GENERATOR DE IMPULSURI COMANDATE

Generatoarele de impulsuri comandate au avantajul posibilităţii

reglării regimului de lucru, în scopul obţinerii unor prelucrări
uniforme. Pentru evitarea transformării descărcărilor pulsante în arc
electric, între pulsuri trebuie lăsat un timp mai lung, pentru restabilirea
rigităţii dielectrice a spaţiului dintre electrozi. Generatoarele cu
impulsuri comandate sunt circuite cu comutaţie statică realizate de
regulă cu tranzistoare.
GENERATOR DE IMPULSURI COMANDATE
 GENERATOR DE IMPULSURI COMANDATE
Blocul de comutaţie statică T este realizat cu mai multe tranzistoare
bipolare în paralel sau cu un tranzistor IGBT de curent mare. El este
comandat prin intermediul amplificatorului A de către etajul BCT.
Blocul BCT dă comenzile de conducţie şi blocare, asigurând
temporizările preselectate td (timp descărcare) şi tp (durata pauzei).
Tensiunea aplicată este aceeaşi, anume tensiunea U a sursei de curent
continuu. Caracterul aleator al descărcării este dat de o durată variabilă
ti (timp de iniţiere).
Pentru a avea impulsuri de egală energie, td trebuie să fie acelaşi pentru
fiecare impuls. În acest sens, prin divizorul de tensiune DT este preluat
un semnal de tensiune, care este format de formatorul de impuls F. La
amorsarea descărcării, tensiunea scade brusc de la valoarea U (cca
80V), la valoarea Ud (cca 30V), producând un salt negativ de tensiune,
ce comandă, printr-un impuls, declanşarea etajului care asigură
temporizarea td.
 GENERATOR DE IMPULSURI COMANDATE
Pentru a nu se amorsa descărcarea în regim de arc, se prevede un
circuit pentru temporizarea pauzei dintre impulsurile de tensiune.
Acest circuit blochează tranzistoarele T şi tensiunea scade la zero,
pentru un timp tp. În acest interval mediul dintre electrozi îşi reface
rigiditatea dielectrică.
La aceste generatoare se pot regla independent timpii td şi tp, ceea ce
este un avantaj faţă de generatoarele cu relaxare. Timpul de iniţiere ti
nu poate fi prestabilit, el depinde de distanţa dintre electrozi, de
caracteristicile dielectricului, de curentul de mers în gol al
redresorului, etc. Diagramele tensiunii şi curentului sunt date, de
asemenea, în figura anterioară.
Impulsurile de curent au valori egale, deci calitatea prelucrării este
bună:

unde este căderea de tensiune pe tranzistoare, la saturaţie.

 GENERATOR DE IMPULSURI COMANDATE
Generatoarele cu impulsuri comandate, comparativ cu generatoarele
de relaxare, au valori mai reduse ale curenţilor (25...200 A), dar durate
lungi ale pulsurilor (100...2000 s). Pentru ca materialul îndepărtat să
fie preponderent de la piesă şi minim de la sculă, este necesar a se
lucra cu piesa la catodul sursei, iar electrodul sculă se va conecta la
anod.
 MAŞINI DE PRELUCRARE PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD MASIV

Elementele constructive sunt prezentate în figura de mai jos. Pe batiul

maşinii este dispusă masa de lucru 1. Masa de lucru are posibilitatea
deplasării în plan orizontal, pe două axe de coordonate. Pe masa de
lucru este plasată cuva de lucru 3, în care este fixat suportul de
prindere a piesei de prelucrat 2. Cuva este etanşă şi conectată la
rezervorul de lichid dielectric
 MAŞINI DE PRELUCRARE PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD MASIV

