LASERI CU MEDIU ACTIV GAZOS

Laserii cu gaz au în prezent o largă răspândire, având o putere mare în

regim continuu, randament de 5...10%, cost mai redus decât al
laserilor cu mediu activ solid, lungimi de undă în domeniul zonei de
absorbţie a materialelor metalice sau dielectrice.
Excitarea mediului activ, constituit din amestecuri de gaze sau din
gaze şi vapori metalici, se face prin descărcare electrică. Transferul de
energie necesar excitării se realizează prin ciocniri între electroni cu
atomi (sau molecule) sau prin ciocnirea ionilor cu atomi (sau
molecule).
În ultimii ani, au fost dezvoltaţi laseri cu gaz la care excitatea se face
prin reacţii chimice sau prin jeturi de gaz cu temperaturi şi viteze
ridicate.
Cei mai utilizaţi laseri cu gaz sunt laserii cu atomi neutri (He-Ne),
moleculari (N2 şi CO2) şi ionici (ArF; KrF; XeCl; XeF).
 LASERUL HE-NE

Laserul heliu - neon este un laser de putere mică (0,1...20 mW) utilizat
mult în sisteme de măsurare . Raportul presiunilor parţiale este:
PNe / PHe  1/ 10 ...1/ 5

Excitarea se realizează prin descărcare în atmosfera de heliu, care este

gazul de pompaj.
Inversiunea de populaţii se realizează prin transfer
  0,vibraţional
632 de la heliu
la neon. Radiaţia emisă are lungimea de undă μm, de culoare
roşie.
Laserul se realizează cu un tub de sticlă de diametru mic, care satisface
relaţia de optim: p  d  3 torr  mm

Regimul de lucru este continuu.

 LASERUL CU CO2

Laserul cu bioxid de carbon este cel mai utilizat laser cu gaz.

Majoritatea laserilor cu gaz au aceeaşi structură: generatorul de fotoni,
sistemul de excitaţie, sursa de alimentare, instalaţia de vidare, instalaţia de
admisie gaz şi instalaţia de răcire. În figura urmatoare se prezintă schema de
principiu a laserului cu CO2 cu flux longitudinal de gaz, care este cel mai
utilizat în practică.
Tubul de cuarţ 1, cuprinde amestecul de gaze (CO2, N2 şi He, în proporţii de
5:15:80, rezultând o presiune de 2...20 kPa), aflat în mişcare longitudinală.
Mediul activ este realizat de CO2, celelalte gaze constituind mediul de
descărcare
Cu ajutorul sursei de alimentare 2, care asigură o tensiune ridicată, în
interiorul tubului se iniţiază o descărcare electrică între electrozii 3 (de
potenţial ridicat) şi electrozii 4 (conectaţi la pământ), ce determină trecerea în
stare excitată a atomilor gazului. Limitarea curentului de descărcare este
realizată de rezistorul 5. La capetele tubului sunt plasate oglinzile 6
(netransparentă) şi 7 (semitransparentă), iar între ele oglinzile netransparente
LASERUL CU CO2
 LASERUL CU CO2

Pompa de vid 9 realizează vidarea preliminară a tubului, după care se

introduce amestecul de gaze, la presiunea necesară, prin ventilul
comandat 10. Răcirea pereţilor tubului se face prin conveţie forţată, cu
apă, prin circuitul hidrostatic 11.
Pentru reducerea gabaritului instalaţiei, tubul de descărcare se
realizează sub formă de secţii, cu procese de descărcare independente,
amplasate paralel şi conectate în serie din punct de vedere optic. În
figura anterioara s-au reprezentat 2 secţii, dar pe acelaşi principiu
numărul lor poate fi mult mai mare (4 sau 6).
Laserii cu CO2 pot lucra în regim continuu sau în regim de impulsuri cu
durate de 1...105 μs, iar descărcarea poate fi alimentată de la o sursă de
curent continuu sau de curent alternativ. Un alt avantaj al acestui tip de
laser este posibilitatea reglării intensităţii radiaţiei laser (deci a puterii)
prin modificarea valorii curentului de descărcare.
 LASERI IONICI

