Curs 1

CAPITOLUL 1
STRUCTURA MATERIALELOR
Proprietile materialelor utilizate in aplicatii sunt determinate de structura si
compoziia lor intern. Substanele sunt alctuite din atomi, care conin un nucleu format din
protoni si neutron si dintr-un invelis electronic.
Electronii au energii discrete in interiorul atomului si sunt plasai pe orbite discrete.
Nivelul energetic pe care se poate afla un electron este determinat de 4 numere cuantice:
- numr cunatic principal, n =1, 2, 3, corespunztor pturilor electronice;
- numrul cuantic orbital, l, care caracterizeaz momentul cinetic al electronului
aflat in miscare de rotaie pe orbit, el poate lua valorile l=0,1,2, si n-1 sau literele s,p,d,f
- numrul cuantic magnetic ml = 0,

1,

2,

3, ... ,

l care indic

orientarea in spaiu a momentului magnetic

- numrul cunatic de spin cu dou valori posibile

1/2, corespunztor sensului

de rotaie proprie a electronului.

Valena unei substane este o proprietate important determinat de numrul de
electroni care se gsesc pe nivelele periferice s si p. Ea caracterizeaz capacitatea unui atom
de a intra in combinaie cu alte elemente (atomi), in scopul formrii unei combinaii stabile de
electroni pe aceste ultime straturi (2 electroni pentru prima perioad care cuprinde He in
grupa a-8-a si 8 electroni pentru celelalte perioade). Valena elementelor chimice poate avea
valori diferite si in funcie de condiiile de desfsurare a reaciei chimice. De exemplu,
fosforul are valena 5 cand se combin cu oxigenul sau 3 cand se combin cu hidrogenul.
Stabilitatea atomic. Dac un atom are valena nul, nu exist electroni care s intre in
reacie si acesta este inert sau stabil. Astfel sunt gazele inerte He, Ne, Pr, Kr, Xe, toate din
grupa a-8-a.

1.1 Strile structurale ale substanei

In natur substanele se gsesc in 3 stri de agregare.

Starea gazoas este starea in care atomii (grupai eventual in molecule) se afl la
distane mari, nu manifest fore de atrace (coeziune) intre ei, ocup tot spaiul disponibil si
au densitate mic. Atomii se afl intr-o permanent agitaie termic si exercit presiune
asupra pereilor incintei in care se afl. Un caz particular al strii gazoase este plasma format
din ionizarea gazelor, fie ca urmare a inclzirii la temperaturi foarte mari, fie prin ionizare in
urma bombardrii cu radiaii nucleare. Plasma are proprieti conductive electrice si se
comport diamagnetic.
Starea lichid este starea in care forele intermoleculare sunt suficient de puternice
pentru a menine ineracia dintre atomi (volumul substanei), dar insuficiente de a pstra si
forma proprie.
Starea solid este starea in care interaciile dintre atomi sau molecule sunt foarte
puternice, atomii avand poziii fixe, iar substaa este rigid. Strile de agregare se formeaz si
se mein in anumite condiii de temperatur si presiune si se pot schimba la schimbarea
acestor condiii.

1.2. Structura materialelor solide

Corpurile solide pot fi rigide, elastice sau plastice in funcie de forele de legtur dintre
atomi. Aceste fore determin o anumit ordine in asezarea atomilor (sau moleculelor) in
corpul solid.
Starea cristalin reprezint o asezare periodic in spaiu a atomilor, fie c sunt
identici (de exemplu la Fe), fie c sunt diferii (ca la NaCl). Corpurile cu structur cristalin
pot fi :
- monocristaline asezare perfect ordonat a atomilor in tot volumul materialului
- policristaline in care exist mai multe structuri cristaline diferite separate prin
zone, de obicei, necristaline. Corpurile policristaline au, in general, o comportare izotrop.
Starea monocristalin se datoreaz legturilor din atomi sub aciunea unor fore de
natur electric sau magnetic, de atragere sau de respingere. Aceste legturi pot fi:
- legturi tari: ionice, covalente, metalice;
- legturi slabe: moleculare, de hidrogen, Van der Waals.
O legtur ionic tipic este la clorura de sodiu (NaCl). In reeaua cristalin a NaCl,
atomii de Cl alterneaz cu cei de Na. Deoarece Na are valena +1, cedeaz un electron si

