ILUMINAT ELECTRIC

CURS 7

Reflexia şi transmisia luminii

 Legile reflexiei şi refracţiei
• O rază de lumină la suprafaţa
de separaţie dintre două medii
suferă fenomenul de reflexie şi
refracţie. Considerăm
suprafaţa de discontinuitate
(separaţie) dintre două medii,
având indicii de refracţie n1<n2.
Notăm cu i unghiul de
incidenţă făcut de rază de
lumină cu normala la suprafaţa
de discontinuitate, cu r se
notează unghiul de reflexie
făcut de raza reflectată cu
normala la suprafaţa de
separaţia şi cu t unghiul de
transmisie făcut de raza
transmisă cu normala la
suprafaţa de discontinuitate.
 Legile reflexiei şi refracţiei
1. La traversarea suprafeţei de discontinuitate frecvenţa
radiaţiei rămâne aceeaşi
2. Raza incidentă, raza reflectată, raza refractată şi
normala la suprafaţa de discontinuitate se află în
acelaşi plan, denumit plan de incidenţă.
3. Legea reflexiei:Unghiul de reflexie este egal cu unghiul
de incidenţă
4. Legea refracţiei: între unghiul de transmisie şi unghiul
de incidenţă există relaţia
5. Legea reversibilităţii: Inversănd sensul de propagare al
razei reflectate sau refractate se schimbă şi sensul
razei incidente, fără altă modificare
 Materiale optice utilizate în
iluminatul electric
• Materiale reflectante
• În funţie de coeficientul global de refexie se împart în:
– Materiale opace cu reflexie regulată, numite şi materiale
lucioase sau cu luciu de oglindă. Aici se înscriu următoarele
materiale:
• Argintul polizat, depus prin galvanostegie. Se deteriorează foarte
repede prin coroziune chimică, mai ales în medii cu compuşi chimic
ai sulfului, de aceea se acoperă cu un strat protector de lac, care
scade coeficientul de reflexie regulată. Prin pulverizarea cu aer
comprimat a azotatului de argint sau prin pulverizare catodică se
obţin oglinzile cu sticlă şi folie de aluminiu. Peste folia de aluminiu
se depune galvanic un strat de cupru şi un strat de lac pentru
protecţie.
• Aluminiul, se depune galvanic şi este foarte rezistent la coroziune.
• Cositorul se foloseşte mai ales sub formă de staniol
• Cromul se depune galvanic pe un strat de nichel sau cupru şi are
bune proprietăţi optice, dar este sensibil la acţiunea clorului
• Oţelurile aliate inoxidabile se utilizează la proiectoare mici şi robuste
– Materiale opace cu reflexei mixtă
• Emailul mai ales alb are aceleaşi proprietăţi cu sticlele opale,
deoarece este o suspensie de pulberi într-o masă transparentă
• Vopselele de ulei compoziţie asemănătoare cu emailul. Factorul de
reflexie difuză depinde de indicii de refracţie ai pulberilor şi ai masei
transparente.
– Materiale opace cu reflexie difuză
• Suprafeţele metalice şlefuite mat sau tratate cu acizi
• Suprafeţele metalizate prin vopsire sau pulverizare. Este utilizat în
special aluminiul.
– Materiale opace cu reflexie perfect difuză
• Ipsosul
• Carbonatul de magneziu
• Sulfura de zinc în combinaţie cu sulfat de bariu, utilizat pentru
confecţionarea ecranelor fotometrice
– Materiale reflectante clare
• Prismele din sticlă cu reflexie totală, executate din fibră optică
• Materiale transmiţătoare difuzante
• Faţă de materiale transparente care sunt caracterizate prin valori
mari ale coeficientului global de transmisie, materialele
transmiţătoare difuzante au un indice global de transmisie mic, ceea
ce permite trecerea luminii prin ele izvoarele de lumină au un contur
estompat dacă sunt privite prin aceste materiale.
– Sticle opale – reprezintă o categorie de sticle în are sunt inglobate
particule micronice care au un indice de refracţie diferit de cel al masei
transparente. Ca materiale difuzante se folosesc: criolitul, florura de
calciu, oxidul de staniu, talcul, etc. Se fabrică două tipuri de sticlă opală:
sticlă opală masivă, omogenă şi sticla opală placată la care pe o sticlă
clară se aşează unul sau mai multe straturi de sticlă opală foarte
subţire. În funcţie de factorul de transmisie avem trei categorii: sticle
opaline, sticle opale normale şi sticle opale dense.
– Sticle mate, se obţin din sticlele clare prin procese mecanice (sablare,
şlefuire), chimice (tratare cu compuşi ai fluorului) sau combinate. Prin
aceste procese se mătuieşte o faţă sau ambele feţe ale sticlei
transparente. Faţa mătuită produce acţiunea de difuyie a luminii.