Lichidul este circulat de către o pompă. Filtrarea se realizează prin

două filtre: un filtru cu medii poroase şi altul, electrostatic. Filtrul cu
medii poroase se realizează cu discuri sinterizate din bronz, cu
porozitate de 10 m.
Filtrarea electrostatică se realizează printr-o reţea de plăci de aluminiu
aflate la 35 mm una de alta şi izolate între ele, cu polarităţi "+" şi "–"
alternate. Plăcile sunt alimentate la tensiunea înaltă de 60 kV şi reţin
particulele din lichidul care circulă între ele.
Capul de forţă 6, de pe montantul 7, execută avansul automat, pe
direcţie verticală, astfel încât interstiţiul de lucru să fie menţinut la
valoarea prestabilită. Pe capul de forţă este fixat electrodul sculă 4 în
suportul port-sculă 5.
 SISTEMUL DE REGLARE AUTOMATĂ AL INTERSTIŢIULUI DE LUCRU

Interstiţiul de lucru trebuie să aibă în permanenţă o valoare constantă.

Mărimea interstiţiului este supravegheată indirect, prin măsurarea unor
mărimi electrice care depind de acesta, cum ar fi: valoarea medie a
tensiunii în interstiţiu, valoarea medie a curentului de descărcare sau
valoarea medie a frecvenţei impulsurilor.
În continuare, se justifică dependenţa mărimii interstiţiului de valoarea
medie a tensiunii dintre electrod şi piesă.
În figura următoare se prezintă forma idealizată a tensiunii pe durata

a unui ciclu, în cazul folosirii generatorului RLCD - a) și a generatorului

cu impulsuri comandate - b) . Valoarea medie a tensiunii este:

unde Au este aria de sub curba tensiunii, iar T constanta de timp a

integratorului.
SISTEMUL DE REGLARE AUTOMATĂ AL INTERSTIŢIULUI DE LUCRU
 SISTEMUL DE REGLARE AUTOMATĂ AL INTERSTIŢIULUI DE LUCRU

La valoarea normală a interstiţiului, tensiunea corespunde formei

primului impuls din desenul corespunzător tipului de sursă.
Dacă interstiţiul creşte, descărcările amorsează mai târziu, creşte
timpul ti, corespunzând celui de-al doilea impuls din desen. Creşte aria
cuprinsă de impuls, deci creşte valoarea medie .
În mod similar, la scăderea interstiţiului, scade timpul de iniţiere în
dauna valorii curentului de descărcare (al treilea impuls din desen),
scade aria cuprinsă de impuls, deci scade valoarea medie .
 SISTEMUL DE REGLARE AUTOMATĂ AL INTERSTIŢIULUI DE LUCRU

Valorile normale ale interstiţiului depind de tipul de lichid dielectric,

de tipul generatorului, de regimul de prelucrare. De exemplu, pentru
operaţii de degroşare se pot folosi valori de 80...100 m, iar pentru
finisare de 10...15 m.
Schema bloc a sistemului de reglare automată
Traductorul Tr (detector valori medii) converteşte mărimea
supravegheată într-o tensiune Ur , care este dependentă de mărimea
interstiţiului. Comparatorul compară această tensiune cu tensiunea de
referinţă Ui şi comandă elementul de execuţie EE prin intermediul
amplificatorului A.
 SISTEMUL DE REGLARE AUTOMATĂ AL INTERSTIŢIULUI DE LUCRU

Dacă, de exemplu, Ur < Ui, interstiţiul este prea mic şi se comandă

ridicarea electrodului până la Ur = Ui . În caz de scurtcircuit Ur se
anulează, deci se comandă ridicarea electrodului, cu viteză mărită,
până la eliminarea scurtcircuitului.
Cerinţele impuse sistemului mecanic, care să asigure deplasări foarte
mici, fără jocuri, sunt severe. La majoritatea maşinilor mici capul de
lucru este acţionat cu servomotor de curent continuu, iar la cele medii
sau mari se foloseşte acţionarea hidraulică cu cilindru cu piston cu
dublu efect.
 PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD FILIFORM

Fenomenele de bază sunt aceleaşi ca la prelucrarea cu electrod masiv.

