CALCULUL INSTALATIILOR DE ILUMINAT

1. Modelul de calcul pentru iluminatul interior

Pentru calculul instalatiilor de iluminat in interiorul cladirilor, fiecare incapere este

considerata un paralelipiped de dimensiuni (fig. 1.1, a) in care se delimiteaza, in
cazul cel mai general, cinci suprafete (tab. 1.1). Planul util este o suprafata materiala sau
materializata pe care se presupun situate obiectele observate ; poate coincide cu podeaua sau
trebuie precizat (se considera situat uzual la o inaltime sau 1 m fata de podea).
Suprafata de calcul contine centrele luminoase ale corpurilor de iluminat ; poate coincide
cu tavanul (corpuri de iluminat montate direct pe tavan) sau este situata la distanta fata de
tavan (corpuri de iluminat suspendate). Peretii, pe portiunea dintre planul util si planul
corpurilor de iluminat (inaltimea h), sunt considerati ca o singura suprafata (asimilata cu o
suprafata concava). Friza este portiunea din suprafata peretilor cuprinsa intre planul
corpurilor de iluminat (suprafata si tavan.

Tabelul 1.1 Suprafete caracteristice in instalatiile de iluminat

Factor de
Suprafata Notatia Aria Observatii
reflexie
Tavanul S1 A1 = ab 1 Suprafata materiala

Friza S2 A2 = 2h’(a+b) 2 Suprafata materiala

Peretii S3 A3 =2h(a+b) 3 Suprafata materiala

Planul util S4 A4 = ab 4 Suprafata materializata

Planul corpurilor de iluminat S5 A5 = ab - Suprafata de calcul

Ipotezele de calcul sunt urmatoarele :

 - suprafetele materiale sau materializate ale incaperii se asimileaza cu suprafete perfect
difuzante caracterizate prin factori de reflexie neselectivi si constanti pe fiecare suprafata,
(respectiv eventual definiti ca factori de reflexii medii (daca diverse portiuni
cu ariile Ai, au factori de reflexie diferiti :

(1.1)

- materializandu-se suprafata planului util, se admite ca suprafetele situate sub acesta

(podeaua si peretii pe inaltimea nu contribuie la redistribuirea fluxului luminos in
incapere ;

- fluxurile luminoase pe suprafetele incaperii se accepta a fi uniform distribuite, ceea

ce echivaleaza cu considerarea unor valori medii ale iluminarii, luminantei sau emitantei
luminoase pe suprafetele respective ;

- in incapere nu exista obiecte care sa ecraneze anumite portiuni ale suprafetelor fata
de sursele de lumina sau sa impiedice schimbul de flux luminos intre suprafete.

Un model simplificat se obtine materializandu-se planul corpurilor de iluminat si

atribuindu-se un factor de reflexie echivalent determinat in functie de factorii de reflexie si
ariile suprafetelor care formeaza cavitatea tavan – friza :

(1.2)

Acest model corespunde montarii corpurilor de iluminat pe tavan sau in imediata

apropiere a acestuia si limiteaza la trei suprafetele de calcul din incapere (fig. 1.1, b).

In cazul unei amplasari simetrice, cele nc =mn corpuri de iluminat se considera

dispuse cu centrele optice in nodurile unei retele imaginare regulate si rectangulare
(fig. 1.2) ale carei linii sunt paralele si simetrice cu axele planului de iluminat. Fiecare corp de
iluminat contine, in general, lampi.

Fiecare dintre suprafetele incaperii primeste direct da la corpurile de iluminat instalate

un flux luminos determinat de distributia spatiala a fluxului luminos al corpului de
iluminat si de amplasarea corpurilor de iluminat in instalatie. Sub actiunea fluxurilor directe,
suprafetele incaperii devin (prin reflexie) surse secundare de lumina, care schimba intre ele
(trimit si primesc reciproc) flux luminos ; are loc un proces de interreflexii si reflexii multiple
ca urmare a caruia suprafetele primesc suplimentar un flux luminos care se suprapune peste
fluxul direct, determinand in final un flux luminos total stabilizat pe fiecare suprafata dat
de expresia generala :

(1.3)

in care qij < 1 reprezinta fractiunea din fluxul luminos reflectat de suprafata Sj si interceptat de
suprafata Si.

In expresia (1.3), insumarea se face pentru toate suprafetele care trimit flux luminos pe
suprafata (inclusiv daca este concava).

Iluminarea unei suprafete are, deci, doua componente :

- o componenta directa, data de fluxul luminos primit direct de la corpurile de iluminat

si avand o repartitie neuniforma pe suprafata ;

- o componenta data de fluxul luminos reflectat de celelalte suprafete, care poate fi

considerata aproximativ uniforma pe suprafata ; ponderea componentei reflectate este cu atat
mai mare, cu cat factorii de reflexie ai suprafetelor sunt mai mari.

Principalele marimi luminoase (fotometrice) care intervin in calculul instalatiei de

iluminat sunt urmatoarele :

Fluxul luminos total al lampilor din instalatie (Nl lampi)

(1.4)

Fluxul luminos al unui corp de iluminat

Fluxul luminos instalat (fluxul total al corpurilor de iluminat din instalatie

– nc corpuri) :

(1.5)

Fluxul luminos instalat in emisfera superioara

 (1.6)

Fluxul luminos instalat in emisfera inferioara

(1.7)

Flux luminos pe planul util : direct si total

Fluxul luminos pe pereti : direct

(1.8)

si total

Fluxul luminos pe tavanul real sau echivalent : direct

(1.9)

si total

Raportul direct al instalatiei (raportul dintre fluxul luminos direct pe planul util si
fluxul luminos instalat inferior) :

(1.10)

Factorul de utilizare (raportul dintre fluxul luminos total pe o suprafata si fluxul

luminos total al lampilor din instalatie), definit pentru fiecare suprafata :

(1.11)

Iluminarea medie totala pe fiecare suprafata

(1.12)

Influenta dimensiunilor geometrice ale incaperii asupra marimilor fotometrice

referitoare la suprafetele incaperii poate fi exprimata sintetic printr-o marime adimensionala -
indicele instalatiei

(1.13)

2. Sisteme de iluminat interior

 In raport cu dispunerea corpurilor de iluminat in instalatie, in practica se remarca trei
sisteme de iluminat : iluminatul general, iluminatul general localizat si iluminatul local.

