25.

Expresia permitivitatii relative in campuri electrice statice pentru polarizarile de deformare si de

orientare:

,
unde χe este susceptivitatea electrica.

Atat in campuri electrice deformante (fie electronice fie ionice) cat si in cele de orientare, din
expresia campului electric Ē0 = Ē + (1/3ε0) unde P este vectorului de polarizatie electrica si
expresia polarizatiei temporare rezulta expresia:

( )
pentru campul electric deformant electronic (analog celalate, doar ca se schimba indicele e al lui N, α
in i la polarizatie ionica, respectiv o la polarizatia de orientare.

ε0 – permitivitatea vidului (10-9/36π [F/m])

N – numarulde atomi din unitatea de volum
α – polarizabilitate (de tip electronic, ionic sau de orientare)
χe – susceptivitate electrica

26. Dependenta permitivitatii relative a dielectricilor de temepreatura si de frecventa campului

electric.

Influenta intensitatii si a frecventei campului electric: Marind intensitatea campului electric se obtin
valori mai mari ale polarizatiilor si deci ale componentelor permitivitatii. Variatii mai importante ale
permitivitatii au loc pentru materialele feroelectrice sau neomogene unde, se produc fenomene noi,
care modifica structura fizico-chimica a corpului.

Influenta temperaturii: Polarizatia electronica este putin influentata de temperatura (prin modificarea
concentratiei particulelor), variatii mai importante ale permitivitatii obtinandu-se doar cand corpurile
isi schimba starea de agregare. In cazul corpurilor care prezinta doar polarizatie ionica permitivitatea
creste cu temperatura deoarece prin intensificarea agitatiei termice, sunt favorizate deplasarile
ionilor in campul electric.

27. Ce este factorul de pierderi? Expresia pierderilor dielectrice specifice si a puterii active si
reactive absorbite de un condesator.

Daca in interiorul unui dielectric se stabileste un camp electric stationar sau variabil, se produc
dezvoltari de caldura, deci pierderi, prin efect Joule – Lenz, deoarece conductivitatea materialului
este nenula. In campurile electrice variabile, se mai porduc pierderi si datorita faptului ca polarizatia
electrica nu variaza in faza cu intensitatea campului electric. Factorul de pierderi se noteaza cu tgδ si
este curba data de valorile permitivitatii dielectricului aflat intr-un camp electric armonic, variind in
functie de ω.
Pierderile specifice (suma pierderilor prin histerezis si prin conductie electrica) se poate scrie si
astfel:
Puterea activa absorbita de un condensator:
Puterea reactiva:

28. Definitia magnetizatiei si a particulei magnetic polare. Conditia de existenta a particulei

magnetic polare.

Magnetizarea este proprietatea unor materiale care descrie in ce masura sunt afectate de campurile
magnetice si care determina deasemenea campul magnetic pe care acestea il produc. Magnetizarea
este definita ca fiind momentul magnetic pe unitatea de volum:

Unde m – moment magnetic

χm – susceptivitate magnetica
H – campul magnetic

Particule magnetic polare: Moleculele, atomii sau ionii care prezinta momente magnetice spontane,
adica momente nenule chiar si in absenta campurilor magnetice exterioare se numesc magnetic
polare; celalalte se numesc nepolare. Momentul magnetic al unei molecule este egal cu suma
momentelor magnetice orbitale si de spin ale electronilor si a momentului magnetic de spin al
nucleului.
Calitatea unui atom de a fi magnetic polar este determinata de momentele magnetice de spin ale
electronilor din atom. Sunt magnetic polari, adica au moment magnetic spontan, atomii cu
substraturi interioare incomplet ocupate de electroni (sau in care se produc astfel de substraturi
superioare, datorita interactiunilor atomilor cu alti atomi sau cu campurile exterioare).

29. Ce este dimagnetismul, paramagnetismul, fero-, feri- si antiferomagnetismul.

Dimagnetismul este o forma de magnetizare prezenta in toate corpurile, inclusiv in cele cu atomi
magnetic polari. Se datoreaza momentului magnetic orbital al electronilor legati. Ponderea in
magnetizatia totala insa este foarte mica. (ex: Cu, Ag, Au, Zn, Pb)

Paramagnetismul. Se regaseste in corpurile a caror atomi prezinta momente spontane permanente

. In absenta unui camp magnetic exterior, momentele magnetice ale particulelor
constitutive sunt orientate aleator, din cauza agitatiei termice a materialului si corpul este
nemagnetizat. La aparitia unui camp magnetic H, momentele au tendinta de a se orienta dupa
directia locala a campului, iar corpul devine magnetizat. Pentru fiecare atom, momentul se
poate scrie ca suma a momentelor de spin ale electronilor, momentele de spin ale nucleului si
momentul magnetic orbital al electronilor. Susceptivitatea magnetica χm este slaba, ceea ce
determina o magnetizatie deasemenea slaba, insa mai puternica decat magnetizatia diamagnetica.
Materialele paramagnetice sunt neliniare. (ex: Al, Cr, Mn, Na)

