1. Definiţie. Rolul şi locul convertorului static.
Convertoarele statice reprezintă circuite electronice realizate cu dispozitive semiconductoare
de putere care au rolul de a transforma energia electrică furnizată de o sursă (modifica parametrii - amplitudine, frecvenţă, formă de undă) în funcţie de cerinţele unei sarcini electrice / consummator
a. Rolul şi locul convertorului static
2. Clasificarea convertoarelor statice. în funcţie de parametrii energiei electrice (tensiunii electrice) de la intrarea şi ieşirea convertorului: - redresoare (convertoare curent alternativ – curent continuu); - variatoarele de tensiune alternativă (convertoare curent alternativ – curent alternativ la care frecvenţa tensiunii de ieşire este aceeaşi cu frecvenţa tensiunii de intrare, însă valoarea efectivă a tensiunii de ieşire poate fi modificată); - cicloconvertoarele (convertoare curent alternativ – curent alternativ la care frecvenţa şi valoarea efectivă ale tensiunii de ieşire pot fi modificate în raport cu cele ale tensiunii de intrare); - chopperele (convertoare curent continuu – curent continuu la care tensiunea de ieşire este reglabilă); - invertoare autonome (convertoare curent continuu – curent alternativ la care tensiunea de ieşire este reglabilă ca valoare efectivă şi frecvenţă); - în funcţie de tipul de comutaţie (comutarea suscesivă a curentului între două căi de curent): - convertoare cu comutaţie naturală (tensiune de comutaţie / comandă este creată în partea de putere a convertorului – blocajul diodelor sau tiristoarelor în convertoarele cu comutaţie naturală se face la trecerea naturală prin zero a curentului care le străbate); - convertoare cu comutaţie comandantă (tensiune de comutaţie / comandă trebuie create şi aplicată la anumite intervale de timp) 3. Accelerarea comutării tranzistorului bipolar.(14) a) prin utilizarea unui condensator b)evitarea intrării in saturație prin utilizarea unei reacții negative 4. Simbolurile grafice ale dispozitivelor de putere: TB, TEC-J, TEC-MOS cu canal inițial, TEC-MOS cu canal indus.
Tranzistorul bipolar în raport cu cel MOS are avantajele: - capacitate mare în curent şi tensiune; - cădere mică de tensiune în conducţie; dar prezintă şi unele dezavantaje cum sunt: - timpi relativi mari de comutaţie; - curent de comandă mare şi consum însemnat de putere pentru comandă. Faţă de tranzistoarele bipolare, tranzistoarele MOSFET au ca principale avantaje - timpi de comutaţie mici; - comandă în tensiune şi deci consum mic de putere pentru comandă; în schimb, au capabilităţi mai mici în tensiune şi curent. Comanda IGBT-ului se realizează prin intermediul tranzistorului MOS cu canal n, deci se realizează comanda în tensiune, iar existenţa tranzistorului pnp între colector şi emitor conduce la căderi mici de tensiune în conducţie şi la capabilităţi ridicate în tensiune şi curent. Aplicarea unui semnal de tensiune de intrare pozitiv pe poartă (între poartă și emitor) va menține tranzistorul în stare de conducție. În cazul în care tensiunea de comandă pe poartă este zero sau ușor negativă tranzistorul va trece în stare de blocare.
6. Tiristorul: simbolul grafic, caracteristica statică a tiristorului cu comandă pe
poartă (explicarea caracteristicii). poate fi trecut în conducţie cu semnal pozitiv (impuls pozitiv de curent de amplitudine IGT și durată tp - poarta polarizată pozitiv faţă de catod); • poate fi blocat cu semnal negativ (impuls negativ de curent de amplitudine IGB şi durată tn - poarta polarizată negativ faţă de catod), fără a fi necesară inversarea polarităţii tensiunii aplicate între anod şi catod.
caracteristicii). Triacul poate fi considerat ca fiind alcătuit din două tiristoare convenţionale integrate pe aceeaşi structură şi conectate în antiparalel: tiristorul T1 – p1n1p2n2 ; tiristorul T2 – p2n1p1n3. Funcţionarea ambelor tiristoare (T1 şi T2) este controlată prin intermediul unui singur terminal de comandă, poarta G. Spre deosebire de tiristor care este un dispozitiv unidirecţional, triacul poate conduce curentul în ambele sensuri, în funcţie de polaritatea tensiunii aplicate între terminalele M1 şi M2..
a) 8. Circuit pentru protecţia tiristorului la supratensiuni (C3, fig. 22).
Circuitul de protecţie RC montat în paralel cu tiristorul poate realiza următoarele funcţii: - micşorarea vitezei de creştere du/dt a tensiunii de blocare; - supresia supratensiunilor de valori medii datorate comutaţiei tiristoarelor, mai precis efectului de stocare a purtătorilor de sarcină; - supresia supratensiunilor de comutaţie de energie mare datorate conectărilor directe la reţea sau pe transformatorul de reţea.
9. Conectarea în serie a tiristoarelor.
10.Conectarea în paralel a tiristoarelor.
11.Redresor dublă alternanţă: schemă electrică, funcţionare. 12.Redresorul monofazat cu punct median: schemă electrică, funcţionare. 13.Redresoare monofazate în punte semicomandată: schemă electrică, funcţionare. 14.Convertoare c.c.-c.c. fără izolare galvanică: scheme, funcționare în regim de conducție neîntreruptă.