Student - Manolache (Moldovan) Cristina

Anul II - Grupa 4
Sef Catedra - Discipline Farmaceutice
Prof.univ. Dr. Rodica Sirbu

Indrumator
Drd. chimist Apetroaiei Manuela
CONSTANTA
2013
1.Magnetismul electronic
1.1.Susceptibilitatea magnetica

Sarcina si miscarile electronilor in atomi sau in ioni pot determina aparitia a trei categorii de
substante cu proprietati magnetice diferite: diamagnetice, paramagnetice si feromagnetice.
Substantele respinse de un camp magnetic se numesc substante diamagnetice.
Substantele atrase puternic de un camp magnetic,mult mai puternic decat cele
paramagnetice sunt substante feromagnetice.
Proprietatile feromagnetice apar numai pentru anumite substante solide si
cristalizate.Substantele feromagnetice se magnetizeaza de cel putin un milion de ori mai
puternic decat cele paramagnetice si mentin o parte din magnetizare si dupa disparitia
campului magnetic.
Intensitatea fortelor de repulsie sau de atractie a unei substante intr-un camp magnetic se
numeste intensitate de magnetizare si se noteaza cu I.Cu ajutorul unei balante special
construite,se poate determina intensitatea de magnetizare;ea este proportionala cu
intensitatea campului magnetic H si cu o constanta de proportionalitate
vol
numita
susceptibilitate magnetica de volum:
I=
vol
H
vol
= I/H (1.1)
Susceptibilitatea magnetica specifica
sp
este definita prin expresia:

sp
=
vol
/d, d fiind densitatea substantei. Susceptibilitatea magnetica a unui mol de
substanta se numeste susceptibilitate magnetica molara
mol
si este data de produsul

sp
M,unde:Meste masa moleculara a substantei.Rezulta ca susceptibilitatea magnetica
moleculara este determinata de intensitatea de magnetizare, dupa relatia:

mol
=

sp
M (1.2)
unde:
mol
este susceptibilitatea magnetica moleculara;
sp
este susceptibilitatea magnetica
specifica.
Susceptibilitatea magnetica caracterizeaza comportarea substantelor intr-un camp
magnetic.Susceptibilitatea magnetica a substantelor diamagnetice este negativa si este de
ordinul 10
-6
unitati c.g.s. Susceptibilitatea magnetica pentru substantele paramagnetice este
pozitiva si are valori de ordinul 10
-3
10
-4
unitati c.s.g.,iar pentru substantele feromagnetice
este de asemenea pozitiva si ajunge la valori de ordinul 10
6
unitati c.g.s.In anexa 1,tabelul
1,sunt prezentate valorile susceptibilitatii magnetice pentru o serie de elemente chimice.
Metodele de determinare a susceptibilitatii magnetice se bazeaza pe efectele magneto-
mecanice,respectiv pe fortele ce apar intre probe s un magnet ce produce un camp
magnetic exterior probeo.Aceste efecte se masoara cu balanta de susceptibilitate,spre
exemplu balanta Gouy pentru masuratori de susceptibilitate magnetica de volum.
1.2.a Momentul cinetic orbital si momentul magnetic orbital
Pentru interpretarea corecta a proprietatilor diamagnetice si paramagnetice ale substantelor
este necesara prezentarea unor probleme legate de electronul atomilui de
hidrogen.Momentul cinetic orbital L,al electronului in miscare in jurul nucleului,se defineste
prin produsul:
L = r * p (1.3)
unde r este raza vectoriala si p=mv este impulsul.Momentul cinetic orbital este
perpendicular pe planul vectorilor r si p,ca in figura 1.1
=rm
0
v =rm
0
r=m
0
r
2
(1.4)

unde: l=0,1,2,3....(n-1) este numarul cuantic orbital; h=constanta lui Plank (h=6,62*10
-
24
j.s);n=numarul cuantic principal.
Momentul cinetic orbital este o marime cuantificata pentru care valoarea numerica
poate fi calculata cu relatia (1.5).In mecanica cuantica momentul cinetic orbital este
cuantificat nu numai ca numar ci si ca directie,conform ecuatiei(1.6):
(1.5)
L
z
=m
(1.6)
unde: m este numarul magnetic care descrie comportarea atomului intr-un camp magnetic
exterior dispus pe directia axei z.Are valori intregi pozitive sau negative intre +1 si -1;+2...0;in
total(2l+1) valori.
1.2.b Momentul magnetic datorat miscarii orbitale a electronului
Electronul in miscarea sa de rotatie in jurul nucleului poate fi asimilat cu un curent circular cu
intensitatea i ,data de produsul dintre sarcina electronului si frecventa trecerii printr-un punct al
traiectoriei circulare,al carui moment de dipol este:

