L.

Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018

Lucrarea 9: Stabilizator cu convertor step-up (boost)

Obiectivele lucrării:
- verificarea relaţiei între comandă şi tensiunea de sarcină
- studiul proprietăţilor dinamice ale stabilizatoarelor care folosesc convertor step-up, regimul de
curent întrerupt prin bobină
- evidenţierea strategiei de limitare a curentului
- evidenţierea efectelor nedorite: conductoare lungi, decuplare insuficientă, condensator înfăşurat,
tranzistor cu rezistenţă internă mare (în conducţie) şi comutaţia lentă a diodei

Aparate necesare: sursă stabilizată 5-12V/1,5A, osciloscop, voltmetru, ampermetru, platformă cu

TPS55340 şi MC34063, rezistenţă de sarcină variabilă 5Ω - 500Ω/1A.

Breviar teoretic

Figura 1: Structura convertorului step-up

Convertorul step-up (sau boost sau ridicător de tensiune) este un convertor cc-cc, folosit
pentru obţinerea unei tensiuni pe sarcină mai mari decît tensiunea de alimentare. Structura tipică a
convertorului step-up este cea din figura 1, unde dispozitivul de comutaţie a fost figurat cu simbolul
K. O explicaţie sumară a funcţionării convertorului: cînd dispozitivul de comutaţie este în
conducţie, dioda este blocată, tensiunea de alimentare se aplică bobinei, iar curentul prin aceasta
creşte. În acest interval, sarcina se alimentează din energia înmagazinată de consensatorul C. Cînd
K este blocat, curentul prin bobină continuă în acelaşi sens (datorită energiei înmagazinate), dioda
intră în conducţie, iar sarcinii i se aplică suma dintre tensiunea de alimentare şi tensiunea de
autoinducţie pe bobină. Deoarece energia din bobină scade, deci şi curentul, tensiunea de
autoinducţie este în sens opus faţă de sensul care a dus la încărcarea ei, adică se însumează cu
tensiunea de alimentare. Din acest motiv, tensiunea pe sarcină devine mai mare decît tensiunea de
alimentare. În intervalul următor, K se deschide iar dioda se blochează. În consecinţă, condensatorul
este obligatoriu pentru un regim de tensiune neîntreruptă pe sarcină.
Tensiunea de sarcină aproximativă este dată de relaţia:

Ton + Toff 1
Us = E = ⋅E,
Toff 1−γ

unde variabila γ este factorul de umplere al comenzii dispozitivului de comutaţie (durata

conducţiei, raportată la perioada comutaţiei):

Ton
γ = .
Ton + Toff

Nu este necesară determinarea mai precisă a tensiunii pe sarcină, pentru analiza preliminară a
stabilizatorului, deoarece convertorul este cuprins într-o buclă de reglare automată a tensiunii, avînd
rolul de element de execuţie (actuator).

39
 L. Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018
Riplul care apare pe sarcină este determinat de două surse: încărcarea şi descărcarea
condensatorului, cu frecvenţa dată de comutaţie, şi supracreşterea din regimul oscilant, care apare în
momentele de comutaţie a diodei şi este determinat de elementele parazite.
Dinamica convertorului (răspunsul la perturbaţii şi răspunsul la variaţiile comenzii) depinde
de regimul energiei din bobină şi de ordinul filtrului LC. Presupunînd un regim de curent
neîntrerupt al curentului prin bobină, comportarea convertorului este liniară, în raport cu mărimile
enunţate mai sus. Filtrul din figura 1 este de ordinul 2 (acumularea energiei în L şi C), dar
comportarea dinamică a convertorului este mai complicată, decît cea a convertorului step-down, din
cauza apariţiei unui zero, în funcţia de transfer. Dacă inductanţa L sau curentul de sarcină scad sub
o limită (stabilită din proiectare), apare regimul de curent întrerupt prin bobină, ca şi în cazul
convertorului buck.
Stabilizatorul cuprinde convertorul şi circuitele asociate cu reglarea tensiunii: referinţa,
reacţia de tensiune, amplificatorul de eroare. Convertorul este compus din componentele de putere
(tranzistor, bobină, diodă, condensator), oscilatorul pentru generarea comutaţiei şi modulatorul, plus
circuitele de protecţie. Tranzistorul poate fi bipolar (figura 2) sau MOS, care a devenit soluţie
dominantă (figura 3). Informaţia de curent (I sense, vezi figura 2, structura circuitului MC34063,
sau traductorul intern, din figura 3), este folosită la protecţie, prin limitarea factorului de umplere al
comenzii, în fiecare ciclu de conducţie (cycle-by-cycle limit). Pentru convertoarele cu componente
discrete, este uşor de introdus un şunt pentru măsurarea curentului, între emitor (sau terminalul
sursă) şi masă. Tranzistorul are emitorul (respectiv terminalul sursă, pentru MOS) la potenţialul
comun, deci circuitul de comandă al tranzistorului nu este flotant. Circuitele recente integrează
referinţa, amplificatorul de eroare, comanda convertorului, tranzistorul de putere, traductorul de
curent şi protecţiile (vezi figura 3). Circuitul mai vechi, MC34063, este mai versatil, poate fi
configurat ca step-down, step-up, inverter, în timp ce circuitele recente sînt dedicate cîte unei
singure configuraţii. În strategia de modulaţie mai pot fi incluse buclă internă de reglare a curentului
(current mode modulation), omiterea de pulsuri (în cazul curentului de sarcină redus) şi comutaţia
sincronă (un al doilea tranzistor, care comută simultan cu dioda, ca în LM5122). Exemple de
studiat: MC34063, TPS55340, LM5122.

Figura 2: Structura circuitului MC34063

Modul de lucru (TPS55340):

1. Se studiază structura convertorului step-up (figura 3), se deduce forma tensiunii pe anodul diodei,
în ipoteza curentului neîntrerupt prin bobină (presupuneţi că tensiunea de ieşire este 24V).
2. Se studiază structura circuitului integrat TPS55340 (foaia de catalog). Observaţii: circuitul
conceput pentru configuraţia step-up, valoarea referinţei (Vref), strategia cycle-by-cycle limit,

40
 L. Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018
ieşirea traductorului de curent acţionează asupra modulatorului (limitarea curentului instantaneu),
curentul maxim (6A), limitele tensiunii de alimentare (3-32V).
Din schema circuitului (figura 4) se extrag valorile rezistenţelor din divizorul de reacţie (R5, R9) şi
se calculează tensiunea de ieşire (în ipoteza funcţionării normale, fără acţiunea unei protecţii).
Us (calculat) = ... V.

Figura 3: Structura circuitului TPS55340 şi aplicaţia tipică (boost)

3. Se configurează platforma experimentală, montînd călăreţii astfel: J2 cuplat (15µF la ieşire), J6

cuplat la stînga (Enable), J7 cuplat la stînga (frecvenţa de comutaţie 600kHz), J8 cuplat (semnalul
Sync legat la masă), J17 cuplat la stînga (68nF în circuitul de compensare a dinamicii), H1-H5
cuplat (inductanţa 10µH).
Se cuplează la ieşire sarcina de 500Ω şi ampermetrul (scara de 1A). Se reglează sursa de alimentare
la tensiune de ieşire 12V.
4. Se alimentează platforma (atenţie la semne!). Se modifică rezistenţa sarcinii, pînă cînd curentul
de sarcină devine 500mA. Se măsoară tensiunea medie de ieşire, se compară cu valoarea
determinată la punctul 2.
Us (măsurat) = ... V.
Se măsoară (voltmetru electronic) tensiunea în nodul divizorului de reacţie (TP7), se compară cu
tensiunea de referinţă, extrasă din foaia de catalog (Vref), la punctul 2.

41
 L. Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018
Ureacţie (TP7) = ... V.
5. Intrarea de sincronizare Sync nu este folosită, în acest experiment, de aceea este legată la masă,
prin J8. Totuşi, pentru a pune în evidenţă consecinţa omisiunii acestei conectări, se scoate călăreţul
de la J8. Plimbaţi mîna deasupra plăcii (apropiaţi şi depărtaţi de J8). Ce se întîmplă cu curentul de
sarcină? Explicaţia constă în impedanţa de intrare foarte mare (zeci de MΩ) a terminalului Sync,
care îl face sensibil la cîmpul electric din jur.
Conectaţi înapoi J8.
6. Vizualizaţi cu osciloscopul semnalul de tensiune pe trazistor (TP2 faţă de masă – TP5), inclusiv
componenta medie. Coincide cu semnalul dedus la punctul 1?
Determinaţi factorul de umplere, apoi determinaţi valoarea aproximativă a tensiunii de ieşire,
folosind relaţia din breviarul teoretic. Atenţie, tensiunea de alimentare a convertorului (TP3 – TP6)
este cam cu 0,7V mai mică decît tensiunea indicată la sursa de alimentare, din cauza diodei
suplimentare de protecţie.
Us-convertor (calculat) = ... V.
Coincide cu cea măsurată la punctul 4? Care este cauza diferenţei?
7. Vizualizaţi tensiunea la ieşire, inclusiv componenta medie (nu există riplu vizibil). Eliminaţi
componenta medie şi creşteţi sensibilitatea pe verticală, pentru a observa riplul. Recunoaşteţi
intervalul în care tensiunea scade, cînd sarcina este alimentată doar din condensatorul de ieşire
(tranzistorul este în conducţie, Ton). Recunoaşteţi intervalul în care tensiunea creşte, datorită
energiei sosite din bobină şi din sursa de alimentare (tranzistorul este blocat, Toff). Recunoaşteţi
intervalele în care comutaţia determină răspuns puternic oscilant.
Determinaţi frecvenţa de comutaţie şi frecvenţa răspunsului oscilant. Comparaţi ordinele de mărime
ale celor două frecvenţe. Are frecvenţa de comutaţie valoarea selectată la punctul 3?
fc = ... Hz.
fosc = ... Hz.
8. Pe intervalul în care tensiunea de sarcină scade, măsuraţi viteza de descreştere a tensiunii |∆U/∆t|.
Aceasta este determinată de curentul de sarcină şi de capacitatea condensatorului de pe ieşire:
|∆U/∆t| = Is/C. Coincid valoarea măsurată şi cea calculată?
|∆U/∆t| (măsurat) = ... V/µs.
|∆U/∆t| (calculat) = ... V/µs.
9. Scoateţi călăreţul de la J2, pentru a reduce capacitatea de ieşire la 10µF. Se observă creşterea
vitezei de descreştere a tensiunii (în modul)?
Recuplaţi J2.
10. Reduceţi curentul de sarcină la 100mA. Se observă apariţia unei noi componente oscilante în
riplu (frecvenţă mai mare decît cea a comutaţiei, dar mai mică decît frecvenţa răspunsului
tranzitoriu)? Componenta este indusă de regimul de curent întrerupt prin bobină. Concluzie: o
valoare mai mică a curentului de sarcină favorizează / Nu favorizează regimul de curent întrerupt.
11. Se variază curentul de sarcină şi se măsoară excursia riplului, de la vîrf la vîrf (inclusiv
oscilaţiile din regimurile tranzitorii). Se desenează caracteristica riplu-curent de sarcină.
Is (mA) 100 200 300 400 500
Uriplu (mV)
12. Se mută sonda osciloscopului pentru a măsura curentul prin şunt (TP3 faţă de TP1). Este
necesară readucerea componentei medii şi scăderea sensibilităţii pe verticală. Se aduce curentul de
sarcină la valoarea 500mA. Valoarea rezistenţei şuntului se citeşte din schemă (figura 4). Se
observă forma şi se determină valoarea medie a curentului prin şunt. Coincide cu valoarea indicată
de ampermetrul de pe sursă?
Işunt (valoare medie, indicaţia de la sursă) = ... (mA)
Işunt (valoare medie, măsurată cu osciloscopul) = ... (mA)
Se calculează puterea absorbită de la sursă: Usursă x Imediu-şunt. (Din nou, tensiunea de alimentare
a convertorului este cam cu 0,7V mai mică decît tensiunea indicată la sursa de alimentare.)
Se calculează puterea absorbită de sarcină: Us x Is.
Psursă = .... W.

