ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Unitatea de învăţare nr. 5

ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI
ELECTRIC
Cuprins Pagina

1.1 Aspecte generale privind bazele opticii fiziologice;

1.2 Noţiuni generale pentru iluminatul interior şi exterior;
1.3 Calculul iluminatului interior;
1.4 Calculul iluminatului exterior;
1.5 Tehnici moderne în iluminatul interiror, exterior pentru sistemele navale.

Teste de autoevaluare 5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 5

1
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 5 sunt:

 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

staţiile şi posturile (nodurile) sistemului electroenergetic
 Cunoaşterea aspectelor teoretice şi practice referitoare la
instalaţiile electrice din centralele electrice şi a elementelor ce
le compun.
 Studiu șocului electric la tensiuni de peste 1000 V;
 Calculul curenților de scurtcircuit în circuitelor cu tensiuni mai
mari de 1000 V
 Prezentarea şi alegerea optima a echipamentelor utilizate în
sistemele de înaltă tensiune;
 Studierea interactiunilor dintre echipamente și reţeaua de înaltă
tensiune;

1.1 Aspecte generale privind bazele opticii fiziologice;

1.2 Noţiuni generale pentru iluminatul interior şi exterior;

1.3 Calculul iluminatului interior;

1.4 Calculul iluminatului exterior;

1.5 Tehnici moderne în iluminatul interiror, exterior pentru sistemele

navale.

3.3. Recomandări pentru iluminatul încăperilor

3.3.1. Iluminările

Se recomandă diferite valori ale iluminării în funcţie de specificul muncii.

Valori de iluminare recomandata

Iluminarea, E
Specificu munci Exemplu (lx)
Fara precizie Stocare marfuri 80 ,,, 170
Precizie medie Montaj normal 170 ,,, 350
Precizie buna Citit, desen 350 ,,, 700

2
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
Mare si foarte mare precizie Montaj precizie 700 ,,, 10000

În cadrul limitelor de mai sus, valoarea concretă a iluminării se alege în funcţie de gradul de
reflexie al suprafeţelor, de condiţiile luminatului natural, vârsta persoanelor. Astfel, de exemplu,
nivelul iluminării necesar la 20 de ani este jumătate din cel necesar la 40 de ani, iar iluminarea
necesară la 60 de ani este de cinci ori mai mare ca cea necesară la 40 de ani

3.3.2. Luminanţele

Studii fiziologice au arătat că senzaţia de confort vizual şi optimul condiţiilor de vedere depinde de
uniformitatea luminanţelor în spaţiu. În tabel se prezintă datele unui studiu privind contrastele în partea
centrală a câmpului vizual (15% din întregul câmp) şi din imediata vecinătate.

Influienta asupra ochiului

Sensibilitatea la
Contraste intre suprafete contraste Frecventa clipitului
inexistent (luminante repartizate uniform) 100% 100%
de 5 ori mai deschis decat centrul 44% 111%
de 5 ori mai inchis decat centrul 77% 108%

Ţinând seama de cele de mai sus rezultă următoarele reguli:

a) luminanţele suprafeţelor şi obiectelor de dimensiuni puţin importante ce se găsesc în câmpul
vizual trebuie să fie pe cât posibil de acelaşi ordin de mărime;
b) în zona centrală a câmpului vizual, contrastele între luminanţe nu trebuie să depăşească raportul
1:3;
c) între zona centrală şi zonele periferice, sau în zonele pcriferice ale câmpului vizual, contrastele
nu trebuie să depăşească raportul 1:10;

Raportul admisibil al stralucirilor in campul vizual.

Valorile factorului de reflexie

Suprafata care reflecta ρ

plafon 0,8 ,,, 0,90
3
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

pereti 0,40 ,,, 0,60

mobile 0,25 ,,, 0,45
masini si aparate 0,30 ,,, 0,50
podeaua 0,20 ,,, 0,40

d) la locul de muncă, suprafeţele cele mai deschise la culoare trebuie să se găsească în zona
centrală a câmpului vizual, iar suprafeţele cele mai întunecoase, în partea periferică;
e) contrastele sunt mai supărătoare când se găsesc în zonele laterale sau în zona interioară a
câmpului vizual, decât atunci când se află în zona superioară a acestuia. Regulile de mai sus sunt
prezentate sintetic.
Valorile factorului de reflexie permit îndeplinirea condiţiilor de mai sus. Reguli asemănătoare
trebuie respectate cu privire la uniformitatea în timp a luminanţelor.

3.3.3. Corpurile de iluminat

În legatură cu corpurile de iluminat trebuie respectate următoarele reguli:

a) nici un corp de iluminat nu trebuie să se găsească în câmpul vizual al unei persoane în lucru;
b) nu trebuie utilizat niciodată un corp de iluminat fără abajur într-o încăpere de lucru;
c) corpurile de iluminat trebuie să aibă ecranele astfel, încât luminanţele pe care le produc pe
instalaţii să fie mai mici ca 0,3 sb pentru iluminatul general şi mai mici ca 0,2 sb pentru iluminatul
unui loc de muncă;
d) unghiul format de direcţia presupusă orizontală a privirii şi dreapta care uneşte ochiul cu sursa de
lumină trebuie să fie mai mare de 30°;
e) ecranele corpurilor de iluminat trebuie să asigure un unghi de protecţie de cel puţin 30°; lămpile
fluorescente se instalează perpendicular pe direcţia privirii;
f) corpurile de iluminat trebuie plasate astfel, încât să evite orbirea prin reflexie; trebuie evitată
utilizarea culorilor sau materialelor cu factor de reflexie regulată ridicat.

3.3.4. Sisteme de iluminare

Sistemele de iluminare a locurilor de muncă sunt: iluminatul general, iluminatul local şi

iluminatul combinat.
Iluminatul general se recomandă când se urmareşte obţinerea unei iluminări uniforme pe întreaga
suprafaţă de lucru. (De exemplu: în săli de montaj şi asamblare, la prelucrarea lemnului, turnătorie,
etc. ...)
Iluminatul local se recomandă în anumite cazuri când sunt necesare niveluri de iluminare ridicate
pentru locuri de muncă restrânse. (De exemplu: scaun stomatologic, prese, ciocane de forjă etc.)
Dezavantajul iluminatului local constă în contraste puternice.
Iluminatul combinat se recomandă ca o solutie intermediară. Se asigură un iluminat uniform
general minimal, iar locul de muncă se luminează cu o sursă locală.
Uniformitatea iluminării într-o încăpere este dată de raportul dintre iluminarea minimă Emin şi cea
maximă Emax, numit coeficient de uniformitate.

E min
ku 
E max

4
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
Iluminarea încăperii este corectă dacă valoarea coeficientului de uniformitate, în zona de activitate,
1 1
este ku > , iar pe suprafaţa de utilizare ku > .
2 3

3.3.5. Amplasarea corpurilor de iluminat

Pentru realizarea unui iluminat uniform ar trebui să se utilizeze cât mai multe corpuri de iluminat cu
o putere cât mai mică. Practic nu se pot folosi prea multe corpuri de iluminat din cauza cheltuielilor de
investiţii prea mari. Se stabileşte distanţa între corpurile de iluminat folosind curbe care indică
uniformitatea iluminării în funcţie de raportul l/h ,

Distanta relativa dintre aparatele de iluminat

Uniformitatea iluminarii in functie de distanta relativa

unde:
l – este distanţa dintre două corpuri de iluminat;
h – înălţimea de suspendare a corpului de iluminat, măsurată deasupra suprafeţei iluminate.
Se constată că raportul optim l/h pentru diferite corpuri de iluminat este de 1,2... 2,3. În acest caz,
valoarea raportului Emin /Emax este maximă.
Repartiţia corpurilor de iluminat se poate face după cum se vede în figura 3.3-3: a) în vârfurile unui
dreptunghi; b) în vârfurile unui romb.

