ILUMINATUL NATURAL SI

INSORIREA CLADIRILOR
GENERALITATI
Problemele iluminării naturale a construcţiilor civile şi
industriale sunt foarte variate şi se referă la:
 amplasarea şi orientarea clădirilor;
 însorirea construcţiilor;
 sistemele de iluminat natural (ferestre, luminatoare);
 sistemele de protecţie împotriva excesului de radiaţie
solară;
 proiectarea finisajelor interioare;
 cercetarea proprietăţilor optice ale materialelor de
construcţie.
Marimi referitoare la iluminatul natural

Clădirile şi construcţiile primesc energie

radiantă de la soare şi de la bolta cerească
sub formă de radiaţie directă şi difuză.

Spectrul energiei radiante a soarelui cuprinde

radiaţii cu lungimi de undă foarte mici
(raze X, Y, cosmice, ultraviolete), radiaţii
vizibile cu lungimea de undă cuprinsă între
0,380 şi 0,770 μ şi radiaţii cu lungimi mari
de undă (infraroşii, unde radio, hertziene).
Repartiţia spectrală a energiei radiate de soare şi

recepţionată la suprafaţa pământului

Marimi referitoare la iluminatul natural

 Fluxul radiant P reprezintă energia

radiată în unitatea de timp, unitatea de
măsură fiind erg/s, Watt sau kcal/h.
Fluxul radiant primit de unitatea de
suprafaţă este o mărime necesară în
studiul iluminatului natural şi artificial.
Marimi referitoare la iluminatul natural

 Fluxul luminos Φ este o mărime care

caracterizează puterea radiaţiilor luminoase în funcţie
de intensitatea senzaţiei luminoase pe care o produc
şi se măsoară în lumeni (Im). Lumenul defineşte
mărimea fluxului luminos pe care-l emană un corp
absolut negru la temperatura de solidificare a
platinei, pe o suprafaţă de 5 x 305 x 10-10 m2. Pentru
aprecierea mărimii fluxului luminos exprimat în
lumeni se poate lua în consideraţie că vara, pe 1 cm2
de pe suprafaţa pământului, ajunge un flux luminos
de 1 Im, când cerul este acoperit şi de 10 Im, când
cerul este senin, cu soare.
Marimi referitoare la iluminatul natural

 Iluminarea E este densitatea

superficială a fluxului luminos Φ, care
cade pe o suprafaţă A, având valoarea
medie:
E = Φ/A
şi se exprimă în lux (lx) sau lumen pe
metru pătrat.
Marimi referitoare la iluminatul natural

 Luxul, unitatea de măsură a iluminării,

reprezintă iluminarea unei suprafeţe
care primeşte un flux luminos de 1
lumen, uniform repartizat pe 1 m2.
Marimi referitoare la iluminatul natural

Pentru aprecierea iluminării, exprimată în lx, se dau

următoarele valori:
 iluminarea dată de o lumânare pe un ecran normal
pe direcţia razelor aflat la distanţa de 1m 1
 idem, datorită soarelui, care cade pe un plan
orizontal 100 000
 idem, pe lună plină 0,2

In condiţiile Romaniei se consideră că valoarea

iluminării dată de bolta cerească este de minimum
4000 lx, la 22 decembrie, între orele 9,30 şi 14,30.
Marimi referitoare la iluminatul natural
Pentru reglementarea iluminării naturale, care este variabilă
periodic, s-a adoptat o unitate de măsură abstractă, exprimată
în procente - coeficientul iluminării naturale (c.i.n.).
 Coeficientul iluminării naturale (eM ) într-un punct oarecare
al încăperii M, reprezintă raportul iluminării în acest punct (EM )
către iluminarea exterioară concomitentă a unei suprafeţe
orizontale în aer deschis, iluminată de lumina difuză a întregii
bolţi cereşti (Ee ).
eM = EM /Ee
C.i.n. indica ce procent din iluminarea exterioară orizontală
concomitentă în loc deschis, în cazul iluminării difuze a boltii
cereşti reprezintă iluminarea în punctul respectiv al încăperii.
Marimi referitoare la iluminatul natural

