Tehnologii electrice speciale

TEHNOLOGII ÎN CÂMP MAGNETIC

1 Separarea magnetică a materialelor
1.1 Principii fizice ale separării magnetice a materialelor
Separarea magnetică face parte din grupa electrotehnologiilor de separare a
materialelor, completând tehnologiile electrostatice de separare.
Separarea în câmp magnetic are o pondere importantă în cadrul
tehnologiilor de separare, fiind întâlnită într-un număr mare de aplicaţii practice.
Dacă separarea electrostatică se realizeză în câmpuri electrice intense,
separarea magnetică presupune câmpuri magnetice de valori mari.
Principiul fizic constă în acţiunea diferită asupra componentelor unui
amestec al forţelor de natură magnetică, în corelaţie cu acţiunea unor forţe de altă
natură (gravitaţionale, inerţiale, hidrodinamice, etc.). În funcţie de valoarea şi
orientarea acestor forţe, precum şi de caracteristicile materialelor, componentele
amestecului sunt atrase sau respinse diferenţiat, realizându-se separarea
componentelor amestecului.
Principalele forţe de natură magnetică implicate în procesul de separare
sunt:
 forţa electromagnetică
Asupra unui material străbătut de curent electric de conducţie, având
densitatea de curent J, şi aflat în câmp magnetic de inducţie B, se exercită forţa
electromagnetică pe unitatea de volum de material:
fEM  J x B (1)
Valoarea şi orientarea acestei forţe depind de valoarea şi orientarea
inducţiei magnetice. Această forţă apare asupra corpurilor conductoare străbătute
de curenţi electrici de conducţie, stabiliţi prin aplicarea unei tensiuni electrice, sau
induşi prin fenomenul de inducţie electromagnetică.
 forţa magnetostatică
Asupra unităţii de volum de material, plasat într-un câmp magnetic de
intensitate H se exercită forţa magnetostatică asupra curenţilor amperieni
(moleculari) din material:
fMS  0   m  H  (  H ) (2)
unde   H - gradientul câmpului magnetic,  m - susceptibilitatea magnetică a
materialului, calculabilă cu:
 m  r  1 (3)
unde  r este permiabilitatea magnetică relativă a materialului.
Forţa magnetostatică se manifestă numai asupra substanţelor aflate în câmp
magnetic neuniform (   H  0 ) şi capabile de a se magnetiza (  m  0 ).
Pentru particule diamagnetice (  m  0 ) sensul forţei este opus sensului
gradientului câmpului magnetic (particula va fi respinsă spre zona de intensitate
Tehnologii în câmp magnetic

redusă a câmpului magnetic) - figura 1. Reamintim câteva materiale diamagnetice:

cupru, argint, aur, zinc, plumb, siliciu, bismut, etc. Valoarea susceptibilităţii
magnetice este negativă, dar foarte apropiată de zero.
Pentru particule paramagnetice (  m  0 ) sensul
forţei coincide cu sensul gradientului câmpului magnetic
H
(particula va fi atrasă spre zona de intensitate mare a
câmpului). Materiale paramagnetice: aluminiu, crom,
FM
mangan, platină, Fe2O3, Cr2O3, calciu, sodiu. Valoarea FM
susceptibilităţii magnetice este pozitivă, dar apropiată
de zero.
Particulă
Particulele feromagnetice şi ferimagnetice
cu  m  0 , având  r foarte mare, sunt puternic
atrase spre zona de intensitate mare a câmpului
magnetic. Din această grupă fac parte: fierul, oţelul, χm > 0
FM
nichelul, permaloy, magnetita. χm < 0
Fig. 1 Acţiunea forţelor
Condiţia de separare a unui amestec de particule magnetostatice
dispersate într-un mediu fluid este ca rezultanta forţelor
de natură magnetică – FM să depăşească rezultanta forţelor de atracţie între
particule (de tip Van der Waals) - Fa , plus rezultanta forţelor hidromecanice (forţa
arhimedică, forţa de antrenare hidromecanică, forţe transversale datorate
gradientului de viteză) – Fh :


FM  (fEM  fMS )  dV  Fa  Fh
V
(4)

