Unitatea de Invatare 2 - UEE

FUNCȚIONAREA ECONOMICĂ ȘI FOLOSIREA EFICIENTĂ A ENERGIEI ELECTRICE
Unitatea de învăţare nr. 2

FUNCȚIONAREA ECONOMICĂ ȘI
FOLOSIREA EFICIENTĂ A ENERGIEI
ELECTRICE
Cuprins Pagina
1.1 Compensarea factorului de putere;

1.2 Măsuri pentru reglajul tensiunii;
1.3 Bilanţul electroenergetic;
1.4 Cerinţele siguranţei alimentării cu energie electrică;
1.5 Indicatori de siguranţă şi calculul lor;
1.6 Determinarea daunelor în cazul întreruperilor accidentale sau
programate.
Teste de autoevaluare 2
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2
1
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:
 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

staţiile şi posturile (nodurile) sistemului electroenergetic
 Cunoaşterea aspectelor teoretice şi practice referitoare la
instalaţiile electrice din centralele electrice şi a elementelor ce
le compun.
 Studiu șocului electric la tensiuni de peste 1000 V;
 Calculul curenților de scurtcircuit în circuitelor cu tensiuni mai
mari de 1000 V
 Prezentarea şi alegerea optima a echipamentelor utilizate în
sistemele de înaltă tensiune;
 Studierea interactiunilor dintre echipamente și reţeaua de înaltă
tensiune;
1.1 Compensarea factorului de putere;
1.2 Măsuri pentru reglajul tensiunii;

1.3 Bilanţul electroenergetic;
1.4 Cerinţele siguranţei alimentării cu energie electrică;
1.5 Indicatori de siguranţă şi calculul lor;
Acesta se definește ca fiind raportul dintre puterea activă și puterea aparentă transferată pe la bornele unui
circuit,conform relației 1.1 care este valabilă numai într-un circuit monofazat și numai într-un regim pur
sinusoidal.
P
k  (1.1)
S
unde P este puterea activă, iar S reprezintă puterea aparentă care este maximul puterii active la tensiune și
curent impuse.
Pentru circuite monofazate în regim nesinusoidal, factorul de putere devine:
P U  I  cos 
k    cos  (1.2)
S U I
2
unde φ este defazajul dintre tensiunea U și curentul I.

La circuitele trifazate în regim sinusoidal simetric, pentru cazul receptorului echilibrat, când defazajele
dintre curent și tensiune, corespunzătoare celor trei faze, sunt aceleași (  1   2   3   ), factorul de putere
este:
P 3U f
I f
cos 
k    cos  (1.3)
S 3U f
I f
Dacă unghiurile de defazaj, corespunzătoare celor trei faze, nu sunt egale se poate defini un factor de
putere mediu, corespunzător unui unghi mediu de defazaj, care însă nu va mai corespunde unui defazaj real
între o tensiune și un curent din circuitul respectiv.
Din măsurătorile făcute la unele unități industriale privind valoarea factorului de putere se constată:
-variații ale valorii acestuia în cadrul a 24 ore sub valoarea neutrală în zilele de lucru și peste, în zilele
de sărbătoare. (figura 1.1)
-valoarea medie anuală a factorului de putere este încă mică, sub cel neutral la unele unități.
Figura 1.1 Factorul de putere mediu orar al unei unități din construcția de maşini.
1.1 Circulația de putere reactivă. Cauze
În instalațiile electrice de tensiune alternativă caracterizate, din punct de vedere electric, printr-o
schemă cu elemente active (rezistoare) şi elemente reactive (bobine, condensatoare), în lipsa elementelor
neliniare, există un transfer de putere activă de la sursă spre receptor, în corelare cu cerințele consumatorilor,
precum şi un transfer de putere reactivă Q. Dacă receptoarele din instalația de utilizare au un caracter
inductiv, curba curentului electric este defazată în urma curbei tensiunii(figura 1.2), iar receptoarele sunt
considerate ca fiind consumatoare de putere reactivă şi, în mod convențional, puterea reactivă este
considerată pozitivă (Q>0). În cazul în care curba curentului de sarcină este defazată înaintea curbei tensiunii,
3
receptoarele respective sunt considerate, în mod convențional, ca surse de putere reactivă, iar puterea
reactivă se consideră negativă (Q<0).
Circulația puterii reactive este determinată de receptoarele care consumă puterea reactivă necesară
producerii câmpurilor magnetice (motoare asincrone, maşini sincrone subexcitate, transformatoare, cuptoare
cu inducție, cuptoare cu arc, lămpi cu descărcări în gaze şi vapori metalici, linii electrice aeriene funcționând în
sarcină şi având un caracter inductiv) și de elemente care produc putere reactivă (maşini asincrone
supraexcitate, condensatoare statice, linii electrice aeriene de înaltă tensiune sau linii electrice în cablu
funcționând cu sarcină redusă şi având un caracter capacitiv).
Orientativ, se precizează că, de exemplu, puterea reactivă absorbită de o întreprindere industrială se
datorează în proporție de circa 70% motoarelor asincrone, 20% transformatoarelor şi restul de 10% liniilor
electrice aeriene şi altor receptoare (lămpi cu decărcări în gaze şi vapori metalici, bobine de reactanță, aparate
de inducție etc).
Motoarele asincrone reprezintă cele mai importante consumatoare de putere reactivă. Curentul de
magnetizare şi puterea reactivă absorbită de acestea sunt, procentual, mai mari la motoarele asincrone decât
la transformatoare. Explicația constă în aceea că la puteri egale, volumul circuitului feromagnetic este mai
mare în cazul motoarelor decât la transformatoare. Pe de altă parte, în cazul motoarelor o importanță foarte
mare o are volumul întrefierului, care în cazul transformatoarelor este practic nul. Puterea reactivă absorbită
de receptoarele inductive în sarcină, depinde şi de căderea de tensiune pe reactanțele lor de dispersie. Sub
acest aspect, la transformatoare coeficientul de scăpări este mai mic, datorită faptului că înfăşurările primară
şi secundară sunt montate pe aceeaşi coloană a circuitului magnetic fără întrefier.
În practică, funcționarea motoarelor asincrone cu un coeficient de încărcare β având valori reduse
datorită exploatării tehnologice necorespunzătoare a acționării respective, determină scăderea factorului de
putere sub valoarea nominală.
Puterea reactivă absorbită de motorul asincron la o sarcină oarecare se exprimă prin relația 1.4 :
Q  Q 0  Q d  Q n [   (1   )  ]  Q 0  ( Q n  Q 0 ) 
2 2
(1.4)
în care Q n este puterea reactivă absorbită la sarcina nominală (β=1), α= Q 0 / Q n reprezintă valoarea relativă a
puterii reactive la funcționarea în gol, față de funcționarea nominală , β= P / Pn este factorul de încărcare al
motorului, Q n reprezintă puterea reactivă de dispersie, Q 0 este puterea reactivă la funcționarea în gol (β=0),
corespunzătoare magnetizării motorului.

Astfel, obținem relația 1.5 :
4
P
P Pn 
cos     (1.5)
 Q 
   1     
2 2 2 2 2 2
  tg 
2 2 2
P  P   Q  Q 
      n
n
     
 Pn   Pn   Q 
Qn
unde: tg  n  .
Pn
Relația 1.5 se poate scrie şi sub forma :


cos  
  (1.6)
 
1
   1    
2
   1
2 2
 
 cos 
2
n 
Dacă, în exploatare, tensiunea de alimentare a motoarelor asincrone creşte, aceasta provoacă o mărire
a puterii reactive absorbite, cu consecințe nefavorabile privind factorul de putere. Explicația are în vedere
creşterea curentului de magnetizare, cu atât mai mult cu cât motorul respectiv este mai saturat în punctul său
nominal de funcționare, corespunzător tensiunii nominale. Variații ale tensiunii de alimentare pot interveni în
corelare cu modificări ale sarcinilor electrice din zona respectivă sau în urma unor modificări ale schemei de
alimentare în raport cu punctele de alimentare.
Transfomatoare
Puterea reactivă totală absorbită de transformator este dată de relația 1.7:
I 
Sn
Q  Q0  Qd  %  k1    u sc %
2
0
[ k var] (1.7)
100
în care Q 0 este puterea reactivă de magnetizare, corespunzând funcționării în gol, Q d reprezintă puterea
reactivă de dispersie, I 0 [%] reprezintă curentul de funcționare în gol, exprimat în procente din curentul
nominal, k 1 este factorul de formă al curbei curentului de sarcină (definit ca raportul dintre valoarea medie
S med
pătratică şi valoarea medie aritmetică, calculată pentru o anumită perioadă),   este factorul de
Sn
încărcare al transformatorului, iar u sc % reprezintă tensiunea procentuală de scurtcircuit.
În exploatare, ca şi la motoarele asincrone, funcționarea transformatoarelor la o putere medie sub cea

