Sunteți pe pagina 1din 5

LUMINA INTRUN STUDIO DE TELEVIZIUNE

Lumina intrun studio de televiziune nu este cu mult diferita decat lumina in cinematografie sau televiziune. Doar ca exista niste norme obligatorii pentru realizarea unui iluminat corect in studiourile de televiziune. Reglajul expunerii se face urmarind tonalitatea fetelor personajelor. Expunerea rezulta din reglarea diafragmelor si a intensitatii surselor luminoase. Expunerea depinde si de modul de realizare a decorului: imaginea unui actor plasat in fata unui decor cu o tonalitate prea intunecata si invers. Pentru a pune in valoare fetele personajelor, decorul trebuie sa fie de o tonalitate putin mai intunecata decat acestea sau distanta intre personaje si decoruri trebuie sa fie suficienta pentru ca acestea sa poata fi iluminate separat. In televiziune se folosesc mult transmisiile in direct care nu permit corectarea unor eventuale erori de iluminare. O emisiune de televiziune presupune deplasarea permanenta in studiou a camerelor de luat vederi, a microfoanelor, a personalului tehnic si artistic care participa la realizarea emisiunii. Se impune deci o buna degajare a platoului, preferandu-se suspendarea majoritatii corpurilor de iluminat de plafonul studioului. Modul de realizare a iluminarii scenelor in studiourile de televiziune este bazat pe aceleasi principii generale care se aplica si in iluminatul fotografic sau de film. Iluminatul de ambianta - constituie un fond luminos, peste care se plaseaza luminile de efect. Sursele de lumina care realizeaza iluminatul de ambianta se plaseaza cit mai aproape de axa camerei de televiziune, tinind cont, bineinteles, de miscarea camerelor si de continuitatea emisiunii. Este o iluminare difuza, care estompeaza umbrele. Sursele au un unghi de directivitate foarte deschis, de ordinul 70 - 120. Puterea necesara este de 3 -5 kw pentru un sector de studio de cca 100 mp.,reprezentind 10 -40 % din iluminarea totala a scenei. Iluminatul de efect - are rolul de a crea climatul luminos dorit, folosind surse de lumina concentrate. Iluminatul principal sau iluminatul cheie (key-light)- reprezinta sursa principala de lumina dirijata care cade asupra subiectului, punand in valoare centrul de interes al imaginii (personajele si in special fetele acestora). Dupa unghiul format de axa de captare a imaginii si fasciculul luminos se disting : - iluminatul "high-key", daca unghiul este ascutit. In acest caz se realizeaza o ambianta vesela, umbrele fiind putin marcate;

- iluminatul "low-key", daca acest unghi este obtuz. In acest caz se realizeaza o atmosfera de tensiune, dramatica, umbrele pe fetele personajelor fiind puternic marcate. Nivelul de iluminare necesar se obtine cu ajutorul proiectoarelor cu lentile Fresnel si concentrare variabila, cu deschiderea fasciculului variind intre 10 si 40 si putere de 500 W, 750 W, 1kW sau 2 kW, mai rar 5 sau 10 kW. Iluminatul de fundal - realizeaza iluminarea decorului, marcind dimensiunile scenei si animind obiectele. Nivelul de iluminare depinde de coeficientul de reflexie al scenei, dar in general este sub cel folosit pentru personaje, astfel incit sa nu se substituie iluminatului cheie, pentru a da impresia de volum. Iluminatul din spate sau de contur (contre-jour) are drept scop degajarea personajelor si a obiectelor de decor creind impresia de relief. Efectul obtinut cu corpuri de iluminat dispuse in spatele subiectului si indreptate sub un unghi de 45. Se utilizeaza un nivel de iluminare asemanator cu cel pentru iluminatul principal; nivelul poate fi insa si mai mic, in functie de coeficientul de reflexie al parului si al costumelor. Puterea totala necesara pentru iluminarea unei scene care acopera un sector de studio de 100 mp. este de 20 - 25 kW, deci 200 - 250 W/mp. Intucat sursele de lumina si tubul videocaptor sunt interpuse in primul rand elementele iluminate (decoruri, actori) si in al doilea rand obiectivele utilizate de camerele de luat vederi, in aprecierea cantitatii de lumina necesara pentru iluminarea unei scene din studio trebuie sa se tina seama de urmatorul factor: alegerea diafragmei - care este influentata de factori tehnici cat si de cei artistici. Astfel daca se doreste sa se pastreze focalizata imaginea actorilor dispusi in adincime sau a actorilor si fundalului, se inchide diafragma, iar cantitatea de lumina necesara creste. Daca dinpotriva se doreste ca imaginea actorului sa fie focalizata, iar fundalul sa fie usor nefocalizat, diafragma se deschide iar lumina necesara scade, In procesul de punere al luminii unii operatori prefra sa stabileasca la inceput iluminatul de ambianta, de o valoare adecvata, peste care se suprapune apoi iluminatul cheie. Alteori, se prefera sa se fixeze intii iluminatul cheie, apoi celelalte lumini de efect si iluminatul de ambianta pentru a face suprafetele intunecate transparente si a da contraste artistice placute. In televiziune este indicat sa se foloseasca materiale care au factori de reflexie apropiati, stiut fiind ca domeniul de contrast admisibil pentru un sistem de televiziune este relativ mic. Contrastul scenei sa fie restrins la 40 : 1 pentru suprefete de pina la 10 % din suprafata imaginii si sa nu depaseasca 10 : 1 pentru suprafete de peste 10 % din suprafata imaginii.