Iluminatul general rezulta prin dispunerea corpurilor de iluminat aproximativ uniform

in partea superioara a incaperii (fig. 2.1, a) si asigura pe planul util o valoare a iluminarii
medii care creeaza conditii de vizibilitate aproximativ uniforme in toate zonele, indiferent de
destinatia lor concreta si de necesitatile lor specifice.

Iluminatul general localizat este o varianta a iluminatului general obtinuta prin

concentrarea corpurilor de iluminat in anumite zone in care sunt necesare valori mai ridicate
ale iluminarii si prin apropierea corpurilor de iluminat la suprafata iluminata ; iluminarea
medie se defineste, de regula, pe zone (fig. 2.1, b).

Iluminatul local se obtine prin amplasarea corpurilor de iluminat in imediata apropiere

a suprafetei iluminate (fig. 2.1, c) rezultand valori relativ mari ale iluminarii pe suprafetele
iluminate, care permit efectuarea unor activitati vizuale dificile (lucru de precizie) sau
satisfacerea necesitatilor de iluminat numai la un singur loc de munca. In scopul asigurarii
unei ambiante luminoase generale in incapere, iluminatul local nu se foloseste izolat, ci ca
suplimentare a iluminatului general localizat, dimensionat, in acest caz, pentru valori mai mici
ale iluminarii medii in intreaga incapere. Aceasta solutie este recomandabila din punct de
vedere economic in situatiile in care activitatile vizuale solicita iluminari mai mari ( § 3.2).

Din punctul de vedere al corpurilor de iluminat folosite se deosebesc : iluminatul

direct, iluminatul semidirect, iluminatul difuz, iluminatul semiindirect si iluminatul indirect,
in functie de categoriile in care se incadreaza corpurile de iluminat (tab. 11.5.1).

In functie de scopul urmarit, principalele sisteme de iluminat sunt iluminatul normal

(de lucru), care asigura conditiile de desfasurare normala a activitatilor corespunzatoare
destinatiei zonelor iluminate si iluminatul de siguranta, care intra in functiune in caz de avarie
a iluminatului de lucru, creand conditii pentru continuarea provizorie a activitatilor de
importanta vitala, pentru evacuarea nepericuloasa a personalului sau pentru remedierea
defectiunilor produse.

3. Criterii pentru proiectarea, verificarea si aprecierea

instalatiei de iluminat

3.1. Iluminatul si activitatea vizuala

Instalatia de iluminat are ca scop sa contribuie, alaturi de ceilalti factori de mediu, la

crearea conditiilor pentru desfasurarea optima a activitatilor, cu un randament cat mai mare
(respectiv, o productivitate ridicata), cu rebuturi minime si cu mentinerea organismului intr-o
stare generala fizica si psihica buna.

Intrucat iluminatul influenteaza nemijlocit activitatea vizuala (celelalte activitati si

rezultatele lor depinzand partial de aceasta), este necesar sa fie reamintite, pe scurt,
problemele fundamentale ale activitatii vizuale.

Ochiul omenesc, principalul organ de percepere a luminii exterioare, se comporta ca

un instrument optic si aparat fotografic activ. Caracterul activ rezulta din adaptarea automata
(reflexa) permanenta a ochiului la mediul ambiant, prin mecanisme ca :

- acomodarea (punerea la punct a imaginii pe retina, prin intermediul cristalinului) ;

- reflexul pupilar (controlul cantitatii de flux luminos primit, prin cresterea diametrului
pupilei la iluminari mici si micsorarea acestuia la iluminari mari, prin muschii irisului) ;

- adaptarea retinei la nivelul de iluminare (obtinuta cu o anumita constanta de timp).

Activitatea permanenta a ochiului poate avea ca rezultat, in anumite conditii, o

oboseala a vederii care se manifesta prin simptome oculare (incepand cu senzatii anormale de
inconfort, clipiri frecvente si mergand pana la dureri, inrosirea ochilor etc.), simptome vizuale
(dificultati de punere la punct si diverse tulburari de vedere) sau prin simptome generale
(dureri de cap, agravate prin activitate si prezentand un maxim seara).

Pe langa cauzele fiziologice (tratabile medical), oboseala vederii este datorata unor
factori fizici, independenti de individ, printre care se numara si iluminatul care asigura
vizibilitatea corpurilor inconjuratoare.

Se demonstreaza ca iluminarea retinei – sursa constituirii perceptiei vizuale

(reflectarea proprietatilor obiectelor observate – forma, culoare) este determinata de luminanta
obiectului observat in directia ochiului. Procesul vederii este caracterizat printr-o cautare
continua a unei stari de echilibru, prin fenomenul de adaptare. Desi capacitatea de adaptare a
ochiului la luminanta este foarte mare (acoperind o gama de 8 – 9 ordine de marime), exista
anumite limite care nu trebuie in mod normal depasite. Atat luminantele excesive, cat si
diferentele mari de luminanta in spatiu si in timp fac perceptia vizuala dificila ducand la
perturbarea vederii prin asa numitul fenomen de orbire care consta in ansamblul de dereglari
ocazionale in aparatul vizual aflat intr-o anumita stare de adaptare.

Crearea conditiilor optime pentru activitatea vizuala solicita instalatiei de iluminat sa

asigure :

- o anumita luminanta in campul vizual produsa de obiectele si suprafetele observate ;

avand in vedere relatia dintre luminanta si iluminare (11.4.18) pentru suprafetele iluminate
(considerate perfect difuzante), aceasta cerinta echivaleaza cu realizarea unei anumite
iluminari corelate cu proprietatile reflectante ale suprafetelor ;

- un anumit contrast (diferenta relativa) de luminanta intre obiectul (sau detaliul

acestuia) care trebuie observat si fondul (suprafata) pe care acesta se gaseste ;

- evitarea sau limitarea fenomenului de orbire ;

 - o anumita compozitie spectrala a radiatiei surselor de lumina corespunzatoare careia
rezulta culoarea radiatiei si redarea obiectelor iluminate.

3.2. Valoarea iluminarii

In virtutea relatiei (11.4.18) intre luminanta si iluminarea unei suprafete, in practica se

prefera sa se utilizeze ca marime de referinta iluminarea, care prezinta avantajul ca se
calculeaza si se masoara mai simplu decat luminanta.