Matuirea chimică este mai uniformă şi are asperităţi mai rotunjite.
– Materiale sintetice sunt reprezentate de materialele plastice (plexiglas),
materiale derivate din celuloză (celofanul), răşinile poliesterice şi
carbamidice. La momentul actual aceste materiale sunt foarte
răspăndite şi mult utilizate la corpurile de iluminat
 Filtre optice
• Se numesc filtre optice aparatele utilizate pentru
modificarea compoziţiei spectrale a fluxului luminos. Un
filtru optic este caracterizat de curba de transmisie
spectrală care arată dependenţa dintre factorul de
transmisie şi lungimea de undă a radiaţiei incidente.
• Filtrele se pot clasifica după forma curbei de transmisie
în:
– filtre cu variaţia bruscă a coeficientului spectral de transmisie,
care împart domeniul în două zone: una cu transmitanţă maximă
şi una cu transmitanţă minimă. Avem aşa numitele filtru trece
sus, pentru filtrele cu transmitanţă maximă pentru lungimile de
undă mari şi fltru trece jos pentru filtrele cu transmitanţă maximă
pentru lundimile de undă mici.
– filtre care absorb sau transmit o bandă îngustă de lungimi de
undă. Se mai numesc şi filtre trece bandă sau filtre opreşte
bandă.
– filtre compensatoare la care trecerea de la domeniul spectral
absorbit la cel transmis se face gradat
– filtre neutre care au rolul de atenuarea fluxului luminos. Au
indicele de transmisie constant indiferent de lungimea de undă a
radiaţiei incidente.
Lămpi cu incandescenţă
Este una din lămpile
cele mai des utilizate
în instalaţiile de
iluminat casnic.
O astfel de lampă
este alcătuită din
filament de wolfram,
subansamblul de
fixare şi alimentare al
filamentului, un balon
de sticlă şi soclul.
• Balonul de sticlă poate fi executat din sticlă clară, opală,
colorată sau cu reflector în partea din spatele
filamentului iar in faţă cu sticlă clară, opală sau colorată.
Balonul de sticlă poate fi executat în diferite forme:
piriformă, tubulară, sferică, lumânare, ciupercă etc.
• Subansamblul de fixare şi alimentare a filamentului este
constituit din picioruşul de sticlă în care se află orificiul
de evacuare a aerului, şi o porţiune a electrozilor. În
continuarea picioruşului se află un bastonaş de sticlă,
care la capătul lui are o lentilă de sticlă în care sunt
înfipte mai multe cârlige cu rol de susţinere a
filamentului.
• Electrozii sunt formaţi din trei părţi distincte:
– partea aflată în interiorul balonului la care este legat filamentul,
are rol de susţinere şi alimentare a filamentului şi este
confecţionată din nichel, fier nichelat sau aliaj de cupru-nichel;
– partea intermediară încorporată în porţiunea aplatizată a
picioruşului şi este confecţionată dintr-un material special
denumit dumet, care are acelaţi coeficient de dilatare ca şi sticla
picioruşului, având un conţinut ridicat de oxid de plumb
– partea din exteriorul lămpii care este confecţionată din cupru şi
face legătura cu soclul lămpii

• Soclul este fixat de balonul de sticlă cu un chit special.

Există mai multe tipuri de socluri:
– tip Edison – soclul filetat - se fabrică în diferite dimensiuni: soclu
liliput E-5/8, soclu miniatură E-10/13, soclu mignon E-14/20,
soclu normal E-25/27 şi socl goliat
– tip baionetă – soclu rezistent la trepidaţii – se fabrică în
următoarle modele Swan-B-15/19 şi B-22/27.
• Filamentul lămpilor actuale este realizat din wolfram
împurificat cu o mică cantitate de oxid de thoriu, pentru a
conferii proprietăţi mecanice mai bune wolframului,
deoarece wolframul pur la încălzirea la temperaturi înalte
devine casant. Wolframul are o temperatură de topire
ridicată, rezistenţă mare, viteză de evaporare la
temperaturi mari relativ mică, coeficientul spectral de
absorbţie α(λ, T) mai mari pentru radiaţii cu lungimi de
undă mai mici, astfel încât randamentul optic al radiaţiei
termice a wolframului este mai mare decât al corpurilor
cenuşii.
• Lămpile cu puteri până la 40W au balonul de sticlă vidat,
iar cele peste această putere au introdus în balonul de
sticlă un amestec de gaze inerte pentru a evita oxidarea
filamentului de wolfram şi evaporarea la temperaturi de
2850 K.
 Caracteristicile lămpilor cu
incandescenţă
• Lămpile cu incandescenţă se fabrică într-o gamă largă de puteri 0,1
– 2000 W pentru o plajă de tensiuni cuprinsă între 1,5 – 220 V.
