Efectele caracteristicilor impulsurilor de putere si debitul productiei de ozon in ozonizatorul cilindric cu bariera de descarcare dielectrica Abstract Efectul impulsului

de tensiune, polaritate, ciclul si debitul de oxigen privind producia de ozon este studiat printr-o bariera dielectrica de descrcare cu ozonizator de tipul unui cilindru coaxial la presiune atmosferic.. Pentru un debit de oxigen constant, concentraia de ozon crete cu creterea tensiunii de intrare i este proporional cu eficiena produciei de ozon. Und bipolara a tensiunii aplicate rezulta printr-o concentraie de ozon i eficiena produciei mai mare dect cea unipolar (pozitiva sau negativa) indiferent de ciclu. Un ciclu mai mare crete putin concentraia de ozon pentru tensiune unipolar, n timp ce aceasta afecteaz puin eficiena produciei de ozon pentru polaritatea tensiunii. Pentru polaritatea de impuls si ciclu constant concentraia de ozon scade cu creterea debitului de oxigen, dar cu toate acestea, eficiena maxim a producie de ozon pentru fiecare debit prezinta doar o diferen minor pentru modificarea debitului. Rezultatele confirm faptul c eficiena produciei de ozon depinde mai mult de caracteristicile impulsului de putere i mai puin pe debitul de oxigen. 1. Introducere Exista o multitudine de aplicatii indutriale ale ozonului precum decolorarea, procesarea mancarii, tratarea apelor uzate si a mirosurilor, dezinfectari si sterilizare medicala, ozonul avand un efect puternic oxidant si bactericid cu o mica toxicitate asupra omului. Deoarece ozonul este descompus in oxigen intr-un timp scurt, si nu poate fi stocat, acesta este produs pe scara larga prin utilizarea asa numitelor "ozonatoare". Oxigenul este descompus in ozon dupa urmatoarea reactie: 3 / 2O2 ( g ) O3( g ) cu o temperatura de 1 reactie de si cu o energie de reactie de 298

= 138kJmo1
1

G298 = 163kJmo1

. Acest lucru indica ca eficienta productiei de ozon este

sub 1171 g/ kW h. Pentru aplicatii practice, dezvoltarea unei eficiente crescute a ozonatoarelor a fost puternic urmarita. Descarcarile cu bariera dielectrica au devenit una dintre cele mai puternice instrumente pentru producerea de ozon. Sunt de obicei generate utilizand electrozi cilindri sau paraleli la tensiuni mari in curent alternativ acoperiti cu un invelis dielectric. Bariera dielectrica impiedica incetinirea plasmei prin stingerea descarcarii intr-un timp scurt de circa 10 nanosecunde. O astfel de plasma rece poate produce radicali de oxigen eficient, oferind un nivel ridicat de ozon. Eficienta productiei de ozon este in general incadrata intre 10 si 200 g/kW h si teoretic este greu de prevazut depinzand de o varietate de factori precum puterea sursei, materialul si configuratia electrodului si parametrii descarcarii. Este necesar sa optimizam fiecare factor pentru a creste eficienta.

