1/6

2/6
Iluminarea
1.Factorii de ambianţa fizică sunt : iluminatul, cromatica, zgomotul ş vibraţiile, microclimatul. Iluminatul
condiţionează activitatea umană, av.nd .n vedere că 80-90% din cantiatea de informaţii acumulate de oameni provin prin intermediul
analizatorului vizual. Ambianţa luminoasă se aracterizează prin cantitatea şi calitatea luminii Trăsăturile cantitative ale luminii se
caracterizează prin două dimensiuni principale : intensitatea (volumul fluxului luminos care cade pe o
suprafaţă) şi densitatea (luminozitatea suprafeţelor .nconjurătoare). Calitatea iluminatului este determinată de
sursele de lumină şi modul de iluminare. Sursele de lumină cel mai frecvent utilizate .n activitatea de producţie sunt :
becurile electrice, tuburile fluorescente şi lumina de zi. Fiecare dintre acestea se caracterizează prin anumite proprietăti care condiţionează utilitatea lor .n
funcţie de condipecilocului de muncă. .n practică se .nt.lnesc mai multe moduri de iluminare :  Iluminaţia directă este cea transmisă de un
con luminos asupra unei suprafeţe. Se recomandă .n condiţiile unei iluminaţii generale foarte bune, deoarece produce contraste şi umbre pronunţate.
 Iluminaţia indirectă constă din .ndreptarea fasciculului de lumină către plafon şi pereţi, de unde se reflectă pe
suprafaţa .ncăperii. Seasigură o lumină difuză, fără umbre.  Iluminaţia mixtă foloseşte materiale transparente prin care circa
jumătate din lumină difuzează direct, iar restul este dirijat spre tavan, de unde se reflectă .n .ncăpere. Este contraindicată .n activităţile cu grad ridicat de
precizie.
◦ M􀄃surarea luminii 􀃺i a surselor de lumină. Pentru a în􀄠elege acest capitol, în continuare vom defini principalii termeni implica􀄠i
în domeniul ilumin􀄃rii. Iluminarea este cantitatea de lumin􀄃 care cade pe o suprafa􀄠􀄃. Lumina poate proveni de la soare, de la becurile
din camer􀄃, sau de la alte surse de lumin􀄃. Unitatea de m􀄃sura a
◦ ilumin􀄃rii este lux-ul definit ca 􀃺i: 1 lux (lx) = 1lumen (lm)/metru p􀄃trat, lumenul fiind unitatea de m􀄃sura a fluxului luminos. Ochiul
uman r􀄃spunde unei game largi de nivele de iluminare. Începând de la câ􀄠iva luc􀃺i într-o camer􀄃 întunecat􀄃, 􀃺i pân􀄃 la câteva sute de
mii de luc􀃺i, în exterior, la lumina soarelui de la amiaz􀄃.
◦ Nivelele de iluminare în exterior pot varia între 2000 􀃺i 100.000 de luc􀃺i în timpul zilei, iar în timpul nop􀄠ii, sursele de lumin􀄃 artificiale
produc o iluminare între 50 􀃺i 500 de luc􀃺i. Luminozitatea este cantitatea de lumin􀄃 reflectat􀄃 sau emis􀄃 de o suprafa􀄠􀄃, unitatea ei de
m􀄃sur􀄃 fiind cd/m2 (candela/m2). În SUA, pentru m􀄃surarea luminozit􀄃􀄠ii, se utilizeaz􀄃 termenii mililambert (mL) 􀃺i footlambert (ftL).
◦ Lumina pe care noi o sesiz􀄃m pe pere􀄠i, mobil􀄃 sau alte obiecte, depinde de propriet􀄃􀄠ile de absorb􀄠ie sau reflexie ale suprafe􀄠ei
respective. Pe de alt􀄃 parte, luminozitatea l􀄃mpilor este m􀄃sura exact􀄃 a c􀄃ldurii pe care ele o emit. Câteva exemple, în cele ce
urmeaz􀄃, ilustreaz􀄃 luminozitatea aproximativ􀄃 produs􀄃 de câteva obiecte comune dintr-un birou iluminat cu 300 de luc􀃺i:
◦ Suprafa􀄠a geamului 1000 – 4000 cd/m2
◦ Hârtia alb􀄃 pe o mas􀄃 70 – 80 cd/m2
◦ Suprafa􀄠a mesei 40 – 60 cd/m2
◦ Monitor calculator deschis 70 cd/m 2
◦ Monitor calculator închis 4 cd/m2
◦ O lamp􀄃 fluorescent􀄃 cu o putere de 65 watt, are o luminozitate de 10.000 cd/m 2.
Reflectan􀄠a Suprafe􀄠ele absorb cantit􀄃􀄠i diferite de lumin􀄃 incident􀄃. O suprafa􀄠􀄃 de culoare închis􀄃 absoarbe mult􀄃 lumin􀄃 incident􀄃 􀃺i din aceast􀄃 cauz􀄃 reflect􀄃 mai pu􀄠in
decât suprafa􀄠a deschis􀄃 la culoare. Reflectan􀄠a poate fi m􀄃surat􀄃 􀃺i comparat􀄃 prin raportul dintre lumina reflectat􀄃 􀃺i cea incident􀄃. Exprimând luminozitatea în [cd/m2] 􀃺i
iluminarea în luc􀃺i, formula va fi urm􀄃toarea: Reflectan􀄠a (%) = luminozitate 100 iluminare 􀁵 􀁓 􀁵 În continuare se prezint􀄃 un exemplu simplu pentru in􀄠elegerea calculului. Dac􀄃
suprafa􀄠a unei mese are o reflectan􀄠􀄃 de 70% 􀃺i lumina incident􀄃 este de 400 luc􀃺i, atunci luminozitatea mesei va fi de 70% din 400/􀊌 = 89 cd/m2.

