ILUMINAT ELECTRIC

CURS 8

Lămpi cu descărcări în gaze şi

vapori metalici
 Lămpi cu descărcări luminiscente
folosind lumina catodică
• Se mai numesc lămpi cu licărire, descărcarea electrică are loc într-o
atmosferă gazoasă, constituită din neon sau heliu, la o presiune
scăzută de 1000 până la 3000 Pa. Lumina emisă în atmosferă din
neon conţine radiaţii roşii iar cea in atmosferă de heliu conţine
radiaţii galbene. Electrozii sunt din fier sau din aluminiu, fiind
acoperiţi cu compuşi ai bariului. Prin apropierea electrozilor coloana
arcului este înlăturată, iar lumina este produsă prin licărire în jurul
catodului.
• Tensiunea de funcţionare a acestor lămpi este constantă şi
independentă de intensitatea curentului electric. Variaţia curentului
electric este fidel redată de lampa, aceasta având o inerţie
luminoasă mică. Se fabrică pentru puteri mici de ordinul 1-3 W şi
tensiuni de alimentare de 110V sau 220V. Fluxul luminos al unei
astfel de lămpi este foarte redus de circa 1 lm. Au o durată medie
de funcţionare de 1000 până la 3000 de ore.
• Se folosesc la aparate pentru semnalizare, la stabilizatoare de
tensiune de mică putere, la aparate care se bazează pe efect
stroboscopic, indicatoare de tensiune.
 Lămpi cu descărcări luminscente
folosind coloana pozitivă
• Aceste lămpi sunt folosite pentru reclame luminoase.
Sunt constituite dintr-un tub de sticlă care poatte fi indoit
pentru a realiza diferite forme şi la capetele tubului sunt
electrozii confecţionaţi din oţel şi acoperiţi cu oxizi pentru
îmbunătăţirea emisiei electronice. În interiorul tubului de
sticlă este introdus un gaz inert cum ar fi: neon, argon,
heliu la o presiune scăzută de 300 – 500 Pa şi uneori şi
o cantitate mică de mercur. Aceste lămpi se mai numesc
şi lămpi luminicente de medie tensiune deoarece sunt
alimentate la medie tensiune.
• În funcţie de lungimea şi diametrul tubului de sticlă,
natura şi presiunea gazului din tub şi tensiunea de
alimentare caracteristicile energetice, colorimetrice şi
fotometrice variază.
• Tensunea aplicată lămpii se împarte în căderea de
tensiune tensiune pe electrozi şi căderea de tensiune pe
coloana pozitivă a arcului electric.
U  Ue  E  l

• Căderea de tensiune pe electrozi depinde de natura

electrozilor şi de natura gazului din tub şi are valori de 100
– 200 V. Intensitatea câmpului electric în coloana pozitivă
a arcului depinde de natura gazului din tub, diametrul
tubului şi intensitatea curentului şi este cuprinsă între
valorile 2 – 4 V/cm.
• Lumina emisă de lampă are diferite culori în funcţie de
natura gazului din tub sau în funcţie de luminoforul utilizat
la lămpile cu mercur sau în funcţie de culoarea sticlei din
care este confecţionat tubul lămpii.
• În funcţie de natura gazului lumina emisă de lampă poate fi: roşu-
portocaliu pentru neon, galben pentru heliu, alb pentru dioxid de
carbon şi albastru pentru o combinaţie de argon cu neon şi vapori
de mercur.
• Durata medie de funcţionare a unei astfel de lămpi este de 2000 –
4000 ore, limitată de absorbţia progresivă a gazului de către
electrozi. Eficacitatea luminoasă destul de scăzută de 2-18 lm/W.
• Aceste lămpi se alimentează prin intermediul unor transformatoare
speciale, de medie tensiune, cu dispersie mare de flux magnetic,
de 6 – 10/0,22 kV, care au o tensiune de mers în gol de două ori
mai mare decât tensiunea de mers în sarcină. Tensiunea de
amorsare a arcului electric este de 400 – 2000 V/ml. Tensiunea de
lucru este mult mai mică decât tensiunea de amorsare. Curentul
electric prin tub este cuprins între 25 şi 50 mA.
• Un transformator poate alimenta mai multe lămpi, condiţia care
trebuie îndeplinită este ca transformatorul să aibă o tensiune de
mers în gol suficient de mare pentru aprinderea lor. Deoarece
factorul de putere al acestor transformatoare este mic 0,3 - 0,4 %,
în paralel cu ele se leagă un condensator pentru îmbunătăţirea
factorului de putere.