Diferenţa constă în utilizarea unui electrod de tip fir metalic, de
diametru 0,15…0,3 mm, care va tăia prin electroeroziune piesa din
metal după un contur.
Schema bloc a unei maşini de prelucrat prin electroeroziune cu
electrod filiform este dată mai jos.
 PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD FILIFORM

Generatorul de impulsuri GI este de tip RC sau cu impulsuri

dreptunghiulare scurte. Acelaşi generator are inclus şi sistemul de
comandă al avansului SA, care prin blocul de control numeric al
conturării CNC comandă mecanismele electromecanice de avans MAx
şi MAy, pe axele x, respectiv y, realizate cu motoare pas cu pas.
Firul întins este derulat continuu, antrenat de un sistem de role,
acţionate de motorul M. Mişcarea firului se face vertical, iar
deplasarea piesei orizontal, într-un sistem de axe x şi y.
Tăietura lăsată de urma firului este îngustă. Particulele rezultate prin
electroeroziune sunt evacuate printr-un jet de apă deionizată care
constituie lichidul dielectric. Maşina de prelucrat conţine un grup de
filtrare şi pompare a dielectricului şi un grup de preparare a apei
deionizate
PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD FILIFORM

Interstiţiul de lucru trebuie

menţinut printr-un sistem de reglare
automată, la care parametrul
supravegheat este tensiunea medie între
electrodul fir şi piesă. Generatorul RC
este alimentat prin intermediul unui
tranzistor serie.
Faţă de generatorul RC simplu, în
acest caz condensatorul se încarcă de la
redresor numai când tranzistorul este în
conducţie. Frecvenţa impulsurilor de
descărcare este dată de frecvenţa
impulsurilor de comandă a
tranzistorului şi nu este aleatorie ca la
circuitul RC simplu.
 PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD FILIFORM

Conturul piesei se realizează printr-un sistem de comandă a avansului,

a cărui schemă bloc este reprezentată mai jos.
Blocul de control numeric al conturării CNC transmite comenzile
motoarelor pas cu pas, MAx şi MAy, care vor deplasa suportul piesei
pe axele x şi y, pentru realizarea conturului programat. Comenzile se
dau pe baza datelor din program privind traiectoria, viteza de
deplasare corelată cu viteza de prelucrare a materialului.
 PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE CU ELECTROD FILIFORM