nominală determină scăderea valorii factorului de putere ca urmare a creşterii puterii reactive absorbite.
Liniile electrice consumă putere reactivă datorită propriei inductivități. Pierderile de putere reactivă pe
o linie corespund relației 1.8:
Q L  L  I
2
(1.8)
5
La liniile aeriene, distanța dintre conductoare este relativ mai mare decât la liniile în cablu şi, deci,
inductivitățile liniilor aeriene au valori mai mari. Din relația 1.8 se constată că puterea reactivă creşte cu
pătratul curentului de sarcină.
Pe de altă parte, liniile electrice produc o putere reactivă datorită capacității lor,conform relației 1.9:
Q c  CU
2
(1.9)
a cărei valoare este mai mare la liniile în cablu, acestea având capacități mai mari, deoarece conductoarele
sunt mai apropiate şi constanta dielectrică este mai mare. Totodată, reține atenția că puterea reactivă produsă
este proporțională cu pătratul tensiunii, este independentă de sarcină şi are valori mari chiar şi în cazul liniilor
electrice aeriene de înaltă tensiune.
În concluzie, la nivelul unei linii electrice, puterea reactivă rezultantă poate avea valori pozitive sau
negative ținând seamă de prezența celor două componente, una dependentă de pătratul curentului, a doua
dependentă de pătratul tensiunii.
Motoarele sincrone, funționând cu factor de putere capacitiv, adică în regim supraexcitat, reprezintă
surse de putere reactivă.
Figura 1.2 Defazarea curbei curentului electric inductiv şi curbei curentului electric
1.2 Circulația de putere reactivă. Efecte
Circulația de putere reactivă are efecte negative asupra întregului sistem de producere, transport,
distribuție şi utilizare a energiei electrice.
Principalele receptoare care consumă putere reactivă sunt: motoarele sincrone, mașinile sincrone
subexcitate, transformatoarele, cuptoarele cu inducție electromagnetică, bobine, lămpile cu descărcări în gaze
și vapori metalici.
Elementele care produc putere reactivă sunt maşinile sincrone supraexcitate, condensatoarele statice,
liniile electrice aeriene de înaltă tensiune sau liniile electrice în cablu etc.
6
Motoarele asincrone reprezintă cel mai important consumator de putere reactivă. Curentul de
magnetizare şi puterea reactivă consumată de acestea, sunt, procentual, mai mari decât la transformatoare,
aceasta deoarece la puteri egale, volumul circuitului feromagnetic este mai mare în cazul motoarelor. În plus,
în cazul motoarelor asincrone, o deosebită importanță o are existența întrefierului dintre stator şi rotor.
Creşterea pierderilor de putere activă în instalațiile electrice:
Curentul aparent absorbit de recepoare, la o putere activă constantă, creşte cu scăderea factorului de
putere. În conductoarele unei linii trifazate, pierderile de putere sunt date de relația :
2
R RP
 P  3 RI  
2 2
2
S 2 2
(1.10)
U U k
Din relația 1.10 rezultă că, la aceeaşi putere activă transmisă receptorului, pierderile de putere cresc
invers proporțional cu pătratul factorului de putere. De exemplu, o instalație electrică de utilizare care
funcționează la putere activă constantă, dar cu un factor de putere k=0,7, are pierderi de putere activă de
aproximativ două ori mai mari decât în cazul în care ar funcționa la un factor de putere k=1.
Costul energiei reactive absorbite peste limita corespunzătoare factorului de putere neutral se suportă
de către utilizator.
Echivalentul energetic al puterii reactive transportate K, se defineşte ca fiind puterea activă absorbită
pentru transmiterea puterii reactive de 1 kvar într-un punct al rețelei electrice, fiind dependent de poziția
punctului în rețea şi de factorul de putere al rețelei. În cazul transformatoarelor legate direct la barele
centralelor, valoarea minimă este K e  0 . 02 kw/kvar.
Supradimensionarea instalaţiilor
Supradimensionarea instalațiilor electrice şi deci, necesitatea unor investiții suplimentare, rezultă din
faptul că acestea se dimensionează pentru puterea aparentă nominală, care este cu atât mai mare, cu
cât factorul de putere este mai redus.
Pn
Sn  (1.11)
kn
În cazul rețelelor de curent alternativ având factorul de putere redus, constanta electromagnetică de
timp este mai mare şi deci şi curentul de scurtcircuit atinge valoarea permanentă după un timp mai
îndelungat. Ca urmare, dimensiunile aparatelor electrice şi în special puterea de rupere a întreruptoarelor
automate trebuie mărite, ceea ce implică alte investiții suplimentare.
Reducerea capacităţii de încărcare a instalaţiilor existente
7
Dacă, în exploatare, valoarea factorului de putere k este mai mică decât cea pentru care au fost
proiectate instalațiile electrice respective ( k n ), se reduc posibilitățile de încărcare la puterea activă nominală a
instalațiilor existente :
P  Sk  Pn  S n k n (1.12)
Variaţia de tensiune
În cazul unui factor de putere inductiv (figura 1.3) are loc creşterea pierderilor de tensiune în instalația
electrică.
Figura 1.3 Variația de tensiune
În regim sinusoidal, pentru un factor de putere inductiv, pierderile de tensiune sunt date de relația :
R X
U  U 1  U 2
 RI cos   XI sin   P  Q  U a
 U r
, (1.13)
U U
în care : U 1 - este tensiunea la bornele sursei de alimentare; U 2 - tensiunea la receptor ; R si X – rezistența
respectiv reactanța liniei electrice care leagă sursa de receptor, iar P si Q – puterile activă, respectiv reactivă.
Dacă factorul de putere este capacitiv (figura 1.4) are loc creşterea tensiunii în instalații.Efectul este
nefavorabil deoarece, pentru valori mici ale acestuia (sub 0,8 – 0,9 ), tensiunea la bornele receptoarelor poate
să fie mai mare decât tensiunea la sursă. Această situație prezintă dezavantaje în exploatare, deoarece
măreşte limitele de variație ale tensiunii la bornele receptoarelor.
Figura 1.4 Diagrama fazorială
În cazul sarcinilor capacitive este posibil ca :

R X
U  P  Q  0 , (1.14)
U U
R
adică transportul energiei electrice se realizează fără pierderi de tensiune. Dacă Q  P , pierderea de
X
tensiune devine negativă, iar U 1  U 2 .
8
1.3 Tehnici de reducere a consumului şi a circulației neraționale de putere reactivă
Acestea au în vedere alegerea şi exploatarea optimizată a echipamentelor electrice de utilizare.

Totodată, configurația şi structura rețelei electrice trebuie să contribuie la reducerea consumului energetic
tehnologic propriu al acestora.
Din motive comerciale, utilizatorii de energie au, în mod obişnuit, instalații de compensare, deoarece
unii furnizori urmăresc puterea reactivă − fără a acorda o atenție tot aşa de mare puterii active deşi aceasta
are o valoare semnificativă − pentru a realiza compensarea „capacității neutilizate” a sistemului de distribuție.
În unele țări practica urmăririi puterii reactive este declinată şi îmbunătățirea factorului de putere este mai
puțin utilizată.
Consumatorii de energie electrică văd în aceasta un avantaj, însă în fapt aceasta duce la creşterea
sarcinii în rețea, care de cele mai multe ori este astfel încărcată la maximum.
În mod obişnuit este plasată o instalație de compensare statică, de putere mare, în punctul comun de
conectare, la intrarea consumatorului, care corectează factorul de putere până la nivelul cerut pentru a evita
creşterea facturii, în mod obişnuit cos  = 0,9 sau cos  = 0,95. O alternativă constă în dispersarea
mijloacelor de compensare în apropierea sarcinilor rezistiv-inductive şi, în caz limită, individual la bornele
receptoarelor de putere reactivă.
Compensarea centralizată este de obicei preferată fiind mai ieftină, deoarece unitatea centrală are un
cost de achiziție mai redus față de aceeaşi putere reactivă plasată în unități mici. Capacitatea de compensare
instalată poate fi mai mică deoarece se poate considera că nu toate receptoarele de putere reactivă sunt
simultan în funcțiune. Totuşi trebuie reamintit faptul că puterea reactivă determină pierderi active în interiorul
sistemului industrial − căderile de tensiune în elementele rezistive, cum sunt cablurile, sunt în fază cu curentul
electric, astfel că pierderile de putere, sunt mereu pozitive. Compensarea centralizată nu va reduce aceste
pierderi, ci reduce numai factura datorată factorului de putere impus de către furnizor. Pe de altă parte, atunci
când compensarea este descentralizată (locală), costul total al unităților individuale este mai mare decât costul
unei singure unități mari, iar capacitatea de compensare instalată este în mod obişnuit mai mare − fiecare
receptor este compensat, aflat sau nu în funcțiune. Pierderile sunt reduse deoarece puterea reactivă circulă
numai între instalația de compensare şi receptor, față de cazul de mai sus până la instalația centralizată de
compensare aflată în punctul comun de cuplare.
Regimul optim de exploatare a transformatoarelor
Pierderile de energie activă din transformatoare pe durata T, rezultă din relația:

9
T
 W   P0 T    P sc dt
2
, (1.15)
0
în care  P0 şi  Psc sunt pierderile de putere activă la funcționare în gol şi respectiv la scurtcircuit.
Dacă sarcina este constantă, iar factorul de încărcare β = constant, relația 1.15 devine:
 W   P0 T    P sc T
2
(1.16)
Pierderea relativă de energie, raportată la energia transmisă W, se poate scrie :

T
 P0 T    P sc dt
2
W
 , (1.17)
0
W P max T uPM
în care : T uPM este durata de utilizare a puterii active maxime.

