panglici filamente de platin. Ulterior, a descoperit principiul lmpii cu arc, care urma s produc iluminatul electric.

n 1835, ofierul scoian Thomas Drummond a obinut o lumin puternic arznd un amestec de oxigen i hidrogen i ndreptnd flacra oxihidric spre un bulgre de var, care devenea incandescent. Acest principiu (al combustibilului care furnizeaz flacra i al substanei incandescente care radiaz lumina) a fost studiat timp ndelungat de chimistul austriac Karl von Auer care a pus la punct manonul care i poart numele i pe care l-a utilizat pentru a obine o lumin strlucitoare arznd petrol vaporizat prin nclzire.

n 1841, englezul Frederick de Moleyns a brevetat prima lamp electric cu incandescen, alcatuit dintrun filament nchis ntr-un bec de sticl. n 1845, chimistul englez Joseph Swan a inventat becul cu filament n vid, dar dificultile legate de producerea vidului i a unui filament practic au fcut ca primul su bec, cu filament de carton ars, s lumineze abia n 1878. Un an mai trziu, americanul Thomas Alva Edison a prezentat o lamp cu filament din celuloz carbonizat. Becul a ars timp de 40 de ore i Edison, om de afaceri avizat, i-a organizat exploatarea, fr a neglija publicitatea. De aceea, n 1880, pachebotul Columbia a avut la bord lumin electric cu incandescen.

Cercetrile pentru obinerea unui filament solid, durabil i foarte luminos au continuat. n 1900, Karl von Auer a inventat un filament de osmiu, care ns a fost prea fragil. n 1902, chimistul Werner von Bolton a inventat filamentul de tantal, care ddea de cinci ori mai mult lumin pe watt dect acela a lui Edison i care a fost folosit n S.U.A. timp de 10 ani. n 1908, americanul William Coolidge a inventat o metod de producere a filamentelor de wolfram omogene, iar Irwing Langmuir le-a mrit durabilitatea introducnd argon n bec. Tot el a inventat filamentul n form de spiral, pentru a reduce pierderile de cldur. ncepnd cu 1933 au aprut lmpile cu vapori metalici (mercur, sodiu etc.), iar n 1938, lmpile fluorescente. ntre timp, n 1909, Georges Claude a inventat tubul luminiscent cu neon.