Deoarece interstiţiul de lucru trebuie să aibă o mărime constantă, optimă

din punct de vedere al prelucrării, este necesar un sistem de reglare
automată a avansului. Principiul aplicat este prezentat în continuare.
Tensiunea dintre electrod şi piesă este preluată de divizorul de tensiune
DT, apoi transformată într-o valoare medie de blocul DVM. Valoarea
obţinută Umed este comparată cu valoarea U1, impusă de operator, conform
cu diagrama tehnologică aleasă pentru prelucrare. Diferenţa dintre
valoarea impusă şi cea reală se obţine la ieşirea blocului comparator C.
Această valoare se sumează, de către blocul sumator S, cu valoarea
tensiunii prescrise corespunzătoare vitezei de avans tehnologic, reglate,
U2. Rezultatul îl constituie o tensiune de comandă pentru blocul convertor
tensiune-frecvenţă CU/f. Astfel, tensiunea la ieşirea comparatorului (ce
depinde de respectarea mărimii interstiţiului) va corecta viteza de avans.
Motoarele de acţionare MAx şi MAy primesc prin intermediul blocului
CAN impulsuri de frecvenţa dictată de convertorul tensiune-frecvenţă.
 APLICAŢII ALE ELECTROEROZIUNII
Prelucrarea prin electroeroziune este larg aplicată, în special la prelucrarea materialelor metalice
dure, pentru obţinerea de scule, ştanţe sau matriţe, dar şi la obţinerea de piese de forme
complicate, în tehnici de vârf (nucleară, aerospaţială, electrotehnică), care prin alte procedee nu
se pot obţine la nivelul calitativ cerut.
Pot fi enumerate următoarele aplicaţii:
Prelucrarea de cavităţi. Electrodul sculă transpune forma sa simplă sau complexă ca negativ
într-o piesă, pe o anumită adâncime sau străpungând piesa.
Deoarece electrodul sculă poate fi realizat din materiale cu prelucrabilitate bună pe maşini unelte
sau pe utilaje de prelucrat prin deformare, forma sa poate fi foarte complexă. Piesa, de regulă din
materiale dure (oţel aliat, wolfram, etc) va căpăta, în final, o cavitate complexă.
Pentru obţinerea de forme foarte complexe se recurge la soluţiile:
 - se foloseşte acelaşi electrod sculă de mai multe ori (în poziţii de prelucrare diferite)
sau se folosesc, pe rând, mai mulţi electrozi-sculă diferiţi;
 - se combină mişcarea de avans a sculei cu mişcări după program ale mesei pe care este
plasat suportul port-piesă sau se combină avansul liniar cu rotaţia electrodului sculă
pentru obţinerea de filete interioare, etc.
Găurile executate servesc la realizarea de matriţe pentru: injectarea maselor plastice sau a
cauciucului, deformari plastice la rece (îndoiri, ambutisări, extrudări), deformări plastice la cald
(turnări de metale sub presiune sau centrifugare, forjări).
Se pot realiza uşor matriţe cu forme complicate, de dimensiuni mari, din oţeluri dure sau carburi
 APLICAŢII ALE ELECTROEROZIUNII
Tăierea electroerozivă. Se foloseşte electrod filiform sau electrod
bandă. Se debitează materiale dure sau se taie plăci metalice după
contururi complexe.
Prin tăierea cu electrod filiform se poate obţine simultan, printr-o
singură operaţie, atât placa tăietoare cât şi poansonul – elemente folosite
pentru operaţii de ştanţare sau ambutisare.
Degajarea găurilor de scule rupte. În cazul pieselor mari, deosebit de
scumpe, ruperea sculelor (burghie, tarozi, alezoare) în cursul prelucrării
constituie o problemă. Prin folosirea unui electrod sculă cilindric, prin
electroeroziune se erodează în cavitate numai scula ruptă, fără a afecta
piesa.
Rectificarea electroerozivă. Se pot obţine rugozităţi de 1,6...6,4 m ale
unor suprafeţe cu profil plan, cilindric, profilat. Aspectul rezultat al
suprafeţei este neted, la microscop observându-se mici calote de mare
regularitate, care dau piesei un aspect mat. Rugozitatea este dependentă
de frecvenţa impulsurilor şi de valoarea curentului de descărcare.
 APLICAŢII ALE ELECTROEROZIUNII
Durificarea suprafeţelor prin scântei este un proces de depunere a
metalului erodat dintr-un electrod-sculă pe suprafaţa piesei. Este o
prelucrare electroerozivă inversă. În felul acesta se asigură la suprafaţa
piesei un strat superficial dur, de grosime 0,02...1,2 mm, ceea ce permite
obţinerea de piese foarte rezistente la uzură mecanică sau la agresiunea
agenţilor chimici Stratul depus are rezistenţă ridicată la uzură, ca urmare
a interacţiunii chimice dintre materialul de bază şi cel provenit din
topirea electrodului-sculă sub acţiunea efectului termic. Ca urmare, cele
două materiale se aliază şi, combinându-se chimic cu azotul şi carbonul
din aer, formează stratul durificat.
La durificarea unor piese din oţel apare un strat de austenită, nitruri,
carbonitruri şi carburi dispersate. Electrozii folosiţi sunt din aliaje dure
pe bază de carburi metalice. Duritatea maximă se obţine pentru un regim
electric moderat.
Exemple de aplicare: durificare cuţite de strung, freze, burghie, sape de
foraj, matriţe, ştante, cilindri laminor, palete turbină, piese pentru maşini