LUMINA

“CEL MAI NOBIL DINTRE FENOMENELE

NATURALE, CEL MAI PUȚIN IMPORTANT, CEL
MAI APROPIAT DE FORMA PURĂ”

ÎN SPAȚIUL - OTTO VON SIMSON

ECLEZIASTIC

REBENCIUC RAMONA-ANDREEA,
BOCA VLAD // AN IV
Cuprins
Lumina în spațiul interior

Write your agenda point

Write your agenda point

Write your agenda point

Lumina în spațiul
interior
În compoziţia luminii unui spaţiu interior, calitatea luminii introduse,
intensitatea şi transparenţa sa pe de o parte, aportul materialului şi
al culorii, pe de alta, vor avea, de la caz la caz, ca şi la exterior, o
importanţă determinantă. Totuşi acestor condiţii diferite li se vor
adăuga, în mod necesar, maniera în care va fi difuzată lumina şi
distribuţia fasciculelor. Locurile de introducere a luminii constituie
astfel un element esenţialal compoziţiei plastice a unui interior.
Variatiile luminii pot fi stimulante. Lumina naturala se poate exploata
pentru a defini locuri cu un caracter aparte. Calitatile sale pot fi
modificate voluntar in procesul de proiectare de arhitectura, prin
controlarea formei si cantitatii de lumina ce este lasata sa patrunda
in cladire. Unele case vechi au cosuri de fum deschise spre cer, prin
care patrunde o lumina slaba, religioasa, ce ilumineaza caminul
atunci cand nu este aprins focul. Le Corbusier cauta un efect similar
in cazul celor 3 micute capele laterale de la Ronchamp, pe care le-a
imbracat intr-o lumina suava, reflectata pe varul dur, alb al peretilor.
 Lumina lateral
Din acest punct de vedere, cea mai comună formă de iluminare
naturală a spaţiului arhitectural este iluminarea laterală, pentru că
ea aduce simultan lumină, imagine către exterior şi ventilaţie.
Iluminarea laterală este totodată şi cea mai practică metodă de
iluminare, date fiind avantajele sale legate de protecţia faţă de
ploaie și zăpadă. Înainte de descoperirea luminii electrice artificiale,
formele construcţiilor erau dependente de distanţele pînă la care
lumina naturală putea pătrunde prin ferestre.
În climatul predominant noros al Nordului Europei, ferestrele erau
plasate în partea de sus pentru a distribui optim lumina difuză. În
zonele foarte însorite, ferestrele tuturor tipurilor de clădiri erau în
general umbrite de copertine sau foarte adânci. Aceste ferestre
umbrite erau în general amplasate relativ jos în pereţi pentru a
reflecta mai bine lumina solară.
Lumina zenitala
Iluminarea zenitală poate fi dezirabilă atunci cînd programul
solicităsuprafeţe prea mari pentru a fi iluminate adecvat numai prin
lumină laterală. Iluminarea zenitală permite densităţi ale
construcţiilor foarte mari, întrucât pătrunderea luminii solare este
mai puţin obstrucţionată de alte construcţii. Vederile exterioare sânt
în acest caz compromise. De aceea, acest tip de iluminare se
utilizează atunci când relaţia spaţiului interior cu exteriorul nu este
pusă în valoare.
Iluminarea zenitală constituie soluţia ideală şi atunci când unghiul
predominant al soarelui este jos şi când se doreşte maximumul de
căldură şi lumină fără strălucirea unghiului redus al soarelui (la
latitudini înalte).
Utilizarea iluminatului zenital este limitată de faptul că este posibil
de utilizat numai la ultimul nivel al unei clădiri.
O deschidere către lumina zenitală aduce maximum de lumină şi de
căldură solară în orice moment al zilei şi în orice anotimp. De
asemenea , ea poate fi orientată independent de orientarea
dominantă a clădirii
Lumina naturala vs lumina artificiala
in biserica
Utilizarea luminii naturale şi artificiale în interiorul bisericii este una dintre
cele mai contradictorii probleme pentru arhitecţii ecleziastici. Lumina
joacă un rol direct în decorarea bisericească, prin lămpi, candelabre şi
chorós (inelul care înconjoară adesea principalul candelabru din naosul
bisericii), adesea ornamentate, cu rol decorativ. Ea joacă şi un rol indirect:
atât candelele cu ulei şi lumânările (sau lămpile electrice uneori, în
vremurile moderne), cât şi soarele sau luna - prin ferestre sau deschideri
structurale - pun în evidenţă iconografia şi mobilierul bisericii şi contribuie
la ambianţa din biserică, ceea ce are de asemenea un efect ornamental
sau decorativ. Lumina are, totodată, o semnificaţie simbolică în biserică,
de vreme ce reprezintă atât divnitatea, cât și speranța credincioșilor in ea.
 Lumina -
Divinitate
Formele construite din antichitate au
modelat lumina naturală prin
numeroase elemente cultural derivate,
precum oculii imperiului roman și
Mashrabiya (ecran perforat) din
perioada otomană. Lumina era adusă
în principal prin acoperișuri, domuri și
extremitățile superioare ale pereților
ca o modalitate de a simboliza puterea
divină de deasupra. Unele culturi au
adoptat utilizarea vitrajului colorat
pentru a modifica cromaticitatea
luminii naturale care pătrundea în
spațiu. Lumina era folosită pentru a
sfinți spațiul arhitectural și pentru a
construi o senzație de spiritualitate.
 În arhitectura religioasă islamică, lumina
este folosită pentru a face materialele de
construcție să pară transparente. Este
utilizată ca element decorativ pentru a
diminua soliditatea și recele structurii. Pe
lângă simbolizarea iluminării spirituale,
modelele de lumină și umbră din ecranele
perforate captează atenția.
Moscheea Aman a arhitecților Nakshabid
din Bangladesh prezintă o masă unică de
beton străpunsă de mici deschideri
triunghiulare, amintind de tradiționalul
Mashrabiya. Perforațiile permit luminii să
pătrundă în interior, creând o atmosferă
sublimă și mistică. În Australia, un oculus
planează deasupra galeriilor de
rugăciune și a unei săli la Moscheea
Punchbowl. Asociația Candalepas a
proiectat spațiul pentru a invita razele de
lumină prin Muqarnas (bolți în formă de
fagure), creând o atmosferă spirituală
care se schimbă pe parcursul zilei.