 Tuburi fluorescente (lămpi
fluorescente cu vapori de mercur
de joasă presiune)
• La baza emisiei luminoase a acestor lămpi stau
fenomenele de electroluminiscenţă şi fotoluminiscenţă.
Radiaţiile luminoase sunt emise în urma convertirii
radiaţiilor ultraviolete, provenite din descărcări electrice
în atmosferă cu vapori de mercur, cu ajutorul
luminoforului depus pe pereţii tubului fluorescent.
• Deşii au apărut odată cu lămpile cu incandescenţă, au
stat într-un con de umbră până în ultimele decenii până
s-a trecut la îmbunătăţitea lor
 Construcţia lămpilor fluorescente
cu vapori de mercur de joasă
presiune
• Sunt cunoscute în practică sub denumirea de tuburi fluorescente
(popular li se spune neon ceea ce este incorect). Se prezintă sub
formă de tuburi de sticlă rctilinii, circulare sau în formă de U.
Diametrul tubului este relativ mic de până la 40 mm.
• La extremităţile tubului se află electrozii. Ei sunt făcuţi dintr-un
filament din spirală de wolfram pe care este depus un strat de
oxizi de bariu, stronţiu sau calciu pentru îmbunătăţirea emisiei
electronice. Oxizii aceştia sunt caracterizaţi prin valori mici ale
lucrului mecanic de extracţie a electronilor.
• Filamentul este conectat într-un circuit de încălzire şi ajunge la o
temperatură de 1100-1300 K. La această temperatură este
emisă o mare cantitate de electroni, şi constituie în această stare
catodul tubului.
• În interiorul tubului este introdus un gaz inert constituit
din argon la o presiune de 400-500 Pa şi câteva
miligrame de mercur. Argonul este folosit la amorsarea
descărcării în tub , iar după evaporarea mercurului
descărcarea are loc numai în mediu de mercur,
deoarece potenţialul de ionizare al mercurului (10,4 V)
este mai mic decât cel al argonului (15,7 V). Argonul
ajută la reducerea pulverizării substanţei active ce
acoperă filamentul.
• Radiaţiile emise de atomii de mercur la presiunea de
saturaţie a vaporilor săi, pentru temperatura mediului
ambiant de 25ºC este de 0,5 – 1,5 Pa au lungimile de
undă de 253,7 nm (60%) şi 185 nm (35%) în domeniul
ultraviolet şi 5% radiaţii situate în domeniul ultraviolet şi
vizibil.
• Pe interiorul tubului se depune un strat subţire de
luminofor. Luminoforul este constituit dintr-un amestec
de substanţă fluorescentă de bază, substanţă
activatoare şi o substanţă auxiliară. Cele trei substanţe
se topescla 1500ºC şi se obţine luminoforul sub formă de
praf cristalin.
• Substanţa fluorescentă trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
– să absoarbă radiaţiile ultraviolete emise de atomii de
mercur;
– să aibă randament maxim de conversie a radiaţiilor
ultraviolete în radiaţii luminoase;
– rezistenţă mare în timp la iradiere;
– coeficient mare pentru transmisia radiaţiei vizibile
– fluxul luminos emis să aibă componenţa spectrală
dorită
• Cele mai utilizate substanţe fluorescente sunt:
wolframatul de calciu sau magneziu, silicatul de zinc,
silicatul de cadmiu, silicatul dublu de zinc şi beriliu,
boratul de cadmiu, care în amestec în proporţii adecvate,
realizează compoziţia spectrală dorită a fluxului luminos.
Halogenofosfaţii (fosfatul de fluor, clor şi brom) dau
direct lumina albă cu un randament ridicat al conversiei.
• Ca substanţe activatoare sunt folosite metale grele cum
ar fi: cupru, argint, bismut sau pământuri rare şi au rolul
de a iniţia şi activa fotoluminiscenţa.
• Substanţa auxiliară este o sare simplă, cum ar fi clorura
de sodiu sau fluorura de calciu, rolul ei este de a asigura
formarea cristalelor complexe ale luminoforului.
• Pentru aplicarea luminoforului pe peretele interior al
tubului de sticlă se foloseşte de regulă un liant, cum ar fi:
soluţie de nitrolac şi acetat de amil sau acid fosforic în
apă. Luminoforul se poate aplica într-un strat, două sau
trei, dar cu cât stratul de luminofor este mai gros creşte
şi coeficientul de absorbţie.