42
 L. Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018
Psarcină = .... W.
Sînt comparabile? Calculaţi o valoare aproximativă a randamentului.
Randamentul = ... %.
13. Se reduce curentul de sarcină, progresiv, pînă cînd apare curent negativ prin şunt. Cum este
posibil acest fenomen? Se continuă reducerea curentului, pînă cînd se observă oscilaţiile
determinate de regimul de curent întrerupt prin bobină. Acestea explică valorile negative ale
curentului (curentul apare în circuitul oscilant, format din bobină şi condensatorul de la intrare).
14. Se creşte din nou curentul de sarcină, pînă dispare regimul de curent întrerupt prin bobină
(aprox 250mA).
ATENŢIE! Operaţia următoare necesită oprirea sursei de alimentare. Nu este permisă întreruperea
H1-H2-H5, în timp ce placa este alimentată.
Se opreşte sursa de alimentare, se mută călăreţul de la H1-H5 la H2-H5 (noua valoare a inductanţei
este 3,3µH). Se reporneşte sursa (se menţine aceeaşi valoare a curentului de sarcină). Se observă
dacă a apărut regimul de curent întrerupt, deşi valoarea curentului de sarcină nu s-a schimbat.
Concluzie: o valoare mai mică a inductanţei favorizează / Nu favorizează regimul de curent
întrerupt.

Figura 4: Schema circuitului de pe platforma cu TPS55340

Modul de lucru (MC34063):

1. Se studiază structura convertorului step-up (figura 5), se deduce forma tensiunii pe anodul diodei
(ipoteza curentului neîntrerupt prin bobină).

43
 L. Frangu: Surse de alimentare, îndrumar de laborator, 2018
2. Se studiază structura circuitului integrat MC34063 (foaia de catalog). Observaţii: circuitul
recomandat pentru configuraţia step-up, valoarea referinţei, strategia current-mode, tensiunea pe
şunt acţionează asupra modulatorului (limitarea curentului instantaneu), Nota 6 (pag 3, despre
saturaţie şi viteza de comutaţie a tranzistorului), curentul maxim (1,5A).
3. Se alimentează platforma cu MC34063 de la sursa 5V, 1A, sarcina 100Ω. Se măsoară media
tensiunii de ieşire, se verifică dacă este valoarea corectă (valorile R1 = 2kΩ, R2 = 18kΩ).
4. Se măsoară mediile tensiunii de alimentare şi de sarcină. Se oscilografiază tensiunea în anodul
diodei, se calculează factorul de umplere, apoi valoarea teoretică aproximativă a tensiunii de
sarcină. Se compară cu valoarea măsurată. Care este cauza diferenţei?
5. Se măsoară căderea de tensiune pe tranzistorul în conducţie, se evaluează rezistenţa sa în
conducţie, pentru valoarea aleasă a curentului de sarcină .
6. Se vizualizează riplul pe ieşire. Se observă frecvenţa comutaţiei (se poate verifica aproximativ pe
pinul CT). Se observă impulsurile nerepetabile (altă strategie de modulaţie). Care este cauza
salturilor pe ieşire?
7. Se variază curentul de sarcină şi se măsoară riplul. Se desenează caracteristica riplu-curent de
sarcină.
Is (mA) 0 100 200 300 400 500 600
Uriplu
(mV)

Figura 5: Structura stabilizatorului cu MC34063

Raportul la lucrarea de laborator trebuie să conţină:

- diagramele de timp (tensiunea în anod, forma riplului)
- răspunsurile la întrebări
- comparaţia între tensiunea calculată şi măsurată pe ieşire
- caracteristica riplu- curent de sarcină.

44