T
Cu notațiile : Pmax  S max cos    max S n cos  şi 

2
dt   max T p
2
unde T p este durata pierderilor maxime, relația 1.17 devine :
W 1   P0 T 
    max  P sc T p  , (1.18)
W T uPM S n cos    max 
Din relația 1.18, prin derivare în raport cu  max , se poate determina valoarea lui  max pentru care
pierderile relative de energie sunt minime :
 W  (1.19)
d 
 W  1   P0 T 
    P sc T p   0
d  max S n cos   
2
T uPM 
de unde :
 P0 T
 max 
 Psc T (1.20)
Dacă transformatorul funționează la sarcină constantă, încărcarea optimă se determină cu relația :

 P0 (1.21)
 
 Psc
Dacă se ține seamă şi de pierderile de putere în rețea datorate circulației puterii reactive absorbite de
transformator, relațiile de mai sus devin :
 P0  K e  Q 0 T
 max   (1.22)
 P sc  K e  Q sc Tp
10
 P0  K e  Q 0
  (1.23)
 P sc  K e  Q sc
kW
în care K e este echivalentul energetic al puterii reactive, în ;  Q 0 ,  Q sc sunt pierderile de putere
k var
reactivă la funcționarea în gol şi respectiv la scurtcircuit.

Regimul optim din punct de vedere economic este acela în care pierderile totale de energie electrică
sunt minime. Expresia pierderilor totale se obține prin însumarea pierderilor de putere activă din
transformator şi a pierderilor de putere activă din rețelele aferente vehiculării puterii reactive absorbite de
transformator :
 P    P0  K e  Q 0  
2
  Psc  K e  Q sc   P0    Psc
* 2 *
(1.24)
Analitic, regimul optim de funcționare corespunde situației  P0*   2  P sc* , rezultatul fiind în
concordanță cu relația 1.23.

În cazul mai multor transformatoare care funcționează în paralel, se poate determina pe cale grafică
regimul de funcționare pentru care pierderile totale în transformatoare sunt minime.
Mărirea coeficientului de încărcare sau înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate
Consumul de putere reactivă al motoarelor asincrone este dat de relația 1.24. Termenul Q 0 din relația
1.25, corespunzător consumului de putere reactivă la funcționarea în gol, reprezintă în medie 0,7 Q n . De
exemplu, pentru cazul unui coeficient de încărcare β=0,5 se obține :
Q   0 , 5  0 , 7 Q n  ( Q 0  0 , 7 Q n )  0 , 5  0 , 775 Q n [ k var]
2
(1.25)
adică deşi coeficientul de încărcare β s-a redus la jumătate, valoarea consumului de putere reactivă este
ridicată.
- se pot înlocui motoarele asincrone care au o încărcare medie cuprinsă între 0,45 şi 0,7 din valoarea nominală,
numai pe baza concluziilor de rentabilitate ale unui studiu tehnico-economic, din care să rezulte o reducere a
pierderilor de putere activă în sistemul electroenergetic şi în motor, iar cheltuielile suplimentare de investiții
legate de înlocuire să se amortizeze în contul economiei de energie realizate ;
- este utilă înlocuirea motoarelor asincrone încărcate în medie sub 0,45 din sarcina nominală.
Reducerea tensiunii de alimentare a motoarelor asincrone subîncărcate
11
Scăderea tensiunii aplicate motorului determină, pe de o parte, reducerea curentului de magnetizare
şi, deci, îmbunătățirea factorului de putere. În figura 1.5 este prezentată variația factorului de putere în funcție
de tensiune, pentru diferite valori ale coeficientului de încărcare : β=1 (a) ; 0,8 (b) ; 0,65 (c) ; 0,4 (d) şi 0,25 (e).
cos 
cos  n
U
U n
Figura 1.5 Variația factorului de putere în funcție de tensiune
Pe de altă parte, se produce o scădere a cuplului motor, aproximativ proporțională cu pătratul

raportului tensiunilor. Această metodă se poate aplica la motoarele al căror regim de lucru cuprinde perioade
lungi de funcționare la sarcină redusă, în general sub 30% din sarcina nominală. Soluția practică corespunde
trecerii motoarelor cu conexiunea normală în triunghi (  ) la funcționarea cu conexiunea stea (Y). Prin această
modificare a conexiunilor, tensiunea aplicată fiecărei faze a înfăşurării se micşorează în raportul 1 / 3 , iar
cuplul se micşorează în raportul 1/3. Trebuie remarcat că la funcționarea motorului cu tensiune redusă se
măreşte şi randamentul ca urmare a micşorării pierderilor în fier(figura 1.6).
cos 
β
Figura 1.6 Variația lui cos  în raport cu coeficientul de încărcare
12
Reducerea duratelor de funcţionare în gol a motoarelor asincrone şi a transformatoarelor
Prin deconectarea de la rețea a motoarelor asincrone şi a transformatoarelor în perioada de repaus

netehnologic al maşinilor de lucru, se elimină pierderile de putere activă corespunzătoare regimului de
funcționare în gol al echipamentelor electrice şi se înlătură consumul relativ ridicat de putere reactivă, care la
funcționarea în gol reprezintă 70-80% din puterea reactivă consumată la sarcina nominală. Dacă opririle
motorului asincron, sub acțiunea unui limitator automat de mers în gol, care comandă acționarea
întrerupătorului principal pentru deconectare, au o durată prea scurtă, economiile rezultate din perioadele de
oprire ale motorului ar putea fi anulate sau chiar depăşite de consumul suplimentar de energie din perioadele
de pornire ale motorului. Orientativ, se menționează că în schemele de acționări cu motoare asincrone
folosirea limitatoarelor automate de mers în gol devine rentabilă pentru pauze de lucru care depăşesc 10 s.
Limitatoarele automate de funcționare în gol se bazează, în principal, fie pe deconectarea temporizată
a motoarelor electrice de acționare, fie pe urmărirea curbei curentului absorbit de motor şi deconectarea
temporizată a motorului, în cazul scăderii curentului de la valoarea corespunzătoare funcționării în sarcină la
cea de mers în gol.
Limitatoarele cu temporizare se pot folosi la strunguri, prese, freze, maşini de rectificat, etc. În figura
1.7 este prezentată schema de montaj.
Figura 1.7 Schema de montaj
Comanda de pornire-oprire se realizează de la butoanele b1 si b0. La bornele a, b, se alimentează cu

tensiune de 24 V sau 220 V. La punerea în funcțiune a echipamentului contactorul principal C1 poate fi închis,
deoarece la bornele 6 şi 7 se află înseriat un contact auxiliar normal închis cu temporizare la deschidere. La
13
bornele 2 şi 4 se conectează un contact normal deschis al contactorului, care comandă ambreiajul electro-
magnetic al mașinii-unelte sau contactul normal deschis al unui micro-întreruptor, care sesizează deplasarea
levierului de comandă. În funcție de temporizarea reglată (0,5 – 2 min sau 2 – 5 min) de la decuplarea
ambreiajului sau modificarea poziției manetei de comandă se produce deschiderea contactorului principal C 1.
Avantajul acestui tip de limitator îl constituie simplitatea și prețul de cost redus. Dezavantajul esențial constă
în faptul că temporizarea reglată nu permite o flexibilitate și, ca urmare, prin intervenția ei nu poate urmări
eventualele modificări tehnologice neprogramate de la nivelul mașinii de lucru.
Dacă mașina de lucru funcționează în serviciu intermitent sau de scurtă durată, când puterile
corespunzătoare funcționării în gol si respectiv în sarcină sunt în mod apreciabil diferite, este indicată schema
limitatorului din figura 1.8.
Figura 1.8 Schema limitatorului
Schema are în structura sa un releu minimal de curent RC, pe una dintre faze, reglat în funcție de
curentul la mers în gol I0 la valoarea de 1,1 I0. La funcționarea în sarcină, contactul său este deschis. Dacă scade
curentul, în pauzele netehonologice ale mașinii de lucru, sub valoarea reglată (1,1 I0) se închide contactul 1 RC,
se pune sub tensiune un releu de temporizare RTpa cu micromotor electric, folosit pentru reglarea în limite
largi a timpului sau cu bimetal, având ca sarcină un condensator. Dezavantajul acestui tip de limitator de mers
în gol intervine la funcționarea lui cu frecvență ridicată, când se produc acționări greșite fie datorită răcirii
necorespunzătoare a releului termic în pauza sarcinii, fie din cauza timpului de revenire mare, de aproximativ 5
s, în cazul releelor de tip RTpa – 4.
14
Figura 1.9 Schema bloc a unui dispozitiv de protecție și limitare a funcționării în gol
În strucutra dispozitivului se identifică blocurile de sesizare BS, de comparare BC, de temporizare BT și

de alimentare BA. Blocurile BC și BT sunt realizate cu componente electronice, reducându-se consumul de
energie la funcționare și eliminându-se uzura contactelor. Blocul BE conține un releu intermediar al cărui
contact utilizat este normal închis, pentru a nu perturba desfășurarea procesului tehnologic la scoaterea
accidentală din funcțiune a dispozitivului. BS conține un transformator de curent, în al cărui secundar este
conectată o rezistență de 12V, care constituie sarcina permanentă. BA asigură sursa de tensiune stabilizată
pentru BC, BT și BE. Pe perioada funcționării motorului în sarcină BS și BC nu emit semnal de comandă. La
funcționarea în gol, sesizată de BS, BC comandă închiderea contactului 1 BC. La sfârșitul temporizării T 1 ,
reglabilă la 30 secunde, se comandă închiderea contactului 1 BT,iar BE iși deschide contactul 1BE,
deconectându-se contactorul C 1 de alimentare a motorului de acționare.Dacă înainte de timpul
reglat,T 1 ,intervine o creștere a curentului produsă de reluarea periodică a operației tehnologice,schema își
revine în situația inițială de urmărire a funcționării sistemului de acționare.