Studiile efectuate arata ca, in general, valoarea iluminarii suprafetei pe care se gasesc
obiectele/detaliile ce trebuie observate este cu atat mai mare cu cat :

- precizia activitatii vizuale este mai mare ; activitatile vizuale se grupeaza in categorii
in functie de dimensiunile detaliilor ce trebuie observate, precizia fiind cu atat mai mare, cu
cat detaliile au dimensiuni mai mici ;

- contrastul de luminanta intre detaliu si fond este mai mic ; contrastele apar prin
diferente de iluminare, diferente intre factorii de reflexie si diferente intre tipurile de reflexie
(regulata, difuza) ;

- obiectele/detaliile sau suprafetele au culori mai inchise (factorii de reflexie sunt mai
mici) ; fondul se considera intunecat daca , mediu – daca si luminos –
daca

- activitatea vizuala solicita o atentie continua ;

- obiectele observate se deplaseaza mai rapid ;

- cadenta de lucru este mai mare.

Tinandu-se seama de criteriile mentionate, uzual se normeaza valorile minime ale

iluminarii medii care trebuie sa fie asigurate in decursul exploatarii de catre o instalatie
de iluminat.

In general, se recomanda urmatoarele game de valori ale iluminarii : 20  200 lx –

pentru iluminatul general in incaperi nefolosite frecvent sau pe suprafetele de circulatie,
200  2000 lx – pentru iluminatul general in incaperi industriale, 2000  20 000 lx – pentru
iluminatul local. Scara normala de valori ale iluminarii este : .. 20, 30, 50, 75, 100, 150, 200,
300, 400, 500, 750, 1000, 1500, 2000, 3000, 4000, 5000 .. lx.

Normativele in vigoare stabilesc valorile iluminarii medii in constructii industriale,

pentru fiecare ramura industriala si spatiu de lucru sau pe categorii de lucrari.

Valorile mari ale iluminarii neputand fi realizate economic prin iluminatul general, se
recurge la iluminatul combinat. In acest caz, pentru a se evita contrastele mari de luminanta pe
suprafata de lucru si in incapere, se recomanda ca instalatia de iluminat general sa asigure cel
putin 10% din valoarea normata a iluminarii, dar minimum 150 lx si maximum 500 lx.

3.3. Limitarea efectelor fenomenelor de orbire

 Avandu-se in vedere cauzele perturbarii vederii, expuse in § 3.1, producerea
fenomenului de orbire poate avea loc fie direct, datorita luminantelor mari ale corpurilor de
iluminat aflate in campul vizual, fie prin reflexie pe suprafete lucioase, cu factori de reflexie
mari, a luminantelor de valori ridicate, fie prin contrastul de luminanta (in spatiu si in timp) al
suprafetelor sau elementelor de suprafata care intra simultan sau succesiv in campul vizual.

Gradul de inconfort G la orbirea directa este dat de o relatie de forma :

(3.1)

in care Ls este luminanta sursei, s – unghiul solid sub care se vede sursa din punctul de
observare, La – luminanta generala a mediului (luminanta de adaptare), p – factor care ia in
considerare pozitia sursei in campul vizual, iar m, n, q, r – exponenti. Se observa ca, la
conditii egale de dispunere in instalatie, orbirea suparatoare poate fi provocata atat de o sursa
cu luminanta ridicata, cat si de o sursa cu luminanta moderata, dar de dimensiuni mari (cum ar
fi lampile fluorescente tubulare sau panourile luminoase mari).

Evitarea sau limitarea fenomenului de orbire directa se obtine prin :

- scoaterea pe cat posibil a corpurilor de iluminat cu luminanta mare din campul

vizual ;

- scoaterea partiala din campul vizual al lampilor electrice cu luminanta mare, prin
folosirea corpurilor de iluminat cu reflector opac sau a gratarelor de ecranare, cu ajutorul
carora se obtine un anumit unghi de protectie  in ale carui limite lampile nu sunt vizibile din
exteriorul corpului ;

- limitarea luminantei medii a corpurilor de iluminat in interiorul zonei de orbire

directa, prin utilizarea unui dispersor sau difuzor translucid.

Luminanta medie intr-o directie data () a unui corp de iluminat este :

(3.2)

A fiind aria suprafetei luminoase a corpului vazuta din directia . Lampile fluorescente
tubulare (a caror suprafata este considerata perfect difuzanta) in corpuri de iluminat fara
reflector se dispun cu axa longitudinala paralela cu linia privirii, pentru a se reduce A .

Evitarea sau limitarea fenomenului de orbire prin reflexie este posibila prin :

- dispunerea corecta a corpurilor de iluminat in raport cu locurile de munca, preferabil

lateral, astfel incat ochiul observatorului sa nu fie situat in vecinatatea unghiului de reflexie
regulata ;

- realizarea de suprafete mate si cu factori de reflexie redusi pentru locurile de munca ;

 - limitarea luminantei, in directiile cuprinse intre 200 si 300, pentru corpurile iluminat
care pot produce reflexii suparatoare pe obiectul observat.

Pentru limitarea fenomenului de orbire prin contrast este necesar sa se asigure :

a) un anumit factor de uniformitate a iluminarii pe plan util, exprimat prin unul din
rapoartele sau pentru diverse puncte din acest plan (normele in
vigoare impun, de exemplu, pe suprafata de lucru si in
toata incaperea de lucru) ; aceasta conditie este realizabila prin amplasarea corpurilor de
iluminat la distante convenabile, in functie de distributia spatiala a fluxului luminos (incepand
de la d = 0,9 h pentru distributia concentrata si mergand pana la d = 1,5 h pentru distributia
larga).

b) reducerea pulsatiei iluminarii in timp, datorita variatiei fluxului luminos al lampilor

la alimentarea in curent alternativ, ceea ce se obtine prin defazarea curentilor in circuitele a
doua lampi din acelasi corp de iluminat (folosirea asa-numitului montaj „duo”) sau prin
conectarea corpurilor de iluminat succesive la faze diferite ale retelei ;

c) o distributie convenabila a luminantelor in campul vizual :

- pe suprafata de lucru, factorii de reflexie trebuie sa fie astfel incat raportul dintre
luminantele detaliului si fondului sa nu depaseasca 3 :1 ; cand detaliul este mai luminos decat
fondul, pentru factorii de reflexie ai suprafetelor locurilor de lucru se recomanda valorile
0,2  0,5 ;

- in incapere, realizarea instalatiei de iluminat, factorii de reflexie si culorile

suprafetelor din campul vizual (in special, tavanul si peretii) trebuie astfel alesi, incat sa nu
rezulte rapoarte mai mari de 10 :1 intre luminanta suprafetei de lucru si celelalte suprafete, sa
se evite monotonia, iar luminantele sa fi esalonate descrescator de la tavan la podea (optimul
factorilor de reflexie fiind 0,7 pentru tavan, 0,5 pentru pereti si 0,2 pentru podea).