Str􀄃lucirea suprafe􀄠elor Stimulii lumino􀃺i sunt percepu􀄠i diferit de persoane diferite. Acest lucru se poate observa 􀃺i în cazul sunetelor, sim􀄠ului tactil sau culorilor. Privitor la
lumin􀄃, a􀃺a numitele corel􀄃ri psiho-fizice corespund no􀄠iunii de str􀄃lucire în cazul unei cantit􀄃􀄠i apreciabile de lumin􀄃 care ajunge la retin􀄃, 􀃺i întunecos pentru o cantitate redus􀄃
de lumin􀄃 incident􀄃. Iluminarea direct􀄃 􀃺i indirect􀄃 Dintre numeroasele tehnici, metode sau tehnologii de iluminare, putem distinge pentru început iluminarea direct􀄃 􀃺i cea
indirect􀄃. Iluminarea direc􀄠ional􀄃 se ob􀄠ine atunci când o suprafa􀄠􀄃 este iluminat􀄃 de o raz􀄃 de lumin􀄃 care provine direct dintr-o surs􀄃, de exemplu: o lamp􀄃 poate ilumina 90%
din lumina sa c􀄃tre o surs􀄃 plan􀄃 sub forma unui con de lumin􀄃. O asemenea lumin􀄃 poate s􀄃 genereze iluminare local􀄃 puternic􀄃 precum 􀃺i umbr􀄃 puternic􀄃 în spatele obiectelor
care se afl􀄃 în calea luminii. Luminozitatea excesiv􀄃 poate s􀄃 produc􀄃 str􀄃lucire care este dificil de tolerat pentru ochi. Sistemele de iluminare direct􀄃 pot fi recomandate în dou􀄃
cazuri: fie când iluminarea general􀄃 este suficient􀄃 pentru a evita str􀄃lucirea relativ􀄃, fie în cazul în care este nevoie de o iluminare mai intens􀄃 a unei p􀄃r􀄠i a mediului de lucru. În
birourile cu calculatoare, acest tip de iluminare este folosit atunci când iluminarea general􀄃 este insuficient􀄃 pentru a citi documente cu eligibilitate redus􀄃.

Sistemele de iluminare indirect􀄃 emit 90% sau mai mult din fluxul luminos pe suprafa􀄠a tavanului 􀃺i a pere􀄠ilor care vor reflecta lumina în înc􀄃pere. Pentru o eficien􀄠􀄃 energetic􀄃
bun􀄃, este nevoie ca tavanul 􀃺i pere􀄠ii s􀄃 aib􀄃 culori deschise. Iluminarea indirect􀄃 genereaz􀄃 lumin􀄃 difuz􀄃 􀃺i practic nu produce umbre. De obicei ea produce un nivel de iluminare
ridicat f􀄃r􀄃 riscul apari􀄠iei str􀄃lucirii. Dar în cazul birourilor care folosesc monitoare de calculator, tavanul 􀃺i pere􀄠ii str􀄃lucitori pot produce reflec􀄠ii pe ecrane, care dau o str􀄃lucire relativ􀄃
îngreunând vizibilitatea. Foarte des este utilizat􀄃 o combina􀄠ie între iluminarea direct􀄃 􀃺i cea indirect􀄃. În majoritatea cazurilor, sursa de lumin􀄃 produce o umbr􀄃 translucid􀄃, aproximativ 40-50% din lumin􀄃
radiaz􀄃 c􀄃tre tavan 􀃺i pere􀄠i, în timp ce restul este radiat􀄃 în jos. Acest tip de iluminare produce umbre moderate, cu margini u􀃺or definite. Astfel, întreaga înc􀄃pere, incluzând mobila 􀃺i obiectele de pe pere􀄠i,
sunt iluminate în mod egal. Globurile opalescente 􀃺i alte surse de lumin􀄃 de acest gen, emit lumina în toate direc􀄠iile, în mod egal 􀃺i produc umbre moderate. Deoarece au emisie luminoas􀄃

ridicat􀄃, pot produce str􀄃lucire, de aceea ele n-ar trebui utilizate în medii de lucru. Ele sunt potrivite pentru depozite, coridoare, holuri, vestiare, etc.
În practica de zi cu zi aceste sfaturi sunt adesea neglijate. Dintre problemele contrastelor, din mediul vizual, care pot fi evitate cu
u􀃺urin􀄠􀄃, amintim: 􀁸 Pere􀄠i de un alb orbitor, în contrast cu podele închise la culoare, mobila neagr􀄃 sau ma􀃺ini de birou
închise la culoare, 􀁸 Mese care reflect􀄃 lumina, 􀁸 Ma􀃺ini de scris negre, 􀁸 P􀄃r􀄠i lustruite ale ma􀃺inilor, 􀁸 Ferestrele luminate
în contrast cu monitoarele calculatoarelor. Alegerea materialelor 􀃺i culorile utilizate prezint􀄃 o mare importan􀄠􀄃 în designul
pere􀄠ilor, mobilei 􀃺i obiectelor mai mari din camer􀄃, datorit􀄃 reflexiei diferite. Sunt recomandate, pentru suprafe􀄠ele mai
importante, urm􀄃toarele grade de reflexie: Tavan 80 – 90 %, Pere􀄠i 40 – 60 %, Mobil􀄃 25 – 45 %, Aparaturi 􀃺i echipamente 30 –
50 %, Podea 20 – 40 %