Procesele de separare magnetică pot fi împărţite în două clase:

 separarea magnetică de ordinul I, cuprinde ansamblul metodelor
de separare prin care acţiunea magnetică se exercită direct asupra
componentelor unui amestec. Sunt separate materiale magnetizabile, funcţie
de susceptibilităţile lor magnetice, sau materiale conductoare electric, funcţie
de conductivităţile lor electrice.
Separatoarele de ordinul I pot fi:
 separatoare cu câmp magnetic redus;
 separatoare cu câmp magnetic intens.
 separarea magnetică de ordinul II, cuprinde ansamblul metodelor
de separare prin care acţiunea magnetică se exercită indirect asupra unui
amestec. Acţiunea magnetică este transmisă unui lichid cu proprietăţi
speciale în care sunt imersate componentele amestecului. Sunt separate
materiale nemagnetice sau neconductoare electric, funcţie de densităţile lor,
atunci când sunt imersate fie în ferofluide (lichide magnetizabile), fie în
lichide bune conducătoare electric.
Separatoarele de ordinul II pot fi:
 separatoare magnetohidrostatice;
 separatoare magnetohidrodinamice.
 Tehnologii electrice speciale

1.2 Separatoare magnetice cu câmp magnetic redus

Separatoarele din această categorie folosesc câmpuri de intensitate
H  650 kA / m . Se pot separa, din amestecuri uscate sau umede, particule cu
dimensiuni relativ mari (5 mm … 100µm) din materiale cu proprietăţi puternic
magnetice (feromagnetice).
Cronologic aceste separatoare au fost primele, de aceea sunt denumite
separatoare magnetice clasice sau convenţionale.
Separatoarele magnetice clasice se prezintă sub o varietate de soluţii
constructive: cu tambur, cu plăci, cu bandă, cu masă vibrantă. Câmpul magnetic în
spaţiul de separare este realizat cu magneţi permanenţi ( H  150kA / m ) sau cu
electromagneţi ( H  650kA / m ).
Pentru obţinerea eficienţei bune a instalaţiei se creşte forţa magnetică FM, fie
pe seama creşterii valorii intensităţii câmpului magnetic, cu un consum sporit de
energie în instalaţie, fie pe seama amplificării gradientului câmpului magnetic,
printr-o proiectare adecvată a formei circuitului magnetic în spaţiul de separare.
În figura 2 este redat principiul separatorului cu tambur.
Materialul de separat cade, sub forma unui
strat subţire, din buncărul 1 asupra tamburului 2,
aflat în mişcare de rotaţie. În interior sunt dispuşi,
1 într-o structură fixă, sub formă de coroană
circulară, un număr de magneţi permanenţi (sau
2 5 electromagneţi) - 3. Dispunerea polilor magnetici
realizează un gradient al câmpului magnetic în
3 zona de separare.
Tamburul este realizat din material
neferomagnetic, iar particulele feromagnetice 4
4
aderă la suprafaţa sa. Particulele neferomagnetice
5 se desprind şi cad liber, iar cele feromegnetice
se desprind la părăsirea zonei magnetice.
Fig. 2 Separator cu tambur Variante ale separatoarelor cu tambur [17]
sunt date în figura 3.

Fig. 3 Variante ale separatoarelor magnetice cu tambur

Sunt propuse soluţii la care antrenarea tamburului (din cupru sau aluminiu)
să se facă pe principiul maşinii electrice liniare de inducţie, la care inductorul, sub
Tehnologii în câmp magnetic

formă de arc, este plasat în poziţia magneţilor permanenţi din figura 2. Inductorul,
având înfăşurare electrică trifazată, îndeplineşte rol dublu: de element generator de
câmp magnetic şi de stator al motorului electric de antrenare (tamburul fiind rotorul
motorului). Se elimină, astfel, structura clasică de acţionare: motor electric –
reductor.
2 3 4 5