3.4. Culoarea radiatiei surselor de lumina

Culoarea radiatiei unei surse de lumina rezulta din amestecul culorilor corespunzatoare
radiatiilor monocromatice care compun spectrul sau.

In mod obisnuit, culoarea unei surse se exprima prin temperatura de culoare Tc

(masurata in K), care reprezinta temperatura la care corpul negru emite o radiatie avand
compozitia spectrala (culoarea) identica sau foarte apropriata de compozitia spectrala a
radiatiei sursei considerate.

Culorile radiatiilor se grupeaza in culori calde (Tc < 3300 K – alb roscat), culori
intermediare (Tc = 3000 … 5000 K – alb) si culori reci (Tc > 5000 K – alb albastrui).

Pentru specificare culorii radiatiei lampilor electrice, in tehnica iluminatului se pot

folosi :

- denumiri ale nuantelor de alb, de regula in limba engleza, asociate temperaturii de

culoare, de exemplu : d - daylight (alb lumina zilei) - Tc = 6500 K; w - white (alb) -
Tc = 4300 K; w lux - white de luxe (alb superior) - Tc = 3800 K; ww - warm white (alb cald) -
Tc = 3000 K; wwc lux - warm white de luxe (alb cald superior) - Tc = 2900 K ;

- un cod alfanumeric asociat denumirii si, implicit, temperaturii de culoare, de

exemplu : 1 - alb lumina zilei, 1X - alb lumina zilei corectat, 2 - alb, 2X - alb superior, 3 - alb
cald, 3X - alb cald superior ;

- un cod numeric asociat, de asemenea, denumirii (si respectiv temperaturii de culoare

proximale), de exemplu : 27 - Warm white special de luxe, 32 - Warm white de luxe, 33 -
White, 34 - White de luxe, 37 - White special de luxe, 55 - Daylight, 84 - ”New generation”
(noua generatie de lampi fluorescente folosind luminofori speciali).

In instalatiile de iluminat trebuie sa existe o anumita corelatie intre valoarea iluminarii

si temperatura de culoare a surselor de lumina. De exemplu, culorile calde pot fi folosite la
iluminari mai mici, iar culorile reci – la iluminari mari

3.5. Redarea culorilor corpurilor

Intrucat factorii de reflexie ai corpurilor reale au valori diferite in functie de lungimea

de unda, fluxul luminos reflectat de un corp si primit de organul vederii va fi constituit cu
precadere din fluxul corespunzator lungimilor de unda pentru care factorul de reflexie este
mai mare ; corpul este perceput ca avand o anumita culoare conferita de sursa de lumina
primara, in functie de compozitia spectrala a radiatiei luminoase.

Luandu-se drept culoare normala a obiectului culoarea conferita de o sursa de lumina

de referinta (de exemplu, lumina zilei sau o lampa cu o anumita componenta spectrala a
radiatiei), fiecarei surse de lumina reale ii este proprie o aptitudine de a reda mai mult sau mai
putin fidel culoarea respectiva, aptitudine apreciabila cantitativ prin indicele (indexul) de
redare a culorilor Ra a carui valoare maxima (100) corespunde sursei de referinta.

Astfel, se apreciaza ca redarea culorilor este foarte buna daca o sursa de lumina
asigura Ra > 85, buna – pentru Ra = 70  85, acceptabila – daca Ra = 40  70 si proasta –
pentru Ra < 40.

3.6. Deprecierea instalatiei de iluminat

In decursul functionarii instalatiei de iluminat, valorile iluminarii suprafetelor scad

continuu datorita scaderii fluxului luminos primit care, la randul sau, este determinat de :

- scaderea fluxului luminos al lampilor, datorita uzurii si poluarii suprafetelor lor ;

- scaderea randamentului corpurilor de iluminat, datorita reducerii proprietatilor

suprafetelor reflectate si transmitatoare, ca urmare (in principal) a poluarii din mediul de lucru
(depuneri de praf, fum etc.) ;

- inrautatirii proprietatilor reflectate ale suprafetelor incaperii, datorita poluarii, ceea ce

reduce ponderea componentei reflectate a fluxului luminos.
 Pentru a se tine seama de deprecierea instalatiei si a se asigura, in tot timpul
exploatarii, valorile normate ale iluminarii, la proiectarea instalatiilor de iluminat se
majoreaza valorile respective cu un coeficient de siguranta supraunitar, denumit factor de
depreciere, ale carui valori depind de conditii concrete in care functioneaza instalatia ;
orientativ, se poate considera  = 1,25 in incaperi nepoluate,  = 1,4  1,5 in incaperi cu
grad de poluare normal si  > 1,7 pentru incaperi cu grad ridicat de poluare. Pentru a nu se
mari exagerat factorul de depreciere, trebuie efectuata periodic curatarea corpurilor de
iluminat si a suprafetelor incaperii.

Se utilizeaza frecvent si factorul de mentenanta  = 1/ <1.

4. Calculul iluminarii directe

Iluminarea produsa pe o suprafata de fluxul luminos direct primit de la corpurile de

iluminat se poate calcula :

- discret, in diverse puncte ale suprafetei iluminate (metoda punct cu punct),

utilizandu-se relatia (11.4.13) dintre intensitatea luminoasa a sursei si iluminarea intr-un
punct;

- global, ca valoare medie pe suprafata, facandu-se apel fie la mediere valorilor

calculate in diverse puncte ale suprafetei, folosind relatia (11.4.15), fie la raportul direct al
instalatiei (5.14).

4.1. Metoda punct cu punct pentru surse punctiforme simetrice

Simetria sursei rezulta direct din caracteristicile fotometrice sau prin medierea caracteristicilor
in diverse plane. In toate cazurile, baza de plecare in efectuarea calculelor o constituie curba
fotometrica medie (§ 11.5.2).

Pentru simplificare, in relatiile care urmeaza nu este introdus factorul de depreciere

respectiv factorul de mentenanta.

a. Calculul iluminarii pe o suprafata orizontala

 Iluminarea EH intr-un punct M de pe un plan orizontal H produsa de sursa de lumina S,
situata la distanta h fata de plan (fig. 4.1), se obtine prin aplicarea directa a relatiei (11.4.13).
Din figura 4.1 rezulta :

si, deci,

(4.1)

Corespunzator unghiului

(4.2)

din curba fotometrica se extrage valoarea intensitatii luminoase I 1000 , iar intensitatea
luminoasa a sursei in directia punctului M se obtine din expresia (11.5.1) pentru fluxul
luminos al celor lampi din corpul de iluminat.

b. Regula celor doua perpendiculare

Se poate arata simplu ca valorile iluminarii E1, E2 pe doua plane P1, P2 intr-un punct
M situat pe intersectia lor sunt proportionale cu distantele h1, h2 de la sursa de lumina S la cele
doua plane (fig. 4.2).