Amplasarea lampilor incandescente.

5
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

În primul caz, se urmăreşte ca distana lA să fie egală cu lB; iar în cazul al doilea, ca lA să fie egală
cu lc.
La determinarea distanţei optime între corpurile de iluminat trebuie avut în vedere ca înălţimea de
suspendare poate varia în limite restrânse iar în unele cazuri este chiar impusă.
În cazul iluminatului cu tuburi fluorescente, pentru obţinerea unei uniformităţi a iluminării, în
plan orizontal atât pe linia lămpilor cât şi în direcţie perpendiculară, se utilizează curbele

 S 
h  Ec  f  2 
2

h 

unde:

Ec este valoarea de calcul a iluminării;

h – înălţimea de suspendare;
S  l A  l B – suprafaţa câmpului cuprins între patru corpuri de iluminat;
lB – distanţa între centrele a două corpuri alăturate din aceeaşi linie;
lA – distanţa între două rânduri (fig. 3.3-5).

Diagrama de calcul a distantei dintre lampile fluorescente

6
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Amplasarea lampilor fluorescente

Calculul se face în felul următor:

a) se calculează pentru condiţiile date produsul h  Ec
2
;
b) din curbe se determină S /h
2
;
c) pentru l A / l B  0 ,85 şi l B  S / lA , se obţine l A  0 , 925 S .

3.4. Calculul iluminatului interior

Indicele încăperii depinde de anumite dimensiuni ale unei încăperi şi de amplasarea lămpilor în
încăpere. Formula de calcul pentru acest indice este:

L1  L 2
i  (3.4-1)
h ( L1  L 2 )

unde semnificaţia dimensiunilor L1 , L2 şi h rezultă din figura 3.4-1.

Prin plan util (de lucru) se inţelege un plan fictiv sau materializat, în care se efectuează normal o
muncă şi pe care este indicată şi măsurată iluminarea. Fără o indicaţie specială, acest plan prin
convenţie este orizontal şi situat la 0,85 m de sol.
Fluxul util este fluxul luminos primit de suprafaţa de utilizare în condiţii obişnuite de exploatare.
Prin iluminare medie se înţelege media iluminărilor produse de instalaţie pe planul de utilizare,
egală cu raportul dintre fluxul util u şi aria A a suprafeţei de utilizare:


E med  u

3.4.1. Iluminarea medie in plan orizontal

Fluxul util la sfirsitul unui ciclu de intrctinere este dat de relafia:

 u   u u 

unde:
 u
este fluxul luminos total emis de toate lămpile instalaţiei;
u – factorul de utilizare reprezentând proporţia din fluxul lămpilor, exploatare ;
7
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

 – care e primită de suprafaţa de utilizare la începutul perioadei de factorul de depreciere.

Distantele caracteristice ale unei incaperi.

În consecinţă iluminarea medie este

 u u 
E med 
A

În această formulă determinarea valorii factorului de utilizare joacă un rol deosebit.

Fluxul luminos emis de lampă este absorbit parţial de corpul de iluminat. Fluxul luminos emis de
corpul de iluminat este radiat parţial în semispaţiul superior şi parţial în semispaţiul inferior adică
deasupra şi dedesubtul unui plan care trece prin centrul lămpii.
Se arată repartiţia fluxului luminos în încăpere: regiunea 1 – direct pe planul util; regiunea 2 – pe
pereţi, sub lampă; regiunea 3 – pe pereţi, deasupra lămpii; regiunea 4 – pe tavan.
Fluxul luminos care cade direct pe planul util contribuie cel mai mult la valoarea iluminării.
Fluxul luminos care cade pe tavan şi pereţi ajunge în parte pe planul util după ce a suferit una sau
mai multe reflexii.
Valoarea factorului de utilizare depinde de următoarele elemente:
a) randamentul corpului de iluminat;
b) repartiţia fluxului luminos al corpului de iluminat;
c) factorii de reflexie ai tavanului, pereţilor şi planului de utilizare;
d) indicele încăperii.
Determinarea acestei valori se face în modul arătat mai jos. Se presupune cunoscută în prealabil
curba fotometrică a corpului de iluminat.
Pe bază experimentală se determină factorii de utilizare elementari corespunzători unor corpuri de
iluminat cu repartiţie indirectă, difuză şi directă:

  
uI  uI
;uH  uH
;uD  uD

 cI
 cH
 cD

8
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
unde:
uI este factorul de utilizare corespunzător corpului de iluminat cu repartiţie indirectă;
uH — idem pentru corpul de iluminat cu repartiţie difuză ;
uD — idem pentru corpul de iluminat cu repartiţie directă;
 uI ,  uH ,  uD — fluxurile utile produse de cele trei corpuri de iluminat;

 cI
, cH
, cD
— fluxurile produse de cele trei corpuri de iluminat.
Se subliniază că, spre deosebire de factorul de utilizare al instalaţiei u, factorii de utilizare
elementari reprezintă raportul dintre fluxul util şi fluxul corpului de iluminat, deci nu înglobează şi
randamentul corpului de iluminat.

Repartitia fluxului luminos in incapere

Orice corp de iluminat poate fi considerat ca fiind format din trei corpuri de iluminat fictive aşezate
în centrul corpului de iluminat real.
Deci:

 c   cI   cH   cD

Factorul de utilizare al instalaţiei este deci:

u  uI   uH   uD uI  uH   uD
u    cI cH cD

 l
l  l

unde  l
este fluxul luminos produs de lampa din corpul de iluminat.
În consecinţă, pentru determinarea factorului de utilizare trebuie determinate fluxurile corpurilor
de iluminat fictive şi factorii de utilizare elementari.
Corpul de iluminat cu repartiţie difuză se consideră un cilindru vertical infinit mic având
suprafaţa laterală perfect difuzantă (fig. 3.4-3). Deoarece în direcţia orizontală atât corpul de
iluminat fictiv cu repartiţie directă cât si cel cu repartiţie indirectă au intensitatea luminoasă nulă,
intensitatea luminoasă în această direcţie a corpului de iluminat fictiv cu repartiţie difuză — I H —
este egală cu cea a corpului de iluminat real. Fluxul corpului de iluminat fictiv cu repartiţie difuză
este:

 
 cH  2   I  sin   d   2   I H cos( 90  ) sin   d    I H  10 I H
2

0 0

9
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fluxurile corespunzătoare celorlalte doua corpuri de iluminat fictive rezultă imediat:

 cI
  0 0  5IH ,
c , 90 ... 180

 cD
  0 0  5IH ,
c , 0 ... 90

unde  0
c , 90 ... 180
0 şi  0
c , 0 ... 90
0 reprezintă fluxul luminos emis de corpul de iluminat real în semispaţiul
superior, respectiv inferior.

Descompunerea fotometrica

În legatură cu corpul de iluminat fictiv cu repartiţie directă, mai trebuie precizat dacă este cu
repartiţie largă, mijlocie sau concentrată, în funcţie de fluxul luminos emis într-un con cu unghiul la
vârf 2x40°.
Notând,

 0 0
 0 0  0 , 65 I H
 
c , 0 ... 40
cD 0 ... 40
 ,
 cD
 cD

repartiţia este largă dacă   40 % , repartiţia este mijlocie dacă 40 %    50 % repartiţia este
concentrată dacă   50 % .