 Uniformitatea iluminatului natural

este raportul dintre valorile minimă şi
maximă ale coeficientului de iluminare
naturală în limitele zonei de lucru,
exprimată astfel:
emed = Emin 100/Emax
Marimi referitoare la iluminatul natural
In construcţii se mai folosesc următoarele noţiuni:
 iluminatul natural şi artificial, adică efectul de lumină produs de
lumina de zi, respectiv cel datorat surselor artificiale de lumină;
 coeficientul zilei (denumit şi coeficientul iluminatului natural), e,
este raportul între iluminarea interioară Ei pe planul de lucru într-un
punct dat la înălţimea de 1 m şi iluminarea simultană exterioară Ee pe
un plan orizontal, în spaţiul deschis, dată de bolta cerească,
 indicile de cer vizibil este raportul dintre proiecţia pe un plan
orizontal a suprafeţei de cer, văzută din punctul interior considerat şi
suprafaţa totală a bolţii cereşti proiectată pe acelaşi plan orizontal.
 unghiul de cer este unghiul determinat de planul faţadei cu planul
tangent la vârful obstacolului şi care trece prin partea inferioară a
ferestrelor nivelului peste parter.
Caracteristicile luminotehnice ale
materialelor de construcţie

Materialele utilizate la realizarea construcţiilor

se caracterizează prin :
 capacitate diferită de reflexie, absorbţie şi
refracţie a fluxului luminos;
 capacitate de a modifica componenta
spectrală a luminii atât la trecerea cât şi la
reflectarea fluxului luminos;
 capacitate de a repartiza în încăperi fluxurile
luminoase transmise sau reflectate.
Caracteristicile luminotehnice ale
materialelor de construcţie

Materialele luminotehnice se împart după

proprietăţile lor luminofizice în 5 grupe principale :
 Transparente (geamuri trase, pentru oglinzi,
termopan, plexiglas, geamuri ondulate, blocuri de
sticlă cu goluri).
 Dispersante (geamuri ornament, mate, cu vată de
sticlă, ondulate armate).
 Refractante (geamuri prismatice, blocuri de sticlă
cu goluri).
 Reflectante (geamuri, oglinzi).
 Luminiscente (tencuieli, vopsele luminiscente).
Caracteristicile luminotehnice ale
materialelor de construcţie
Materialele luminotehnice folosite în construcţii pentru ferestre, luminatoare, pereţi despărţitori, uşi sunt
următoarele :
 foile de geam trase pentru ferestre având o transmisie de lumină de 84-97%;
 foile de geam şlefuite şi neslefuite (pentru vitrine) cu proprietăţi fizice identice cu cele ale geamului
pentru ferestre ;
 foile de geam ornament, incolor sau colorat, cu transmisia luminii de 60-70%;
 foile de geam givrate, mate, armate, cu o capacitate de transmisia luminii de circa 60 % la grosimea de
3 mm;
 geamurile ondulate, cu coeficientul de transmisia luminii de 57 -76%;
 blocurile de sticlă cu goluri, avand coeficientul global de transmisia luminii între 25-35% la blocuri cu
un gol şi între 15-20% la blocuri cu două goluri; proprietăţile blocurilor de sticlă de dispersare a luminii
înlătură în mare măsură însorirea încăperilor, micşorand fluxul radiaţiilor solare în încăpere cu 30-40% şi
respectiv cu 50% în comparaţie cu geamurile duble sau simple;
 geamurile termopan, care prezintă un coeficient de transfer de căldură global mic şi un coeficient de
transmisie a radiaţiilor infraroşii de 0,05-0,17;
 geamurile termoabsorbante, cu coeficient de transmisia luminii de 70-75% şi cu coeficient de
transmisia radiaţiilor infraroşii de 0,3;
 materiale plastice transparente (plexiglas) sau translucide (poliesteri), având un coeficient de
transmisie a luminii de ~ 92% şi de transmisie a radiaţiilor ultraviolete de ~ 71% în cazul plexiglasului şi un
coeficient de transmisie a luminii de ~ 76% în cazul sticlei ondulate şi de 40-60% în cazul poliesterului
armat cu împâslitură de sticlă; materialele plastice pot fi incolore sau colorate.