Datorita variatiilor existente in coeficientul de reflexie al scenei, restringerea stralucirii acesteia la domeniul de contrast 10 : 1 inseamna a impune o restringere si mai mare a variatiilor fluxului luminos incident (valoare recomandata 5 : 1). Sursele de lumina folosite in televiziune se deosebesc nu numai prin puterea radiata ci si prin continutul spectral al radiatiei. In cazul unei scene captate de o camera de televiziune, cel mai important element este, in general, fata actorului (subiectului), care, de altfel, serveste si ca reper in timpul punerii luminii si a fixarii diafragmelor la camerele videocaptoare. Un rol important il are si machiajul. Din cauza costului ridicat al constructiei si al aparaturii, instalatia de iluminat dintr-un studio de televiziune trebuie sa asigure reducerea la minimum a timpului neproductiv. Aceasta face ca viteza de lucru si usurinta de control a echipamentului sa aiba prioritate asupra simplitatii sistemului. Atat cerintele tehnice cat si cerintele de ordin artistic au impus prezenta in centrele de televiziune a unor dispozitive de comanda si reglaj al intensitatii luminoase a proiectoarelor. Faptul ca iluminarea de baza intr-un studio este data de lampile cu filament de tungsten incandescent, atenuatoarele (dimarele) realizeaza reglajul intensitatii luminoase prin varierea tensiunii de alimentare a becurilor intre valoarea maxima si valoarea limita de aprindere (aproximativ 12 % din tensiunea nominala, curentul absorbit in acest caz fiind circa 1/3 din valoarea din plina sarcina). Pentru a creste ritmul de utilizare a studiourilor, pupitrele de comanda trebuie sa contina si posibilitatea de a pregati in prealabil iluminarea mai multor scene, urmind ca la trecerea de la o scena la o alta, conectarea proiectoarelor necesare si reglajul intensitatii lor luminoase sa fie realizate printr-o comanda simpla. Este evident ca, pentru asigurarea unei calitati tehnice si artistice ridicate a imaginii, tehnicianul care lucreaza la pupitrul de comanda a iluminarii trebuie sa colaboreze indeaproape cu tehnicianul video (asistentul tehnic). Tehnicianul video (asistentul tehnic) actioneaza decat asupra reglajelor operative, fotografice : deschiderea diafragmei obiectivelor, nivelul de negru si contrastul. Procesul de exploatare cuprinde urmatoarele faze : - reglarea camerelor, astfel incat caracteristicile lor de transfer (luminasemnal electric) sa fie indentice, sensibilitate lor fiind uniformizata printr-un reglaj corespunzator al diafragmei sau prin folosirea filtrelor ; - punerea luminii, mentinand diafragmele fixe, pentru ca toate imaginile sa fie in limitele caracteristicilor de transfer ; - realizarea unor usoare corectii ale reglajelor de diafragma la diferitele camere, mentinind iluminarile fixe, astfel incat albul imaginii sa se plaseze