Proiectarea sistemelor de iluminat exterior

10
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
1. Metodologia de proiectare

Proiectarea sistemelor de iluminat exterior este similara, din punct de vedere al conceptiei si
metodologiei, cu cea a sistemelor de iluminat interior, tinandu-se seama si in acest caz de aspectele
cantitative si calitative ale mediului luminos confortabil.
Un factor important consta in lipsa incidentei reflectante si inlocuirea sa cu “incinta neagra”,
absorbanta, ceea ce, din punct de vedere al calculului, introduce o simplificare – prin aceea ca nu se calculeaza
componenta reflectata a iluminarii. De asemenea, datorita distantelor (CIL – suprafata) foarte mari in raport cu
dimensiunile CIL, acestea pot fi considerate in toate cazurile punctiforme.
Conceptia sistemelor se realizeaza dupa aceeasi structura ca aceea de la sistemele de iluminat interior,
adaptata la cerintele specifice ale sistemelor de iluminat exterior, cu mentiunea ca de exemplu, in sistemele
rutiere, “functionalitatea” reprezinta “siguranta si fluenta traficului”.
De asemenea, metodologia este similara, mentionand ca la datele de baza pentru circulatia rutiera,
este necesara in general, utilizarea marimii de referinta “luminanta”, exceptand anumite zone din circulatia
rutiera cum ar fi: intersectii cu cai de circulatie sau cai ferate, piete, pasaje, sensuri giratorii nesemnalizate si
cai de circulatie destinate circulatiei pietonale, unde marimea de baza este iluminarea.

Căi de circulaţie rutieră

SIL destinate căilor de circulaţie rutieră se realizează luându-se în consideraţie viteza mare de deplasare a
observatorilor, astfel încât să se asigure o circulaţie fluentă şi sigură.
 Aspecte cantitative
Nivelul de luminanţă
Reprezintă condiţia cantitativă de bază în iluminatul rutier, fiind dependent de viteza de circulaţie şi de
intensitatea traficului rutier.
În publicaţia CIE 115 se recomandă, pentru realizarea unor sisteme de iluminat corespunzătoare
destinate drumurilor, utilizarea a 5 clase ale sistemelor de iluminat, M1…M5.
Atribuirea unei anumite clase a sistemului de iluminat unui tip de cale de circulaţie (drum) se face în
funcţie următorii factori: intensitatea traficului, complexitatea configuraţiei căii, controlul traficului, separarea
anumitor benzi de circulaţie destinate altor categorii de participanţi la trafic.

Clasele sistemelor de iluminat pentru diferite tipuri de cai de

circulatie
Caracteristicile cailor de circulatie Clasa
sistemului de
iluminat
corespnzator

11
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Cai de circulatie destinate traficului cu viteza

mare de deplasare, cu sensuri de circulatie
separate, fara intersectii, si cu controlul
accesului (autostrazi, cai de circulatie expres).
Intensitatea traficului si complexitatea
configuratiei caii rutiere
Ridicate M1
Medii M2
Scazute M3
Cai de circulatie destinate traficului de viteza
mare, cu 2 sensuri de circulatie
Controlul traficului si separarea benzilor de
circulatie:
Scazute M1
Ridicate M2
Cai de circulatie urbane cu trafic inportant, cai
de circulatie radiale
Controlul traficului si separarea benzilor de
circulatie:
Scazute M2
Ridicate M3
Cai de circulatie urbane cu trafic mai putin
important si de acces in zonele rezidentiale
Controlul traficului si separarea benzilor de
circulatie:
Scazute M4
Ridicate M5

- Intensitatea traficului rutier se referă la valoarea numărului de vehicule/h, bandă şi sens care circulă
pe un drum; astfel traficul redus presupune mai puţin de 100 vehicule/h, bandă şi sens, traficul mediu între
100 si 1000 vehicule/h, bandă şi sens şi traficul ridicat peste 1000 de vehicule/h, bandă şi sens.
- Complexitatea configuraţiei drumului se referă la infrastructură, modificări ale traficului şi vecinătăţi;
factorii de care trebuie să se ţină seama sunt: numărul de benzi de circulaţie de pe fiecare sens, panta
drumului, indicatoarele şi panourile de semnalizare rutieră.
- Controlul traficului se referă la existenta indicatoarelor şi a panourilor de semnalizare rutieră şi
existenţa semafoarelor. Acolo unde acestea lipsesc, controlul traficului se apreciază a fi scăzut.
- Separarea anumitor benzi de circulaţie destinate altor categorii de participanţi la trafic se referă la
benzile de circulaţie special destinate unei anumite categorii, cum ar fi: camioane, autobuze, biciclete, pietoni.
Pentru a realiza un ambient luminos, corespunzator, sistemele de iluminat destinate căilor de
circulaţie trebuie să ia în considerare următorii factori:
- nivelul de luminanţă şi uniformitatea distribuţiei luminanţei pe suprafaţa drumului;

12
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
- nivelul de iluminare al vecinătăţilor;
- limitarea orbirii de inconfort şi incapacitate;
- ghidare vizuala.
Primii 3 factori din enumerarea de mai sus pot fi controlaţi prin valori limită, corespunzătoare claselor
sistemelor de iluminat M1…M5. Aceste valori recomandate de CIE sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul. . – Valorile mărimilor de referinţă

Domeniu de aplicare
Clasa
sistemului căi de căi de
de circulaţie circulaţie cu
iluminat toate căile de circulaţie fără trotuare
intersecţii neiluminate

Lm[cd/m2] U0 Tl[%] U1 val. SR

val. val minimă val.
admisă val.minimă maximă minimă
M1 2,0 0,4 10 0,7 0,5
M2 1,5 0,4 10 0,7 0,5
M3 1,0 0,4 10 0,5 0,5
M4 0,75 0,4 10
M5 0,5 0,4 10

Nivelul de iluminare
Pentru anumite zone destinate circulaţiei rutiere cum ar fi: intersecţii cu alte căi de circulaţie sau căi
ferate, pieţe, pasaje, sensuri giratorii nesemnalizate şi zone destinate circulaţiei pietonale, unde viteza de
deplasare a observatorului este relativ mică în comparaţie cu cea din circulaţia rutieră, mărimea care stă la
baza calcului sistemelor de iluminat este iluminarea [2].
Zone periculoase
Sunt zonele în care traficul rutier este îngreunat de prezenţa unui număr mare de autovehicule,
pietoni, ciclişti şi alţi participanţi la trafic sau zone în care căile de circulaţie se îngustează datorită reducerii
numărului de benzi de circulaţie. În aceste zone, probabilitatea coliziunilor între autovehicule sau între acestea
şi ceilalţi participanţi la trafic este mare [2,3].
În funcţie de tipul zonei periculoase CIE recomandă 6 clase ale sistemelor de iluminat C0…C5
Tabelul. . – Clasele sistemelor de iluminat pentru diferite tipuri de zone [1].

13
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Tipul zonei periculoase Clasa sistemului de

iluminat
corespunzator

Intersecţii de 2 sau mai multe căi de

circulaţie rampe, zone în care se face
reducerea numărului de benzi de circulaţie C(i-1)=Mi

Intersecţii cu căi ferate sau cu linii de

tramvai:

-simple Ci=Mi
-complexe C(i-1)=Mi
Sensuri giratorii fără semnalizare rutieră:

- complexe sau mari C1

- de complexitate medie C2
- simple sau mici C3
Zone aglomerate (în care traficul se
desfăşoară greu):
- complexe sau mari - C1
de complexitate medie - C2
simpe sau mici C3

Pentru o zonă periculoasă importantă, clasa sistemului de iluminat C(i-1) este superioara (din punct de
vedere al cerinţelor luminotehnice impuse) clasei sistemului de iluminat al celui mai important drum
intersectat şi căruia îi corespunde clasa sistemului de iluminat Mi. De exemplu, dacă celui mai important drum
din zona periculoasa îi corespunde clasa M4, zonei periculoase îi corespunde clasa C3.
Condiţiile luminotehnice impuse de clasele sistemelor de iluminat C0,…,C5 sunt prezentate în tabelul
următor:

Tabelul. . – Condiţiile luminotehnice impuse de clasele sistemelor de iluminat [1].