In adevar, aplicandu-se relatia (11.21) separat pentru planele P1 si P2, rezulta :

de unde,

(4.3)

Din figura 4.2. se observa ca :

si deci :

(4.4)

c. Calculul iluminarii pe o suprafata inclinata fata de planul orizontal

Notandu-se cu  unghiul diedru format de planul orizontal H cu planul de calcul P

(unghiul dintre normalele NH si NP la cele doua suprafete orientate), cu h distanta de la sursa S
la planul orizontal si cu p distanta de la proiectia a sursei pe planul orizontal la dreapta de
intersectie a celor doua plane, din figura 4.3 rezulta distanta hP de la sursa la planul P :

daca (fig. 4.3, a), respectiv

daca (fig. 4.3, b) sau, generalizandu-se :

 (4.5)

Daca se cunoaste iluminarea EH intr-un punct M din planul orizontal, situat pe dreapta
de intersectie a planelor P si H, iluminarea EP pe planul P in acelasi punct M va fi, conform
relatiei (4.4) :

(4.6)

semnul plus ( + ) corespunzand cazului , iar semnul minus ( - ) cazului

(planul P intersecteaza axa optica).

d. Calculul iluminarii pe o suprafata verticala

In cazul in care punctul de calcul este considerat pe o suprafata verticala V (fig. 4.4),
iluminarea EV se determina in functie de iluminarea EH, calculata in acelasi punct considerat
ca apartinand planului orizontal H, inlocuindu-se in formula (4.6)

(4.7)

unde

(4.8)

iluminarea EH fiind calculata cu relatia (4.1).

4.2. Metoda punct cu punct pentru surse liniare

a. Principii de calcul
 - Determinarea iluminarii are la baza curbele fotometrice corespunzatoare planelor de
simetrie si B0 (fig. 4.5). Cu notatiile din figurile 4.5. si 4.6, curba fotometrica in
planul (planul transversal principal) este descrisa, in general, de relatia (fig. 4.6, c).

(4.9)

iar curba fotometrica in planul B0 (planul longitudinal principal), de expresia (fig. 4.6, a)

(4.10)

in care IN0 este intensitatea luminoasa normala pe axa longitudinala in directia axei optice, iar
g() si f() – functii avand ca argumente unghiurile  respectiv .

- Admitandu-se ca, intr-un plan longitudinal oarecare B, functia f() se conserva
(curbele fotometrice in planele B sunt „asemenea”), curba fotometrica in acest plan (fig. 4.6,
b) va fi data de relatia

(4.11)

unghiul  fiind masurat fata de normala pe axa longitudinala, care coincide ca directie cu I.
 - La corpurile de iluminat deschise, cu lampi fluorescente tubulare, ,
inclusiv la corpurile de iluminat cu reflector, iar curba fotometrica in plan transversal este
determinata de dispunerea lampilor in corp si de geometria reflectorului (in cazul in care
acesta exista), rezultand, deci :

- sub forma grafica ;

(4.12)

- Se defineste intensitatea luminoasa pe unitatea de lungime a sursei, in planul

transversal :

(4.13)

- Calculul iluminarii intr-un punct de pe o suprafata se face determinandu-se

iluminarea produsa in acel punct de un element al sursei liniare (asimilat cu o sursa
punctiforma avand acelasi curbe fotometrice ca si sursa liniara) si insumandu-se apoi
iluminarile datorate tuturor elementelor care compun sursa. Pentru fiecare element de sursa
raman valabile relatiile (11.4.13) si (4.1, 4.6) stabilite in cazul surselor punctiforme si se
mentin relatiile (4.12).

- Deducerea formulelor de calcul se face, initial, intr-un caz particular cand punctul
de calcul este continut intr-un plan transversal care trece prin una din extremitatile sursei ;
ulterior, formulele se extind la cazul general al unui punct de calcul oarecare.

b. Calculul iluminarii pe o suprafata orizontala

Cazul particular al unui punct de calcul M situat la intersectia planului orizontal H cu

planul transversal de capat V (proiectia M' a punctului M pe axa longitudinala a sursei
coincide cu extremitatea A a sursei de lungime AB = l) este ilustrat in figura 4.7.
 Prin dreapta MM' si axa longitudinala a sursei se traseaza planul longitudinal B. In
acest plan, elementul de sursa cu lungimea dl, a carui pozitie fata de extremitatea sursei este
data prin unghiul , are intensitatea luminoasa in directia punctului M :

si produce iluminarea :

Folosindu-se relatiile geometrice care se pot scrie pe baza figurii 4.7 rezulta

(4.14)

Iluminarea totala, datorata tuturor elementelor sursei, se obtine prin integrarea

expresiei (4.14) intre limitele  = 0 si

(4.15)

(unghiul plan de sub care „se vede” din punctul M lungimea sursei l).

De remarcat ca, spre deosebire de cazul surselor punctiforme, d este distanta de la

punct la planul longitudinal B0.

Expresia finala este

 (4.16)

Elementele necesare pentru aplicarea formulei (4.16) sunt cele din figura 4.8,
d fiind lungimea perpendicularei de la punctul de calcul la proiectia sursei in planul orizontal,
iar h – inaltimea de montare a sursei fata de planul orizontal.

Intensitatea luminoasa I0 se obtine pe baza curbei fotometrice a sursei in planul

transversal :

(4.17)

utilizandu-se intensitatea luminoasa citita la unghiul

(4.18)

In cazul general, cand punctul de calcul M poate fi considerat ca apartinand si unui

plan transversal oarecare (proiectia M' a punctului M pe axa longitudinala este situata pe
segmentul l sau in afara acestuia), problema poate fi redusa la situatia prezentata anterior
considerand doua surse fictive de lumina, cu aceeasi intensitate luminoasa pe unitatea de
lungime I0 (4.17) ca si sursa reala, avand lungimile si , fata de care punctul M ocupa o
pozitie similara cazului particular analizat (fig. 4.9).