M
=iA=e
(1.7)
Tinand cont de expresiile momentului cinetic orbital se poate scrie:
Intr-un camp magnetic momentul cinetic L avand o orientare cuantificata,rezulta ca si momentul
magnetic are fata de aceasta directie o orientare cuantificata( fiind in prelungirea momentului
cinetic dar in sens opus).Expresia care cuantifica aceasta marime este:
De exemplu, pentru l=1 intr-o diagrama energetica in absenta campului magnetic exterior
apare un singur nivel energetic(figura 1.2 a), pe cand in prezenta campului magnetic
exterior apar trei nivele energetice (figura 3.2 b).Fenomenul a fost denumit efect Zeeman.
1.4. Momentul cinetic de spin si momentul magnetic de spin
In afara miscarii pe orbita, electronul executa si o miscare de spin(in jurul axei proprii)
posedand un moment cinetic de spin corespunzator.Ulterior s-a constatat ca aceasta
ipoteza reprezinta doar un support intuitive, deoarece proprietatile momentului cinetic de
spin sunt proprietati cuantice ce rezulta din calcul.Momentul cinetic de spin este redat prin
relatia(1.14).Momentul cinetic de spin este cuantificat si ca directie.
Deci proiectia momentului cinetic pe o axa are numai anumite valori,determinate cu
relatia:
2. Diamagnetismul
In miscarea sa in jurul axei proprii electronul genereaza un moment magnetic de spin.
Cand un orbital este ocupat de 2 electroni,spinii lor fiind opusi, momentele magnetice rezultate se compenseaza
reciproc.Daca toti orbitalii moleculelor sau ionilor unei substante sunt ocupati cu perechi de electroni cu spin
opus,substanta nu are moment magnetic,este diamagnetica.Diamagnetismul este o proprietate generala a
materiei.
Daca in molecula unei substante toti electronii sunt cuplati doi cate doi, ei raman cuplati si in campul
magnetic.Acesta determina o deformare slaba a orbitelor,care genereaza un slab moment magnetic indus,
proportional cu taria campului.Acest moment magnetic exista atata timp cat substanta este sub influenta campului
si este opus campului care l-a generat.Rezulta si concluzia logica dupa care, substantele diamagnetice sunt
response de campul magnetic sub influenta caruia se gasesc.Proprietati diamagnetice se intalnesc la gaz rar pe
ultimul strat , cum sunt Na
+
, Ca
2+
, Cl
-
, Br
-
, Zn
2+
etc. De asemenea, sunt diamagnetice moleculele si ionii
complecsi care contin un numar par de electroni imperechiati in orbital de legatura, ca de exemplu CH
4
, CH
3
-H
3
,
C
6
H
6
.
Diamagnetismul apare si la substante paramagnetice, dar paramagnetismul este cu mult mai mare decat
diamagnetismul si de sens opus,incat susceptibilitatea magnetica globala este paramagnetica.
Diamagnetismul nu este influentat de temperatura, in timp ce paramagnetismul scade cu ridicarea
temperaturii.Proprietatea diamagnetica a unei molecule poate fi estimate cu ajutorul unor tabele ce dau contributia
diamagnetica a diferitilor atomi dintr-o molecula(constante Pascal).
3.Paramagnetismul
Substantele paramagnetice sunt atrase de un camp magnetic,ele au un moment magnetic permanent,generat de
existent electronilor neimperechiati.Campul magnetic exterior va determina orientarea momentului magnetic al
substantei considerate sic a urmare aceasta va fi atrasa de liniile de forta ale campului.
4.Feromagnetismul
Feromagnetismul apare la acele substante care sunt atrase de un camp magnetic cu o intensitate mult mai
mare decat substantele paramagnetice.Dintre substantele feromagnetice cea mai cunoscuta este
fierul.Proprietatile feromagnetice se intalnesc si la cobalt, la nichel, la unele lantanide (gadolinium, ceriu,
samariu), precum si la unele aliaje.Se cunosc aliaje rezultate din Co, Cu, Fe, Al, Ni, Sn, Ce, care sunt mai
feromagnetice decat fierul.
Intr-un camp magnetic exterior slab, aceste substante au o polarizatie magnetica puternica, care se mentine