Caracteristicile tuburilor fluorescente
• În mod uzual tuburile fluorescente se fabrică în mai multe
game de puteri. Astfel la o tensiune de alimentare de 220V
se fabrică tuburi de 8, 14, 20 (18), 40 (36) şi 65 W.
• În ţara se fabrică două tipuri de lămpi fluorescente cu
vapori de mercur de joasă presiune:
• LFA (lămpi fluorescente cu starter şi electrozi preîncălziţi),
se utilizează la instalaţii interioare pentru temperaturi de
peste 5ºC.
• LFR (lămpi fluorescente cu aprindere fără starter), se
utilizează pentru temperaturi ale mediului ambiant de până
la -15ºC.
• Fluxul luminos emis de lampă depinde de temperatura
mediului ambiant. La temperaturi cuprinse între 20 - 25ºC
temperatura pereţilor tubului este de 40ºC şi se obţine
fluxul luminos maxim. La temperaturi mici sub 5ºC
aprinderea lămpii se face mai dificil, uneori este chiar
imposibilă.
• La tuburile LFR la exteriorul tubului se prevede o bandă
metaliyată legată la unul din electrozi, care are rolul de a
mări intensitatea câmpului electric în tub.
• Pentru a obţine diverse culori ale luminii emise se alege
corespunzător substanţa fluorescentă folosită
• De multe ori substanţele fluorescente constituie un
secret de firmă. Au apărut noi generaţii de luminofori,
rezultaţi din amestecul a trei luminofori diferiţi, având
benzile de emisie situate în zonele albastru, verde şi
roşu ale spectrului vizibil, a permis realizarea unei lămpi
cu eficacitate luminoasă de peste 80 lm/W şi indicele de
redare a culorilor Ra > 80.
• Eficacitatea luminoasă a lămpilor fluorescente este
cuprinsă între 40 şi 80 lm/W.
• Luminanţa lămpilor este redusă de la 3·103 până la 104
cd/m2 , din acest motiv pot fi folosite în camere joase,
fără a produce efectul de orbire.
• Durata medie de funcţionare a tuburilor fluorescente
depinde de mai multi factori şi este cuprinsă între 4000 şi
7000 de ore. Durata de funcţionare este mai lungă cu cât
numărul de porniri este mai mic. Uzura lămpilor constă în
principal în consumarea stratului de oxid de pe filamentele
electrozilor, lucru care poate fi observat destul de uşor prin
apariţia zonelor întunecate la capetele tuburilor.
• Fluxul luminos emis de lampă se micşorează în timp cel
mai accentuat în primele 100 de ore, după care scăderea
este mai lentă.
• Deoarece lămpile fluorescente sunt alimentate în curent
alternativ cu frecvenţa de 50 Hz, înseamnă că fluxul
luminos trece prin zero de 100 de ori pe secundă.
Fenomenul este observat în cazul corpurilor cu mişcare de
rotaţie sau translaţie care se pare că se mişcă sacadat.
Acest fenomen poartă numele de fenomen stroboscopic.
Pentru diminuarea fenomenului stroboscopic lămpile
alăturate se alimentează la faze diferite.
Accesoriile lămpilor fluorescente cu
vapori de mercur la joasă presiune
• Pentru a se realiza amorsarea arcului electric este
necesară o tensiune mai mare. Pentru aprindere şi
amorsarea lămpilor fluorescente sunt necesare accesorii
care au următoarele roluri:
• preîncălzirea filamentului lămpii pentru a se asigura o
emisie termoelectrică intensă;
• producerea unui vârf de tensiune capabil să amorseze
descărcarea în arc;
• stabilizarea descărcării, cu limitarea curentului prin
lampă.
• Starterul are rolul de conectare şi deconectare a
circuitului de încălzire a filamentului, şi rol de amorsarea
a arcului electric
• Acesta este realizat dintr-un tub de sticlă, denumit tub de
descărcare, umplut cu un gaz inert cum ar fi argonul sau
neonul, în care se găsesc doi electrozi: unul fix şi unul
deformabil, realizat dintr-o lamă bimetalică, cu coeficienţi
de dilatare diferiţi. În paralel cu tubul de descărcare se
montează u condensator cu rol de mărire a impulsului de
tensiune şi deparazitare radio.
• La conectarea lămpii se amorsează descărcarea
luminiscentă între electrozii starterului. Ca urmare a
căldurii degajate în urma descărcării electrice, lama
bimetalică se deformează până se atinge de electrodul
fix. În acest moment se stabileşte prin filamentele lămpii
fluorescente un curent de preîncălzire. După câteva
secunde lamela bimetalică răcindu-se, revine în poziţia
iniţială, întrerupând circuitul de încălzire a filamentelor.
