CAPITOLUL III

SURSE ELECTRICE DE LUMINĂ

3.1. CLASIFICAREA SURSELOR DE LUMINĂ

După natura producerii radiaţiei
electromagnetice, sursele de lumină se clasifică în
trei mari categorii:
a) Surse de lumină cu incandescenţă:
- Lampa cu incandescenţă de uz general (LIG).
- Lampa cu incandescenţă cu reflector (LIR);
- Lampa cu incandescenţă cu halogen (LIH);
b) Sursele de lumină cu descărcări în vapori metalici

1. Surse de lumină cu descărcări în vapori metalici de

mercur:

- Lampa cu descărcări în vapori de mercur la joasă

presiune
- Lampa fluoresecntă tubulară;
- Lampa fluoresecntă compactă;

- Lampa cu descărcări în vapori de mercur la înaltă

presiune;
- Lampa cu mercur la înaltă presiune şi balon
fluorescent;
- Lampa cu mercur la înaltă presiune şi halogenuri metalice;
- Lampa cu lumină mixtă.
2. Surse de lumină cu descărcări în vapori metalici de
sodiu:

- Lampa cu descărcări în vapori metalici de sodiu

la joasă presiune;
- Lampa cu descărcări în vapori metalici de sodiu
la înaltă presiune.

3. Surse de lumină cu descărcări în gaze:

- Lampa cu descărcări în gaze cu xenon la înaltă
presiune;
- Lampa cu descărcări în alte gaze.
c) Surse de lumină cu descărcări în
amestec (gaze şi vapori)
Lămpile sunt diferenţiate prin construcţie,
funcţionare, caracteristici (eficacitatea
luminoasă, durată de viaţă, deprecierea
fluxului luminos, proprietăţile colorimetrice),
alimentare.
- LĂMPI FĂRĂ ELECTROZI :
- Lampa cu inducţie - QL ;
- Lampa cu sulf cu microunde
 3.2. SURSE DE LUMINĂ CU INCANDESCENŢĂ
3.2.1. Lampa cu incandescenţă de uz general – (LIG)

Funcţionarea acestora se bazează pe fenomenul de

incandescenţă a unui corp solid numit filament, încălzirea acestuia
realizându-se prin efectul Joule-Lenz al unui curent care îl parcurge. În
anul 1879 inventatorul american Thomas Edison a realizat prima lampă
care avea filamentul din bumbac carbonizat.
În mod obişnuit lampa cu filament incandescent se compune din
următoarele elemente principale (figura 3.1.a,b):

- filament;
- balonul de sticlă;
- electrozii şi elementele de susţinere a acestora;
- soclu.
 Figura 3.1. Lampa cu incandescenţă de uz general - LIG
1 – filament; 2 – electrozi; 3 – piesă de sticlă; 4 – cârlige; 5 – disc de sticlă; 6 –
bastonaş de sticlă; 7 – balon de sticlă; 8 – soclu; 9 – contac superior; 10 –
contact inferior; 11 – izolator; 12 – izolator electric
3.2.1.1. Filamentul