devine ion Na +, iar clorul are valena -1 si accept un electron, devenind Cl -. Astfel intre cei
doi ioni apar fore de atracie electrostatic.
O legtur covalent tipic este la siliciu (Si) sau carbon (C) care au cate 4 electroni
pe ultimul strat. Cate 2 atomi vecini isi pun in comun cei 4 electroni formand un octet, care
graviteaz in jurul celor 2 atomi pe care ii ine legai.
Legtura metalic apare exclusiv in metale unde elecronii de valen sunt liberi,
aparin intregului cristal si au rol de ciment comun de coeziune. Existena electronilor liberi
explic conductivitatea electric ridicat a metalelor. Pe de alt parte, existena atomilor
ionizai pozitiv intre care apar fore de respingere electrostatic, explic proprietile de
plasticitate, maleablitate si ductubilitate ale metalelor. Metalele sunt opace, deoarece
electronii liberi pot absorbi usor radiaia electromagnetic ( inclusiv optic).
Starea necristalin prezint o dispunere neordonat a atomilor si are proprieti
fizice caracteristice, de exemplu:
- trecerea de la starea solid la cea lichid se face treptat, prin inmuiere (nu au punct
precis de topire);
- volumul unei substane necristaline este mai mare datorit dezordinii interioare.
Cand dezordinea este total, vorbim de starea amorf . In aceast stare substanele
sunt izotrope. Starea de izotropie caracterizeaz materialele din punct de vedere al
omogernitii lor. Un material este izotrop dac proprietile sale fizice si caracteristicile de
material nu depind de direcia in care sunt evaluate in masa de material.
Starea mezomorf (cristal lichid) este o stare intermediar intre starea solid si
starea lichid pe care o prezint unele substane organice, cand se gsesc intr-o anumit plaj
termic. Moleculele acestor substane au o form alungit si ele pot fi:
- aliniate paralel in intreaga mas cristale lichide nematice;
- aliniate in straturi (cristale lichide colesterice sau smectice). Structura acestor
materiale este puternic influenat de parametrii externi (temperatur, presiune, camp electric)
si prezint aplicaii utile tehnologia informaiei.

1.3. Electroni n corpul solid

Conform teoriei cuantice, energiile electronilor au valori discrete in interiorul unui atom liber.
In cazul solidelor, datorit distanei interatomice mici si a interaciunii atomice, nivelele
3

energetice degenereaz in benzi energetice permise, separate prin benzi interzise. Din punct
de vedere al proprietilor de conducie, intereseaz ultimile dou benzi permise: banda de
valen si banda de conducie, separate intre ele printr-o band interzis. Gradul de populare
cu electroni a celor dou benzi permise precum simrimea benzii interzise dintre ele, impart
materiale in conductoare, semiconductoare sau izolatoare. Primind energii suplimentare
prin diverse procedee (termic, mecanic, bombardare cu radiaii ionizante, camp electric
intens, etc), electronii pot s-si modifice energia proprie, srind dintr-o band in alta, inclusiv
s prseasc corpul solid. La temperatura obisnuit (300 K), energia termic a electronilor
este Eter = KT = eV (K = 1,38*10-23 J/K este constanta lui Boltzman).

Fig. 1.1 Structuri de benzi energetice la diferite materiale

Concentraiile de electroni liberi la temperatura obisnuit sunt de ordinul:
1028 1029 m-3 la metale ;
1012 1016 m-3 la semiconductoare ;
<108 m-3 la izolatoare.
Distribuia energiei electronilor in interiorul corpului solid este dat de legea FermiDirac. Aceasta spune c probabilitatea ca un electron s aib energia E (in eV) este:
f (E) =

1
E EF
exp(
) +1
kT

(1.1)

unde EF este energia Fermi, k este constanta lui Boltzman si T temperatura absolut.
Energia Fermi, EF, reprezint acel nivel energetic pentru care probabilitatea de a fi
ocupat de un electron este egal cu probabilitatea de a nu fi ocupat si anume 0,5. Din relaia
(10.1) se observ c la T = 0K, probabilitatea ca un electron s aib energia E este nul.
Concentraia de purttori care au energia E este:
n(E) = N(E) f(E)
4

(1.2)

Analizand relaia (1.1) se observ c:

a) la energii mari E+ >> EF astfel c

E+ E F
>> 1 rezult
kT

f ( E+ ) 0

(1.3)

adic este prea puin probabil s existe electroni in aceast energie.

b) la energii mici E- << EF astfel c

E EF
<<1 rezult
kT
f ( E ) 1

(1.4)

adica probabilitatea de ocupare a nivelului energetic este foarte mare.

