Chiriac Octavian

Anul I, Semian A

Lumina in arhitectura
Variatiile cotidiene si sezoniere ale miscarii soarelui, cu efectele lor
asupra variatiilor de lumina si temperatura - care difera de la o regiune
geografica la alta - , au modelat arhitectura in aceeasi masura in carre au
modelat si vietile si obiceiurile oamenilor.
Pana la introducerea la scara larga a iluminatului, incalzirii si racirii
artificiale, lumina soarelui a dictat ritmul in care oamneii se trezeau si se
duceau la culcare. Ea decidea programul de munca si pe cel de odihna,
determina tipurile de haine purtate si mancarurile consumate, decidea
marimea, forma si orientarea deschiderilor cladirilor si forma tipologiile
arhitecturale.
ILUMINATUL NATURAL IN ARHITECTURA
Iluminatul natural este o practica prin care lumina naturala solara
este folosita eficient ca sursa principala de iluminare Se obtine prin
intermediul unor proiectari corecte si al amplasarii cu grija a cladirilor, a
camerelor si a ferestrelor.
Lumina naturala ofera un mediu sanatos, niveluri de temperatura si
de iluminare confortabile ale camerelor, subliniaza caracterul spatios,
adauga valoare estetica si ajuta la eficientizarea folosirii energiei reducand
cererea pentru lumini electrice si aer conditionat. Totusi, ea prezinta si
dezavantaje: deoarece este legata puternic de conditiile meteorologice, de
momentul zilei si de orientarea cladirii, este imprivizibila. Umbra provocata
de cladirile vecine, de dealurile si de vegetatie afecteaza gradul in care
lumina intra intr-o camera. Ferestrele care lasa sa intre prea multa lumina
pot crea o luminozitate excesiva, prea severa.
Arhitectii au incercat sa orienteze cladirile si sa proiecteze ferestrele
suficient de mari, inca sa distribuie lumina naturala in spatiile interioare,
fara sa pericliteze confortul termic printr-o crestere sau scadere excesiva a
temperaturii.
LUMINA NATURALA IN INTERIOR

Chiriac Octavian
Anul I, Semian A
Exista multe moduri de a aduce lumina naturala in interior: printr-o
fereasta montata intr-un perete (lumina laterala), un luminator in tavan,
un ochi de sticla (lumina verticala) si printr-un atrium.
Cel mai simplu mod de a conduce lumina spre partile mai profunde
este folosirea usilor si a ferestrelor din sticla si a grilajelor sau a panourilor
pentru peretii delimitatori. Totusi, acestea nu sunt foarte eficiente,
deoarece lumina care intra printr-o fereastra verticala poate ilumina
eficient doar o suprafata de cinci pana la opt metri fata de sursa.
Aducerea luminii naturale prin varful cladirii folosind luminatoarele
sau lucarnele sau causul de iluminare este utila; totusi in acest mod se
ilumineaza mai mult etajele superioare. Cupola din sticla a Reichstagului,
cladirea din Berlin a Parlamentului Germaniei, restaurata de Norman
Foster in 1999, se foloseste de ventilatia naturala si de functiile luminii
naturale. Uriasa sa "sculptura a luminii" sau "candelabrul cu lumina
naturala" este un con rasucit de 23 m, acoperit cu sute de oglinzi: lumina
este filtrata printr-un panou mobil inainte de a ajunge la oglinzi - astfel,
scade luminozitatea si severitatea luminii - si apoi este directionata in jos,
pentru a ilumina incaperea de dedesubt.
Pentru redirectionarea eficienta a luminii solare intr-o cladire au fost
inventate mai multe dispozitive. Acestea fie reflecta lumina zilei catre
acoperisuri si pereti, care la randul lor actioneaza ca difuzoare si ofera o
iluminare blanda si uniforma a camerei, fie difuzeaza ele insele lumina.
Reflectorul este montat in partea superioara a unei ferestre laterale si este
protejat de un dispozitiv cu rol de umbrire. Reflectorul trece dincolo de
umbra creata de dispozitivul cu rol de umbrire si reflecta lumina soarelui
in interior, catre tavan, de unde aceasta este indreptata catre camera.
Reflectorul dateaza din perioada egiptenilor antici, la fel si conductele si
tuburile de lumina. Aceste sisteme de captare a luminii sunt amplasate in
varful acoperisului sau pe fatada si redirectioneaza lumina in jos, spre
cladire, prin cilindri care reflecta puternic lumina. Dezvoltarile recente
includ panouri taiate cu laserul si heliostate care folosesc oglinzi si sticla.
Atriumurile si sondele de lumina ii permit luminii naturale sa ajunga
la mai multe niveluri. Atriumurile deschid spre exterior spatiile interioare,
de obicei prin intermediul unui acoperis din sticla si/sau al ferestrelor
mari. Casele bogate ale orasului roman Pompeii nu aveau ferestrele spre
strada. Totusi, inauntru se afla un atrium central care distribuia lumina
zilei catre camerele de care era legat. Casele din regiuni fierbinti si aride
ca Irakul, Egiptul, Algeria, Spania si Mexicul, au foarte putine deschideri

Chiriac Octavian
Anul I, Semian A
exterioare, dar contin o curte umbrita, racita de un bazin sau de o
fantana, inconjurata de camere si/sau de ziduri inalte Cel mai inalt atrium
este Burj Al Arab din Dubai, de 180 m, terminat in 1999.

Cupola din sticla a Reochstagului din Berlin, Germania, contine un

con cu oglinzi care atrag lumina pana in incinta parlamentara de sub el.
Noaptea se inntampla opusul: lumina artificiala din camera loveste
oglinzile si ilumineaza cupola.