Iluminarea in punctul M rezulta din insumarea algebrica a iluminarilor produse de cele

doua surse fictive, respectiv :

(4.19)

(4.20)

in cazul reprezentat in figura 4.9, a si

(4.21)

(4.22)

in situatia din figura 4.9, b.

Iluminarile E' si E'' se calculeaza cu relatia (4.16) utilizandu-se unghiurile l' si

respectiv l'' determinate din expresia (4.15) pentru l = l' respectiv l = l''.

Un sir continuu format din n surse liniare de lungime l se considera ca o singura sursa

liniara cu lungimea L = nl si intensitatea luminoasa pe unitatea de lungime I0 (4.17), iar

iluminarea produsa se calculeaza folosindu-se relatiile mentionate anterior pentru o sursa in
care lungimea l sete inlocuita cu L.

Un sir discontinuu constituit din n surse liniare de lungime l situate la distanta  una
fata de alta (fig. 4.10) poate fi asimilat, in practica, cu o singura sursa liniara de lungime
L = nl + (n – 1) avand intensitatea luminoasa pe unitatea de lungime :

(4.23)

I0 fiind data de expresia (4.17).

 c. Calculul iluminarii pe o suprafata verticala

Suprafetele verticale fiind, practic, suprafetele peretilor incaperii, pot fi situate fie
paralel cu planul B0 (paralel cu axa longitudinala a sursei), fie perpendicular pe acesta.

In cazul unei suprafete verticale perpendiculare pe planul B0, printr-un rationament de

calcul similar celui pentru o suprafata orizontala, modificandu-se numai expresia unghiului 
format de normala la suprafata de calcul cu directia r a elementului de sursa considerat,
rezulta, pentru pozitia particulara a punctului de calcul :

(4.24)

Pentru o suprafata verticala paralela cu planul B0 se poate aplica direct regula

perpendicularelor (§ 4.1, b), intrucat distantele tuturor elementelor de sursa fata de suprafata
de calcul sunt aceleasi :

(4.25)

Inlocuindu-se EH din formula (4.16) si d/h = tg, se obtine :

(4.26)

In formulele (4.20)  (4.26), h este distanta dintre sursa de lumina si planul orizontal
care trece prin punctul de calcul.

Cazul general, cand proiectia punctului M pe axa longitudinala a sursei nu coincide cu

una din extremitatile sursei, se rezolva ca in cazul suprafetelor orizontale, folosindu-se
formulele (4.19) sau (4.21).

5. Determinarea fluxurilor luminoase si a iluminarilor

medii directe

5.1. Principiul de calcul

Fluxul luminos direct pe o anumita suprafata poate fi calculat, pornind de la

iluminarea in diverse puncte ale suprafetei considerate, fie direct pe cale analitica, fie folosind
o aproximare numerica.

a. Determinarea analitica are la baza relatia dintre fluxul luminos si iluminare.

Fluxul luminos primit de un element de suprafata, situat in jurul unui punct P(x,y) de pe
suprafata considerata ( fig. 5.1) este :

iar fluxul total primit de suprafata dreptunghiulara de laturi X si Y :

 (5.1)

Pentru utilizarea relatiei (5.1) este necesar sa se dispuna de o expresie E(x,y) relativ
usor integrabila.

b. Aproximarea numerica se bazeaza pe divizarea suprafetei in m

patrate/dreptunghiuri finite (fig. 5.2), in centrul carora se determina valorile iluminarii (prin
metoda punct cu punct). Iluminarea medie a suprafetei rezulta prin medierea aritmetica a celor
m valori punctuale obtinute prin considerarea celor j = 1, 2, , nc surse de lumina (corpuri de
iluminat) instalate :

(5.2)

Fluxul luminos primit de suprafata va fi :

(5.3)

5.2. Relatii de calcul specifice

Asemenea relatii permit calculul direct, pe baza principiului de calcul analitic

(§ 5.1, a)

a. Repartizarea pe suprafetele incaperii a fluxului luminos al corpurilor de

iluminat se deduce pe baza figurii 5.3, in care s-a reprezentat un singur corp de iluminat
avand fluxul luminos c si care trimite pe suprafetele respective fluxurile luminoase 01’,
03’, 04’ :
 Fluxurile trimise pe suprafete de toate cele nc corpuri de iluminat vor fi :

(5.4)

Pe baza relatiilor (1.4  1.10), fluxurile luminoase directe se pot exprima in functie de
fluxul luminos total al lampilor, de indicatorii de distributie ai corpului de iluminat si de
raportul direct al instalatiei :

(5.5)

Intrucat  si  se obtin direct din caracteristicile corpului de iluminat, rezulta ca este

necesar sa se determine numai fluxul luminos direct pe planul de lucru (04) sau raportul
direct al instalatiei (Rd).

Figura 5.3 sugereaza ca fluxul luminos direct pe planul de lucru depinde, pentru
fiecare corp de iluminat, de doi factori :

- corpul de iluminat, prin distributia spatiala a fluxului luminos si randamentul

acestuia, care pot fi exprimate prin indicatorii de distributie N1N5 ;

- geometria instalatiei, prin laturile a si b, distanta h fata pe planul de lucru (respectiv

prin indicele instalatiei K) si coordonatele centrului luminos in planul S5.

b. Fluxul luminos direct pe planul de lucru pentru un corp de iluminat

 Din figura 5.4 se observa ca, in functie de pozitia ocupata in instalatie (coordonatele X,
Y in planul S5), proiectia centrului luminos al unui corp de iluminat pe planul de lucru permite
divizarea acestuia in patru suprafete dreptunghiulare. Fluxul luminos 04'' trimis direct de
corpul de iluminat pe planul de lucru poate fi deci calculat ca suma fluxurilor luminoase 0j
trimise de corp pe fiecare din cele patru suprafete de calcul :

(5.6)

In consecinta, este suficient sa se gaseasca expresia de calcul pentru fluxul luminos 0j
trimis pe o suprafata dreptunghiulara orizontala de laturi X si Y de catre o sursa de lumina
situata la distanta h deasupra unui varf al dreptunghiului.