Filamentul se realizează din materiale greu fuzibile şi

având proprietăţi mecanice şi electrice corespunzătoare. În
prezent pentru realizarea filamentului se utilizează
wolframul, care are punctul de topire ridicat 3655 K, prin
trefilare se obtin fire cu un înalt grad de uniformitate.
Filamentul încălzit electric la o temperatură suficient
de mare (2800 ÷ 3000 K) emite o radiaţie cuprinsă parţial
în domeniul vizibil al spectrului.
Durata de viaţă este determinată de ruperea
filamentului, subţierea acestuia şi înnegrirea balonului de
sticlă conducând la scăderea fluxului luminos emis.
Evaporarea filamentului este redusă prin umplerea
balonului de sticlă cu un gaz inert sau amestec de gaze
(argon şi azot).
Pentru lămpile de puteri mici (zeci de waţi), filamentul
se execută drept în timp ce pentru celelate tipuri se
execută simplu sau dublu spiralat (figura .3.2.).
Fig. 3.2. Forme constructive pentru filament:
a - simplu spiralat; b - dublu spiralat
 În cazul wolframului fiind valabilă următoarea formă a legii
deplasării:
T  2500
 M T  2680 
10
Eficacitatea luminoasă a filamentului de wolfram la temperatura de
topire este  = 53 lm/W, pentru temperaturi de lucru cuprinse între
24002600 K, eficacitatea luminoasă are valori cuprinse între 1120
lm/W. Durata de viaţă pentru lămpile de uz general este de circa 1000
ore.
3.2.1.2. Balonul
Balonul are rolul de a evita contactul dintre filament şi aerul
atmosferic. Se realizează din sticlă cu adaos de plumb sau silicaţi.
Forma balonului poate fi foarte diferită în funcţie de domeniul de
utilizare al lămpilor şi de puterea acesteia. Sticla balonului poate fi clară,
mată la interior, opală, oglindată sau albăstruie. Cele mai utilizate forme
pentru balonul lămpilor cu filament incandescent sunt: balonul normal,
picătură, lumânare, ciupercă, sferă, pară, tubular (figura 3.3.).
 Figura 3.3. Forme constructive pentru balonul lămpilor cu incandescenţă
Lămpile cu balonul executat din sticlă clară au luminanţe foarte mari şi nu
pot fi privite direct, existând pericolul de orbire directă, cele cu balonul
executat din sticlă mată la interior (sau opală) au luminanţe scăzute şi pot fi
utilizate în corpuri de iluminat cu unghiul de protecţie mic, unde sursa intră în
câmpul privirii directe.
Lămpile cu balonul executat din sticlă albăstruie se mai numesc şi lămpi
solare deoarece redau mult mai corect culorile. Aceste tipuri de lămpi se
utilizează în locurile unde este necesară redarea cât mai corectă a culorilor
naturale.
 3.2.1.3. Soclu
Constituie partea inferioară a lămpii cu filament incandescent. El susţine
balonul lămpii şi asigură legătura dintre electrozi şi sursa de alimentare cu
energie electrică. Piesa în care se montează soclul lămpii poartă numele de
dulie. Soclul cuprinde: contactul superior, care se execută din alamă sau tablă
de oţel şi constituie partea de rezistenţă a soclului lămpii, contactul inferior ce
se execută din plumb sau staniu, izolatorul şi masa de fixare, izolate electric.
Pentru soclul lămpilor cu incandescenţă se utilizează diferite forme
constructive:
- soclu tip Edison, cu filet: E14, E26, E27 sau E40 (figura 3.4.a);
- soclu tip baionetă fără filet B15 sau B22 (P 150 W), (figura 3.4.b).

Figura 3.4. Forme constructive pentru soclul lămpii cu filament incandescent:

a – soclu tip Edison (E); b – soclu tip baionetă
3.2.1.4. Electrozii şi elementele de
susţinere a acestora
Electrozii sunt confecţionaţi din nichel şi
asigură alimentarea filamentului.
Electrozii sunt susţinuţi de o piesă de
sticlă 3 ce face corp comun cu balonul.
Sticla are un conţinut mare de oxid de
plumb şi nu este supusă fenomenului de
disociere datorită diferenţei de potenţial ce
există între electrozi.
Filamentul dintre electrozi este susţinut de
unul sau mai multe cârlige executate din
molibden.
Cârligele (4) sunt încastrate într-un disc
de sticlă (5) care se sprijină prin intermediul
unui bastonaş de sticlă (6) pe piesa (3).
 3.2.1.5. Atmosfera gazoasă

Utilizarea atmosferei gazoase permite

creşterea temperaturii filamentului, fără reducerea
duratei de viaţă a lămpii.
Pentru lămpile speciale se utilizează
krypton, însă majoritatea surselor folosesc un
amestec de argon şi azot, prezenţa azotului fiind
necesară pentru micşorarea tendinţei de
descărcare prin arc între spirele filamentului. În
interiorul balonului gazul are o presiune de circa
0,7105 Pa (0,7 bar), presiune care în timpul
funcţionării poate ajunge până la o atmosferă.
 3.2.1.6. Caracteristici ale lămpilor cu filament incandescent

 Avantaje
- racordare directă la reţea;
- dimensiuni reduse;
- aprindere instantanee;
- preţ redus;
- redare satisfăcătoare a culorilor.