Moschei
 La începuturile creștinismului - când
acesta era ilegal și fără structuri
religioase - devotanții s-au organizat în
locații ascunse în peșteri și dealuri.
Practica lor inițială de a săpa mici găuri
ca ferestre se spune că a condus la
adoptarea ferestrelor înalte (clerestory
windows) în bisericile ulterioare. Oculii și
ferestrele de sticlă colorată au găsit
curând o utilizare răspândită în
conformitate cu valorile estetice creștine.
În arhitectura bisericească, lumina a fost
de asemenea folosită pentru a separa
spațiile.
Biserica Seed, situată în China și
proiectată de arhitecții de la O Studio
Architects, comunică subtil o atmosferă
visătoare prin jocul de lumină și umbră.
Lumina transformă spațiul interior și
reflectă mesajul culturii religioase a
regiunii. Biserica Bancho a arhitecților
Tezuka aduce un omagiu deschiderilor

Biserici colorate ale bisericilor tradiționale, cu

perforații în acoperiș concepute în
funcție de direcția luminii.
Temple budiste

Pentru budisti, lumina simbolizează atingerea

"iluminării" Domnului Buddha. În arhitectura budistă,
lumina este folosită în principal pentru a ilumina statuia
unei divinități în loc să pună accentul pe arhitectură în
sine. În Templul Budist Kuhon-ji din Japonia, reflexiile
luminii solare sunt aruncate pe pereți și podea pentru a
crea o senzație spațioasă și metafizică.
Temple hinduse

Templele hinduse antice erau orchestrări ale mișcării

de la lumină la întuneric, de la intrarea exterioară la
sanctuarul cel mai adânc. Pe măsură ce cineva se
deplasează prin templu, punctele ascuțite de lumină
întrerup adesea spațiile mai puțin luminate, aducând o
senzație de uimire. Așa cum se întâmplă în Templul Shiv
realizat de Sameep Padora & Associates, multe temple
hinduse orientează lumina să cadă pe statuia
principalei divinități. Deoarece lumina naturală nu este
la fel de semnificativă în arhitectura templelor hinduse,
lămpile cu ulei și alte surse de iluminat create de om
luminează inevitabil spațiul pe timp de noapte, așa cum
se poate vedea în Templul în Piatră și Lumină al
SpaceMatters.
Sinagogi

Existența răspândită a comunității evreiești și relația

instabilă dintre iudaism și alte religii au împiedicat
evoluția unui stil arhitectural recunoscut. Lumina are o
semnificație culturală și metaforică în iudaism, iar
Sinagoga realizată de SeARCH în Olanda o
sărbătorește prin deschideri mari și o tăietură în
acoperiș pentru lumină naturală. Cu 600 de deschideri,
Sinagoga din Ulm, Germania, este iluminată în multe
puncte și reprezintă un punct central la sanctuar.
 VA
MULTUMIM !