Se demonstreaza ca acest flux luminos poate fi exprimat ca o combinatie liniara intre

fluxurile luminoase zonale caracteristice din emisfera inferioara ale corpului de iluminat
(§ 11.5.4) :

Exprimand fluxurile zonale in functie de indicatorii de distributie, rezulta :

(5.7)

Factorii adimensionali m1m4 depind de geometria instalatiei (X, Y, h) respectiv

ca marimi relative), fiind denumiti multiplicatori geometrici (pentru un corp de iluminat si o
suprafata orizontala dreptunghiulara particulara). Multiplicatorii geometrici respectivi pot fi
calculati cu relatii relativ complicate. Pe baza acestor relatii si folosind marimile relative
X* = X/h, Y* = Y/h, se intocmesc tabele generale, utilizabile in cazul proiectarii clasice
('manuale'), fara folosirea tehnicii de calcul (un extras este prezentat in tab. 5.1).

Tabelul 5.1 Multiplicatori geometrici ( ) (extras)

x/h y
0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0. 0.
/
05 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85
 h
 
m 35 69 10 12 15 16 18 18 19 19 18 17 16 15 14 12 11
1 0 7 0 8 1 8 1 0 5 7 7 5 2 9 5
3.00 m - - - - - - - - - - -2 15 33 52 70 87 10
2 15 30 41 50 55 55 51 44 32 18 2
m 11 21 31 38 44 49 51 52 51 50 47 45 42 40 38 36 35
3
m -2 -3 -5 -6 -7 -7 -7 -7 -7 -6 -5 -4 -4 -3 -2 -2 -1
4
m 35 69 10 12 15 16 18 19 19 19 18 17 16 15 14 13 11
1 0 8 1 9 2 0 3 2 7 9 9 7 5 1 7
3.50 m - - - - - - - - - - -9 8 26 43 61 77 92
2 16 31 43 52 58 59 55 48 38 24
m 11 22 32 40 47 51 54 55 55 54 52 50 48 45 44 43 42
3
m -2 -3 -5 -6 -6 -7 -7 -7 -6 -5 -5 -4 -3 -2 -1 -1 0
4

Inlocuind expresia (5.7) in expresia (5.6) rezulta fluxul luminos trimis direct pe planul
de lucru de catre un corp de iluminat :

sau :

(5.8)

unde m1'm4' sunt multiplicatorii geometrici pentru un corp de iluminat raportati la intreg
planul de lucru :

Multiplicatorii geometrici mj sunt calculati pentru suprafetele dreptunghiulare de

laturi respectiv X, Y ; a - X, Y ; X, b - Y ; a - X, b - Y.

c. Fluxul luminos direct pe planul de lucru pentru toate corpurile

de iluminat

Insumand fluxurile luminoase exprimate prin relatia (5.8) pentru cele nc corpuri de
iluminat din instalatie, rezulta :
 Inmultind cu nc in afara parantezei si impartind cu nc in interiorul parantezei, se obtine
:

Expresia de calcul finala pentru fluxul luminos direct pe planul de lucru este :

(5.9)

in care M1M4 sunt asa-numitii multiplicatori geometrici medii ai instalatiei :

(5.10)

d. Raportul direct al instalatiei

Pe baza relatiei de definitie (1.10) si a expresiei (5.9), rezulta :

(5.11)

e. Multiplicatorii geometrici medii si raportul direct pentru o amplasare

de referinta intr-o incapere standard

Multiplicatorii geometrici pentru un corp de iluminat si o suprafata dreptunghiulara

particulara pot fi calculati relativ simplu folosind marimi adimensionale (tab. 5.1).
Dimensiunile suprafetelor de calcul rezulta din figura 5.4, in functie de dimensiunile planului
util (a si b) si coordonatele corpului de iluminat in sistemul de axe atasat planului util (si deci
planului de amplasare a corpurilor de iluminat). Considerand raportul laturilor planului util 
= b/a, din relatia (1.13) rezulta ca dimensiunile relative respective pot fi exprimate in functie
de  si K :

Multiplicatorii geometrici medii ai instalatiei pot fi, prin urmare, calculati cu ajutorul
expresiei (5.10), singurele variabile ramanand indicele instalatiei K si raportul laturilor
planului util  = b/a.

Se poate arata ca rezultatele calculelor luminotehnice efectuate pentru incaperi cu

dimensiuni date (a, b, h) si amplasari ale corpurilor de iluminat oarecare (in limita solutiilor
tehnice rezonabile), corespunzator situatiilor din instalatiile reale, nu difera prea mult de
rezultatele obtinute considerand o incapere standard si o amplasare de referinta a corpurilor de
iluminat, care prezinta avantajul ca permit prestabilirea unor marimi de calcul si obtinerea
unor concluzii, orientari si aprecieri (evaluari) cu caracter de generalitate, independent de
situatiile concrete.

Incaperea standard este o incapere caracterizata prin raportul laturilor planului de

lucru egal cu ceea ce constructorii denumesc 'raportul de aur', cunoscut inca din antichitate.
Raportul respectiv reprezinta ,din punct de vedere matematic, solutia pozitiva a ecuatiei
 - 1/ = 1 si prezinta proprietatea remarcabila ca atat numarul respectiv cat si inversul si
patratul sau au aceeasi parte zecimala :  = 1,618033989, 1/ = 0,618033989,
2 = 2,618033989. In calculele practice se poate lucra cu valoarea  l,6.

Amplasarea de referinta este o amplasare regulata si simetrica (fig. 1.2), realizata cu

un numar minim de corpuri de iluminat care asigura, la limita, un grad acceptabil de
uniformitate a iluminarii directe pe planul de lucru. Acest numar, obtinut prin numarul n de
surse situate pe directiile paralele cu latura a si numarul m de surse situate pe directiile
paralele cu latura b corespunde practic (conform recomandarilor CIE) unor rapoarte da/h si
db/h cu valori in jur de 1 si este functie de indicele instalatiei (pentru K  2, valorile
rapoartelor mentionate sunt supraunitare). Nu se recomanda folosirea acestui numar in
calculele luminotehnice pentru instalatiile reale !.

Pentru o amplasare de referinta a surselor de lumina intr-o incapere standard,

multiplicatorii geometrici de referinta M1rM4r pot fi exprimati si precalculati exclusiv in
functie de indicele instalatiei, fiind disponibili fie sub forma unui tabel alcatuit pentru valorile
discrete uzuale ale indicelui instalatiei (tab. 5.2), fie sub forma grafica.

Raportul direct de referinta se calculeaza cu expresia (5.11) folosind multiplicatorii

geometrici medii de referinta :

(5.12)

Pentru un corp de iluminat dat (indicatorii de distributie cunoscuti), raportul direct de

referinta se poate precalcula si tabela in functie de indicele instalatiei (tab. 6.1).