Fig. 1.2. Distribuia Fermi-Dirac

1.4. Proprietile materialelor

1.4.1. Proprieti electrice ale materialelor
1) O proprietate electric foarte important este conductivitatea electric,
reprezentand capacitatea acestora de a conduce curentul electric. Intr-un material liniar,
omogen si izotrop, conductivitatea electric este o mrime scalar constant:

r
r
J
sau J = E
E

(1.5)

unde J este densitatea de curent [ A/m2], [ 1 m 1 ] este conductivitatea electric si E este

intensitatea campului electric [V/m].

2) Capacitatea de polarizare a materialelor dielectrice este caracterizat de

permitivitatea dielectric. Un material dielectric aflat intr-un camp electric sufer un proces
de polarizare electric:
v
v
P = 0 e E
v
v v
D = 0E + P

(1.6)
(1.7)

vectorul inducie electric fiind determinat de sarcina liber de pe armturi. Introducnd

(1.6) n (1.7) se obine:
v
v
v
D = 0 (1 + ) E = 0 r E

(1.8)

de unde rezult constanta dielectric sau permitivitatea dielectric relativ a materialului:

r = 1+

(1.9)

1.4.2. Proprieti magnetice ale materialelor

Un material magnetic este definit generic ca avand stare de magnetizaie. Aceasta este
o stare a materiei (o proprietate) caracterizat de existena momentului magnetic nenul al
unitii de volum. Aceasta, la randul ei, este suma vectorial a momentelor magnetice
elementare. Momentul magnetic elementar poate fi spontan sau indus de un camp magnetic
extern. Proprietile magnetice ale unui material sunt deschise in primul rand de
permeabilitatea magnetic, definit ca raportul dintre inducia magnetic B[T] si campul
magnetic H[A/m] care a produs-o:

r
B
= 0 r = r
H

sau

r
r
B = 0 r H

(1.10)

unde 0 = 4 10 7 H / m este permeabilitatea magnetica a vidului.

Starea de magnetizaie M apare in urma aplicrii unui camp magnetic H:
M = H

(1.11)

unde se numete susceptibilitatea magnetic, mrime adimensional.

Relaia dintre inducia magnetic, magnetizare i cmp este:
r
r r
r
B = 0 ( H + M ) = 0 (1 + ) H

(1.12)

Din (1.10) i (1.12) rezult relaia de legtur dinte permeabilitatea magnetic relativ r i
susceptibilitatea magnetic a materialului.

r = 1 +
6

(1.13)

n funcie de susceptibilitatea magnetic, materialele pot fi clasificate astfel:

- diamagnetice, < 0 i de ordinul 106;
- paramagnetice, > 0 i de ordinul 103 104;
- feromagnetice, >> 0 (sute, mii).
Materialele feromagnetice sunt neliniare din punct de vedere al dependenei induciei
magnetice (magnetizaia) de intensitatea cmpului magnetic. Ele au aa-numitul ciclu de
histerezis, prezentnd o inducie remanent i fenomenul de saturaie la cmpuri magnetice
mari. Ele au multe aplicaii n electronic i electrotehnic. Un material feromagnetic poate
deveni prin nclzire la o temperaturm numit temperatura Curie material paromagnetic,
adic i pierde capacitatea de magnetizare puternic. Pe lng materialele feromagnetice
capabile de magnetizri puternice, mai exist dou tipuri de materiale, deasemenea capabile
de magnetizare puternic: materialele ferimagnetice i materialele antiferomagnetice Ele
sunt diferite prin modul de orientare a magnetizrii pe domenii nvecinate (domenii Weiss) i
prin valoarea momentelor magnetice pe aceste domenii.