În caz de suprasarcină,BC determină închiderea contactorului 2BC,iar după o temporizare T 2 < T 1 se
închide contactul 2BT,scoțându-se de sub tensiune motorul de acționare și dispozitivul de protecție și limitare
a mersului în gol.Dacă în intervalul de timp T 2 curentul scade la valoarea de regim,schema se readuce în stare
inițială de urmărire a funcționării sistemului de acționare.

Deși BS este intercalat pe o singură fază,dispozitivul în ansamblu asigură și protecția motorului în cazul
întreruperii unei faze.În cazul întreruperii fazei pe care este conectat BS,deconectarea se produce datorită
scăderii curentului sub valoarea reglată I 0 cu o temporizare T 1 .Dacă se întrerupe una dintre celelalte două
faze,BS identifică un curent de suprasarcină pe care-l întrerupe cu o temporizare T 2 .
15
Folosirea bateriilor de condensatoare derivaţie
Bateriile de condensatoare se pot realiza într-o gamă largă de puteri (până la zeci de Mvar) și de
variante constructive,fiind posibilă o clasificare a lor după tensiunea de racordare(baterii de joasă tensiune (JT)
și de medie tensiune (MT)) şi după modul de conectare la rețea (baterii de interior și baterii de exterior).
Utilizarea condensatoarelor în rețele cu comutatoare,implică un studiu atent al ansamblului
condensator-mutator (figura 1.10).Sarcina neliniară a mutatoarelor se caracterizează prin prezența
armonicelor superioare de ordin v=k·p  1 (k=1,2,3,...,p-numărul de comutații în decursul unei perioade a
tensiunii de alimentare).Funcționarea bateriilor de condensatoare împreună cu mutatoarele de putere
determină parcurgerea condensatoarelor de către curenții armonicilor superioare ,ceea ce poate crea apariția
rezonanței de curent și de tensiune pe una dintre armonici și posibila avariere a bateriei de condensatoare.În
schema echivalentă din (figura 1.11),mutatorul s-a înlocuit printr-o sursă de curent I v de putere infinită având
același spectru de armonici ca și mutatorul real.

Din punctul de vedere al frecvenței,condensatoarele pot fi de frecvență industrială (50 Hz) și de medie
frecvență (100-10000 Hz).Condensatoarele de medie frecvență sunt folosite pentru compensarea factorului de
putere la cuptoarele și echipamentele de inducție, având pierderile active de putere din dielectricul lor la
valori mai ridicate, conform relației 1.26.
 Pc  2  fCU tg 
2
, (1.26)
în care tg  este factorul de pierderi al dielectricului.
Figura 1.10 Utilizarea condensatoarelor în rețele cu comutatoare
16
Figura 1.11 Schema echivalentă de funcționare
Compensarea centralizată realizată pe partea de JT permite ca liniile de transport și de distribuție de ÎT