14
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
Clasa Em U0(E)
sistemului
de valoare valoare
iluminat admisă[lx] minimă
C0 50,0 0,4
C1 30,0 0,4
C2 20,0 0,4
C3 15,0 0,4
C4 10,0 0,4
C5 7,5 0,4

Zone pentru pietoni sau ciclişti

Sarcinile vizuale ale pietonilor diferă mult de cele ale conducătorilor auto, deoarece viteza de
deplasare este mai mică, timpul de adaptare vizuală este mai mare şi obiectele aflate în apropiere sunt mai
importante decât cele aflate la distanţă.
Realizarea unui ambient luminos corespunzator are ca urmare marirea securităţii zonei şi a
vecinătăţilor acesteia. Acest lucru este posibil prin alegerea unei clase a sistemului de iluminat
corespunzătoare, conform tabelului:

Caracteristicile căilor de circulaţie pentru Clasa sistemului de

pietoni sau ciclişti iluminat
Foarte important P1
Greu de utilizat de pietoni sau ciclişti pe P2
timpul noptii
Moderat utilizate de pietoni sau ciclişti pe P3
timpul nopţii
Rar utilizate de pietoni sau ciclişti pe timpul P4
nopţii în zone rezidenţiale
Rar utilizate de pietoni sau ciclişti pe timpul P5
nopţii în zone rezidenţiale, importante
arhitectural
Foarte rar utilizate de pietoni sau ciclişti pe P6
timpul nopţii în zone rezidenţiale,
importante arhitectural
Unde există numai ghidarea vizuală P7
provenită de la CIL existente
Tabelul. . – Clasele sistemelor de iluminat pentru diferite tipuri de cai de circulaţie destinate pietonilor şi
cicliştilor
Valorile iluminărilor recomandate de Comisia Internaţională de Iluminat pentru clasele P1,…,P7 sunt
date în tabelul următor:

15
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Tabelul. . – Valorile nivelurilor de iluminare pentru clasele sistemului de iluminat (P).

Clasa sistemului de iluminat Em[lx] valoarea admisa Emin[lx] valoare minima

P1 20,0 7,5
P2 10,0 3,0
P3 7,5 1,5
P4 5,0 1,0
P5 3,0 0,6
P6 1,5 0,2
P7 fără valoare impusă fără valoare impusă

 Aspecte calitative

Distribuţia echilibrată a luminanţelor în câmpul visual şi în planul drumului este determinată pentru asigurarea
confortului vizual şi a securităţii circulaţiei. Dezechilibrul de luminanţe generează orbire de inconfort sau de
incapacitate, creând inconfort şi pericol de accidentare. Echilibrul luminanţelor se verifică cantitativ în planul
drumului prin coeficienţii de uniformitate generală (U 0) şi longitudinală (U1), iar în câmpul vizual prin indicii, G,
Tl % şi SR.
Culoarea aparentă a luminii este un factor important în circulaţia rutieră. Lămpile cu vapori de sodiu
sunt cele mai indicate având în vedere sensibilitatea maximă a ochiului la culoarea galbenă.
Astfel se recomandă pentru căile de circulaţie destinate traficului cu viteză mare, lămpile cu vapori de
sodiu de înaltă presiune care oferă un aspect ambiental cald, deosebit de plăcut, şi o redare satisfăcătoare a
culorilor pentru necesităţile curente ale circulaţiei rutiere. Pentru zonele din afara oraşelor, destinate traficului
de viteză mare, pot fi utilizate şi lămpile cu vapori de sodiu de joasă presiune (nefiind necesară redarea
culorilor).
Redarea bună sau foarte buna a culorilor, în cadrul sistemelor de iluminat destinate circulaţiei rutiere,
nu este o condiţie necesară, determinante fiind condiţiile de vizibilitate şi utilizarea eficientă a energiei
electrice.
Realizarea unui ambient orăşenesc estetic şi atractiv se face menţinând aceiaşi culoare pe toată aria
oraşului, de preferinţă culoarea aparentă caldă, obţinută prin utilizarea sursei de lumină cu descărcări în vapori
de sodiu de înaltă presiune.
Soluţii cu amestec de culori (surse diferite) creează distorsiuni cromatice inestetice.
Ghidarea vizuală în circulaţia rutieră este determinantă pentru asigurarea securităţii traficului, având
rolul de a realize recunoaşterea rapidă, din mers a traseului. Se obtine utilizând soluţiile indicate în continuare.

 Aspecte caracteristice

16
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
Sistemele pentru iluminatul rutier sunt de regulă, sisteme uniform distribuite. Clasificarea acestora este redată
in figura:

Fig. 46. – Clasificarea SIL

Amplasarea unilaterală este utilizată în cazul străzilor înguste, cu lăţimea străzii (l) egală cu înălţimea
de montare a CIL (l=h) şi o înălţime de montare maximă de 12 m. În figura de mai jos este reprezentat un SIL cu
amplasare unilaterală a CIL.

Fig. 47. – SIL unilateral: l – lăţimea străzii; h – înălţimea de montare a CIL; d – distanţa dintre două corpuri
consecutive; p – mărimea proiecţiei consolei CIL; s – distanţa de la bordură la proiecţia CIL pe drum
El se caracterizează printr-o distribuţie neuniformă a luminanţelor şi o marcare neuniformă a bordurii
(se vede mai bine bordura opusă CIL).
Amplasarea bilaterală aletrnată se utilizeaza pentru străzi cu lăţimea cuprinsă între 12 şi 16 m şi
lăţimea ≤ 1,5h. Adoptarea unei astfel de soluţii are ca rezultat realizarea unei distribuţii uniforme a
luminanţelor în planul util, o mai bună marcare a bordurii trotuarelor şi semnelor de circulaţie aflate pe părţile
laterale ale arterelor de circulaţie

17
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 48. – SIL bilateral alternat.

Utilizarea sistemelor de iluminat de tip bilateral, faţă în faţă, se recomandă la străzi mai largi de 16 m şi
l≥1,5h, străzi foarte largi cu 2, 3, 4 şi 5 benzi de circulaţie pe sens.
Este soluţia care asigură, în acest caz, odistribuţie uniformă a luminanţelor în planul drumului. Se
realizează, de asemenea, o marcare foarte bună a bordurii trotuarelor.

Fig. 49. – SIL bilateral faţă în faţă

Amplasarea axială se utilizează în cazul în care există cel puţin una din următoarele situaţii:
- străzi înguste unde, datorită clădirilor existente, amplasarea stâlpilor nu se poate face pe părţile
laterale ale căii rutiere (este cazul străzilor din zonele vechi ale oraşelor).
- existenţa unei vegetaţii abundente, motiv pentru care CIL nu se pot amplasa unilateral sau bilateral.

18
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 50. – SIL axial: l – lăţimea drumului; c – distanţa de la stâlp la bordură [].