1.4.3. Proprietile termice ale materialelor

Conductivitatea termic exprim rata de transfer a cantitii de cldur Q in timpul t
si prin aria A, intre 2 puncte situate la distana x, intre care exist o diferen de temperatur
(T2-T1):

K=

Q
dT
t A
dx

P
dT
A
dx

IQ
dT

dx

(1.14)

In aceasta relatie I Q = P / A , reprezinta fluxul termic, adica puterea transmisa prin

unitatea de suprafata, iar ( dT / dx ) , reprezinta gradientul de temperature.

Cldura specific, cm, a unui material reprezint cantitatea de cldur necesar

unitatii de masa din material pentru a creste sau micsora temperatura cu un grad:
cm =

1 Q
m T

(1.15)

Capacitatea caloric, Cm reprezint cantitatea de cldur necesar unui material

pentru a creste sau micsora temperatura cu un grad sau cldura specific a unei mase m de
material:
Cm =

Q
= mcm
T

(1.16)

In unele materiale solide apar dou efecte importante, cum ar fi:

Efectul Peltier se refer la producerea unei diferene de temperatur in urma trecerii

unui curent electric printr-o jonciune de dou metale.

Efectul Seebeck, opus efectului Peltier, const in producerea unui curent ca urmare a
unei diferene de temperatur. Acest efect nu trebuie confundat cu efectul Joule care const in
producerea de cldur in urma trecerii curentului, ca urmare a rezistenei electrice a
materialului.

1.4.4. Proprieti optice ale materialelor

Radiaia electromagnetic din gama optic (aproximativ 0,01100m), sau in
frecven (10121016) Hz, poate fi privit si analizat si ca und magnetic si ca fascicol de
fotoni (dualismul und-corpuscul). Ca urmare, se poate defini intensitatea radiaiei optice ca
un flux energetic determinat de fotonii care traverseaz unitatea de arie in unitatea de timp:

I=

dE
dP
=
dA dt dA

W
m 2

(1.17)

Se stie ca energia asociat fiecrui foton este:

E = h =

hc

(1.18)

unde: h = 6.63 1034 Js , este constanta lui Planck; c = 3108 m/ s - viteza luminii in vid; ,
frecventa radiatiei; 0 , lungimea de und in vid. Energia fotonului exprimata in eV (electronvolt), utilizand relatia (1.18) se scrie astfel:
E (eV ) =

1.24 10 6
0 [m]

(1.19)

Exemple numerice:
Pentru, 0 = 400nm (UV) , Ef = 3,10 eV;pentru, 0 = 800nm (IR) , Ef = 1,55 eV.
Un flux de fotoni care transport o putere de 1W la 0=650nm necesit un numr de 331017
fotoni/sec.
Materialele pot absorbi, reflecta sau transmite o radiaie optic incident.
Interaciunea dintre campul optic si material se poate exprima cantitativ prin 2 mrimi:
indicele de refracie n si constanta de absorbie k.

Indicele de refractie se defineste astfel:

n=

Viteza in vid
c
=
Viteza in material v

(1.20)

El poate fi estimat prin unghiurile de inciden ( i ) si refracie ( r ), conform legii lui SnellDescartes (legea refractiei):
n0 sin i = n sin r

(1.21)

de unde,
n=

sin i
, daca n0 = 1 (vid)
sin r

(1.22)

Constanta de absorbie (de atenuare) k reprezint rata de scdere a intensitii optice

pe unitatea de lungime:

k=

dI

4 I dz

(1.23)

Este o mrime adimensional, dependent de material si de frecvena campului optic. Pentru

majoritatea materialelor, indicele de refracie este o mrime complex:

n = n ik

(i = 1)

(1.24)

Atenuarea radiaiei care ptrunde in material se poate caracteriza si prin coeficient de

absorbie , care reprezint atenuarea radiaiei pe unitatea de lungime:

1 dI
I dz

(1.25)

(1.26)

=
Din (1.23) si (1.25) rezulta:

k=
de unde,

k =2

k
c

(1.27)

Scderea intensitii radiaiei optice pe msura ptrunderii in material se poate

exprima prin legea atenuarii, astfel:
I ( z ) = I 0 e z

(1.28)

Adancimea de ptrundere a luminii in material se defineste ca acea distan, msurat

de la suprafaa de inciden, z = , la care intensitatea radiaiei optice scade de e ori,
I = I 0 / e . Din (1.28) rezult c:

10

(1.29)