La desfacerea contactului între electrozi apare o
tensiune de restabilire a arcului electric care este
suficient de mare pentru amorsarea descărcării în arc în
interiorul lămpii fluorescente, după care starterul iese din
funcţiune.
• Utilizat timp îndelungat starterul se distruge, el fiind
proiectat pentru un regim de funcţionare de scurtă
durată.
• Pentru lămpile fluorescente standard se fabrică diferite
tipuri de startere:
• SLB 20 pentru tuburile fluorescente de 14, 18 şi 20 W
• SLA 40 pentru tuburile fluorescente de 36 şi 40 W
• SLA 65 pentru tuburile fluorescente de 65 W
• SLU 25-80 pentru tuburile fluorescente cu puteri între 25
şi 80 W.
• Literele din simbolul starterului au următoarea
semnificaţie:
– S – starter
– L – luminescent
– U – universal
• Elementul de stabilizare a descărcării în arc şi de
limitarea a curentului electric prin lampă îl constituie
balastul. Tot Balastul serveşte şi la amorsarea
descărcării, participând la realizarea vârfului de tensiune.
• Există mai multe tipuri de balasturi, după cum urmează:
– balastul inductiv este constituit dintr-un circuit feromagnetic cu
întrefier şi o bobină din cupru emailat. Realizează un defazaj
inductiv al curentului, căruia îi corespunde un factor de putere al
cirrcuitului cosφ = 0,5. Este cel mai utilizat în practică. Se fabrică
balasturi inductive BIA (B - balast, I – inductiv, A - aprindere)
pentru diferite lămpi standard cu puterea de 8, 14, 20, 40 şi 65
W
– balastul capacitiv este alcătuit dintr-un balast inductiv normal,
legat în serie cu un condensator cu reactanţă de două ori mai
mare decât reactanţa balastului inductiv, încât reactanţa totală în
modul este egală cu cea a balastului inductiv, dar provoacă un
defazaj capacitiv al curentului căruia îi corespunde un factor de
putere tot de cosφ = 0,5
– balastul pentru aprinderea rapidă fără starter, este constituit din
două bobine cuplate magnetic montate pe acelaşi circuit
feromagnetic şi un condensator legat în serie cu una din bobine.
Acest tip de balast BRA (R – aprindere rapidă) sau BRB se
fabrică doar pentru lămpile fluorescente de 40W.
Schemele de conexiuni ale lămpilor
fluorescente
• Scheme cu balast inductiv
• Se mai numeşte şi schema clasică, deoarece este cea mai utilizată
schemă de conectare a lămpilor fluorescente la reţeaua de
alimentare.
• Montajul este constituit dintr-un tub fluorescent cu un starter legal în
paralel. Tubul fluorescent este legat în serie cu un balast inductiv.
• La conectarea circuitului la reţeaua de alimentare se
amorsează descărcarea luminiscentă între electrozii
starterului. Ca urmare a incălzirii produse de arcul
electric, electrodul bimetalic al starterului se deformează
şi face contact cu electrodul fix de nichel. În acest
moment în circuit se stabileşte curentul de preîncălzire.
• Valoarea curentului de preîncălzire este de 1,5 ori mai
mare decât curentul nominal al lămpii şi produce o
încălzire a filamentelor până la o temperatură de 1100 –
1300 K. La această temperatură are loc o puternică
emisie electronică.
• După 1-2 secunde electrozii starterului se răcesc în lipsa
arcului electric şi se desfac astfel întrerupând curentul de
preîncălzire. Întreruperea curentului electric într-un
circuit R, L, C, serie are ca efect apariţia intre electrozii
starterului şi respectiv ai tubului o tensiune de restabilire,
cu caracter oscilant amortizat în jurul teniunii de
alimentare. Cea mai favorabilă situaţie apare atunci când
electrozii se desfac atunci când tensiunea de alimentare
are valoarea maximă.
• Factorul de oscilaţie poate avea valori între 1 şi 2,
suficient ca valoarea de vârf în cel mai favorabil caz a
tensiunii tranzitorii de restabilire să ajungă până la 620V.
Această tensiune este suficient de mare pentru a realiza
descărcarea electrică în arc între electrozii lămpii, care
au fost preîncălziţi.
• Deoarece factorul de putere al circuitului este scăzut,
cosφ = 0,5, se impune pentru îmbunătăţirea factorului de
putere legarea în paralel cu circuitul a unui condensator,
care ridică factorul de putere până la 0,95 – 0,98.