 Dezavantaje:
- eficacitatea luminoasă scăzută 520 lm/W cu un consum
specific de energie ridicat;
- deformează culorile datorită preponderenţei radiaţiilor cu
lungime de undă mare (galben, roşu);
- durata de funcţionare este redusă.
 Luminanţa lămpii cu incandescenţă este foarte mare,
datorită dimensiunilor relativ mici ale filamentului 2•106 şi
12•106 cd/m2, provocând destul de uşor fenomenul de
orbire la privirea directă a acesteia.
Maximul teoretic al eficacităţii luminoase de 53 lm/W
obţinându-se la temperatura de topire a wolframului de
3655 K.
Eficacitatea luminoasă creşte cu puterea lămpii, de
exemplu: la 15 W - 8 lm/W; 100 W - 14 lm/W; 2000 W - 20
lm/W.
Temperatura de culoare este scăzută 25003000 K.
Temperatura balonului este aproximativ de 100  150
0
C.
Tensiunile nominale pentru care se execută lămpi cu
filament incandescent sunt tensiuni joase: 6, 12, 24, 32, 42
şi 65 V şi tensiuni nominale 120, 220, 230 V.
Funcţionarea lămpii nu este afectată de temperatura
mediului ambiant.
 Caracteristici ale lămpilor cu incandescenţă de uz general – LIG

Puterea Tensiunea 220-230 [V]

[W] Fluxul luminos [lm] Eficacitatea luminoasă [lm/W]

25 230 9,2
40 430 10,8
60 730 12,2
75 960 12,8
100 1380 13,8
150 2220 14,9
200 3150 15,8
300 5000 16,7
500 8400 16,8
1000 18800 17,8
 Lămpile cu incandescenţă sunt utilizate în:

- locuinţe, încăperile unde timpul de utilizare al iluminatului

este scurt;
- încăperile unde frecvenţa conectării şi deconectării
iluminatului este mare;
- iluminatul local, locurile unde pe suprafeţe mici se cer
niveluri foarte mari de iluminare;
- iluminatul de siguranţă, etc.

În ultimul timp este însă puternic concurată de lampa

fluorescentă compactă - LFC, realizată tocmai ca o alternativă
economică în utilizări generale.
 3.2.2. Lampa cu incandescenţă cu reflector - (LIR)
Este un caz particular al lămpii cu incandescenţă. Este lampa cu reflector din sticlă
înglobat în interiorul balonului, care transformă sursa într-un sistem integrat sursă-corp de
iluminat.
Sunt cunoscute două tipuri de lămpi cu reflector:
- lampă cu reflector din sticlă presată (turnată), a cărui lentilă inferioară realizează cele
trei distribuţii de flux (figura 3.6 .a);
- lampă cu reflector din sticlă suflată, la care partea frontală este din sticlă clară,
reglarea fixă a fasciculului luminos fiind realizată din poziţionarea filamentului (figura
3.6.b).
Lampa cu reflector din sticlă presată este utilizată în special în mediul exterior, datorită
posibilităţilor de preluare a şocurilor termice, iar lampa cu reflector din sticlă suflată pentru
iluminatul interior, prin intensitate şi dimensiuni mai reduse.

Figura 3.6. Lămpi cu reflector înglobat a) din sticlă presată cu lentilă; b) din sticlă suflată
Figura 3.7. Tipuri de lămpi cu incandescenţă cu reflector
P= 25W-60W şi dulie E 14 sau E 27
3.2.3. Lămpi cu incandescenţă cu halogeni - (LIH)
Faţă de lămpile cu incandescenţă obişnuite,
lămpile cu halogeni au o serie de particularităţi:

