Curentul electric in gaze

A elaborat : Lozan Anastasia

A everificat: Bolea Lilia
 Trecerea curentului electric prin gaze este numita
descarcare electrica in gaze.

Din descarcarea electrica neautonoma face parte: ionizarea.

Ionizarea este procesul prin care atomii câștigă sau
pierd electroni. Pot apărea două cazuri: atomii pot pierde
electroni sau electronii sunt capturați de câmpul nucleului
atomului rezultând ionii pozitivi și, respectiv, negativi.
Cantitativ ionizarea se descrie prin energia de ionizare sau
afinitatea pentru electron.
La temperaturi inalte moleculele au viteze termice mari,unele
ciocniri dintre ele fiind insotite de pierderea unui electron
si transformarea moleculei in ion pozitiv,acest proces se
numeste Ionizare,iar factorul care produce-Ionizatori.
Unii electroni pot fi captati de molecule neutre,acestea
transformindu-se in ioni negativi,astfel purtatorii de sarcina
electrica in gaze sint : electronii,ionii pozitivi si cei negativi.
 Utilizarea ionizatorilor
Ionizatorii sunt folositi pe larg de zi cu
zi.Ca de exemplu:
• Ionizator purificator aer este
conectat direct la calculator prin
port USB, Indeparteaza mirosurile
de fum si praf. Im-bunatateste
considerabil calitatea aerului prin
fluxul de ioni pozitivi emis prin
sistemul cu fibra de carbon
Gadget pentru o viata sanatoasa .
Densitate anionica: 1000000 ioni/
cm3.
• Ionizatorul de apa.Utilizeaza
precizia unui calculator pentru
aselecta energia magnetica
necesara electrolizei prin
electrozii de platina placaticu titan
in interiorul camei de electroliza
,produce dease-menea si apa
acida .
 Ionizator de maşină
• – Ionizatorul produce ioni negativi care curăță aerul
din interiorul unei maşini. Dispozitivul se poate
alimenta de la priza de brichetă de 12V.Nu conectați
la alte tipuri de prize de alimentare.Utilizarea este
permisă doar în autovehicul, în spațiu închis,
exclusîn exterior. Evitați contactul ionizatorului cu
umiditate, condensatori sau aburi.
• Utilizarea produsului în alte moduri şi pentru alte
scopuri decât cele descrise în aceste instrucțiuni
este interzisă şi poate duce la accidentări.
Ionizare prin ciocnire
de electroni
Acest proces, esenţial în formarea ionosferei terestre,
este comparabil cu cel ce stă la baza ecranului
de televizor: electronii ating suprafaţa de fosfor,
alterând nivelul de energie al moleculelor, fapt care
rezultă în emisiunea de lumină.
• Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt
captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate
spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici
concentrația lor devine suficient de mare pentru a
putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de
atomii excitați în urma ciocnirilor inelastice cu
particulele energetice din plasmă pot avea lungimi
de undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi observate pe
cer, cu ochiul liber, zone luminoase de diferite culori,
în special roșu sau verde, datorate oxigenului
atomic.
 Descarcarea luminescenta
• Descarcare luminescenta este numita descarcarea
autonoma la presiuni mici.Concentratiaelectronilor
liberi si a ionilor fiind mare,recombinarea lor este
intensa.In consecinta,se emite radiatie luminoasa
,ceea ce si explica denumirea acestui fel de
descarcare.Culoarea luminii emise depinde de
natura gazului din tub.
• Descarcarea luminescenta se aplica pe larg la
panourile de reclama.Se confectioneaza tuburi de
sticla de diferite forme.Tuburile se umplu,de
obicei,cu gaze inerte.la descarcarea luminescenta
tuburile emit lumina :cele cu neon-de culoare
rosie,cele cu argon-de culoare albastrie verzuie.
 Tuburile luminescente
• Descarcareain tuburile luminescente se
produce in vapori de mercur si este
insotita de radiatie ultravioleta.Sub
actiunea radiatiei ultraviolete substanta
emite lumina mult mai apropiata de
lumina solara decit lumina emisa de
becurile cu incandescenta,din care
cauza tuburile luminescente mai sint
numite si lampi”lumina de zi”.Aceste
lampi sunt mai economicoase decit
becurile cu inandescenta si sint numite
si tuburi sau lampi ecologice.
 Plasma
• În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită
din ioni, electroni și particule neutre (atomi sau molecule),
denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind
un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct
de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de agregare
distinctă, având proprietăți specifice. Temperatura plasmei
obținute în laborator poate lua valori diferite pentru fiecare tip
de particulă constituentă. De asemenea, aprinderea plasmei
depinde de numeroși parametri (concentrație, câmp electric
extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are
loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă.
• Datorită sarcinilor electrice libere plasma conduce curentul
electric și este puternic influențată de prezența câmpurilor
magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi
pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate
de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației
emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa
fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este
suficient de mare, atomii sunt ionizați, creându-se noi sarcini,
pozitive și negative.
 Plasma în natură
• Se estimează că aproximativ 99% din
materia Universului este plasmă. Stelele sunt
alcătuite din plasme dense, fierbinți, în timp ce
materia interstelară este o plasmă rarefiată și rece.
Temperaturile ridicate din interiorul stelelor permit
formarea reacțiilor de fuziune nucleară ce asigură
eliberarea unor cantități imense de energie.
Fenomenele care au loc în plasmă determină emisia
de radiație electromagnetică în domeniul vizibil, de
aici și strălucirea caracteristică stelelor. În condițiile
de la suprafata- Pământului, însă, (presiuni de
aproximativ 10 5 N/m2, temperaturi de 300 K),
plasma nu există în mod obișnuit. Ea se formează în
timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt
timp. Diferențele mari de potențial între nori
sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor
din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați
emit radiație vizibilă.
• O cantitate importantă de plasmă este prezentă
în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la -
Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor
din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice
și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic
terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona
inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. De-
și s-ar putea crede, focul nu este o plasmă. Stră-
lucirea sa intensă este datorată substanței aduse
la incandescență. Atomii excitați emit lumină de cu-
loare galbenă, fără a se produce fenomene de
ionizare. Temperaturile sunt mult mai mici decât ale
unei plasme, iar focul nu conduce curentul electric.
Plasma se întâlnește în cazul foculului Sfântului Elmo,
impropriu denumit astfel. Fenomenul este cunoscut
încă din Antichitate și constă în apariția unei străluciri
intense, asemănătoare focului, în jurul obiectelor
înalte și ascuțite. Era observat deseori de marinari în
timpul furtunilor. Reprezintă, de fapt, o descărcare
corona.
 Plasmă în gaze rarefiate
• La temperaturi joase, se poate obține
plasmă în gaze rarefiate. Acestea devin
bune conducătoare dacă li se aplică
o tensiune electrică suficient de mare.
Pierderile sunt compensate prin transfer
de energie provenită de la câmpul electric
extern, continuu sau alternativ. Electronii,
fiind mai ușori, asigură transferul de
energie. Gazul de lucru este introdus într-
un tub vidat, izolator, ce conține un catod
și un anod conectați la un circuit de curent
electric.
 Descărcarea corona
• Are loc în aer la tensiuni de aproximativ 10
kV, între electrozi cu raze de curbură mici. De
obicei, unul dintre electrozi este generator de
câmp intens, având dimensiuni reduse.
Celălalt poate avea o rază de curbură mare
sau poate fi chiar plan. Descărcarea se
numește pozitivă sau negativă, în funcție de
polaritatea electrodului de mici dimensiuni.
Se disting două regiuni, una de ionizare,
situată în câmpul electric intens, și una de
drift, în care sarcinile electrice create se
deplasează spre celălalt electrod. Este
întâlnită și în natură, spre exemplu, în timpul
furtunii, în jurul paratrăsnetelor (focul
Sfântului Elmo).
Sfirsit