si dupa disparitia campului magnetic; astfel de substante sunt magneti permanenti si poarta numele de
substante feromagnetice.
Feromagnetismul este generat de momentele magnetice de spin ale electronilor necuplati din atomi si
apare ca o proprietate a retelelor cristaline in care atomii sunt uniti prin legaturi metalice.Pentru atomii vecini
din retea, aceste momente sunt orientate paralel.Aceasta orientare este mai stabila decat o orientare
antiparalela a electronilor, dupa principiul lui Pauli.La substantele feromagnetice se gaseste orientare paralela
pentru momentele electronilor unei benzi de conductie intregi.Mai mult inca, se considera orientare paralela
pe portiuni relativ mari ale cristalului, numite domenii Weiss ( avand dimensiuni de ordinul 10
-8
cm).In lipsa
unui camp magnetic, domeniile Weiss sunt orientate intamplator, dar intr-un camp magnetic, deci prin
magnetizare, toate domeniile Weiss se orienteaza paralel; magnetii permanenti retin aceasta orientare si
dupa indepartarea campului magnetic. Susceptibilitatea substantelor feromagnetice nu este o constanta, ci
depinde de intensitatea campului aplicat si scade cu temperatura ca si susceptibilitatea substantelor
paramagnetice. Din acest punct de vedere, exista o deosebire: in timp ce la substantele paramagnetice
susceptibilitatea scade fara intrerupere, cand temperatura creste, la substantele feromagnetice apare o
discontinuitate. Temperatura la care apare aceasta discontinuitate se numeste punct Curie. La punctul Curie
se observa o discontinuitate si a capacitatii calorice, care devine deosebit de mare. Punctul Curie apare la o
temperatura ridicata; deasupra acestui punct substantele feromagnetice devin paramagnetice, iar daca se
racesc sub punctul Curie, le reapar proprietatile feromagnetice.
Unele substante feromagnetice, introduse intr-un camp magnetic sub punctul Curie, raman magnetizate si
dupa disparitia campului, adica devin magneti permanenti. Daca magnetii permanenti se incalzesc peste
punctul Curie pierd proprietatile magnetice, dar dupa racire se pot magnetiza din nou prin introducerea intr-un
camp magnetic.
5. Metamagnetism
Metamagnetismul este o forma specifica de magnetism, prezentata de unele substante (de exemplu,
elementele din familia pamanturilor rare) care se manifesta in intervale limitate de temperatura,
aparand adesea ca stadiu intermediar, intre feromagnetism si paramagnetism.
6. Aplicatii ale masuratorilor de susceptibilitate magnetica
Masuratorile de susceptibilitate magnetica au multiple aplicatii in domeniul chimiei si in particular in cel
al controlului farmaceutic precum si in domeniul medical.Se pot astfel enumera cele mai semnificative
aplicatii.
Susceptibilitatea magnetica constituie un criteriu de apreciere al aromaticitatii substantelor
organice. Astfel pentru substantele diamagnetice susceptibilitatea este o marime aditiv constituitiva,
permitand aprecieri pentru aromaticitatea substantelor din diferentele dintre valorile susceptibilitatii
magnetice determinata experimental fata de ele calculate ( cu ajutorul constantelor Pascal si a altor
incremente corespunzatoare).
Susceptibilitatea magnetica permite determinarea gradului de disociere a unor substante in
radicali liberi. In domeniul medical, prin masuratori de susceptibilitate magnetica se determina raportul
dintre oxihemoglobina ( complex organic cu rol fiziologic care este diamagnetica) si hemoglobina (
care este paramagnetica ). Se apreciaza astfel diferenta dintre sangele arterial si cel venos prin
cunoasterea proportiei de hemoglobina si oxihemoglobina.
Susceptibilitatea magnetica permite determinarea proportiilor diverselor gaze cu molecule
paramagnetice. Prin masuratori de susceptibilitate paramagnetica se detecteaza proportiile gazelor
paramagnetice din amestecuri de alte gaze industriale, ca de exemplu O
2
, NO, NO
2
, ClO
2
, etc.