- pereţii balonului au temperaturi cuprinse între

500  600 K;
- accesoriile metalice care susţin filamentul sunt
confecţionate din platină, wolfram sau alte aliaje
speciale;
- drumul vaporilor de halogen de la filament la
pereţi trebuie să fie cât mai scurt, motiv pentru care
balonul este de formă cilindrică, relativ îngust, filamentul
fiind dispus în axa cilindrului.
La funcţionarea normală, presiunea în interiorul
balonului poate ajunge la 3-5 atmosfere, din această
cauză rezistenţa sa trebuie calculată corespunzător.
 Introducerea unui halogen (iod, clor sau
brom) în interiorul balonului de sticlă al unei lămpi
cu incandescenţă normale măreşte eficacitatea
luminoasă şi reduce spectaculos deprecierea
fluxului luminos al acesteia.
Principiul de funcţionare descoperit în 1958
se bazează pe ciclul regenerator al halogenului.
Cel mai utilizat halogen este iodul, lămpile
respective purtând denumirea de lămpi cu iod.
Cantitatea de iod este mică, circa 0,1 mg/cm3, dar
trebuie respectată exact, în caz contrar
diminuându-se calităţile lămpii (figura 3.8).
3.2.3.1. Principiul de funcţionare al lămpi cu
incandescenţă cu halogen
În timpul funcţionării, halogenul introdus în tub se
evaporă, în lampă are loc un ciclu de transformări
succesive.
Datorită temperaturii înalte, wolframul filamentului se
evaporă, o parte din atomii de wolfram revin pe filament în
urma ciocnirii cu moleculele de gaz inert, iar restul se
îndreaptă spre pereţii tubului.
În apropierea pereţilor, halogenul se combină cu
wolframul, formând o halogenură de wolfram, care este un
compus volatil. La temperatura ridicată a filamentului (2800
K), halogenura de wolfram se descompune în wolfram şi
halogen. Atomii de wolfram se depun pe filament, iar
halogenul se întoarce în tub şi ciclul se repetă.
 În acest mod, filamentul nu suferă pierderi în
greutate, iar pereţii balonului nu se înnegresc.
În realitate însă, datorită prezenţei şi a altor gaze
cum ar fi: oxigenul, hidrogenul, carbonul, pot să apară şi
alţi compuşi, care pot avea influenţe pozitive sau negative
asupra funcţionării lămpii. Putem spune că datorită
reacţiilor chimice complexe, vaporii de wolfram sunt
împiedicaţi să ajungă la pereţii balonului.

Figura 3.8. Lămpi cu vapori de iod de 2000 W

 Prezenţa ciclului regenerator nu conduce automat la o durată de
viaţă infinită a lămpii, deoarece wolframul evaporat nu este readus pe
filament exact în locurile în care a avut loc evaporarea şi în care
temperaturile sunt mai mari, pe porţiunile mai reci se depune mai mult
wolfram decât se evaporă. Astfel, deşi global filamentul nu suferă
pierderi de material, prezintă în timp porţiuni cu secţiuni diferite,
porţiunile cu secţiuni mai reduse devin din ce în ce mai calde şi mai
subţiri, până ce filamentul se rupe.
Temperatura ridicată necesară balonului determină dimensiuni mai
reduse ale acestuia, comparativ cu o lampă cu incandescenţă normală
de aceeaşi putere şi impune utilizarea sticlei de cuarţ în locul sticlei
obişnuite. Forma balonului de sticlă este tubulară, cu filamentul
poziţionat axial şi alimentare la unul sau ambele capete ale tubului.
Lampa tubulară se foloseste numai în poziţie orizontală. Pentru
evitarea atingerii cu mâna a sticlei de cuarţ (fapt ce conduce în timp la
distrugerea lămpii datorită acţiunii grăsimii de pe pielea mâinii asupra
structurii cristaline a cuarţului), unele tipuri constructive de lămpi au un
balon suplimentar de protecţie din sticlă obişnuită.
 3.2.3.2. Caracteristicile lămpi cu
incandescenţă cu halogen

Eficacitate luminoasă şi o durată de funcţionare

mai mare cu circa 10 % decât lămpile cu
incandescenţă obişnuite.
Temperatura de culoare mai ridicată, între 2800 
3200 K, lumina emisă fiind mai "albă".

Pentru lămpile destinate iluminatului, eficacitatea

luminoasă este de 20 27 lm/W, iar durata de
funcţionare de circa 2000 ore, pentru cele folosite
pentru proiectoare, eficacitatea luminoasă este de
3435 lm/W, pentru o durată de funcţionare de circa
50 ore.
 Reglajul (diminuarea) fluxului luminos emis
este posibil până la un anumit punct, datorită
faptului că temperatura lămpii scade şi astfel este
stopată funcţionarea ciclului regenerator.

Sub acest punct, LIH se comportă ca o lampă

cu incandescentă normală, balonul de sticlă se
înnegreste rapid iar halogenul atacă chimic
filamentul de wolfram. De aceea nu se recomandă
funcţionarea timp îndelungat a lămpii având fluxul
luminos diminuat.
 Alimentarea lămpii se poate realiza în două
variante: alimentare directă la reţea de tensiunea de
220 V (cu puteri între 60÷2000 W) sau prin
transformator de tensiune redusă la 6, 12 sau 24 V
(cu puteri între 10 ÷ 250 W).