În primul caz corpurile sunt suspendate pe cabluri fixate pe clădirile aflate în imediata vecinătate a
străzii. Se realizează o uniformitate corespunzătoare a luminanţelor in planul util, datorită componentei
reflectate a iluminării dată de suprafeţele laterale.
În cazul unei vegetaţii abundente, existente pe ambele laturi, amplasarea axială este singura soluţie, cu
dezavantajul ca, în cele mai multe cazuri, amplasarea CIL se face la înălţimi mici, astfel încât acestea se află la
periferia câmpului vizual central al conducătorului auto. De aceea trebuie utilizate CIL cu un unghi de protecţie
mare. În acest caz, fixarea cablurilor pe care sunt suspendate CIL se face pe stâlpi special realizaţi sau utilizaţi
în transportul electric (tramvai şi trolebuz), atunci când aceştia există, şi sunt amplasaţi faţă în faţă. Utilizarea
în comun a acestor stâlpi (pentru transportul electric şi iluminatul rutier) se evită ori de câte ori este posibil,
deoarece CIL sunt supuse, timp îndelungat, la trepidaţii cu efecte negative asupra ansamblului CIL – sursă.
Amplasarea axială oferă un ghidaj vizual foarte bun. Prezenţa arborilor pe marginea străzilor impune alegerea
unor soluţii diferite de cele menţionate. Corpurile de iluminat vor fi astfel amplasate încât arborii din apropiere
să nu producă umbre pe drum. Se recomandă tunderea coroanei copacilor, periodic, pentru a menţine
distribuţia iniţială a fluxului luminos şi menţinerea uniformităţii distribuţiei luminanţelor în planul util.
În funcţie de lăţimea şi profilul autostrăzii, precum şi de intensitatea traficului rutier, se allege şi se
utilizează unul dintre următoarele sisteme de iluminat: central, bilateral, faţă în faţă, sau catenar.
Sistemul central se utilizeaza pentru autostrăzile cu un număr mic de benzi de circulaţie pe sens şi se
realizează prin amplasarea stâlpilor cu două braţe în zona axială de securitate.

19
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 51. SIL pentru autostrăzi (secţiune transversală şi vedere în plan): a – central; b – bilateral faţă în
faţă; c – catenar.

Sistemul bilateral, faţă în faţă se utilizează în cazul autostrăzilor cu trei sau mai multe multe benzi de
circulaţie pe sens, în scopul realizării unei distribuţii uniforme a luminanţelor în planul căii de rulare.
Sistemul catenar se realizează prin suspendarea CIL, pe cablu, între stâlpii de susţinere amplasaţi în
zona centrala. Soluţia este utilizată autostrăzilor mai înguste. SIL catenar prezentat în figura de mai jos (vedere
transversală) asigură o excelentă ghidare vizuală, o excelentă uniformitate şi un nivel scăzut de orbire faţă de
celelalte sisteme. Distanţa dintre stâlpi este de 60…90 m iar distanţa dintre CIL este d = 10…20 m.

Fig. 52. – SIL catenar (vedere)

Zone particulare din circulaţia rutieră

Pe anumite porţiuni ale arterelor de circulaţie este necesară o dispunere a CIL impusă de
caracteristicile acelei porţiuni de arteră, astfel încât SIL să satisfacă necesităţile vizuale ale conducătorului
auto. În această situaţie, în care caracteristicile geometrice ale şoselei se schimbă, se solicită o atenţie mărită
din partea conducătorului auto, în scopul depistării eventualelor obstacole în timp util pentru a le evita.
Cazurile particulare sunt curbele, pantele, intersecţiile (drumuri şi căi ferate), treceri de pietoni, poduri,
parcări.
Zone în curbă ale arterelor de circulaţie

20
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
În zonele de curbură ale şoselelor dispunerea CIL se face astfel încât să fie asigurată, preferenţial
ghidarea vizuală. În cazul în care raza de curbură a drumului este r > 300 m, SIL se realizează tratând această
zonă în curbă ca un aliniament drept.
Pentru zone cu raza de curbură mică r ≤ 300 m, se adoptă soluţia amplasării unilaterale a CIL pe partea
exterioară a curbei, pentru a marca corespunzător zona arterei de circulaţie

Fig. 53. – Ghidajul vizual în curbe.

Amplasarea pe ambele părţi ale drumului creează o imagine suprapusă neclară derutantă pentru
conducătorul auto. Amplasarea pe partea interioară poate conduce la accidente provocate de ieşirea din
arteră, dacă sursele de lumină sunt mascate privirii de obstacole. Observatorul O de la volan nu poate urmări
vizual conturul drumului prin urmărirea surselor de lumină. Se menţionează că acest tip de ghidare vizuală îşi
îndeplineşte rolul şi în timpul zilei.
Amplasarea CIL pe partea interioară a curbei se poate face numai în cazul în care condiţiile existente în
teren permit amplasarea CIL pe partea exterioară a curbei, dar marcarea curbei nu se realizează
corespunzător, existând pericolul ieşirii de pe şosea a autovehicului.
Dacă artera de circulaţie este foarte largă (l >1,5h), atunci se impune utilizarea sistemului bilateral, faţă
în faţă. Utilizarea SIL bilateral, alternat, poate produce confuzii şi poate genera grave accidente de circulaţie.®
În zona de curbură, pentru securitatea circulaţiei este necesară creşterea nivelului luminanţei cu cel
puţin 50 %, ceea ce se realizează prin reducerea distanţei dintre stâlpi, aceasta fiind cuprinsă între 0,5 şi 0,7d
(d fiind distanţa dintre două corpuri consecutive, pe aliniamentul în linie dreaptă), în funcţie de raza de
curbură, astfel încât conducătorul auto să poată vedea simultan cel putin 3 puncte luminoase consecutive.
Montarea CIL pe exteriorul curbei (stânga) atunci când înainte de curbă ele sunt montate pe partea
dreaptă, se face ca în figura de mai jos.

21
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 54. – Amplasarea în curbă a CIL.

Orbirea ce poate fi produsă de CIL echipate cu surse de puteri mari şi care se pot afla în câmpul vizual al
conducătorului auto se evită dacă se aleg CIL cu unghi mare de protecţie şi înclinare redusă faţă de orizontală.
Pentru realizarea unor condiţii de confort vizual corespunzătoare, în cazul arterelor de circulaţie în
pantă, este necesar ca distanţa dintre CIL să scadă progresiv către vârful pantei, proporţional cu unghiul de
înclinare a pantei, pentru a realiza nivelurile de iluminanţă dorite. Pentru reducerea fenomenului de orbire, se
utilizează CIL cu unghi mare de protecţie, iar axul de simetrie al CIL este perpendicular pe suprafaţa şoselei.
Intersecţii
Sunt zone foarte importante ale căilor de circulaţie şi modul de realizare a SIL necesită o atenţie
deosebită din partea proiectantului în ceea ce priveşte nivelul de luminanţa, distribuţia luminanţelor în plan
util, alegerea CIL şi a surselor de lumina, amplasarea stâlpilor.
Atenţionarea conducătorului auto aflat în apropierea unei intersecţii se poate face în mai multe
moduri: prin ridicarea nivelului de luminanţă în intersecţie, cu 50 % peste cel mai mare nivel de luminanţă de
pe arterele care intersectează, prin utilizarea de CIL de tipuri diferite pe fiecare arteră şi prin moduri de
amplasare diferite a CIL pe străzile care se intersectează.
Utilizarea de surse de culoare diferită pe străzile care se intersectează sau la ieşirea de pe autostradă
este un mod folosit uneori pentru orientare. În condiţiile interiorului unui oraş, această soluţie poate avea
două efecte importante: necesitatea adaptării cromatice vizuale (diferă în funcţie de individ) şi degradarea
uniformităţii cromatice a ambientului uman.
Înălţimea de montare, distanţa dintre CIL, puterea şi numărul surselor de lumină se vor determina prin
calcul. Amplasarea stâlpilor se face cât mai aproape de colţurile intersecţiei. În figura de mai jos este
reprezentată intersecţia unei străzi principale cu o stradă secundară; amplasarea stâlpilor s-a făcut la colţurile
intersecţiei, pe strada principală s-au utilizat tipuri de CIL diferite, iar dispunerea CIL s-a făcut diferit pe cele
două străzi care se intersectează, în funcţie şi de lăţimea căilor. În funcţie de tipul străzilor care se
intersectează şi de numărul lor de soluţii corespunzătoare.