și MT și transformatoarele din postul de transformare să fie descărcate de circulația puterii
reactive.Compensarea centralizată realizată pe partea de MT a postului de transformare are dezavantajul față
de cazul anterior că nu mai descarcă transformatoarele din post de circulația puterii reactive.La compensarea
centralizată este utilă reglarea automată a bateriei de condensatoare,aceasta fiind structurată într-un număr
corespunzător de trepte,pentru a se evita supra- sau sub-compensarea puterii reactive,necesară în diversele
etape ale procesului tehnologic realizat la nivelul receptoarelor existente.
Condensatoarele trifazate utilizate pentru compensarea factorului de putere se pot monta în
conexiune stea sau triunghi. Capacitatea pe fază a bateriei de condensatoare se determină cu relațiile:
Q
CY 
c
U (1.27)
) 
2
(
3
Qc
C  , (1.28)
U 
2
în care: Q c este puterea reactivă pe fază care trebuie produsă de bateria de condensatoare, iar U - tensiunea
de linie. Rezultă că C   3 C  , adică pentru a compensa aceeaşi putere reactivă, montajul în stea necesită o
baterie de condensatoare cu capacitatea de trei ori mai mare decât în cazul montajului în triunghi. Avantajul
montajului în stea apare în cazul rețelelor de înaltă tensiune, deoarece tensiunea nominală a condensatoarelor
este mai mică. În instalațiile de joasă tensiune, unde solicitarea dielectrică nu este o problemă majoră, se
utilizează numai conexiunea triunghi.
17
În figura 1.12 este prezentată o monogramă pentru determinarea puterii reactive. În monogramă
se unesc cu o dreaptă  punctele celor doi factori de putere cos  1 şi cos  2 , de pe scările a şi c. Dreapta 
intersectează scara b într-un punct care defineşte valoarea coeficientului K.
Figura 1.12 Monogramă pentru determinarea puterii reactive
Figura 1.13 Abacă universală
În figura 1.13 este prezentată o abacă universală cu ,, cercul cos  ”, care realizează legătura dintre
puterea activă P, puterea reactivă Q, puterea aparentă S şi factorul de putere cos  . Dacă se cunosc două din
cele patru mărimi, se determină, cu ajutorul abacei, celelalte două.
Consumatorii de energie electrică de la bordul navei se pot clasifica după destinație, grad de importanță şi
regim de lucru.
a) După destinaţie se împart în:
- mecanisme de punte (vinciuri, cabestane, macarale, instalația de guvernare);
- mecanisme auxiliare pentru instalația energetică principală de propulsie a navei (pompe,
separatoare, ventilatoare, compresoare ş.a.);
- mecanisme pentru sisteme navale (pompe de santină, balast, pompe de incendiu, pompe de
combustibil ş.a.);
- mijloace radiotehnice, aparate de navigație şi mijloace de legături interioare;
- mijloace pentru asigurarea condițiilor de trai ale echipajului (cambuza, instalația de climatizare,
instalația de ventilație ş.a.);
18
- iluminatul electric.
b) După gradul de importanţă se împart în trei grupe.
Prima grupă conține consumatorii importanți care necesită alimentarea continuă. Întreruperea alimentării
consumatorilor din această grupă poate duce la pierderea navei sau pierderi de vieți omeneşti. Astfel de
consumatori sunt: comanda drumului navei, aparatura de navigație, mijloacele de radiocomunicații, pompele
de incendiu de avarie şi alți consumatori.
Alimentarea consumatorilor din această grupă se realizează de la două surse diferite: centrala electrică de
bază şi centrala electrică de avarie. Întreruperea alimentării consumatorilor din prima grupă este permisă
numai pe durata intrării automate în funcțiune a centralei de avarie, adică cel mult 10 secunde.
A doua grupă este constituită din consumatorii care asigură deservirea instalațiilor energetice principale de
propulsie, precum şi mecanismele şi instalațiile care asigură păstrarea încărcăturii navei. De asemenea, din
această grupă mai pot face parte pompele de incendiu şi drenaj, vinciul de ancoră, ş.a.
Pentru consumatorii din grupa a doua se admite întreruperea alimentării cu energie electrică pentru o durată
limitată necesară, în caz de suprasarcină, pentru cuplarea unui generator suplimentar la barele centralei
electrice.
A treia grupă este reprezentată de consumatorii de mică importanță pentru vitalitatea navei, cum ar fi
consumatorii care asigură condițiile de trai şi necesitățile echipajului.
Pentru consumatorii din această grupă, pe durata suprasarcinii centralei electrice sau în situația de avarie, este
posibilă o pauză însemnată în alimentarea cu energie electrică.
c) După regimul de lucru consumatorii de energie electrică se împart:
- acționări electrice care lucrează în regim de durată cu sarcină constantă sau variabilă (pompe,
ventilatoare). În acest regim, pe toată durata de funcționare, încălzirea motorului este la valoarea
nominală.
- acționări electrice care lucrează în regim interminent (vinciuri, macarale). Caracteristic acestui
regim este că perioadele de funcționare alternează cu perioade de pauză. În timpul funcționării,
încălzirea motorului nu ajunge până la valoarea nominală şi urmează o pauză în care nu se răceşte
până la temperatura mediului după care urmează un nou ciclu de funcționare.
- acţionări electrice care lucrează în regim de scurtă durată (vinciul de ancoră, cabestanul de manevră, pompe de
santină, pompe de transvazarea combustibilului ş.a.). Specific acestui regim este durata mică de funcţionare în care
motorul electric nu se încălzeşte până la valoarea nominală şi urmează o pauză suficientă ca motorul să se răcească
până la temperatura mediului ambiant.
Caracteristic pentru funcționarea centralei electrice a navei este variația în limite mari a energiei electrice
solicitată de consumatori. Puterea centralei electrice la un moment dat este determinată de consumatorii care
lucrează în acel moment. Numărul consumatorilor care lucrează la un moment dat şi gradul lor de încărcare
depind de regimurile şi particularitățile de exploatare ale navei (raionul de navigație, starea mării şi a
condițiilor de climă, forma şi masa încărcăturii, viteza navei, caracterul lucrărilor în timpul staționării ş.a.).
Din cele prezentate rezultă că încărcarea cu sarcină a generatoarelor centralei electrice este un proces aleator.
Un calcul precis al consumului de energie electrică trebuie să aibă în vedere atât consumatorii care lucrează în
regimul dat, cât şi faptul că pentru fiecare consumator graficul de sarcină este variabil şi dependent de mulți
factori. Un asemenea calcul poate fi efectuat folosind metode specifice de calculul probabilităților şi statistici
matematice, ceea ce presupune un volum mare de calcule complicate şi necesitatea cunoaşterii a multor date
experimentale.
În practica inginerească, până în momentul actual, pentru calculul sarcinii centralei electrice şi alegerea
generatoarelor electrice se utilizează o metodă mai simplă bazată pe întocmirea bilanțului energetic sau a
tabelului de sarcină, cu rezultate suficient de bune pentru nevoile practice. De asemenea, pentru calculul
aproximativ al puterii centralei electrice, necesar la întocmirea proiectului preliminar al navei, se pot folosi
metode analitice.
19
Pentru întocmirea bilanțului energetic (tabelul de sarcină), procesul de exploatare al navei se împarte într-un
număr de regimuri caracteristice, urmând ca pentru fiecare dintre ele să se stabilească puterea electrică
solicitată de la centrala electrică a navei. Calculele se organizează sub forma unui tabel care poartă denumirea
de bilanțul energetic sau tabelul de sarcină al navei.
Regimurile de funcționare ale navei, care intră în componența tabelului de sarcină, includ obligatoriu
regimurile care corespund celei mai mici şi celei mai mari sarcini cerută de la centrala electrică şi între acestea
câteva regimuri intermediare.
În funcție de destinația navei, procesul de exploatare poate cuprinde următoarele regimuri:
a) pentru nave de transport mărfuri generale: staționare fără lucrări de încărcare, staționare cu
lucrări de încărcare, ridicarea ancorei, navigație pe mare (marş) şi de avarie;
b) pentru nave de pasageri: staționare fără pasageri, staționare cu pasageri, ridicarea ancorei,
navigație pe mare şi de avarie;
c) pentru navele flotei tehnice: staționare fără lucrări, staționare cu lucrări tehnologice, navigație pe mare
şi de avarie;
d) pentru spărgătoarele de gheață: staționare, ridicarea ancorei, navigație în mare liberă, navigație printre
ghețuri, avarie;
e) pentru navele de pescuit: staționare, ridicarea ancorei, prinderea şi prelucrarea peştelui şi de
avarie.
Regimul de avarie se consideră că are locul în timpul marşului la producerea unor incendii sau inundarea unor
compartimente, fără scoaterea din funcțiune a centralei electrice. În astfel de cazuri, se solicită suplimentar
energie electrică pentru lupta contra incendiilor şi nescufundabilității navei.
3.2 Metoda bilanţului energetic (tabelul de sarcină)
Această metodă este cea mai utilizată la proiectarea sistemului electroenergetic al navei şi constituie procedeul de
bază pentru determinarea puterii centralei electrice. Tabelul bilanțului energetic (tabelul de sarcină) are aceeaşi formă
pentru toate tipurile de nave şi se deosebeşte numai în ceea ce priveşte definirea regimurilor de lucru care depind de
destinația navei. Câteva schimbări privind conținutul bilanțului energetic se introduc în funcție de natura curentului
agregatelor generatoare.
În tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de bilanț energetic pentru o navă electrificată în curent
alternativ. Pentru simplificare, în tabel sunt cuprinse numai trei regimuri care sunt generale pentru toate
tipurile de nave: regim de staționare, regim de marş şi regim de avarie.
La întocmirea bilanțului energetic trebuie în prealabil să se cunoască toți consumatorii de energie electrică
aflați la bordul navei: acționările electrice ale tuturor mecanismelor şi instalațiilor, iluminatul tuturor
încăperilor şi punților, utilaje pentru cambuză, încălzirea electrică, aparatura de legături radio şi legături
interioare, aparatura de navigație, ş.a.m.d.
În coloana 1 se trec toți consumatorii de energie electrică instalați la bordul navei. Pentru a avea o anumită
ordine în scrierea consumatorilor, aceştia sunt constituiți pe grupe alcătuite conform clasificării după
destinație.
În coloanele 2-5 se trec datele nominale ale consumatorilor: numărul consumatorilor de acelaşi fel (col.2),
puterea nominală a motorului electric (col.3), randamentul (col.4), factorul de putere la sarcina nominală,
cos  n (col.5). Pentru motoarele electrice aceste date sunt scrise pe eticheta motorului.
La motoarele electrice, puterea nominală reprezintă puterea disponibilă la ax, pentru aflarea puterii instalate
consumate din rețea se utilizează relația:
Pn
P inst .
 (3.1)

20
Rezultatele calculelor efectuate cu relația (3.1.) se trec în coloana 6.

În coloana 7 se trece puterea total instalată pentru fiecare mecanism.
P inst . tot .  n c  P inst . (3.2)
în care: P inst . tot . - puterea totală instalată

nc - numărul consumatorilor de acelaşi fel.
Pentru alți consumatori, care nu sunt motoare electrice, cum ar fi iluminatul, încălzirea electrică, se calculează
puterea electrică instalată totală şi se trece direct în coloana 7.
În continuare, se stabileşte pentru fiecare consumator coeficientul de sarcină şi coeficientul de simultaneitate,
corespunzător regimurilor de exploatare a navei.
Coeficientul de sarcină sau de încărcare al consumatorului reprezintă raportul între puterea efectiv consumată
în regimul considerat şi puterea instalată.
Bilanţul energetic pentru generatoarele sistemului electroenergetic

de curent alternativ
Factorul de putere, cosn

Puterea
Numărul consumatorilor
instalată, Regim de staționare

Puterea nominală,
Randamentul, 
kw
Consumatori de energie
simultaneitate
kw
Coeficient de
Coeficient de
putere, cos
sarcină, ks
electrică
Factor de
unitară
totală
1 2 3 4 5 6 7 8k0 9 10
I. Mecanisme de punte
instalația de
2 6 0,8 0,81 7,5 15 - - -
guvernare
instalația de ancorare 1 8 0,86 0,83 9,3 9,3 (1) (0,7) (0,8)
------------------------------
II. Mecanisme auxiliare
pentru instalația
energetică
compresor 1 8 0,85 0,83 9,4 9,4 (1) (0,9) (0,82)
pompa de
1 2,5 0,8 0,8 3,1 3,1 - - -
combustibil
------------------------------
III. Mecanisme pentru
sisteme navale:
pompa de incendiu 2 10 0,82 0,81 12,2 24,4 (0,5) (0,8) (0,8)
ventilația - - - - - 10 0,4 1 0,7
------------------------------
IV. Iluminatul - - - - - 30 0,3 1 1
------------------------------
Puterea consumată totală (  Pc ,  Q c
): - cu consumatorii de scurtă durată
- fără consumatorii de scurtă durată
Coeficientul general de simultaneitate, k OG
21
Factorul de putere, cosn

Puterea
Numărul consumatorilor
instalată, Regim de staționare
Puterea nominală,
Randamentul, 
kw
Consumatori de energie
simultaneitate
kw
Coeficient de
Coeficient de
putere, cos
sarcină, ks
electrică
Factor de
unitară
totală
k0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Puterea calculată  P calc. , Q calc. : - cu consumatorii de scurtă durată

- fără consumatorii de scurtă durată
Factorul mediu de putere, cos  med
Numărul şi puterea generatoarelor - în funcțiune

- rezervă
Tabelul 3.1
Regim de marş Regim de avarie
Puterea Puterea Puterea
simultaneitate, k0
simultaneitate, k0
Factor de putere,
Factor de putere,
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
consumată consumată consumată

sarcină, ks
sarcină, ks
cos
cos
reactivă,
reactivă,
reactivă,
activă,
activă,
activă,
k var.
k var.
k var.
kw
kw
kw
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 23
- - 0,5 0,6 0,75 4,5 4,0 0,5 0,8 0,8 6,0 5,0
(6,5) (6) - - - - - - - - - -
(8,5) (6,0) (1) (0,9) (0,82) (8,5) (6,0) - - - - -