Lungimea de undă a radiaţiei laser a laserului cu CO2 este 10,6 μm care este
în măsură considerabilă reflectată de metale. Fenomenul se compensează
prin puterea mare a fascicului.
Laserii ionici, denumiţi şi laseri cu excimeri, au câştigat în ultima vreme
tot mai mult teren în aplicaţii. Excimerii sunt molecule biatomice excitate în
gaze la presiune ridicată, ce constau într-un gaz nobil şi atomi de halogen.
Se folosesc curent: 0,05...0,3% halogeni (fluor sau clor), 1...10% gaze rare
(kripton, xenon sau argon) şi 90...99% gaz de bază (heliu sau neon).
La revenirea pe nivelul de bază se emit radiaţii laser în domeniul ultraviolet
(0,193-0,248 μm, după natura gazelor folosite). Datorită faptului că durata
de menţinere în starea excitată este foarte redusă, cu acest laser se pot
obţine numai impulsuri cu durate foarte scurte (15...30 ns), dar cu puteri de
impuls de 107 W.
Lungimea de undă mică face ca aceşti laseri să fie folosiţi în aplicaţii
tehnice unde se cer prelucrări de material pe zone foarte mici şi precise.
Alte aplicaţii: spectroscopie, fotochimie, medicină (oftalmologie).
 SURSE PENTRU LASERI

Atât mediul activ, cât şi sursa de alimentare (care asigură excitarea atomilor
sau a moleculelor), constituie elementele principale ale unui laser.
Surse de alimentare a laserilor cu mediu activ solid
În acest caz, sursa de alimentare este alcătuită din sursa de alimentare cu
energie electrică, lampa de descărcare şi schema de alimentare a lămpii.
Natura mediului activ impune tipul lămpii cu descărcare, care va avea un
spectru de radiaţii cât mai apropiat de spectrul de absorbţie al mediului
activ. Se folosesc lămpi cu xenon, kripton, cu vapori de mercur, cu vapori
ale substanţelor alcaline, lămpi cu incandescenţă cu halogeni, etc.
Regimul de lucru al lămpilor poate fi:
• cu impuls unic;
• cu trenuri de impulsuri;
• cu funcţionare continuă.
Controlul energiei laserului se face prin intermediul circuitului de
 SURSE PENTRU LASERI

Majoritatea schemelor folosesc două circuite: un circuit pentru

amorsarea descărcării (ce realizează impulsuri de tensiune înaltă), şi un
circuit de alimentare a descărcării (care asigură tensiunea de lucru).
În figura de mai jos, circuitul de alimentare a descărcării este marcat
prin blocul AL, iar circuitul de amorsare este delimitat de blocul AM.
 SURSE PENTRU LASERI

Transformatorul de reţea T1, prin intermediul diodei redresoare şi a

rezistenţei de limitare R, asigură încărcarea condensatorului C1. La
închiderea comutatorului K (care poate fi comutator electronic)
condensatorul se descarcă prin înfăşurarea primară a transformatorului
de impuls T2. În secundar apare o tensiune sub formă de impuls care se
suprapune peste tensiunea de lucru asigurată de AL, asigurând
străpungerea spaţiului dintre electrozii lămpii şi amorsarea descărcării.
Din acest moment, sursa AL poate asigura menținerea descărcării
electrice.
Condensatorul C2 are rolul de şuntare a sursei AL la frecvenţe înalte,
precum şi de îmbunătăţire a factorului de putere al montajului.
 SURSE PENTRU LASERI

În cazul lămpilor cu descărcare de puteri mari, formarea impulsurilor de

amorsare a descărcării se face în două etape. În prima etapă, are loc
străpungerea spaţiului de descărcare folosind un impuls de putere mică,
dar de tensiune mare, iar în etapa a doua, are loc descărcarea unui
condensator de energie ridicată în canalul descărcării iniţiale. Se
formează o descărcare în arc electric, de tensiune redusă şi curent mare,
pe care sursa de alimentare o poate menţine în continuare.
 SURSE PENTRU LASERI

Condensatorul C1 se încarcă lent prin rezistorul R1 de la sursa de tensiune

continuă SA1.
Impulsul iniţial, de energie scăzută, este realizat prin descărcarea
condensatorului C1 prin circuitul primar al transformatorului de impuls
TI, atunci când se comandă închiderea comutatorului static K. Impulsul
indus în secundarul transformatorului are tensiune mărită şi determină
străpungerea spaţiului dintre electrozi. În canalul de descărcare format se
descarcă condensatorul C2, de valoare mare (încărcat anterior de la sursa
de alimentare SA2) determinând apariţia arcului electric între electrozi -
regim menţinut în continuare de către sursa principală SA3.
Diodele D1 şi D2 au rolul de a separa cele două surse de tensiune
continuă SA2 şi SA3. Balastul rezistiv R2 are rolul de a limita curentul de
descărcare.
 APLICAŢII ACTIVE ALE LASERILOR