22
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
În cazul pieţelor şi al intersecţiilor mari se utilizeaza stâlpi înalţi (20…30m) pe care sunt montate baterii
de CIL astfel încât să se asigure o distribuţie uniformă a luminanţelor în planul şoselei. Atunci când există spaţii
verzi în zona carosabilă, se recomandă amplasarea stâlpilor în spaţiul verde pentru realizarea unei iluminări
mai bune a arterelor de circulaţie şi utilizarea fluxului luminos în totalitate.

Fig. 55. – Intersecţii de străzi:

a – intersecţie simplă, străzi înguste; b – intersecţie simplă, străzi largi; c – intersecţie multiplă; d – ieşire de pe
autostradă.

Intersecţii de drumuri cu calea ferată sau alte linii metalice

SIL destinate intersecţiilor cu calea ferată sau cu alte tipuri de linii metalice au rolul de a asigura
securitatea desfăşurării traficului rutier şi punerea în evidenţă a semnelor de circulaţie care avertizează
apropierea de acestea. Pe o lungime de 33 m de la calea ferată este considerată zona de securitate în care se
amplasează CIL, de o parte şi de alta a liniilor metalice. În funcţie de intensitatea traficului rutier, de lăţimea
străzii şi de numărul de linii de cale ferată se stabileşte solutia luminotehnică corespunzătoare.

23
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 56. SIL pentru intersecţii de drumuri cu linii metalice: a, b – bilateral alternat cu 6 CIL pentru trafic intens; c
– bilateral alternat cu 4 CIL pentru trafic mediu; d – idem, bilateral faţă în faţă; e – bilateral alternat cu 2 CIL
pentru trafic redus.

Treceri de pietoni
Sunt zone ale arterelor de circulaţie unde pericolul de accidentare a pietonilor, în condiţiile lăsării
întunericului, este mare. Se impune adoptarea unor soluţii luminotehnice care să atenţioneze conducătorul
auto asupra prezenţei trecerilor de pietoni, semnalizate prin semne de circulaţie şi marcaje rutiere. Un SIL
destinat trecerilor de pietoni bine realizat trebuie să asigure: nivelul de iluminare mai mare cu 50 % decât pe
restul arterei de circulaţie, amplasarea corectă a CIL faţă de trecerea de pietoni şi sensul de circulaţie, dirijarea
fluxului luminos astfel încât pietonul să fie observat.

Fig. 57. – Amplasarea CIL – zonele trecerilor de pietoni: a – plan; b – vedere nocturnă.

Poduri
În cazul podurilor fără suprastructură peste nivelul căii de circulaţie, se utilizează acelasi tip de SIL cu
cel al arterei de circulaţie în continuarea căreia se afla podul.CIL se monteaza pe stâlpi amplasati dupa una din
regulile prezentate anterior. CIL se mai pot monta în balustradă, mascat privirii. În cazul podurilor cu
suprastructură, se utilizează elemente de construcţie pentru a monta CIL suspendate pe cablu (axial sau
catenar).

24
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
2.4 Calculul sistemelor de iluminat exterior
2.4.1 Elemente de bază pentru calculul iluminatului public

La proiectarea unei instalaţii de iluminat public trebuie avute în vedere considerente luminotehnice,
estetice şi economice.
Din punct de vedere luminotehnic factorii determinanţi sunt nivelul luminanţei şi a luminării pe
suprafaţa considerată, uniformitatea repartiţiei luminanţei şi a iluminării, limitarea efectului de orbire şi
asigurarea unui ghidaj optic pentru circulaţie.
Nivelele de luminanţă şi iluminare sunt stabilite în funcţie de categoria arterei de circulaţie şi
intensitatea şi viteza traficului rutier. Din acest punct de vedere, arterele de circulaţie din localităţile urbane
sunt clasificate, conform Legii 37/15.06.2006 ca în tabelul de mai jos.
Arterele de circulaţie din localităţile urbane se clasifică în artere principale şi secundare.

Tabel. . – Clasificarea arterelor de circulaţie din localităţile urbane în raport cu intensitatea traficului:
Intensitatea traficului

Numarul de vehicule pe
Nr. Crt Categoria arterei de circulaţie denumirea ora
Stradă categoria I Foarte intens Peste 600
1 - magistrală intens 360-600
Stradă categoria II
2 - de legătură Intens 360-600
Stradă de categoria a III-a -
3 colectoare Mediu 160-360
Stradă de categoria a IV-a Redus 30-160
4 -de deservire locală Foarte redus sub 30

Valorile nivelurilor de luminanţă şi iluminare sunt stabilite prin PE 136-80 conform tabelului de mai
sus.
Tabelul. . – Caracteristicile fotometrice normale pentru iluminatul electric al străzilor

Categoria Tipul arterei de Lmed

arterei de circulaţie şi q Emed [lx] K1 K2
circulaţie intensitatea [cd/m2]

25
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

traficului

ρ≤0.20 ρ≥0.20 ρ≤0.20 ρ≥0.20

Străzile din localităţile urbane

I Trafic foarte intens 0,5 0,04 0,087 10 5 0,4 0,2
II Trafic intens 0,25 0,04 0,087 5 3 0,33 0,2
III Trafic mediu 0,12 0,04 0,087 3 1,5 0,33 0,166
IV Trafic redus, foarte
redus 0,08 0,04 0,087 2 1 0,33 0,166
Străzile din localităţile rurale
Principale 0,12 0,04 0,087 3 1,5 0,33 0,166
Secundare 0,08 0,04 0,087 2 1 0,33 0,166

unde:
- Lmed este luminanţa medie a suprafeţei uscate a arterei [cd/m2];
 L med
- q este factorul de luminanţă ( q   );
 E med

- ρ este factorul de reflexie a suprafeţei arterei;

- Emed este iluminarea medie a suprafeţei arterei [lx];
- K1 şi K2 – factori de uniformitate ai iluminării:
E min E min
K1  K 2

E med E max

Pentru factorii de reflexie ρ, în lipsa unor măsurători, se pot lua în calcul următoarele valori:
- asfalt negru ρ=0,05…0,06
- asfalt ρ=0,08…0,15
- bitum ρ=0,10…0,20
- piatra granit ρ=0,20…0,25
- beton ρ=0,20…0,35
Iluminatul trotuarelor se proiectează cu niveluri de iluminare egale cu 50% din nivelul părţii carosabile a străzii
respective.
Iluminatul trecerilor de pietoni se proiectează cu un nivel de iluminare mediu cu 50 % mai ridicat decât
al arterei respective prin dispunerea uneia din sursele luminoase în apropierea trecerii de pietoni sau invers.
Iluminarea spaţiilor de parcare se proiectează la un nivel similar cu cel al străzilor cu trafic redus.

26
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
Pentru realizarea uniformităţii normale şi pentru limitarea fenomelului de orbire este necesar să se
respecte înălţimile minime de montare a lămpilor în funcţie de fluxul lor luminos, conform tabelului de mai jos:

Tabelul. . – Înălţimile minime de montaj a surselor luminoase [m]

Flux luminos al sursei Distribuţia luminoasă a corpului de iluminat
Concentrată Semiconcentrată Larga
Sub 5000 6 6 7,5
5000-10000 6 7,5 9
10000-15000 7,5 9 10,5
Peste 15000 9 10,5 12

2.4.2 Calculul sistemelelor de iluminat rutier

1.Calculul în funcţie de luminanţă

Datorită creşterii circulaţiei stradale (trafic şi viteză), înformaţiile furnizate de distribuţia ilumînării în
planul util sunt nesatisfăcătoare pentru o dimenşionare corectă, deoarece suprafeţele îmbrăcămînţilor
drumurilor nu au o reflexie perfect difuză. Este necesară dimenşionarea în funcţie de lumînanţă, care este o
mărime activă, ochiul percepând cu uşurînţă diferenţele de lumînanţă. Pentru suprafeţele drumurilor sau
străzilor, reflexia de tip imperfect difuză ceea ce face ca în funcţie de poziţia observatorului, valoarea
lumînantelor să fie diferită, chiar dacă ilumînările sunt egale.