• Dacă vârful de tensiune de restabilire nu a fost suficient
de mare pentru a realiza amorsarea arcului în interiorul
lămpii, la desprinderea lamelelor starterului, ciclul se
repetă, adică apare arcul în starter şi aşa mai departe,
până se ajunge la cazul favorabil şi aprinderea lămpii
reuşeşte.
• După aprinderea lămpii starterul iese din funcţiune,
descărcarea având loc doar în interiorul tubului
fluorescent.
• Schema duo
• Această schemă prezintă montarea şi aprinderea a două
tuburi fluorescente, unul înseriat cu un balast capacitiv şi
unul înseriat cu un balast inductiv.
• Avantajele acestui tip de montaj sunt:
– curentul absorbit de ansamblu este mai micşi este
egal cu cel absorbit de o singură lampă, ceea ce duce
la micşorarea pierderilor de tensiune, putere şi
energie.
– factorul de putere rezultant este egal cu unitatea deci
curentul este în fază cu tensiunea.
– datorită defazajului dintre curenţii din cele două lămpi
este diminuat efectul stroboscopic.
• Schema în tandem
• Sunt alimentate două lămpi înseriate de 20 W la un
balast de 40 W. Principalul dezavantaj al acestei scheme
îl constituie amorsarea nesincronizată a starterelor ceea
ce duce la aprinderea dificilă a ansamblului. În schimb
schema este mai economică.
• Schema cu balast pentru aprindere rapidă fără
starter
• Această schemă este folosită pentru locurile cu
temperaturi scăzute unde amorsarea în arc este foarte
dificilă sau acolo unde este necesar a se elimina
perioada de pornire ale lămpilor, cum este cazul
încăperilor cu condiţii speciale de lucru şi a iluminatului
de siguranţă pentru continuarea lucrului
• În montaj se folosesc lămpi de tip LFR cu bandă
metalizatălegată la unul dintre electrozi prin intermediul
unui rezistor şi balast pentru aprindere rapidă
• Fig
• Balastul de aprindere rapidă BRA 40 realizează un
circuit rezonant ce asigură parametrii de mers în gol,
preîncălzesc electrozii şi creează impulsul de tensiune.
• După aprindere, rezonanţa dispare şi bobina L1
limitează curentul prin lampă, iar ansamblul L2 – C
asigură un factor de putere cosφ = 0,9. Dezavantajele
acestui montaj îl reprezintă preţul de cost al lămpii şi
balastului mai mari şi pierderile de putere activă în balast
mari.
• Schema de alimentare la frecvenţă ridicată
• În cazul în care sursa de tensiune este o baterie de
acumulatori de curent continuu, alimentarea directă a
tuburilor fluorescente este neeconomică datorită
pierderilor mari de energie activă în balast. Pentru a
evita aceste neajunsuri pentru alimentarea în curent
continuu se utilizează o schemă de invertor cu
alimentare la curent continuu şi ieşire în curent alternativ
cu frecvenţă mare cuprinsă între 800 şi 1000 Hz.
• Această schemă oferă o serie de avantaje:
– eliminarea starterului,
– balast silenţios
– elementele de limitare a curentului de dimensiuni
reduse
– tensiunea de aprindere mai scăzută
– efect stroboscopic mult diminuat la frecvenţe înalte
– durată de funcţionare mărită
– eficacitatea luminoasă mărită cu 10-20%
• Deoarece aceste
invertoare au un gabarit
redus se pot monta chiar
în corpul de iluminat. Se
folosesc in cazurile când
avem la dispoziţie o sursă
de curent continuu de
tensiune redusă, cu ar fi
cazul autovehiculelor,
vagoanelor sau
vapoarelor. Dezavantajul
acestui montaj este preţul
destul de ridicat al
invertorului.
Tuburile fluorescente compacte
 Domenii de utilizare ale tuburilor
fluorescente
• Datorită eficacităţii luminoase mari, fluxului luminos cu
compoziţie spectrală variată pentru redarea bună a
culorilor, duratei de funcţionare relativ mari şi a
luminanţei reduse aceste tuburi fluorecente s-au impus
în iluminatul încăperilor cu înălţimi joase şi medii din
toate domeniile.
• Dezavantajele principale sunt costurile destul de ridicate
ale accesoriilor şi corpurilor de iluminat în care sunt
incluse aceste lămpi, precum şi sensibilitatea la şocuri
de tensiune şi ciclurile frecvente aprins-stins.