Fasciculul laser posedă un flux de energie cu valori foarte ridicate,

capabil de a realiza prelucrări de materiale (sudări, găuriri, tăieri,
gravări, tratamente termice de suprafaţă, etc.).
Densitatea maximă de putere al fascicului laser este foarte mare,
comparativ cu alte procedee tehnologice, după cum urmează: flacără
oxiacetilenică - 105 W/cm2; arc electric - 107 W/cm2; laseri în regim de
impulsuri: cu CO2 - 2,5 .108 W/cm2; cu neodim - 1014 W/cm2.
.
 APLICAŢII ACTIVE ALE LASERILOR

Prelucrarea termică cu laser prezintă avantajele:

 se pot prelucra materiale metalice sau dielectrice cu o capacitate mare
de absorbţie a radiaţiilor laser, indiferent de duritate;
 se reduce timpul de prelucrare, prelucrarea decurgând cu viteză mare;

 se pot prelucra piese cu dimensiuni foarte mici până la foarte mari şi

cu suprafeţe complexe ;
 nu există contact mecanic sculă-piesă care să producă deformaţii sau
tensiuni interne;
 zona influenţată termic este minimă;

 se pot prelucra piese aflate în incinte transparente (nu necesită

atmosferă controlată în zona de lucru;
 se pot realiza mai multe prelucrări simultan folosind dispozitive
optice speciale.
 APLICAŢII ACTIVE ALE LASERILOR
Fenomenele care se petrec la interacţiunea radiaţiei laser cu un material
sunt determinate de densitatea de putere şi de durata pulsului laser.
În figura de mai jos sunt date patru situaţii caracteristice. S-au notat: 1 -
fascicul laser; 2 - front de încălzire; 3 - material topit; 4 - vapori; 5 -
plasmă.
La densităţi mai mici de putere (figura a) se produce încălzirea
materialului pe o adâncime ce depinde de parametrii de material şi de
durata pulsului
 APLICAŢII ACTIVE ALE LASERILOR
La densităţi de putere de peste 105 W/cm2 (fig b) apare topirea
materialului la suprafaţă şi încălzirea spre interior.
La densităţi mai mari de putere (fig. c) se produce vaporizarea
materialului la suprafaţă, topirea şi încălzirea spre interior.
Dacă densitatea de putere trece de 1011 W/cm2 (fig. d) se produce
vaporizare, topire şi încălzire, iar vaporii sunt ionizaţi formându-se
plasmă.
 TĂIEREA ŞI DECUPAREA CU FASCICUL LASER
Pentru operaţiile de tăiere şi decupare
se folosesc densităţi de putere de
105...107 W/cm2 şi laseri cu CO2, cu
neodim, sau cu excimer.
Duza laserului are dublu rol:
focalizează fasciculul laser şi
realizează suflajul de gaz .
Focalizarea este realizată de un sistem
optic cu lentile, iar suflajul de gaz sub
presiune îndepărtează materialul
evaporat, protejează elementele optice
de particulele rejectate şi răceşte
marginile secţiunii
 TĂIEREA ŞI DECUPAREA CU FASCICUL LASER
Gazul de suflaj este: argon, azot sau aer pentru materiale moi (lemn,
plastic, textile - împiedicând carbonizarea pereţilor tăieturii) sau oxigen
pentru materiale dure (titan, oţeluri refractare). Oxigenul aduce un plus
de energie exotermă, obţinându-se un arzător cu tăiere laser, la care
laserul este sursa de căldură, acţionând similar cu acetilena la un
arzător cu tăiere acetilenic. Semnificaţia notaţiilor din figura anterioară
este: 1 - duză, 2 - fascicul laser, 3 - gaz de lucru, 4 - linia de tăiere.
 TĂIEREA ŞI DECUPAREA CU FASCICUL LASER
Laserul produce prea puţin zgomot şi noxe, poate tăia foarte uşor forme
complexe fără să exercite forţe mecanice asupra materialului. O largă
utilizare este întâlnită în industria semiconductorilor, la tăierea
plachetelor, la care una din condiţiile de bază este sterilitatea
procesului.
Fasciculul laser poate fi uşor poziţionat, şi, ca urmare, pot fi realizate
prin decupare piese cu forme complexe Mişcarea relativă dintre
fasciculul laser şi piesă, necesară pentru producerea unor tăieturi
continue, se realizează practic în mai multe moduri. La tăierea cu laser
a pieselor mici şi uşor de manevrat, acestea se deplasează sub fascicul
laser staţionar, cu ajutorul unei mese în coordonate xOy.
La prelucrarea cu laser a pieselor mai mari, unitatea laser ce include
capul de tăiere, fie că se deplasează în raport cu piesa fixă, fie un
sistem mobil de oglinzi este ghidat între unitatea laser fixă şi piesă.
Această tehnică este denumită "optica zburătoare"
 TĂIEREA ŞI DECUPAREA CU FASCICUL LASER
Oglinzile 1 şi 2 asigură deplasarea spotului pe cele două axe de
coordonate. Prin rotaţia oglinzii 1 de către servomotorul 3 se asigură
deplasarea pe direcţia x. Analog, oglinda 2 şi servomotorul 4 asigură
deplasarea spotului pe axa y în planul de lucru 6. Faciculul laser 5 este
focalizat cu o distanţă focală mare pentru a avea spoturi mai mari pe
oglinzi decât pe piesă. Oglinzile au factor de reflexie foarte bun şi sunt
răcite forţat.
 TĂIEREA ŞI DECUPAREA CU FASCICUL LASER
Dacă viteza de avans este mărită, fasciculul laser produce trasee
nestrăpunse pe suprafaţa materialului (oţel, plastic, lemn, sticlă, granit,
marmoră, etc), de lăţimi ce pot atinge domeniul micronilor. Se realizeză
aplicaţii de gravare, trasare sau marcare.
 GĂURIREA CU FASCICUL LASER
Găurirea cu fascicul laser se recomandă pentru obţinerea găurilor mici
şi foarte mici în materiale dure şi extradure. Din considerente
economice se limitează diametrele la valori cuprinse între 0,0015...1,5
mm, în materiale cu grosimi de până la 14 mm.
Laserele recomandate sunt de tipul YAG - Nd, cu pulsuri cu durate
scurte (ordinul μs) şi repetate. Perforarea ceramicilor sinterizate şi a
cristalelor dure, realizarea în condiţii superioare a lagărelor cu pietre
preţioase la mecanisme fine, precum şi găurirea la diferite unghiuri,
reprezintă o pondere importantă a acestei aplicaţii
 SUDAREA CU FASCICUL LASER
Sudura cu fascicul laser se realizează în timpi scurţi şi are dimensiuni
foarte mici. În cazul sudării metalelor, temperatura Ts în zona sudurii
trebuie să fie peste punctul de topire, dar inferior temperaturii de
fierbere, cam la 2/3 din acest interval
La durate ale impulsului de ordinul microsecundelor se foloseşte laser
cu neodim în regim de relaxare, dar la valori mai mari şi pentru
cordoane de sudură se foloseşte laser cu CO2 în regim continuu.
.
 TRATAREA SUPRAFEŢELOR CU FASCICUL LASER
Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser se realizeză în scopul obţinerii
unor calităţi superioare ale suprafeţei materialelor: duritate, aspect,
rezistenţă la agenţi chimici, alte proprietăţi fizico-chimice.
Tratarea suprafeţelor cu fascicul laser se realizeză:
 exact pe porţiunea expusă;