Fig. 62. – Reflexia difuză a luminii pe suprafaţa drumului

27
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

De exemplu, în două puncte şimetrice faţă de un CIL şimetric, la ilumînări egale, lumînanţele sunt
diferite în funcţie de poziţia observatorului.
Normele înternaţionale (CIE) conşideră ochiul observatorului la înălţimea de 1,5m de drum pe axul
benzii de circulaţie. Acesta priveste o suprafaţă dîn drum aflată la 60 m de el şi care se întînde pe o lungime de
100 m.

Fig. 63. – Poziţia critică a observatorului O faţă de zona de calcul care influenţează direct privirea
conducătorului auto.

Această suprafaţă se referă la tot drumul (pe ambele sensuri de circulaţie, când între sensuri nu există
obstacole de delimitare sau zone verzi) nu numai la banda de circulaţie pe care se află observatorul. Unghiurile
α sub care se vad de catre observator punctele aflate pe suprafaţa menţionată mai sus variază între 0,5° şi
1,5°. Pentru calcule, se consideră acest unghi constant de valoare α=1°, fiindcaă între cele două limite
luminanţa emisă de drum nu variază sensibil.
În figura de mai jos este prezentat ansamblul corp de iluminat – drum –observatorul şi sunt definite
mărimile necesare calculului (marimi fotometrice, distanţe, înalţimi, unghiuri) luminanţei din punctul P, privită
de observatorul O.

28
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 64. – Intensitatea luminosă Iγ,c şi coordonatele unghiulare faţă de poziţia observatorului aflat la volan şi
centrul P al unei suprafeţe elementare de drum
Între luminanţă şi luminare exista relatia:
L p  qE p

cu q≠ct pentru sprafeţele de difuzie imperfectă şi mixtă.


3
I  c cos
L p  qE PH
 qM f 2
h

Coeficientul de luminanţă, în funcţie de structura acoperământului drumului este:

q  f  ,  ,  
Cum α este considerat constant (α=1°) pentru poziţia critică a observatorului, stabilită anterior
conform prevederilor CIE, rezulta:
q  f  ,  
Daca suprafaţa drumului este perfect difuzantă, atunci

q   ct


În figura de mai jos se poate urmări reprezentarea tridimensională a variaţiei coeficientului de

luminanţă q.

29
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 65. – Reprezentarea spaţială a coeficientului de luminanţă q

Volumul V reprezintă imaginea spaţială a acestei variaţii care constituie caracteristica de reflexie a
suprafetei drumului(locul geometric) al mărimilor q=f(γ,β))
Se defineste coeficientul mediu de luminantă Q0 în unghiul spaţial Ω0 cu relaţia:
 0

 q  ,   d  )
Q0 
0

 0

Integrala se realizează numai în spaţiul corespunzător, uzual determinat în funcţie de înălţimea de

montare a corpului de ilumînat, h.
Se notează expresia:

q  ,   cos   R  ,  
3

în care R(γ,β) este coeficientul de lumînanţă redus.

CIE a adoptat o nouă claşificare a îmbrăcămintelor drumurilor după factorul S1, definit prin relaţia:
R 0 , 2 
S1 
R 0 ,0 

în care:
- R(0,2) reprezintă coeficientul de luminanta redus pentru coordonatele β=0 şi tgγ = 2;
- R(0,0) reprezintă coeficientul de luminantă redus pentru coordonatele β=0 şi tgγ = 0;
Măsurarea directă a coeficienţilor Q0 şi S1 au condus la realizarea aparatelor de masură specializate.
Experienţa practică a arătat că există o variaţie foarte mare între reţeta îmbrăcămintei drumului şi realizarea
sa practică, varietatea granulelor şi a lianţilor provocând variaţia lui q la acelaşi tip de acoperământ.
De asemenea, schimbarea caracteristicilor se manifestă şi în timp, datorită circulaţiei şi factorilor
atmosferici. Astfel, trebuie căutată, practic, o soluţie care sa se înscrie în una din cele 4 clase curente, printr-o
aproximare acceptabilă.

30
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Tabelul. . – Clasificarea R a suprafeţelor drumurilor.

Dificultatea masurării lui q(γ,β) a facut să se renunţe la această mărime, utilizându-se valoarea medie
Q0 care dă o informaţie conşiderată satisfăcătoare pentru distribuţia luminanţelor în planul util. În tabelul de
mai sus sunt date clasificările CIE actuale pentru drumuri, iar în tabelul de mai jos noua variantă simplificată în
curs de adoptare de catre CIE.

Tabelul. . – Clasificarea C a suprafeţelor drumurilor

Având în vedere aceste aspecte calculul luminanţelor se poate realiza dupa schema din figură:

Fig. 66. – Calculul SIL în funcţie de luminanţă

Calculul luminanţei într-un punct al drumului dată de un CIL cu distribuţie simetrică a intensităţii
luminoase şi cu axa optică înclinată faţă de drum
Pentru calculul luminanţei punctuale dată de n CIL în punctul P se utilizează relaţia:
n
r  I  ,c
Lp  M f  2
1 h

în care r=qcos3γ, care este determinat în funcţie de β şi tgγ din codul CIE 30.2/1990, celelalte mărimi având
semnificaţiile cunoscute.

31
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Calculul grafoanalitic al luminanţelor punctuale cu ajutorul curbelor de izoluminanţă relativă

Calculul este posibil numai atunci când se cunosc curbele de izoluminanţă relative ale corpului de
iluminat pentru cele 4 clase de drumuri CIE.
A doua condiţie de aplicabilitate este ca determinările să se facă în cateva puncte fixe pentru sondaj,
fie pentru determinarea lui Lmin sau Lmax. Curbele de izoluminanţă relative sunt date în procente din Lmax
independent de înălţimea de montare a CIL.
Diagramele sunt calculate pentru un observator amplasat într-un plan C0 vertical, coliniar cu axul O
situat la o distanţă egală cu 10h fata de CIL. Pot aparea două situaţii: observatorul coliniar cu axa OO’ a CIL sau
în afara axei OO’.

Fig. 67. – Curbe de izoluminanţă relativă caracteristice unui CIL în care Lmax =100%: a – curba de referinţă; b –
utilizarea pe un fragment de drum.