cu o treapta sau o jumatate de treapta de diafragma, avind grija ca elementele cheie ale imaginilor (fetele) sa aiba un caracter indentic pe camerele care se inlantuie. Se urmareste sa se dea fetelor si fondului aceasi valoare, oricare ar fi camera folosita si orice miscare ar face actorii (subiectele). Contrastul scenei nu trebuiesa fie excesiv, pentru a putea fi reproduse toate nuantele de lumina. Suprafetele intunecate trebuie sa reprezinte o mica portiune din cadrul captat de camera de televiziune, pentru evitarea unor imagini de calitate slaba datorita raportului semnal/zgomot scazut. Lumina la transmisiunile exterioare de televiziune. Spre deosebire de emisiunile din studiouri, transmisiunile din exterior au un cimp foarte larg de desfasurare iar conditiile in care se lucreaza sunt foarte variate. Deoarece Capacitatea si flexibilitate echipamentului de iluminat din exterior este redusa, capacitatea de improvizare si operativitate sunt atribuite indispensabile sefului de lumini (sau operatorului) din exterior. In general, amplasarea surselor de lumina locale si suplimentare - ale televiziunii, constituie o problema foarte delicata, deoarece trebuie ocupate niste spatii (daca exista) adesea impropii sau alte destinatii. Schema de lumini pentru o transmisie din exterior trebuie neaparat corelata cu amplasarea camerelor de luat vederi ca sa asigure o iluminare corespunzatoare a planurilor prevazute in decupaj. Pentru a se obtine o imagine de calitate tehnica buna este recomandabil ca sursa de lumina sa fie dirijata pe directia de vizare a camerei de luat vederi. Cu toate ca in general personalul tehnic care se ocupa de echipamentul video - nu participa direct la punerea luminii este foarte important ca sa cunoasca bine munca sefului de lumini pentru a ajuta sa actioneze in sensul dorit la realizarea atmosferei cerute. Iluminarea naturala pentru transmisiuni in aer liber. Obtinerea unei calitati corespunzatoare a imaginii depinde de felul in care sunt amplasate camerele fata de lumina soarelui, de diafragma aleasa, de functionarea in regim optim a traductorului lumina curent, de utilizarea corespunzatoare a filtrelor, parasolarelor etc. Ca principiu general de amplasare se va evita ca razele solare sa intre in inghiul de vizare al camerei; iar pentru transmisii de lung durata se va prefera (daca se poate) orientarea pe axa nord-sud, care asigura o lumina cit mai constanta in raport cu pozitia soarelui. In afara de utilizarea filtrelor neutre, cu densitati diferite, este

indicata uneori folosirea filtrelor colorate, care pot imbunatati substantial calitatea imaginii. In functie de contributia luminii naturale se pot distinge urmatoarele posibilitati de lucru: lumina naturala, care patrunde in incapere constituie un iluminat principal. Ea asigura conditiile tehnice de realizare ale transmisiunii, asigurind iluminarea medie si uneori lumina de orientare (lumina puternica care cade pe obiect si care sugereaza directia sursei de lumina pe imaginea obiectului). In complectarea luminii zilei, pentru detaliile umbrite sau in vederea obtinerii unei modelari luminoase se foloseste iluminatul artificial dirijat. Lumina naturala nu este principala, ci se foloseste pentru complectarea iluminatului artificial. Lumina artificiala la tramsmisiuni exterioare. La iluminarea pentru televiziune a scenelor din salile de spectacole, posibilitatile si conditiile de amplasare a corpurilor de iluminat variaza de la loc la loc. In cazul spectacolelor televizate nu este posibila in general instalarea unor corpuri de iluminat, suplimentare. Aceasta situatie este impusa de faptul ca spectacolul televizat este totdeauna jucat si pentru publicul din sala. Tehnica iluminatului se complica deoarece pe de o parte trebuie pastrata lumina spectacolului care este fixata pentru spectatorii din sala, iar pe de alta parte trebuie asigurate si conditiile iluminatului artistic si tehnic pentru televiziune. De aceea, de foarte multe ori, calitatea tehnica a imaginilor captate in aceasta situatie, este slaba. Iluminatul scenei poate fi complectat numai cu sursele admise de regizorul spectacolului, pentru a nu strica efectele de lumina din sala. Este indicat ca la spectacolele televizate sa se puna lumina dupa cerintele televiziunii. Trebuie sa se alcatuiasca o schema de iluminare care sa creeze conditiile impuse de tehnica televiziunii si sa pastreze atmosfera, cadrul, conceptia regizorala.