Feromagnetismul. Materialele feromagnetice sunt formate din atomi magnetici polari. Caracteristica
M(H) este neliniara si depinde de starile anterioare ale materialului. Materialele feromagnetice
prezinta histerezis magnetic, iar proprietatea lor caracteristica este ca prezinta o magnetizatie
spontana Mr chiar si in absenta campurilor magnetice exterioare. Proprietatea este explicata de
existenta unor regiuni submicronice cu momente magnetice omoparalele, care formeaza materialul
feromagnetic, denumite domenii Weiss. Domeniile magnetice sunt despartite intre ele de zone de
tranzitie, numite pereti Bloch. In absenta campului magnetic, domeniile Weiss sunt orientate aleator
iar corpul nu este magnetizat. (ex: Fe, Co, Ni, Gd)

Feri- si antiferomagnetismul. Corpurile feri si antiferomagnetice sunt formate din atomi polari. Ele
sunt similare corpurilor feromagnetice, si prezinta domenii magnetice (domenii Weiss) si sunt
separate de pereti Bloch. Spre deosebire, insa, de corpurile feromagnetice, orientarile momentelor
magnetice apartinand atomilor diferiti sunt antiparalele.

30. Explicarea formarii domeniilor Weiss, a peretilor Bloch si a deplasarii acestora.

Formarea domeniilor Weiss: Pe suprafata de frontiera a unui corp magnetizat uniform se pot defini
densitati de sarcina magnetica fictiva carora le corespunde producerea in interiorul corpului a unui
camp demagnetizant. Campul demagnetizant este opus magnetizatiei din interior, iar acesta
defavorizeaza stabilirea starii de echilibru termodinamic. Divizarea corpului in domenii Weiss
micsoreaza energia proprie si reduce astfel campul demagnetizant. Acest lucru se intampla pana
cand suma energiei proprii, energiei de schimb si a energiei de magnetostrictiune este minima. In
corpurile reale, forma si dimensiunile domeniilor, precum si orientarile lor depind de defectele
retelei cristaline precum si de impuritati si tensiuni mecanice.

Trecerea brusca de la o orientare a magnetizatiei la alta este energetic defavorabila deoarece duce la
marirea energiei de schimb. Din aceasta cauza la frontiera dintre domenii se formeaza un strat foarte
subtire, denumit perete Bloch, in care momentele ale atomilor sufera rotatii treptate succesive.

Daca avem doua domenii magnetice M1 respectiv M2, orientate diferit, la aparitia unui camp
magnetic paralel cu domeniul M1, peretele Bloch dintre cele doua domenii se deplaseaza astfel incat
domeniul M1 se largeste in detrimentul domeniului M 2. In consecinta corpul se magnetizeaza, nu
prin rotatia momentelor magnetice ale domeniilor ci prin deplasarea peretiilor Bloch, care este
influentata de structura materialului si de prezenta defectelor.
La stabilirea unui camp magnetic, peretele Bloch se deplaseaza din dreptul unui minim al energiei
corespunzator echilibrului termodinamic din starea cu , in puncte vecine, escaladand valori
ridicate de energie potentiala pana la ajungerea intr-un alt punct de minim. La anularea campului
magnetic, peretele tinde sa revina in pozitia initiala.

31. Forma curbei de magnetizare

Se considera un cristal unidimensionat, nemagnetizat, format din particule magnetic polare caruia i
se aplica un camp magnetic de directie constanta care creste pana la o anumita valoare, apoi
descreste. Curba de magnetizare arata ca in figura.

32. Expresiile susceptivitatii magnetice pentru diferite clase de corpuri.

Diamagetice: (valori intre 10-5 si 10-6) [ ]

Paramagnetice: (valori intre 10-3 si 10-4)

Feromagnetice: , , , unde μ0 – permeabilitatea magnetica a vidului,

K- constanta Boltzmann, mp – momentul magnetic atomic

Feri-, antiferomagnetice: (valori intre 10-2 si 10-3)

33. Expresia pierderilor magnetice.

Pierderile totale magnetice reprezinta insumarea pierderilor prin histerezis si a pierderilor prin
curenti turbionari si au urmatoarea expresie:

34. Definitia materialelor compozite si a nanomaterialelor.

Materialele compozite, sunt materiale ingineresti facute din doua sau mai multe materiale
constituente de baza, cu proprietati fizice si chimice diferite, care raman separate si distincte la un
nivel macroscopic. (Ex: Fibra de sticla, fibra de carbon, bitum, ciment, rasina polimerica, poliamida,
poliester, polipropietilena).

Nanomaterialele sunt materialele folosite in nanotehnologie, a caror proprietati sunt vast modificate
datorita reducerii la o scara foarte mica a particulelor constituente. De exemplu cuprul devine
transparent, platina devine catalizator din material inert, siliciul devine din izolator conductor.