- - 1 1 0,8 3,1 2,5 1 1 0,8 3,1 2,5
(9,6) (8,0) - - - - - 1 0,9 0,8 22 19

4 4 0,9 1 0,7 9 9 - - - - -
9 - 0,9 1 1 27 - 0,5 1 1 15 -
87 52 196 132 158 112

78 47 175 120 147 103
0,7 0,8 0,9
61 36 157 105 142 100

55 33 140 95 133 93
22
Regim de marş Regim de avarie

Puterea Puterea Puterea
simultaneitate, k0
simultaneitate, k0
Factor de putere,
Factor de putere,
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
consumată consumată consumată
sarcină, ks
sarcină, ks
cos
cos
reactivă,
reactivă,
reactivă,
activă,
activă,
activă,
k var.
k var.
k var.
kw
kw
kw
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 23
0,86 0,83 0,82
1 x 75 2 x 75 2 x 75
3 x 75 2 x 75 2 x 75
P efect
ks 
.
(3.3)
P inst .
Coeficientul de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel exprimă raportul între consumatorii care
lucrează în regimul dat şi numărul total al consumatorilor instalați.
n c funt .
k 0
 (3.4)
n c inst .
Coeficienții de sarcină şi simultaneitate se stabilesc pe baza analizei funcționării consumatorilor. La această

analiză se iau în considerare caracterul operațiilor îndeplinite de navă, regimul de funcționare a instalațiilor
energetice principale de putere, raionul şi condițiile climatice, starea mării ş.a.
Alegerea corectă a coeficienților de sarcină şi de simultaneitate depinde în mare măsură de experiența
proiectantului în aprecierea corectă a încărcării consumatorilor în diferite regimuri ale navei. În continuare, se
prezintă câteva criterii orientative privind alegerea acestor coeficienți.
Experiența arată că pentru cei mai mulți consumatori, în toate regimurile de lucru, coeficientul de sarcină are
valoarea apropiată de unitate. Pentru câteva mecanisme, valorile acestuia sunt subunitare, cum ar fi: instalația
de guvernare, vinciul de ancoră, macarale ş.a.
Sarcina pentru instalația de guvernare depinde de starea mării, vitezei navei, viteza de bandare a cârmei,
unghiul de deplasare a cârmei. Puterea consumată de acționarea electrică a cârmei se stabileşte astfel încât să
corespundă regimului cel mai greu şi, ca urmare, coeficientul de sarcină pentru instalația de guvernare se
alege în limitele 0,5  0,8.
Încărcarea vinciului de ancoră depinde de adâncimea de ancorare, starea mării şi forța vântului. Pentru
regimul cel mai greu se apreciază valoarea coeficientului de sarcină în limitele 0,7  0,9.
Sarcina pentru macarale depinde de forma încărcăturii şi masa acesteia care, de obicei, este mai mică decât
sarcina nominală. Coeficientul de sarcină se alege pentru regimurile cele mai grele în limitele 0,8  0,9.
Pentru vinciul de remorcaj sarcina depinde de starea mării, forma obiectului remorcat şi viteza de remorcare.
Coeficientul de sarcină pentru asemenea vinciuri se alege în limitele 0,6  0,8.
Puterea consumată de utilajele electrice ale cambuzei (plite, cuptoare, vase sub presiune) depinde de numărul
pasagerilor şi echipajului navei. Acest număr se schimbă în staționare comparativ cu celelalte regimuri.
Pentru consumatorii care lucrează în regim de avarie (pompe de incendiu, pompe de drenaj), coeficienții de
sarcină au valori apropiate de unitate. În cazul în care aceste mijloace sunt utilizate şi în alte regimuri,
23
coeficienții de sarcină au valori în limitele 0,6  0,9. O asemenea situație se poate întâlni la ridicarea ancorei
când se porneşte pompa de incendiu pentru spălarea lanțului de ancoră pe măsura virării acestuia la bord.
Determinarea coeficientului de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel nu prezintă dificultăți
deosebite. De regulă, pe navă se instalează mai mulți consumatori de acelaşi fel la mecanisme importante
pentru siguranța navei. De exemplu, instalația de guvernare electrohidraulică are instalate două electropompe
din care: una asigură funcționarea instalației de guvernare, cealaltă fiind de rezervă. Coeficientul de
simultaneitate, în acest caz, este k 0  0 , 5 .
După stabilirea coeficienților de sarcină şi de simultaneitate se calculează puterea consumată pentru fiecare
din consumatorii care lucrează în regimurile considerate, astfel:
P c  P inst .  k 0  k s (3.5)
unde: Pc - puterea activă consumată

P inst .
- puterea totală instalată
k0, ks - coeficienții de simultaneitate şi de sarcină.
Valorile obținute se trec în coloanele 11, 16 şi 21.

După stabilirea puterii active consumate în fiecare regim se determină factorul de putere corespunzător şi
se completează coloanele 10, 15, 20. Calculul factorului de putere se face pe baza cunoaşterii factorului
de putere nominal (col.5) şi a sarcinii consumatorului în regimul considerat.
În continuare se calculează puterile reactive ale consumatorilor pentru fiecare regim şi se completează
coloanele 12, 17 şi 22. Calculele se fac cu formula:
Q c
 P c  tg  (3.6)
unde: Q c
- puterea reactivă consumată
Pc - puterea activă consumată
tg  - se determină pe baza cunoaşterii factorului
de putere, cos  (col.10, 15, 20).
La stabilirea puterii centralei electrice în diferite regimuri de exploatare a navei sunt luați în considerare
numai consumatorii care lucrează în regim de durată cu sarcină constantă sau variabilă şi consumatorii
care lucrează în regim interminent. Consumatorii care lucrează în regim de scurtă durată nu sunt luați în
calcul şi de aceea puterile corespunzătoare acestora se trec între paranteze. De aceşti consumatori se va
ține seama la verificarea capacității de suprasarcină a generatoarelor electrice.
În bilanțul energetic (tabelul de sarcină), în fiecare regim, sunt trecute puterile numai pentru
consumatorii care lucrează în regimul considerat.
La stabilirea consumatorilor care lucrează într-un anumit regim, precum şi la alegerea coeficientului de
sarcină, trebuie să se aibă în vedere problemele specifice exploatării navei.
În regim de staționare fără operațiuni de încărcare (fără pasageri) pe navă se află o mică parte din echipaj
care se ocupă cu lucrări de întreținere şi supraveghere. De aceea, în acest regim, numărul consumatorilor
care lucrează este redus. Funcționează parțial iluminatul, utilajele cambuzei, mijloace de legături, sisteme
navale de utilizări generale. De obicei, în acest regim nu lucrează mecanismele care deservesc instalația
energetică de putere a navei.
24
În regimul de staționare cu efectuarea lucrărilor de manipularea mărfurilor se află pe navă tot echipajul pentru
care trebuie create toate condițiile de trai, lucrează mijloacele de încărcare-descărcare (macarale, vinciuri de
încărcare, pompe de marfă).
Regimul de ridicare a ancorei se desfăşoară concomitent cu pregătirea navei pentru marş. În acest regim
funcționează cu putere redusă instalația energetică principală, sunt în funcțiune vinciul de ancoră şi
pompa de incendiu pentru spălarea lanțului, este prezent la bord tot echipajul.
În regim de marş funcționează cea mai mare parte a consumatorilor de energie elect rică. Consumatorii
care nu funcționează în acest regim sunt: pompele de incendiu şi drenaj, mecanismele de rezervă, vinciul
de ancoră, macarale şi alte mijloace cu destinație specială. În cazul navelor de pescuit în acest regim
lucrează traulerul şi câteva macarale.
Funcționarea consumatorilor în regimul de marş asigură confortul deplin al echipajului şi pasagerilor,
funcționarea mecanismelor care asigură marşul navei, funcționarea aparatelor de navigație şi a
mijloacelor de legături radio.
În regimul de avarie, în cazul în care este necesar, se poate renunța la funcționarea consumatorilor care
asigură confortul echipajului şi pasagerilor (cambuza, ventilația generală, încălzirea electrică ş.a.). În acest
regim rămân obligatoriu în funcțiune consumatorii care asigură marşul navei, legăturile interioare şi
exterioare, mijloacele de navigație. La acestea se adaugă mijloacele de luptă împotriva incendiilor,
scoaterea apei din compartimentele inundate şi alte mijloace de salvare.
Cea mai mare sarcină a centralei electrice poate fi, în funcție de destinația navei, în unul din regimurile de
marş, de pescuit, de ridicarea ancorei sau de staționare cu efectuarea lucrărilor de manipulare a
mărfurilor.
La întocmirea bilanțului energetic se iau în considerare condițiile cele mai grele de exploatare a navelor:
ceață, temperaturi scăzute, temperaturi ridicate, încărcarea completă a navei, viteza maximă de marş
ş.a.m.d.
După completarea tuturor liniilor şi coloanelor tabelului de sarcină se calculează puterea totală activă ş i
reactivă,  P si  Q , consumată în fiecare regim. Calculul se face prin însumarea aritmetică a cifrelor de
c c
pe coloanele 11, 12, 16, 17, 21 şi 22 care reprezintă puterile consumate de fiecare consumator care
lucrează în regimul considerat. Pentru fiecare însumare de pe o coloană rezultă două valori: una
corespunde însumării cu luarea în considerare a consumatorilor cu funcționare în regim de scurtă durată
(cifrele dintre paranteze) şi a doua fără luarea în considerare a consumatorilor cu funcț ionare de scurtă
durată.
În continuare, se alege coeficientul general de simultaneitate, k OG , pe regimuri de exploatare a navei.
Acest coeficient ia în considerare faptul că nu toți consumatorii, prevăzuți să funcționeze într -un anumit
regim, lucrează simultan şi la încărcarea maximă. De exemplu, regimul de marş poate fi de ordinul zilelor,
săptămânilor sau lunilor şi în această perioadă lungă se pot schimba condițiile de navigație şi, ca urmare,
consumatorii considerați în acest regim cu funcționare continuă pot fi pentru perioade scurte deconectați.
În aceste condiții puterea efectiv consumată în regimul de marş este mai mică decât cea rezultată din
însumarea aritmetică a puterilor consumate.
De regulă, pentru calculele practice, valorile coeficientului de simultaneitate general, k OG , pe regimuri,
se alege astfel:
- pentru regimul de staționare la ancoră:
k OG  0 , 7  0 , 75
- pentru regimul de staționare cu efectuarea lucrărilor de încărcare-descărcare:
25
k OG
 0 ,8
- pentru regimul de ridicare a ancorei:

k OG  0 , 75  0 , 8
- pentru regimul de marş

k OG  0 , 8  0 , 9
- pentru regimul de avarie

k OG  0 , 9  0 , 95.
În afara coeficientului general de simultaneitate pentru determinarea puterii calculate pe regimuri de exploatare
trebuie să se ia în considerare şi pierderile de energie în rețeaua de distribuție. Aceste pierderi se apreciază ca
fiind 3-5% din puterea consumată. Cu aceste precizări, puterea calculată pentru fiecare regim se determină
astfel:
P calc.  1,03  1,05 k OG   Pc (3.7)
Q calc.
 1,03  1,05 k OG   Q c
(3.8)
Puterea aparentă se calculează cu expresia:
 P calc  Q
2 2
S calc . calc .
(3.9)
Valoarea medie a factorului de putere calculat pentru fiecare regim este:
P calc
cos  med 
.
(3.10)
S calc .
Valorile puterilor de calcul, P calc . , Q calc . , S calc . ,obținute ca rezultat al bilanțului energetic permit să se treacă la
alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice principale şi de rezervă pentru sistemul electroenergetic
al navei. Alegerea se face luând în considerare puterile calculate fără luarea în considerare a consumatorilor
care lucrează în regim de scurtă durată. După cum se vede şi din exemplul prezentat în tabelul 3.1, între
valorile puterilor calculate cu luarea în considerare şi fără luarea în considerare a consumatorilor cu regim de
funcționare de scurtă durată nu sunt deosebiri semnificative. Existența consumatorilor cu funcționare de
scurtă durată se are în vedere la verificarea capacității de suprasarcină a generatoarelor care în condiții
normale trebuie să asigure alimentarea acestor consumatori. De regulă, generatoarele navale admit
suprasarcină de 10% în decurs de 2 ore, 25% timp de 30 minute şi 50% timp de 5 minute. În cazul în care
sarcina consumatorilor de scurtă durată depăşeşte capacitatea de suprasarcină se recurge la conectarea unui
generator suplimentar.
Pentru calculul puterii centralei electrice se alege regimul cu cea mai mare putere consumată. În cele mai
multe cazuri, acesta este regimul de marş. De asemenea, la proiectarea sistemului electroenergetic este
necesar să se prevadă şi o rezervă de 15-20% față de puterea consumată cea mai mare.
Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice reprezintă o sarcină dificilă întrucât trebuie să se aibă în
vedere mai mulți factori tehnici, economici şi de exploatare, adesea contrari unul altuia. Trebuie stabilit un
compromis care asigură regimurile cele mai favorabile pentru funcționarea centralei electrice. La alegerea
numărului şi puterii generatoarelor electrice trebuie să se aibă în vederea îndeplinirea următoarelor cerințe:
1) Generatoarele trebuie să fie încărcate în toate regimurile aproape de sarcina nominală (de regulă
minim 75-80% din puterea nominală).
2) Generatoarele alese să fie de acelaşi tip şi putere. În acest caz se asigură o funcționare stabilă la
cuplarea în paralel şi se reduce cantitatea necesară de piese de rezervă.
26
3) Puterea generatorului de rezervă trebuie să fie aceeaşi cu a generatorului de bază. Este evident că
cea mai bună alegere este aceea în care toate generatoarele de bază şi de rezervă sunt de acelaşi
tip şi putere.
Din punct de vedere al încărcării fiecărui generator aproape de sarcina nominală, această cerință se
realizează în cazul folosirii unui număr mare de generatoare cu posibilitatea de cuplare în paralel a
acestora. În acelaşi timp, un număr mare de agregate generatoare este limitat pe de o parte de
posibilitățile de montare la navă, iar pe de altă parte de greutăți legate de funcționarea în paralel a
acestora. De aceea, de regulă, acest număr se limitează la 2-4 agregate generatoare.
Un exemplu de alegerea numărului şi puterii generatoarelor este prezentat în tabelul 3.1. Pentru
acoperirea consumului de energie electrică în toate regimurile şi asigurarea unei rezerve sunt posibile
trei variante: prima – alegerea a două generatoare cu puteri de 150 kw fiecare; a doua – alegerea a trei
generatoare cu puteri de 100 kw fiecare; a treia – alegerea a patru generatoare cu puteri de 75 kw
fiecare.
După prima variantă în toate regimurile lucrează un generator de bază cu puterea de 150 kw, al doilea fiind
rezervă. În acest caz, sunt evidente două neajunsuri: încărcare mică a generatorului în regimul de staționare
(sub 40%) şi posibilitatea de a efectua lucrări de revizii sau reparații numai în regimul de staționare.
A doua variantă asigură funcționarea a două generatoare de 100 kw în regimurile de marş şi de avarie, al
treilea fiind de rezervă. În regim de staționare lucrează un generator, două fiind de rezervă. În această
variantă, în toate regimurile, sarcina generatoarelor este de circa 60-70%, ceea ce se poate considera
mulțumitor. Lucrările de revizii şi reparații sunt posibile numai în regimul de staționare.
A treia variantă asigură funcționarea a două generatoare de 75 kw pentru regimurile de marş şi de avarie,
celelalte două fiind de rezervă, în regimul de staționare lucrează un generator de 75 kw şi trei sunt de rezervă.
În această variantă se asigură încărcarea optimă a generatoarelor care lucrează (circa 80-90%), lucrările de
întreținere şi revizii se pot efectua atât în regimul de staționare cât şi în regimurile de marş şi de avarie.
Din această analiză rezultă că varianta a treia este cea mai bună cu condiția ca în compartimentul prevăzut
pentru centrala electrică să se permită montarea a patru agregate generatoare. În caz contrar, din motive
constructive se optează pentru varianta a doua cu trei agregate generatoare.
Alegerea generatoarelor se face după puterea activă de calcul în cazul în care valoarea factorului de putere
mediu este egală cu 0,8 sau mai mare. Dacă factorul de putere mediu are valoarea mai mică de 0,8, atunci
alegerea generatoarelor se face după puterea aparentă.
Metoda bilanțului energetic (tabelul de sarcină) se poate aplica şi pentru determinarea puterii diesel-
generatorului centralei electrice de avarie. Diesel-generatorul de avarie intră în funcțiune la scoaterea de sub
tensiune a centralei electrice de bază şi puterea acestuia trebuie să fie suficientă pentru a asigura obligatoriu
alimentarea următorilor consumatori:
- iluminatul de avarie;
- acționarea electrică de avarie a cârmei;
- acționarea electrică a pompei de incendiu de avarie;
- legături de comunicații interioare şi exterioare;
- lumini de navigație şi semnalizare;
- vinciurile bărcilor şi şalupelor de salvare;
- alte instalații pentru siguranța vieții echipajului.
Experiența arată că pentru majoritatea navelor puterea diesel-generatorului de avarie este în limitele 50-200
kw.
În cazul sistemelor electroenergetice de curent continuu, metoda bilanțului energetic pentru determinarea numărului
şi puterii generatoarelor electrice este aceeaşi cu deosebirea că dispar coloanele 5, 10, 12, 15, 20 şi 22 care corespund
factorilor de putere şi puterilor reactive.
27
3.3 Metoda analitică de determinare a puterii centralei electrice
Această metodă permite determinarea puterii centralei electrice fără o analiză de detaliu a funcționării tuturor
consumatorilor de energie electrică.
Metoda analitică de determinare a puterii agregatelor generatoare presupune existența unei corelații între
puterea centralei electrice, puterea instalației energetice de propulsie a navei în anumite regimuri şi
deplasamentul navei.
De exemplu, în regim de marş cea mai mare parte a consumatorilor cu funcționare constantă o constituie
mecanismele care deservesc instalația energetică de putere. Ca urmare, puterea centralei electrice pentru
regimul de marş este în corelație cu puterea motoarelor principale. La staționarea navei fără operațiuni de
încărcare puterea centralei electrice este dată de consumatorii care asigură condițiile de trai ale echipajului şi
este în corelație cu deplasamentul navei.
Rezultatele analizei unui volum mare de date statistice au permis obținerea unor formule experimentale de
calcul a puterii centralei electrice. Pentru exemplificare se prezintă calculul puterii centralei electrice pentru o
navă de transport mărfuri generale cu motoare principale lente.
Regim de marş
Puterea centralei electrice în acest regim poate fi determinată cu una din expresiile:
P mars  18  0 , 028 N   P s . d . max .