Deoarece se bazează pe fenomenul de radiaţie termică a
filamentului care poate să fie asimilat cu o rezistenţă factorul de
putere al lămpilor cu incandescenţă este cosφ = 1.
• Eficacitatea luminoasă a lămpilor cu incandescenţă uzuale este de
8-22 lm/W. Îmbunătăţirile actuale se rezumă la căutarea unor noi
amestecuri de gaze inerte pentru creşterea eficacităţii luminoase,
deoarece din punct de vedere constructiv lămpile cu incandescenţă
se consideră că au ajuns la limită, şi nu pot apărea modificări
spectaculoase.
• Eficacitatea luminoasă scade în timp prin alungirea şi lăsarea
filamentului, fenomen care conduce la răcirea filamentului. De
asemeni datorită evaporării wolframului prin încălzire se produce şi
subţierea filamentului, deci micşorarea curentului care străbate
filamentul, deci puterea lămpii scade. Eficacitatea luminoasă se
obţine pentru lămpi de puteri mari alimentate la tensiuni mici, prin
care trec curenţi mari, care în consecinţă au filamentele mai groase.
• Luminanţa lămpilor cu incandescenţă cu balon clar pot produce
fenomenul de orbire, având valori cuprinse între 2·10 6 - 12·106
cd/m2. Din acest motiv acolo unde lămpile cu incandescenţă sunt
folosite pentru iluminat direct sunt în corpuri de iluminat mătuite, sau
se utilizează lămpi cu baloane de sticlă mate.
• Fluxul luminos al lămpilor cu incandescenţă are un spectru de
radiaţii calde care realizează o ambianţă plăcută. Redarea culorilor
obiectelor este foarte bună, având un indice de redare al culorilor
maxim Ra = 100.
• Durata medie de funcţionare a unei lămpi cu incandescenţă este de
1000 ore. Această durată medie de funcţionare este influenţată de:
micşorarea diametrului filamentului ca urmare a evaporării
wolframului prin încălzire, defectele de fabricaţie ale filamentului
(neuniformitatea firului, diametrul şi pasul spiralei pot provoca
anumite zone de intensitate sporită unde se produce ruperea
filamentului), impurităţi în gazul cu care este umplut balonul şi
intruziuni şi fisuri în sticla din care este confecţionat balonul de
sticlă.
• Deoarece sunt foarte răspândite se fabrică în serii mari, deci au un
preţ de cost relativ scăzut. Instalaţia de iluminat se alimentează in
curent alternativ direct de la reţeaua electrică cu un minim de
aparataj electric. Prin alimentarea directă de la reţea cu frecvenţa
de 50 Hz şi tensiunea de alimentare constantă, nu apare o variaţie a
fluxului luminos datorită inerţiei termice a filamentului. Variaţiile de
tensiune au o mare influenţă asupra parametrilor lămpii.
 Lămpi cu incandescenţă cu
construcţii speciale
Lămpi mate şi opale
Pentru a nu apărea fenomenul de orbire datorat luminanţelor mari ale
lămpilor cu incandescenţă se folosesc baloane de sticlă mata sau opală.
Sticla mată reduce cu 2-4% eficacitatea luminoasă iar cea opală cu 15-
20%. Mătuirea se execută la interior, pentru ca particulel de praf sa nu se
sedimenteze pe asperitătile exterioare în cazul mătuirii la exterior.
Lămpi solare
Au balonul confecţionat din sticlă albastru-verzui, care absoarbe
preponderent radiaţiile roşii. Sunt utiizate mai ales în industria textilă, unde
este necasară redarea cât mai fidelă a culorilor. Temperatura de culoare
este cuprinsă între 3700 şi 4000 K. Eficacitatea luminoasă este cu 30-40%
mai mică decât în cazul celor cu balonul clar.
Lămpi oglindate
Balonul este de tip ciupercă, oglindat în partea posterioară prin aplicarea la
interior a unui strat reflectător de argint sau aluminiu. Prin această
oglindare fluxul luminos este orientat în mare parte dealungul axei optice a
lămpii, cu o raspândire destul de mică (unghi solid mic).
Lămpi cu lentilă încorporată
În partea anterioară a balonului de sticlă se realizează din construcţia
balonului o lentilă din sticlă presată. Prin adăugarea lentilei se transformă
lampa oglindată într-un sistem de iluminat integrat compus din sursă şi corp
de iluminat. În funcţie de forma lentilei, fluxul luminos poate fi concentrat sau
larg.
Lămpi rezistente la trepidaţii
Au un număr mai mare de cârlige de susţinere a filamentului. Din punct de
vedere electric sunt subtensionate tensiunea de lucru este de 230V şi din
această cauză au eficacitatea luminoasă cu 15-20% nmai mici decât cea a
lămpilor normale. Se utilizează în locuri supuse trepidaţiilor şi în vehiculele de
transport călători.