N S N S N S
S N N S 6
S N S N S N 7

9 8

Fig. 4 Separator magnetic cu masă vibrantă

În figura 4 este prezentată schema de principiu a unui separator magnetic cu
masă vibrantă. Neomogenitatea câmpului magnetic în zona de separare este
asigurată de circuitul magnetic 3 şi magneţii permanenţi 4. Amestecul de particule
care urmează a fi separat cade liber din buncărul 2 pe masa vibrantă 1. Particulele
separate magnetic sunt antrenate în afara spaţiului de separare de banda
transportoare 5 şi cad pe masa vibrantă 7, care le dirijează în containerul 8 aferent
acestui produs. Particulele nedesprinse sunt detaşate prin periile 6. Particulele
neferomagnetice cad în containerul 9.
Separatoarele cu magneţi permanenţi au fost dezvoltate după anul 1980,
când performanţele magneţilor permanenţi (inducţie remanentă şi câmp coercitiv
de valori mari) au crescut prin folosirea de noi materiale magnetice. Până la acea
vreme separatoarele magnetice cu electromagneţi erau suverane.
În figura 5 este dat
1 A-A
principiul unui separator tip
IMR (Induced Magnetic Roll) N A
cu electromagneţi. Un N
tambur 1 se află în mişcare
2
de rotaţie între polii N şi S ai S
unui electromagnet A 3
alimentat în curent continuu 4
(înfăşurarea nu este 5
figurată). Forma polilor 6
magnetici este adecvată
profilului tamburului şi al
Fig. 5 Separator magnetic tip IMR cu electromagnet
spaţiului de separare.
Tamburul este realizat din inele 2 din material feromagnetic moale alternate
cu inele 3 din material neferomagnetic. Câmpul magnetic magnetizează inelele
feromagnetice în spaţiul dintre tălpile polare. La aceste inele aderă particulele
magnetice 4, care vor fi transportate în spaţiul dintre tălpile polare unde îşi pierd
magnetizarea şi se desprind uşor. Traseul particulelor nemagnetice 6 nu este
 Tehnologii electrice speciale

influenţat de câmpul magnetic. Prin alternarea inelelor, se realizează un gradient

important al câmpului magnetic, rezultând în final separarea materialelor magnetice
4, nemagnetice 5 şi intermediare 6.
Pentru separarea particulelor foarte fine, cu susceptibilitate magnetică
redusă, sunt necesare forţe magnetice foarte mari. Aceste câmpuri pot fi obţinute
numai în câmpuri magnetice foarte intense (peste 2000 kA/m). Realizarea unui
câmp magnetic cu această intensitate este posibilă în prezent prin folosirea
electromagneţilor supraconductori.
5

4
3
1 2

7 8
6

Fig. 6 Separator magnetic cu electromagneţi supraconductori

O construcţie de astfel de separator este dată în figura 6 (separatorul

DESCOS al Firmei KHD Humboldt Wedag). În interiorul unui tambur 5, cu rotaţie
pe lagărele 4, se află o structură fixă formată, în principal, din electromagneţi cu
o
bobine supraconductoare 6, ce formează un arc de 120 . Piesele polare sunt
realizate din niobium-titan.
Supraconductibilitatea bobinelor se asigură cu heliu lichid (la temperatură de
o
-269 C) admis racordurile 1, de unde se distribuie spre toate bobinele magnetice.
Alimentarea cu energie electrică a bobinelor se face prin conductoarele 3.
Diminuarea schimbului termic cu exteriorul se realizează prin capsularea
ansamblului electromagneţilor într-un tanc vidat Se elimină, astfel, schimbul de
căldură prin convecţie (racordul 2 este racord de vidare). Prin dispunerea unui
ecran radiant 7 (cilindru termoizolant, argintat atât pe suprafaţa interioară şi pe cea
exterioară) se diminuează mult schimbul de căldură prin radiaţie.
Inducţia magnetică obţinută în zona de separare se ridică la 3,2 Tesla.
1.3 Separatoare magnetice cu câmp magnetic intens
Separatoarele din această categorie reprezintă o generaţie nouă de
echipamente care permit separarea materialelor slab magnetice cu particule de
dimensiuni coloidale (până la 1 µm) şi cu grad înalt de dispersie.
Sunt utilizate: separatorul cu rotor indus, separatorul Jones, ferofiltrul Franz
sau separatorul cu câmp intens şi gradient înalt de câmp HGMS (High Gradient
Magnetic Separation).
Separatorul HGMS reprezintă tehnologia de vârf în domeniu.
În figura 7 este prezentată, în secţiune, construcţia separatorului magnetic
HGMS. Este folosit un electromagnet tip “oală” (caracterizat prin spaţiu util în
Tehnologii în câmp magnetic