Curbele de izoluminanta sunt construite în prima ipoteză, iar metoda se poate utiliza direct. Astfel, se
aplică pe planul aflat la scara diagramei, curbele de izoluminanţă desenate pe hartie transparentă, axul
drumului şi axul diagramei fiind paralele, iar punctul central al diagramei se plasează pe poziţia CIL, citind
luminanţa relativă Lr într-un punct P.
Luminanţa absolută în punctul P este:
aL r n  1 Q 0
Lp  M f 2
h

în care:
- a este factorul de amplificare caracteristic al diagramei CIL dat de producător;
- n este numărul de lampi ale CIL;
- φ1 este fluxul unei lămpi [lm]
- Q0 este coeficient de luminanţă mediu al clasei CIE;

32
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
- h este înălţimea de montare a CIL [m];
- Mf este factor de menţinere a sistemului CIL sursa de lumină.
În ipoteza a doua diagrama de izoluminanţă se roteste având un punct fix în poziţia CIL, iar axa sa
longitudinală OO’ trebuie să fie coliniară cu dreapta ce trece prin CIL şi punctul ce marchează poziţia
observatorului. Dacă rotirea β<5°, eroarea este ±10%, relaţia de calcul fiind aceeaşi.
Calculul luminanţei medii
De multe ori, în calculul SIL exterior, este necesar să se cunoască luminanţa medie ce caracterizează
zona de calcul. Aceasta se poate determina prin:
- metoda analitică – ce constă în calculul luminanţelor punctuale pe o retea densă de puncte aflate în zona de
interes. Acest calcul cuprinde un volum imens de muncă, greu de realizat chiar şi cu ajutorul metodelor grafo-
analitice prezentate anterior. De aceea, se recomandă utilizarea calcului automat. Luminanţa medie efectivă se
determină cu relaţia:
n
1
L med . ef

n
 L Pi
i 1

unde LPi este luminanţa punctelor Pi din zona de calcul, iar n, numărul de puncte caracteristice ale reţelei
(centrale unor suprafete dreptunghiulare). SIL este considerat bun dacă luminanţa medie reală este mai mare
sau cel puţin egală cu valoarea admisibilă (Lmed.ad) ce corespunde tipului de drum pentru care se face calculul.
- metoda grafo-analitică – constă în determinarea luminanţei medii cu ajutorul factorului de utilizare ηL pentru
luminanţă şi poate fi utilizată numai în condiţiile în care producătorul de CIL pune la dispoziţia proiectantului
curbele caracteristice ηL pentru tipul de CIL utilizat.

Fig. 68. – Curba ηL pentru calculul luminanţei medii:

A – pentru un observator amplasat în zona trotuarului la o distanţă h de linia CIL; B – pentru un observator
amplasat pe linia CIL; C – pentru un observator amplasat pe drum, la o distanţă de linia CIL.
În acest caz, luminanţa medie este dată de relaţia:
 L n  1Q 0
L med  M f
S

unde :
33
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

- ηL este factorul de utilizare caracteristic CIL (extras din curbele date de producător);
- Mf este factorul de menţinere pentru ansamblul CIL – sursă de lumină;
- Q0 este coeficientul de luminanţă mediu al clasei CIE a drumului;
- Φ1 este fluxul unei lămpi [lm];
- S este aria de drum considerată între două CIL amplasate consecutiv pe aliniament.

2.Calculul în funcţie de iluminare

Se aplică pentru ariile utilitare, parcări, terenuri sportive şi căi de circulaţie, în care vitezele de
deplasare sunt mici, sau alei pentru pietoni.
Pentru acest calcul s-au stabilit metode specifice diferite ca formă, dar nu ca fond, în funcţie de tipul
CIL ales (simetric sau nesimetric) şi în funcţie de modul de orientare a CIL (cu axa optică perpendiculară sau
înclinată faţă de planul drumului)

Fig. 69. – Clasificarea metodelor de calcul a iluminării directe pentru diferite tipuri de CIL şi amplasări faţă de
linia verticală a sursei de lumină.

În general, calculul analitic al iluminărilor punctuale din planul util se realizează cu ajutorul relaţiilor
cunoscute pentru surse punctiforme:
- pentru planul orizontal


3
I  , c cos
E PH  M f 2
h

- pentru planul vertical

34
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

3
I  , c cos d
E PV  M f 2

h h

- pentru un plan oarecare


3
I  , c cos  d 
E PO  M f 2
  cos   sin  
h  h 

unde:
- Iγ,c este intensitatea luminoasă emisă de sursa de lumină şi orientată către punctul în care se calculează
iluminarea;
- γ,c sunt unghiurile care definesc intensitatea luminoasă Iγ,c;
- h este înălţimea de montare a CIL;
- d este distanţa dintre proiecţia sursei de lumină pe planul util şi punctul pentru care se face calculul;
- Mf este factorul de menţinere;
- δ este unghiul format între planul oarecare unde se calculează iluminarea şi planul orizontal.
Metoda de calcul analtic a iluminărilor punctuale este laborioasă şi necesită un volum foarte mare de muncă.
Cu ajutorul programelor special realizate pentru calculul punctual al iluminării, calculul devine precis şi rapid.
Pentru calculul iluminărilor punctuale se pot utiliza şi metode grafo-analitice:
- pentru CIL simetrice, folosind graficul iluminării în funcţie de distanţă, E=f(a);
- pentru CIL nesimetrice, folosind curbe izolux relative (similara cu metoda curbelor de izoluminanţă relative),
acestea cand sunt cunoscute.
Este de menţionat că metodele grafo-analitice au fost, practic abandonate, fiind înlocuite cu programe
de calcul automat specializate.
În majoritatea SIL exterior, CIL sau proiectoarele sunt înclinate faţă de verticala locului, astfel încât
între aceasta şi axul optic există un unghi ρ ≠ 0. Desigur că relaţiile de calcul sunt cele cunoscute, fiind necesare
precizări privind geometria spaţială pentru determinarea coordonatelor de poziţie şi a unghiurilor de referintă.
Fie CIL nesimetric (proiector) din figura de mai jos, înclinat cu axa optică O’O’’ faţă de verticala OZ cu
unghiul ρ. Se consideră un sistem de axe tridimensionale faţă de care se vor fixa coordonatele sursei.

35
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Fig. 70. – Parametrii geometrici pentru un CIL nesimetric/proiector înclinat faţă de axa verticală.

Daca O’P =l, rezultă:

l  Y  Z
2 2 2
X

Y
2 2
OP X
  arcsin  arcsin
O'P l

Se notează cu γl – unghiul corespunzător unei distribuţii longitudinale fata de CIL şi γt – cel corespunzător
direcţiei transversale. Rezultă:
O '' P
 l
 arctg
O 'O ''

OO ' '
 t
 arctg  
OO '

Iluminarea în punctul P(X,Y) se poate exprima cu relaţia de bază:

Fig.71. – Date asupra determinării iluminării directe în plan vertical.

36
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC
I cos 
l t
E H  X ,Y   M f 2
l

Pentru iluminatul în plan vertical se consideră componenta pe planul paralel cu YOZ (normala n x ).

X
E VX  E H  X , Y  
Z

şi componenta pe planul paralel cu XOZ (normala n y ):

Y
E VY  E H  X ,Y  
Z

Cu aceste relaţii se pot determina iluminările punctuale în plan orizontal pentru surse nesimetrice sau
simetrice (cand intensitatea luminoasă va depinde de numai de un singur unghi).
Cum calculele manuale sunt laborioase dată fiind multitudinea de puncte necesare ridicării unei hărţi a
iluminărilor, este indicat calculul automat.

Teste de autoevaluare 5

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 5

37
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
 ILUMINATUL ELECTRIC – PROIECTAREA ILUMINATULUI ELECTRIC

Rezolvare

Concluzii

Bibliografie
 Hortopan, Ghe.– Aparate electrice. Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, S., Panait, C., Dobref, V. – Sisteme de acţionare electrică a
propulsorului naval , Editura A.N.M.B. , Constanţa, 1999;
 Miclescu, Th., Iacobescu, Ghe., Iordănescu, I., ș.a. – Utilizarea energiei
electrice. Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, N., Militaru, P., – Teoria și practica iluminatului electric. Editura
Tehnică, Bucureşti,1970;
 Bianchi, C. , Mira, N., Moroldo, D. – Sisteme de iluminat interior și exterior.
Editura MatrixRom, Bucureşti,2009;
DORDESCU M., Tehnica tensiunilor înalte - note curs pentru studenti, -CD la DIFR.

38
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii