ILUMINAT ELECTRIC

CURS 11

Microclimatul luminos
 Microclimatul luminos
• Microclimatul luminos reprezentă ansamblul factorilor
fotometrici cantitativi şi calitativi ai unui sistem de
iluminat natural sau artificial necesar desfăşurării
normale a activităţilor umane. Factorii fotometrici
calitativi pot fi: nivelul de iluminare, repartiţia spaţială a
fluxului luminos emis de corpurile de iluminat. Factorii
fotometrici cantitativi pot fi: uniformitatea iluminării pe
planul util, direcţionarea luminii câtre sarcina vizuală,
compoziţia spectrală a luminii emise de corpurile de
iluminat.
• Confortul vizual sau microclimatul luminos confortabil se
obţine dacă factorii calitativi şi cantitativi sunt satisfăcuţi
într-un grad cât mai înalt. Iluminatul natural este cel mai
bun iluminat pentru activităţile umane. Studiile şi
cercetările actuale au ca scop determinarea factorilor
determinanţi pentru confortul vizual şi realizarea de
sisteme de iluminat artificiale cât mai performante
Parametrii cantitativi ai
iluminatului
 Nivelul de iluminare
• Nivelul de iluminare pe o anumită suprafaţă este dat de
iluminarea medie calculată pe acea suprafaţă:
 1
Emed    EdS
S SS
• De obicei este dorit un anumit nivel de iluminare pe suprafaţa
de lucru, care poate fi: o masă, un birou, un banc de lucru,
etc., sau planul util. Prin plan util se înţelege un plan orizontal,
fictiv, aflat la o anumită distanţă de pardoseală, în care se
consideră că se desfăşoară majoritatea activităţilor din acea
încăpere. De obicei înălţimea planului util este cuprinsă între
0,8 şi 1 m faţă de pardoseală. De obicei planul util are
dimensiunea pardoselii, dar există cazuri când el este mai
mic.
• Iluminarea poate fi măsurată şi calculată şi este direct
proporţională cu luminanţa suprafeţelor iluminate.
• Acuitatea vizuală, performanţa vizuală, sensibilitatea
relativă de contrast şi viteza de percepţie sunt influenţate
de luminanţă care la rândul ei este proporţională cu
iluminarea. Dacă iluminarea creşte aceşti factori se
îmbunătăţesc. În cazul iluminărilor mici o creştere a
nivelului de iluminare conduce la îmbunătăţirea
semnificativă a acestor factori. Dacă iluminarea este
mare o creştere a iluminării nu produce o îmbunătăţire
semnificativă a parametrilor deoarece se ajunge la un
anumit grad de saturare.
• Se poate stabili un nivel al iluminării minime pentru
încăperile unde se desfăşoară activitate de producţie.
Pentru încăperile de locuit destinate relaxării, odihnei
sau divertismentului s-a stabilit un optim al iluminării din
punct de vedere preferenţial şi economic de 1000 lx.
• Comisia internaţională a iluminării (C.I.E.) a stabilit o
scară a iluminărilor normate, astfel:
– 0,3; 0,5; 1; 2; 3; 5; 10; 20; 30; 50; 75; 100; 150; 200; 300; 500;
750; 1000; 1500; 2000; 3000; 5000 lx.
 Distribuţia spaţială a fluxului
luminos
• Este un parametru foarte important şi este dat de
proporţia fluxului luminos emis de corpul de iluminat în
emisfera inferioară respectiv superioară.
• Fluxul emisferic inferior crează contraste foarte
accentuate în câmpul vizual pe când cel emisferic
superior reduce contrastele prin mărirea nivelului de
iluminare al tavanului. De aici rezultă că în încăperile de
lucru cu sarcini vizuale în relief, unde sunt necesare
contraste mari, este necesar ca fluxul luminos sa fie
direcţionat către masa de lucru, deci in semispatiul
inferior.
• În încăperilre unde se desfăşoară activităţi intelectuale,
cu sarcini vizuale plane, este necesar ca fluxul luminos
din semiplanul superior să fie cât mai mare, pentru a
obţine o luminanţă uniformă în planul de lucru.
 Parametrii calitativi ai
iluminatului

Chiar dacă nivelul de iluminare corespunde din punct de

vedere cantitativ el poate să nu corespundă din punct de
vedere calitativ, producând efecte nedorite cum ar fi fenomenul
de orbire de inconfort sau de incapacitate, contraste de
luminanţă ce solicită mai mult ochiul şi au ca efect reducerea
productivităţii muncii.
Uniformitatea iluminării în planul util
şi constanţa ei în timp
• Pentru evitarea obosirii accentuate a ochiului în timpul
activitatilor desfăsurate se impune ca iluminarea să fie
uniformă si constantă. Uniformitatea luminanţelor în
planul util este data de uniformitatea iluminarii. Aceasta
se poate aprecia cu ajutorul coeficienţilor de uniformitate
daţi de rapoartele Emin/Emed şi Emax/Emed.
• În timpul funcţionarii instalaţiei de iluminat pot apărea
variaţii ale curentului în reţeaua de alimentare ceea ce
duce la variaţii ale iluminarii. Acest fenomen este mai
putin sesizabil la lămpile cu incandescenţă datorită
inerţiei termice a filamentului. La lămpile cu descărcări in
gaze fluxul luminos este proporţional cu curentul electric
deci pulsează cu o frecvenţă dublă faţă de cea a
curentului electric. Pentru frecvenţe mai mari de 40 Hz
variaţia în timp a fluxului luminos este insesizabilă, sub
aceste frecvenţe ea devine supărătoare.
 Direcţionarea luminii pe sarcina
vizuală
• Pentru a evita fenomenele de orbire şi contrastele de
luminanţă sistemul de iluminat trebuie să realizeze o
direcţionare corespunzătoare a luminii pe sarcina
vizuală. O direcţionare necorespunzătoare poate
conduce la scăderea vizibilităţii prin reducerea
contrastului de culoare.
 Distribuţia luminanţelor în câmpul
vizual
• În câmpul vizual al unui observator nu se află doar
suprafaţa de lucru ci şi o parte din mediul înconjurător
cum ar fi şi suprafeţele pereţilor şi tavanului precum şi
corpurile de iluminat, eventual şi alte obiecte sau
persoane.
• Pentru a se realiza un microclimat luminos calitativ
trebuie să existe o distribuţie judicioasă a luminanţelor în
câmpul vizual. Luminanţele mari sau contrastele de
luminanţă din câmpul vizual provoacă disconfort şi chiar
fenomenul de orbire.
• Pentru a se evita contrastele de luminanţă se măreşte
luminanţa prin mărirea fluxului emis de corpurile de
iluminat din zona mai întunecată, mai ales fluxul din
semispaţiul superior, diminuându-se contrastul dintre
corp de iluminat şi tavan.
• Dacă contrastul de luminanţă apare mai ales în timp de
zi datorită iluminatului natural care pătrunde în încăpere
e poate realiza echilibrarea luminanţelor prin folosirea de
perdele, draperii sau jaluzele pentru limitarea fluxului
iluminatului natural, în zonele mai îndepărtate de geam
se pot utiliza surse de lumină artificiale cu componentă
mărită a fluxului luminos în semispaţiul superior.
• Pentru lămpile cu luminanţe mai mari de 105 cd/m2 se
folosesc corpuri de iluminat care limitează aceste
luminanţe sau unghiurile de protecţie ale acestora scot
lămpile din câmpul vizual al observatorilor.
Componenţa spectrală a luminii
• Fluxul luminos al surselor de lumină determină culoarea
aparentă a acestora. Compoziţia spectrală a fluxului
luminos şi respectiv culoarea aparentă este determinată
cu ajutorul temperaturii de culoare sau a coordonatelor
tricromatice.
• Lămpile cu incandescenţă sunt surse termice şi
temperatura de culoare este de obicei egală cu
temperatura filamentului, deoarece compoziţia spectrală
a acestor lămpi se aproprie de cea a corpului negru.
Pentru sursele care nu se bazează pe emisia termică,
temperatura de culoare aparentă se determină prin
intermediul temperaturii de culoare corelate.
• Sursele de lumină obişnuite au temperaturile de culoare
cuprinse între: 2700 K (pentru lămpile cu incandescenţă)
şi 10000 K (cerul albastru însorit)
• Culorile aparente se împart din punct de vedere
psihologic în:
– Culori reci (temperaturi de culoare mari) au ca efect
diminuarea senzaţiei de cald din încăperile cu
temperaturi mai ridicate, au o acţiune liniştitoare
asupra organismului uman. Creează senzaţia de
mărire a dimensiunilor încăperii. Se utilizează în
încăperile cu iluminat mixt natural şi artificial sau în
încăperile cu înălţimi mai mici. De asemenea se
recomandă utilizarea lor în regiunile cu climat cald.
– Culori neutre se utilizează în orice încăpere unde se
desfăşoară activităţi intelectuale sau fizice.
– Culori calde (temperaturi de culoare mici) au ca efect
diminuarea senzaţiei de rece, stimulează activităţile
intelectuale, dar creează impresia de diminuare a
dimensiunilor încăperii. Se utilizează în încăperile
unde se urmăreşte crearea senzaţiei de cald şi
relaxare. Se utilizează în locuinţe sau localuri publice
şi în hale industriale, pentru reducerea aparentă a
dimensiunilor şi eliminarea senzaţiei de rece.
• Deoarece o componentă importantă a iluminării o
constituie iluminarea reflectată de pereţii încăperii este
necesară o armonizare a culorii pereţilor cu culoarea
aparentă a surselor de lumină pentru crearea unei
ambianţe plăcute în încăpere. De asemeni se
recomandă ca două încăperi învecinate să aibă aceeaşi
temperatură de culoare pentru a evita senzaţia de
disconfort în cazul trecerii dintr-o cameră în alta.
 Redarea culorilor
• Redarea corectă a culorilor este o condiţie esenţială
acolo unde sarcina de lucru este colorată, deoarece
surse de lumină cu culori aparente foarte apropiate pot
face ca sarcina vizuală sa apară altfel colorată decât în
realitate.
• O sursă de lumină redă corect culoarea unu obiect daca
culoarea acestui obiect este aceeaşi cu cea obţinută fiind
iluminată cu o sursă etalon de lumină, care are o
compoziţie spectrală standard.
• Indicele de redare a culorilor evaluează capacitatea unei
surse de lumină de a reda corect culoarea corpurilor.
Acest indice poate avea valori cuprinse între 0 şi 100.
• Redarea culorilor foarte bună este cerută în industria
textilă, pictură, expoziţii de artă, unde sunt necesare
studii de comparare a două culori, alegerea nuanţelor
potrivite, redarea culorilor, refacerea unor nuanţe şi
determinarea culorilor.