interiorul bobinei 1 şi prin jug feromagnetic 2 în exteriorul bobinei). Bobina

electromagnetului, parcursă de curenţi mari, creează în spaţiul interior un câmp
magnetic intens, chiar de 2 Tesla.
Interiorul electromagnetului constituie 4
zona activă de separare, unde se plasează
matrici de separare 3, din materiale 2
feromagnetice magnetizabile, dar fără
remanenţă. Aceste matrici au formă de site,
spirale sau fire. Liniile de câmp magnetic
sunt dirijate, perpendicular pe matrici, prin
dispunerea a doi poli feromagnetici 4.
Închiderea liniilor de câmp în exterior se face
prin jugul feromagnetic 2.
1
În câmpul magnetic intens, filamentele
matricii se magnetizează şi realizează un 3 5 4
gradient înalt de câmp magnetic Fig. 7 Separatorul magnetic HGMS
( H  8  104 kA/m ).
Amestecul de particule în suspensie în apă este introdus prin unul din
racordurile carcasei neferomagnetice 5. Amestecul trece prin orificiile polului
feromagnetic, iar particulele slab-magnetice sunt captate şi reţinute de filamentele
matricii. Cele nemagnetice se deplasează liber prin separator, fiind evacuate.
Din punct de vedere tehnologic, funcţionarea
unui separator HGMS este discontinuă ciclică, constând 6
în alternarea unor intervale de timp de alimentare cu 8 7
energie electrică a electromagnetului şi de alimentare a
spaţiului util de separare cu amestec (rezultând
3
captarea magnetică a particulelor paramagnetice), cu
intervale de timp cât electromagnetul nu este alimentat 2 1
cu energie electrică, iar spaţiul util este clătit (pentru
evacuarea particulelor paramagnetice din zona de 4
separare).
În figura 8 este prezentat separatorul HGMS 9
inclus în circuitul tehnologic. Notaţiile 1, 2, 3 şi 4 au 10 11
aceeaşi semnificaţie ca în figura 7. Instalaţia poate
servi, de exemplu, la purificarea caolinului la Fig. 8 Separatorul HGMS în
circuitul tehnologic
producerea de porţelan electrotehnic. Este posibilă
reţinerea în matrice a particulelor de dimensiuni mici (5…10 µm), cu susceptibilitate
magnetică mică (oxizi de fier şi de titan). Instalaţia are un program de funcţionare
ciclic, controlat automat.
În secvenţa I, se deschid vanele electromagnetice 6, 7, 9 şi 10. Alimentarea
cu amestec se face prin vana 6, cu apă de spălare - prin vana 7, iar evacuarea
particulelor nemagnetice se face prin vanele 9 şi 10. În această secvenţă, este
alimentată cu tensiune continuă, de la un redresor, înfăşurarea 1 a electro-
magnetului. Particulele slab magnetice sunt reţinute de filamentele matricei 3.
În secvenţa a II-a, se închid vanele 6, 7, 9 şi 10. Se întrerupe alimentarea
înfăşurării electromagnetului, apoi se deschid vanele 8, 9 şi 11. Apa de clătire,
 Tehnologii electrice speciale

admisă prin vana 11, desprinde particulele slab magnetice din reţeaua filamentelor
matricei. Reamintim că filamentele prezintă remanenţă magnetică foarte redusă.
Particulele captate sunt evacuate prin vana
De regulă separatoarele HGMS lucrează într-o baterie de 2 separatoare.
Când un separator lucrează în secvenţa I, celălalt lucrează în secvenţa II, şi invers.
Totuşi, regimul ciclic al separatoarelor HGMS conduce la consumuri energetice
mari (sute de kW) şi la solicitarea electrodinamică a bobinelor.
În cazurile practice în care apar debite mari cu conţinut mediu sau înalt de
particule care trebuie îndepărtate şi în care însuşirile particulelor fac posibilă o
separare eficientă la numai 0,5…1 T, se folosesc eficient separatoare magnetice
HGMS cu funcţionare continuă, de tip carusel – figura 9.
1 2 3 La aceste separatoare, matricea de
separare se găseşte în rame 4 într-un
4 subansamblu sub formă de inel 5, care se
roteşte continuu sau în paşi lenţi în jurul axei
10
sale. De-a lungul circumferinţei se găsesc una
9
5 sau mai multe zone de separare, în regiunea
6 cărora matricea de separaţie este magnetizată
printr-un câmp magnetic extern. Alăturat zonei
de separaţie se află o zonă de spălare, aflată
tot în câmp magnetic şi o zonă de clătire
amplasată în afara câmpului magnetic.
Semnificaţia notaţiilor din figura 9 este 1 -
7 8 racord de alimentare cu material de separat, 2 -
Fig. 9 Separatorul magnetic HGMS racord apă de spălare, 3 – racord evacuare
carusel particule captate, 7 – racord evacuare apă şi
particule nemagnetice, 8 – racord apă de clătire, 6 – jug magnetic, 10 - bobină.
Pe baza separării spaţiale a diferitelor zone (spălare, separare, clătire)
separatoarele HGMS carusel pot funcţiona cu alimentare continuă.