(3.11)
sau
P mars  18  0 , 028 N   P c . nivel trai
(3.12)
unde: N - puterea motoarelor principale

P s . d . max .
- puterea cea mai mare la conectarea unui consumator cu regim de scurtă durată
(pompa de incendiu sau pompa de drenaj)
P c . nivel trai
- puterea consumatorilor care asigură nivelul de trai al echipajului.
P c.nivel trai
 P K  P V  P clim kw  (3.13)
în care: PK - puterea utilajelor cambuzei

PV - puterea ventilației generale
P clim. - puterea instalației de climatizare.
Dacă P s . d . max . > P c . nivel trai

se foloseşte relația (3.11), iar dacă P s . d . max . < P c . nivel trai
se foloseşte relația (3.12).
STAŢIONARE FĂRĂ OPERAŢIUNI DE ÎNCĂRCARE
PUTEREA CENTRALEI ELECTRICE SE DETERMINĂ CU UNA DIN EXPRESIILE:
P st .  11  0 , 002 D   P s . d . max .
(3.14)
P st .  11  0 , 002 D   P c . nivel trai

(3.15)
unde: D - deplasamentul navei în tdw.
28
P s . d . max .
, P c . nivel trai
- au aceeaşi semnificație ca în formulele (3.11) şi (3.12).
Staţionare cu operaţii de încărcare

În acest regim, puterea centralei electrice se compune din puterea determinată în regimul de staționare fără
operațiuni de încărcare la care se adaugă puterea necesară pentru funcționarea instalațiilor de încărcare
(vinciuri sau macarale).
 1, 05 
n
P st . inc .  P st .   0 , 53    0 ,15 G n
vn (3.16)
 n  1
unde: G n
- sarcina nominală, t
v n
- viteza nominală de ridicare a încărcăturii, m/min.
n - numărul vinciurilor sau macaralelor de pe navă.
Regim de manevră
În acest regim aproximarea puterii se face cu formula:
P man .
 P mars  0 , 8 P ancora  P comp .
 (3.17)
unde: P ancora - puterea vinciului de ancoră, kw

P comp .
- puterea compresorului pentru aerul de pornire, kw.
În acest regim, spre deosebire de regimul de marş, pot fi conectate: vinciul de ancoră, pompă de incendiu
(pentru spălarea lanțului de ancoră) şi compresorul pentru aerul de pornire. În acelaşi timp trebuie avut în
vedere că, pe de o parte posibilitatea de conectare concomitentă este redusă, iar pe de altă parte, aceşti
consumatori lucrează în regim de scurtă durată.
REGIM DE AVARIE
În regimul de avarie, sarcina centralei electrice o constituie consumatorii care asigură marşul navei, stingerea
incendiului, scoaterea apei din compartimentele inundate. În acest regim sunt deconectați consumatorii de
mică importanță pentru vitalitatea navei cum ar fi: cambuza, ventilația, climatizarea ş.a. În caz de necesitate
poate fi introdus în funcțiune: generatorul de rezervă. Luând în considerare aceste posibilități, puterea
centralei electrice în regim de avarie, de obicei, nu depăşeşte puterea în regim de marş.
Metoda analitică de determinare a puterii centralei electrice permite aproximarea acesteia, suficientă pentru
proiectul preliminar al navei. Un calcul mai precis rezultă din aplicarea metodei bilanțului energetic.
29
Bibliografie
 Hortopan, Ghe.– Aparate electrice. Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, S., Panait, C., Dobref, V. – Sisteme de acţionare electrică a
propulsorului naval , Editura A.N.M.B. , Constanța, 1999;
 Miclescu, Th., Iacobescu, Ghe., Iordănescu, I., ș.a. – Utilizarea energiei
electrice. Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, N., Militaru, P., – Teoria și practica iluminatului electric. Editura
Tehnică, Bucureşti,1970;
 Bianchi, C. , Mira, N., Moroldo, D. – Sisteme de iluminat interior și exterior.
Editura MatrixRom, Bucureşti,2009;
DORDESCU M., Tehnica tensiunilor înalte - note curs pentru studenti, -CD la DIFR.
30

Unitatea de Invatare 2 - UEE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de Invatare 2 - UEE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FUNCȚIONAREA ECONOMICĂ ȘI FOLOSIREA EFICIENTĂ A ENERGIEI ELECTRICE

Unitatea de învăţare nr. 2

1.1 Compensarea factorului de putere;

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

1.1 Compensarea factorului de putere;

1.2 Măsuri pentru reglajul tensiunii;

1.4 Cerinţele siguranţei alimentării cu energie electrică;

1.5 Indicatori de siguranţă şi calculul lor;

unde φ este defazajul dintre tensiunea U și curentul I.

1.1 Circulația de putere reactivă. Cauze

corespunzătoare magnetizării motorului.

Relația 1.5 se poate scrie şi sub forma :

încărcare al transformatorului, iar u sc % reprezintă tensiunea procentuală de scurtcircuit.

În exploatare, ca şi la motoarele asincrone, funcționarea transformatoarelor la o putere medie sub cea

1.2 Circulația de putere reactivă. Efecte

Figura 1.3 Variația de tensiune

în care : U 1 - este tensiunea la bornele sursei de alimentare; U 2 - tensiunea la receptor ; R si X – rezistența

Figura 1.4 Diagrama fazorială

În cazul sarcinilor capacitive este posibil ca :

tensiune devine negativă, iar U 1  U 2 .

1.3 Tehnici de reducere a consumului şi a circulației neraționale de putere reactivă

Acestea au în vedere alegerea şi exploatarea optimizată a echipamentelor electrice de utilizare.

Regimul optim de exploatare a transformatoarelor

Pierderile de energie activă din transformatoare pe durata T, rezultă din relația:

Pierderea relativă de energie, raportată la energia transmisă W, se poate scrie :

în care : T uPM este durata de utilizare a puterii active maxime.

Cu notațiile : Pmax  S max cos    max S n cos  şi 

unde T p este durata pierderilor maxime, relația 1.17 devine :

pierderile relative de energie sunt minime :

Dacă transformatorul funționează la sarcină constantă, încărcarea optimă se determină cu relația :

reactivă la funcționarea în gol şi respectiv la scurtcircuit.

concordanță cu relația 1.23.

Mărirea coeficientului de încărcare sau înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate

exemplu, pentru cazul unui coeficient de încărcare β=0,5 se obține :

Reducerea tensiunii de alimentare a motoarelor asincrone subîncărcate

Figura 1.5 Variația factorului de putere în funcție de tensiune

Pe de altă parte, se produce o scădere a cuplului motor, aproximativ proporțională cu pătratul

Reducerea duratelor de funcţionare în gol a motoarelor asincrone şi a transformatoarelor

Prin deconectarea de la rețea a motoarelor asincrone şi a transformatoarelor în perioada de repaus

Figura 1.7 Schema de montaj

Comanda de pornire-oprire se realizează de la butoanele b1 si b0. La bornele a, b, se alimentează cu

Figura 1.8 Schema limitatorului

În strucutra dispozitivului se identifică blocurile de sesizare BS, de comparare BC, de temporizare BT și

revine în situația inițială de urmărire a funcționării sistemului de acționare.

inițială de urmărire a funcționării sistemului de acționare.

faze,BS identifică un curent de suprasarcină pe care-l întrerupe cu o temporizare T 2 .

Folosirea bateriilor de condensatoare derivaţie

același spectru de armonici ca și mutatorul real.

în care tg  este factorul de pierderi al dielectricului.

Figura 1.10 Utilizarea condensatoarelor în rețele cu comutatoare

Figura 1.11 Schema echivalentă de funcționare

Compensarea centralizată realizată pe partea de JT permite ca liniile de transport și de distribuție de ÎT

intersectează scara b într-un punct care defineşte valoarea coeficientului K.

Figura 1.12 Monogramă pentru determinarea puterii reactive

Figura 1.13 Abacă universală

cele patru mărimi, se determină, cu ajutorul abacei, celelalte două.

3.2 Metoda bilanţului energetic (tabelul de sarcină)

Rezultatele calculelor efectuate cu relația (3.1.) se trec în coloana 6.

P inst . tot .  n c  P inst . (3.2)

în care: P inst . tot . - puterea totală instalată

Bilanţul energetic pentru generatoarele sistemului electroenergetic

Factorul de putere, cosn