 fără utilizarea de lichide tehnologice de răcire

- ceea ce constituie elemente de noutate şi avantaje faţă de metode

similare.
- Tratamentul termic prin topire – revenire

- Principiul metodei constă în încălzirea cu ajutorul laserului a

suprafeţei materialului deasupra punctului de topire, urmată de
revenire (răcire rapidă la temperatură mai scăzută decât temperatura
de cristalizare
 TRATAREA SUPRAFEŢELOR CU FASCICUL LASER
Are loc fenomenul de călire, la care creşte concentraţia grăunţilor
metalografici. Pe lîngă creşterea durităţii are loc şi o uniformizare a
rugozităţilor de pe suprafaţă (netezire cu laser).
Deplasarea relativă a fascicului faţă de material se realizează prin
deplasarea materialului cu viteză constantă (1...5 mm/s), fasciculul
fiind fix, sau fasciculul laser execută mişcarea de avans pe două
direcţii, iar materialul este imobil. În figura de mai jos semnificaţia
notaţiilor este: 1 - fascicul laser, 2 - zonă topită, 3 - zonă tratată termic.
 CURĂŢIREA SUPRAFEŢELOR CU LASER
În scopul creşterii aspectului estetic şi punerii în evidenţă a aspectului
iniţial, metoda curăţirii cu laser se aplică cu succes materialelor care în
decursul timpului au acumulat la suprafaţă depuneri de murdărie, fum,
oxizi, microorganisme vegetale. Metoda se aplică la: sculpturi în piatră,
marmură, os, fildeş, detalii sculpturale pe clădiri, picturi în frescă,
tencuieli, suprafeţe cu vopsea degradată.