Avantajele lămpilor cu halogeni:

- volumul balonului este de 50150 ori mai mic decât al
lămpilor cu incandescenţă normale de aceeaşi putere, ceea
ce permite reducerea substanţială a dimensiunilor
corpului de iluminat;
- flux luminos constant;
-balonul rămâne transparent fără a prezenta urme de
înegrire pe toată durata de funcţionare.
 Dezavantaje:
- tehnologie de fabricaţie complicată şi cost ridicat, de
46 ori mai mare decât lămpile normale;
- nu pot fi puse în funcţiune cu urme de grăsimi sau
amprente digitale pe balon, deoarece există pericolul
devitrificării cuarţului şi perforării balonului;
-temperaturi ridicate ale soclului 200  300 oC şi ale
balonului 400  600 oC, ceea ce impune folosirea unor
dulii şi socluri speciale.
Aceste lămpi sunt utilizate în industria de
automobile, în sistemele de iluminat tip spot, la
iluminatul terenurilor sportive sau în iluminatul artistic
(studiouri de filmare, televiziune, săli de spectacole),
puterile maxime fiind cuprinse între 500  2000 W,
pentru o durată de utilizare de 2000 ore.
 3.2.4. Alte aplicaţii ale lămpilor cu incandescenţă
Lămpile electrice cu incandescenţă specială sunt lămpi
destinate să opereze în condiţii diverse.
Astfel, aceste lămpi pot fi folosite în exploatări miniere,
în locuri cu o temperatură scăzută.

3.2.4.1. Lămpile electrice cu incandescenţă speciale

de joasă tensiune (figura 3.9.a)
Sunt lămpi cu tensiunea cuprinsă între 12-65 V şi o
putere de 25 -100 W, baloane clare şi mate. Sunt utilizate
în zone rurale şi izolate, care dispun numai de surse de
alimentare de joasă tensiune (baterii sau generatoare), sau
pentru echiparea maşinilor-unelte şi pentru iluminatul de
avarie.
Figura 3.9.a. Lampa electrică cu
incandescenţă specială de joasă tensiune
 3.2.4.2. Lămpi electrice cu incandescenţă speciale antiexplozie

Lămpile speciale antiexplozie sunt utilizate în exploatări miniere şi

în spaţii cu pericol de explozie (figura 3.9.b). Sunt realizate în clasele
de temperatura T2, T3, T4, T5. Produse cu electrozi de siguranţă şi
fuzibil protejat.
Clasa de temperatură este marcată pe soclul lămpii. Tensiunea
de alimentare 220 V, se construiesc cu puteri cuprinse între 25-100 W,
balon clar, mat, soclu E27.

Figura 3.9.b. Lampa electrică cu

incandescenţă specială antiexplozivă
 3.2.4.3. Lămpi electrice cu incandescenţă speciale tip
semafor
Sunt utilizate pentru echiparea semafoarelor de
circulaţie rutieră (figura 3.9.c). Aceste lămpi funcţionează în
regim de un minut aprins, un minut stins. Durata de viaţă este de
4000 de ore, echivalează cu 120 000 de cicluri de funcţionare.
Lămpile sunt confecţionate în construcţie întărită cu ajutorul a
cinci susţinători care fixează spirala. Lămpile de tip semafor au o
putere de 100 W, tensiunea de 220V, soclu E27 şi balonul clar.

Figura 3.9.c. Lampa electrică cu

incandescenţă specială tip semafor
 3.2.4.4. Lămpi electrice cu incandescenţă speciale
pentru frigider
Aceste lămpi sunt destinate să funcţioneze în
interiorul aparatelor frigorifice, lămpile rezistând pana la
temperaturi de -10 oC (figura 3.9.d). Au tensiunea nominală
de 230 V, o putere de 15 W, soclu E14 şi balonul clar. Sunt
utilizate în spaţii cu temperaturi scăzute.

Figura 3.9.d. Lampa electrică cu

incandescenţă specială pentru frigider
 3.2.4.5. Lămpi electrice cu incandescenţă speciale
pentru maşina de cusut
Acestea sunt special concepute pentru maşinile de cusut,
având o putere de 15 W, tensiunea nominală de 230V, soclu de
tip baionetă 15B şi o durată de viaţă de 1000 de ore (figura 3.9.e).

Figura 3.9.e. Lampa electrică cu

incandescenţă specială pentru maşina de
cusut