Lămpi pentru autovehicule
Se fabrică pentru tensiuni de 6, 12 şi 24 V, corespunzătoare acumulatoarelor
cu care sunt echipate autovehiculele. Soclul acestor lămpi sunt de tip
baionetă pentru a nu se desface în timpul mersului. Actual se execută lămpi
cu incandescenţă fără soclu sau cu soclu incorporat, legătura cu instalaţia
electrica realizându-se cu papuci sau fişe. Pentru farurile autovehiculelor se
folosesc lămpi cu două filamente pentru a se obţine cele două faze: faza
mare pentru distante de 90-100 m şi faza mică 25-35 m. La faza lungă se
poate aprinde doar un singur filament sau amîndouă.
Lămpi pentru proiectoare
Deoarece sunt necesare intensităţi luminoase mari au filament compact şi
temperatură de funcţionare mare. Puterea nominală a unei astfel de lămpi
este de 2000 – 3000 W, cu eficacităţi luminoase de 20-2 lm/W. Principalul
dezavantaj este durata de funcţionare redusă, de numai 100 de ore. Durata
de funcţionare este atât de redusă datorită temperaturii mari la care lucrează.
Lămpi cu incandescenţă cu halogeni
Se mai numesc şi lămpi cu ciclu regenerativ, deoarece este eliminată
depunerea wolframului pe peretele balonului de sticlă, prin introducerea în
interiorul acestuia un halogen, care are rolul de a da cu wolframul evaporat un
compus volatil, care în contact cu filamentul fierbinte regenerează wolframul.
Aceste lămpi au fost realizate pentru prima oară în 1959 şi a reprezentat ultima
îmbunătăţire semnificativă a lămpilor cu incandescenţă.
Vaporii de wolfram rezultaţi în urma evaporării filamentului , formează cu iodul
la temperatura mai joasă a balonului de sticlă o iodură volatilă de wolfram.
Aceasta ajunsă în apropierea filamentului se desface rezultănd iod liber care
poate incepe un nou ciclu şi wolfram care se depune pe filament în zonele mai
reci. Din această cauză filamentul se evaporă inegal şi în final se va rupe, dar
fenomenul este mai încetinit.
Fizic reacţiile sunt mult mai complexe deoarece sunt necesari şi alţi reactivi şi a
unei temperaturi destul de ridicate a balonului de sticlă. Pentru ca balonul să fie
rezistent acesta se face din sticlă de cuarţ şi va avea dimensiuni mai mici decât
lămpile normale.
Cei mai utilizati compuzi pentru lămpile cu halogeni sunt bromura de metil şi
bromura de metilen
Lămpile cu incandescenţă cu halogeni se fabrică în două variante constructive:
• cu balon liniar cu electrozi la capetele balonului – mai pretenţioase în
exploatare, necesitând corpuri de iuminat speciale şi protecţie contra
răcirii bruşte.
• cu balon rotund cu soclu cu filet sau cu picioruşe.
Deoarece temperatura filamentului poate creşte până la 3000 K, creşte şi
eficacitatea luminoasă la 20-23 lm/W şi durata medie de funcţionare este de
2000 de ore. Se fabrică proiectoare cu lămpi cu halogeni cu eficacităţi
luminoase de 26 – 27 lm/W cu durată medie de funcţionare de 400-500 de ore.
Domenii de utilizarea a lămpilor cu
incandescenţă
Avantajele utilizării lămpilor cu incandescenţă:
– dimensiuni relativ mici;
– preţ destul de scăzut;
– aprindere instantanee şi fără a necesita accesorii;
– gama largă de tensiuni nominale şi puteri
– redarea bună a culorilor datorită compozitiei spectrale echilibrate a luminii
produse
Lămpile cu incandescenţă prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi:
– durată utilă de funcţionare relativ scăzută datorită evaporării filamentului
– luminanţă mare ce poate duce la fenomene de orbire temporară, de aceea
lămpile cu baloane de sticlă clare se introduc în corpuri de iluminat care reduc
luminanţa
– eficacitatea luminoasă destul de scăzută.
Aceste lămpi se utilizează la iluminatul interior a clădirilor de locuit şi publice, la
iluminatul local industrial şi la vitrine de prezentare. Se utilizează în locurile cu
miscări rapide deoarece nu produc efect stroboscopic.
De asemeni iluminatul de siguranţă şi de semnalizare foloseşte tot lămpi cu
incandescenţă, care permit şi alimentarea de la o baterie de acumulatori în
curent continuu.
De asemeni toate lanternele utilizează lămpi cu incandescenţă de tensiune
redusă. În locurile cu umiditate ridicată se utilizează tot lămpi cu incandescenţă
la tensiuni reduse pentru evitarea accidentelor prin electrocutare