Am dezvoltat un ozonizator cu bariera dielectrica de tip cilindri coaxiali utilizand tensiune mari de impuls. Un numar mare de micro bariere au fost generate de-a lungul suprafetei cilindrice ale electrodului cu depuneri mici de energie, lucru favorabil pentru cresterea producerii eficiente de ozon. In studiul prealabil, efectul tipului de material al electrodului cu diferite reactivitati catalizatoare asupra stratului de ozon a fost examinat din puncy de vedere al temperaturii electrodului. Reactivitatea catalizatoare a electrodului afectand eficienta a fost confirmat prin scaderea temperaturii electrodului. Reactivitatea catalizatoare este controlata aproape independent de caracteristicile de descarcare. Mai multa atentie trebuie acordata caracteristicilor tensiunii de impuls cum ar fi polaritatea si cilclul impulsului pentru a gasi perspective in modele adecvate de ozonizator echipat cu materiale si configuratie a electrodului optime. In acest studiu, efectul tensiunii de impuls, polaritatea si ciclu, si debitul de oxigen in productia de ozon este examinata pentru a spori performanta ozonizatorului. 2. Experiment Detaliile ozonizatorului echipat cu generator de tensiune de impuls a fost prezentat anterior. Principalul reactor consta dintr-un electrod exterior, un tub de cuart ( 14 si 16 mm in in diamentru interior si exterior si 200 mm lungime) si un electrod interior, situat coaxial de la exterior spre interior. Electrodul interior este legat la pamant si este realizat dintr-un surub in forma de tub circular din otel inoxidabil cu diametru interior de 6 mm si diametru exterior de 12 mm. Apa de racire circula prin centrul tubului. Diferenta de separatie dintre electrodul interios si tubul de cuart este de aproximativ 1 mm. Electrodul exterios este conectat la un sistem de generare a impulsurilor de tensiune si realizat dintro folie de cupru cu o grosime de 0.2 mm grosime si 160 mm lungime. In cadrul experimentului, oxigenul pur (99.999 %) a fost introdus la presiune atmosferica si debitul acestuia a variat de la 1 la 20 L/min la supapa. Umiditatea gazului de iesire a fost dse 40-45 %. Tensiunea de impulse modulata a fost livrata electrodului exterior pentru a genera descarcari la presiune atmosferica intre electrozii interiori si exteriori si forma de unda a fost monitorizata utilizand un osciloscop. Ozonul a fost detectat cu ajutorul unui detector de ozon cu concentratia maxima de ozon detectabil de 20g/m 3 . Pentru agentul de racire a electrodului interior a fost folosit un cristalizator de 20 C pentru a suprima disocierea termica a ozonului de o crestere a temperaturii gazului. Un mic termocuplu crom-aluminiu (de tip K) cu un diametru de 0.1 mm a fost plasat in interiorul regiunii de descarcare pentru masurarea temperaturii gazului. In fig 1(a) este prezentata o schema de configurare a formei undei impulsului de tensiune, Unda a fost configurata prin controlul perioadei pozitive sau negative a alimentarii/nealimentarii cu tensiune. Timpul total a fost stabilit la 100 ms. In fig 1(b) arata un exemple de forme de unda unipolar-pozitiv, unipolar-negativ, si tensiune bipolara, respectiv in care maximul tensiunii de impuls (Vmax) aplicat electrodului exterior este definit pentru caz particular. Ciclul tensiunii de impuls a fost variat de la 30 la 50 %. 3. Rezultate si discutii

3.1 Efectul tensiunii de impuls, polaritatea si ciclul Ozonul este in principal produs prin separarea O 2 prin coliziunea cu electrozii (R1), urmat de 3 reactii: O 2 +e 2O + e (R1) O+ O 2 + O 2 O3 + O 2 (R2) cu o contanta de reactie k1=2x10 9 cm 3 s 1 (>5.1eV) pentru R1 si k2=6.9x10 34 (300 / Tg )1.25 cm 6 s 1 pentru R2, unde Tg este temperatura gazului in Kelvin. Descompunerea ozonului este in principal cauzata de reactiile cu O (R3) si O 2 (R4): O+O 3 O2 + O2 (R3) O 2 + O 3 O + O2 + O2 (R4) 11 3 1 Cu o constanta de reactie k3=1.8x10 exp(2300 / Tg )cm s pentru R3 ,si 11 3 1 k4=4.5x10 exp(2300 / Tg )cm s . Rata de descompunere va creste cu Tg asa cum constanta va creste exponential. In concordanta cu modelul lui Mennad, contributia ionilor pozitivi si negative + , O + , O , O2 precum O2 , pentru producia de ozon este cu mult mai mic dect cea a agentilor de mediere, n principal din cauza concentraii sczute de ioni relative la agentii de mediere.

Fig.1 (a) Schema de configurare a undelor impulsurilor de tensiune. (b) Unipolar negative, (c) unipolar pozitiv, (d) tensiune bipolara R1 domina concentratia atomilor de O, care domina mai departe rezerva de atomi de O necesara pentru R2. Cineva s-ar atepta ca producia de ozon este mbunt itsa creasca cu puterea de intrare sau tensiune, deoarece curentul de descarcare creste. Pentru descompunerea ozonului, n plus fa de R3 i R4, reactia ariei de piederi devine semnificativa ar trebui luata in considerare ( O3 + arie 3 / 2O2 + arie ). Concentratia de ozon masurata la un debit de oxigen de 1L/min cu o variatie a polaritatii tensiunii si a ciclului ca o functie Vmax ca in Fig. 2. Curentul de descarcare integrat pe o perioad de impuls a crescut odat cu creterea Vmax, pn la cteva mA ms la 7 kV. Concentratia de ozon incepe sa creasca la o limita de tensiune si creste la 20g/m 3 , cea mai mare limita detectabila de detectorul de ozon, cand tensiunea de intrare creste. Limita de tensiune pentru declansarea productiei de ozon corespunde cu caderea de tensiune pentru a incepe descarcarea, lucru confirmat de schimbarea undelor a curentului de descarcare. Curentul integrat de descarcare de-a lungul perioadei de impuls creste odat cu creterea Vmax, pn la unele ms mA.Tensiunea de strpungere pentru tensiune unipolar este total mai mare dect cea pentru tensiune bipolar comparate la acelai Vmax. Ea devine uor mai sczut, cu ciclu tot mai mare pentru tensiunea unipolar i depinde de ciclu de tensiune bipolar. Pentru orice unde de tensiune, panta ariilor este aproape echivalenta, astfel nct concentraia de ozon depinde exclusiv de eficiena descrcarii; eficienta descrcarii mai mare cu caderi de tensiune mici determin concentraia de ozon mai mare comparativ la acelai Vmax. Electrodul interior la pamant este in forma de surub, cu un numar de varfuri ascutite, astfel incat sa determine o descarcare eficienta. Atunci cnd o tensiune unipolar pozitiv este aplicat la electrodul exterior, incarcarea pozitiva se acumuleaza la varfurile ascutite al electrodului interior, din cauza epuizrii sarcinii negativ i previne sosirea n continuare a sarcinii pozitiv, reducnd astfel eficiena descarcarii. Atunci cnd o tensiune unipolar-negativ se aplic electrodul exterior, sarcin negativ se acumuleaz, vice-versa. O tensiune bipolar poate elimina incarcarea acumulata. Acest lucru explic de ce n mod rezonabil caderea de tensiune pentru tensiunea unipolar este total mai mare dect pentru tensiune bipolar. Pe de alt parte, un ciclul mai mare creste durata de ncrcare n cursul unei perioade de impuls, astfel creterea probabilitii caderii i scderea tensiunii. n consecin, caderea de tensiune pentru tensiune unipolar trece la tensiuni mai mici cu ciclu n cretere, n timp ce aceasta nu are loc pentru tensiune bipolar, datorit neincarcarii. Fig. 2 Concentratia de ozon masurata pentru un debit de 1L/min cu o variatie a polaritatii tensiunii si a ciclului in functie de Vmax

Fig.3 Eficienta productiei de ozon in tensiune bipolata la un ciclu de 30% cu o variatie concordant Fig. 2 masurata la un debit de 1L/min cu o variatie a polaritatii tensiunii in functie de concentratia de ozon

Eficienta productiei de ozon pentru datele din Fig.2 este aproape proportionala cu concentratia de ozon. Eficienta productiei de ozon masurata la un debit de oxigen de 1L/min cu o variatie de tensiune este prezentata in Fig. 3. Eficienta creste odata cu cresterea concentratiei de ozon, si maximul eficientei este atins atunci cand concentratia de ozon atinge 20g/m3, limita detectorului nostru de ozon. Unii se pot astepta ca eficienta maxima devine mai mare daca se foloseste un detector de ozon cu o limita mai mare. Eficienta tensiunii bipolare este fundamental mai mare decat cea unipolara atunci cand se compara la aceeasi concentratie de ozon. Acest lucru este explicat in Fig. 2. Aceasta descarcare cu o suprafata a electrodului interior pentru tensiune bipolara esre mult mai mica decat pentru tensiune unipolara. Prin urmare, pierderea de energie prin incarcarea la tensiune bipolara este mult mai mica decat pentru tensiune unipolara. 3.2 Efectul debitului de gaz Concentratia de ozon masurata pentru tensiune bipolara la un ciclu de 30% la o variatie a debitului de oxigen in functie de U max este prezentata in Fig.4. Curentul integrat de descarcare de-a lungul periodei de impuls a fost aproape independenta de debit. Concentratia de ozon incepe sa creasca la un anumit prag al tensiunii si creste atunci cand tensiunea de intrare creste.

Fig. 4 Concentratia de ozon masurata pentru a debitului de ozon in functie de U max.

Panta din grafic este semnificativ descrescatoare cu cat debitul creste, in timp ce pragul de tensiune corespunzator tensiunii de strapungere, creste usor. Pentru tensiuni mari de intrare, concentratia de ozon are doua tipuri de comportari, una este descrescatoare dupa atingerea unui maxim al debitului de 5-10 L/min si altul cu debit saturat de 15-20 L/min. Pentru 15-20 L / min, concentratia de ozon ar scdea de fapt, pentru o cretere n continuare a U max. Ca rezultat, concentraia de ozon maxim nu ajunge la 20 g/m3, limita ozonizatorului nostru, pentru debite mai mari de 5 L / min. Schimbarea in debitul gazului afecteaza temperatura gazului ca putere de intrare pe modificarea moleculei de gaz. Limita temperatura gazului pentru descompunerea termica a ozonului este de aproximatic 250 C fara descarcare, iar cu descarcare este de numai 120 C datorita variatiilor speciilor in descarcare. Pentru a examina daca schimbarea temperaturii gazului afecteaza comportamentul concentratiei de ozon, temperatura gazului corespunzatoare Fig. 4 pentru debite de 2.5 si 10L/min este prezentata in Fig. 5. Temperatura gazului ramane la temperatura camerei la tensiuni joase, si incepe sa creasca peste un anumit prag in concordanta cyu debitul. Pragul de tensiune este in jurul 4.5 kV, care in bune conditii cu tensiune de strapungere masurata de la schimbarea undei curentului de descarcare. Totusi, cresterea initiala a temperaturii gazului este datorita generarii descarcarii. Temperatura gazului depinde un pic de debitul si de temperatura maxima a gazului pentru fiecare debit mai mic de 110 C, care este sub temperatura limita pentru descompunere termica. Rezultatele confirma ca efectele descompunerii termice nu sunt atat de importante in conditiile expuse. Reactia producerii de ozon din descarcari are doi pasi (R1 si R2), unde rata a trei compusi (R2) este mult mai mica decat descompunerea cu electroni (R1), in concordanta cu diferenta majora dintre coeficientii de reactie. Asa cum timpul de stationare a gazului este redus cu cresterea debitului, productia de ozon este stapanita treptat deoarece atomii de oxigen produsi de R1 sunt evaporati rapid la iesirea gazului, fara a provoca R2 productie de ozon. Influenta asupra suprafetei de pierderi a ozonului este exclusa, deoarece, de obicei, scade cu cresterea debitului. Aceasta este, asa cum productia de ozon este limitata de R2, si prin urmare, concentratia atomilor de oxigen, o densitate de electroni mai mare(mai mare Umax) imbunatateste productia de ozon prin cresterea atomilor de oxigen de R1 chiar si la un debit mai mare.

Fig. 6 Eficienta productiei de ozon in concordanta cu Fig. 4 masurata pentru o tensiune bipolara cu o variatie de ciclu de 30% si cu o variatiei a debitului in functie de Umax. Eficienta productiei de ozon pentru datele din Fig.4 au un trend

nesimilar pentru concentratia de ozon. Eficienta productie de ozon masurata pentru tensiune bipolara la ciclu de 30% cu o variatie a fluxului de oxigen in functie de Umax este aratata in Fig. 6. Pe cat tensiune de intrare creste, eficienta productiei de ozon creste brusc, avand un maxim(83g/kWh la 10L/min) la Umax=5.5-7.5 kV, iar apoi descreste usor pentru orice debit de oxigen. Oricum, eficienta maxima observata la Umax=5.57.5kW arata doar o mica diferenta cu privire la schimbarea in debit. Totusi, rezultatele globale confirma faptul ca eficienta productiei de ozon depinde mai mult de caracteristicile liniei de transimisie a impulsurilor cum ar fi tensiunea de impuls, polaritatea si ciclu si mai putin de debitul de oxigen.

Fig. 5 Temperatura gazului in concordant cu Fig. 4 masurata pentru un debit de 2 L, 5L si 10 L in functie de Umax.

4. Concluzii Productia de ozon si eficienta acesteia utilizand bariera dielectrica de descarcare cu cilindru coaxial au fost examinate in functie de caracteristicile liniei de transimisie a impulsurilor si debitul gazului. Pentru un debit constant al oxigenului, concentratia de ozon creste cu tensiunea de intrare si a fost aproape proportionala cu eficienta productiei de ozon. Productia de ozon si eficienta acesteia pentru tensiune bipolara au fost mult mai mari decat pentru tensiune unipolara referitor la ciclu comparate la aceeasi tensiune. Concentratia de ozon descreste usor cu ciclu pentru tensiune unipolara, in timp ce eficienta productiei de ozon depinde putin de ciclu pentru ambele tipuri de polaritati. Pentru un impuls unipolar si ciclu constant, concentratia de ozon scade cu debitul de oxigen, dar diferenta in maximul eficientei productiei de ozon atins la fiecare debit a fost relativ mic. Cercetari suplimentare cu privire la ozonizatorul cu tensiune bipolara sunt in plina desfasurare pentru a spori eficienta productiei de ozon. Bibliografie 1. Chen LC. Water Res 2000;34:974e82. 2. Patil S, Bourke P. Chapter 9eozone processing of fluid foods. In: Cullen PJ,

Tiwari BK, Valdramidis V, editors. Novel thermal and non-thermal technologies for fluid foods. San Diego: Academic Press; 2012. p. 225e61. 3. Takayama M, Ebihara K, Stryczewska H, Ikegami T, Gyoutoku Y, Kubo K, et al. 4. Thin Solid Films 2006;506e507:396e9. Choi JH, Han I, Baik HK, Lee MH, Han DW, Parb JC, et al. J Electrost 2006;64: 17e22. 5. Kogelschatz U.Advanced ozone generation. NewYork: PlenumPress; 1998. p. 87. 6. Devins JC. J Electrochem Soc 1956;103:460e6. 7. Yagi S, Tanaka M. J Phys D 1979;12:1509e20. 8. Ohe K, Kamiya K, Kimura T. IEEE Trans Plasma Sci 1999;27:1582e7. 9. Kogoma M, Okazaki S. J Phys D 1994;27:1985e7. 10. Masuda S, Akutsu K, Kuroda M, Awatsu Y, Shibuya Y. IEEE Trans Ind Appl 1988;24:223e31. 11. Yankelevich Y, Pokryvailo A. IEEE Trans Plasma Sci 2002;30:1975e81. 12. Takaki K, Hatanaka Y, Arima K, Mukaigawa S, Fujiwara T. Vacuum 2008;83: 128e32. 13. Sun W, Paschate B, Dhali SK, Honea HI. J Appl Phys 1996;79:3438e44. 14. Kaneda S, Hayashi N, Ihara S, Satoh S, Yamabe C. Vacuum 2004;73:567e71. 15. Sung TL, Teii S, Liu CM, Hsiao RC, Chen PC, Wu YH, et al. IEEE Trans Plasma Sci. 2012;40:2751e5. 16. Eliasson B, Kogelschatz U. Basic data for modelling of electrical discharges in gases: oxygen technical report KLR 86e11. C. Brown Boveri; June 1986. 17. Ziane SH, Held B, Pignolet P, Peyrous R, Coste C. J Phys D 1992;25:677e85. 18. Soria C, Pontiga F, Castellanos A. Plasma Sources Sci Technol 2004;13:95e107. 19. Mennad B, Harrache Z, Aid DA, Belasri A. Curr Appl Phys 2010;10:1391e401. 20. Cotton FA, Wilkinson G. Advanced inorganic chemistry. New York: Wiley; 1988. 21. Eliasson B, Hirta M, Korgelschatz U. J Phys D 1987;20:1421e37. 22. Teii K, Hori M, Ito M, Goto T, Ishii N. J Vac Sci Technol A 2000;18:1e9