Tabel 5.2. Multiplicatorii geometrici medii in instalatiile de iluminat pentru amplasarea

de referinta a corpurilor de iluminat

K 0,6 0,8 1,0 1,25 1,5 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0
M1
0,934 0,752 0,636 0,510 0,429 0,338 0,301 0,282 0,256 0,245
M2
-0,318 -0,033 0,120 0,238 0,274 0,263 0,190 0,118 -0,005 -0,095
M3

0,145 0,082 0,089 0,131 0,202 0,343 0,469 0,562 0,68 0,745
M4
-0,027 -0,016 -0,015 -0,016 -0,018 -0,014 -0,002 0,016 0,061 0,108

5.3. Iluminarile medii directe pe suprafetele incaperii

 Iluminarile medii directe se pot determina in doua moduri :

a. mediind valorile iluminarii directe calculate, folosind metoda punct cu punct, in mai
multe puncte distribuite uniform pe fiecare suprafata ; se foloseste relatia (5.2), afectata de
factorul de depreciere a instalatiei  (§ 3.6) :

(5.13)

b. folosind relatia de definitie a iluminarii medii (11.4.12), afectata de factorul de

depreciere a instalatiei , si fluxul luminos direct determinat conform § 5.2.

In particular, pentru planul de lucru rezulta :

(5.14)

In prima varianta, precizia calculului depinde de numarul de puncte alese, crescand cu

cresterea numarului acestora. Volumul de calcul este foarte mare in cazul unui numar mare de
surse de lumina si de puncte de calcul. Cea de a doua varianta este foarte expeditiva si ofera
rezultate exacte atat pentru multiplicatorii geometrici, cat si pentru raportul direct
corespunzand amplasarii reale a corpurilor de iluminat. Rezultate bune sunt obtinute insa si
folosind amplasarea de referinta intr-o incapere standard.

6. Determinarea fluxurilor luminoase si a iluminarilor medii totale

6.1. Principiul de calcul

Metodele utilizate actualmente pentru calculul luminotehnic global al instalatiilor de

iluminat opereaza cu marimi luminoase medii pe suprafete (iluminari, luminante),
presupunand ca pe aceste suprafete se constata un anumit grad de uniformitate a iluminarii.

Metoda factorilor de utilizare (denumita uneori si metoda fluxurilor luminoase),

folosita frecvent in calculul instalatiilor de iluminat interior, are la baza relatiile de definitie a
factorilor de utilizare si a iluminarilor medii referitoare la suprafetele incaperii (1.11, 1.12),
care stabilesc legatura biunivoca intre fluxurile luminoase respectiv iluminarile medii
stabilizate pe suprafete si fluxul luminos total al lampilor montate in instalatia de iluminat,
permitand rezolvarea atat a problemei de dimensionare a instalatiei (determinarea numarului
de lampi necesar pentru a obtine o valoare impusa a iluminarii medii) cat si a problemei de
verificare (determinarea prin calcul a valorii iluminarii medii realizate de o instalatie de
iluminat existenta si compararea acesteia cu valoarea ceruta de reglementarile in vigoare).

Metoda factorilor de utilizare se foloseste practic in diverse variante, care difera

formal de la o tara la alta, dar care pornesc de la aceleasi considerente si relatii fundamentale
(referitoare la fluxurile luminoase directe si la fenomenul de interreflexii), diferentele
constand numai in marimile intermediare utilizate in calcul. De regula, aceste variante sunt
destinate calculului 'manual', facand deci apel la materiale auxiliare precalculate si furnizate
sub forma de tabele, grafice sau nomograme. Se intalnesc si situatii de folosire a
calculatoarelor care au memorate asemenea materiale precalculate.

6.2. Determinarea factorilor de utilizare referitori la suprafetele incaperii

Aplicarea relatiei (1.3) pentru cele trei suprafete ale incaperii conduce la un sistem de
trei ecuatii cu trei necunoscute, care permite calcului fluxului luminos total stabilizat pe
fiecare suprafata in functie de fluxurile initiale (directe). De exemplu, pentru planul util se
obtine o expresie de forma :

(6.1)

in care sunt fluxurile directe, iar A, B, C – coeficientii care depind de factorii

de reflexie ai suprafetelor si de geometria instalatiei (de indicele instalatiei).

Conform relatiei (1.11), factorul de utilizare pentru planul util va fi dat de o expresie
de forma :

(6.2)

Factorii de utilizare sunt determinati de :

- caracteristicile corpului de iluminat folosit (randamentul si distributia spatiala a

fluxului luminos), care influenteaza componenta directa a fluxului luminos pe suprafete ;

- caracteristicile instalatiei :

- geometrie, exprimata prin dimensiuni concrete (a, b, h) sau, sintetic,

prin indicele instalatiei (K) , care influenteaza atat componenta directa
cat si componenta reflectata a fluxurilor luminoase ;

- factorii de reflexie ai suprafetelor, care influenteaza exclusiv componenta

reflectata.

Utilizand relatiile intre fluxurile luminoase directe, raportul direct si indicatorii de

distributie ai corpului de iluminat (5.5), expresiile de calcul al factorilor de utilizare pot fi
transformate astfel incat sa nu necesite determinarea prealabila a fluxurilor directe. De
exemplu :

(6.3)

factorii A', B', C' putand fi calculati exclusiv in functie de indicele instalatiei (K) si de factorii
de reflexie ai suprafetelor.

Pentru o amplasare de referinta (§ 5.2, e) a corpurilor de iluminat pot fi precalculate si

tabelate, exclusiv in functie de indicele instalatiei K si de factorii de reflexie ai suprafetelor :
 - valorile factorilor A', B', C', servind calculului general al factorilor de utilizare pentru
orice corp de iluminat ;

- valorile factorilor de utilizare pentru un corp de un anumit tip, cu anumite

caracteristici fotometrice (de exemplu, tab. 6.1).

Tabelul 6.1. Factorul de utilizare pentru planul util si raportul direct

(corp de iluminat precizat)

 753x) 751 750 553 551 550 333 331 330

K
u4 x 100 Rd x 100
0,6 33 32 31 29 28 27 20 19 19 24
0,8 41 39 38 35 34 33 25 25 24 32
1,0 48 45 43 41 39 38 30 29 29 39
1,25 54 50 48 46 43 42 34 33 32 45
1,5 59 54 52 50 47 45 38 36 36 51
2,0 66 60 57 56 52 50 43 41 40 59
2,5 71 64 61 60 55 53 46 45 44 65
3,0 75 67 63 63 58 56 49 47 46 69
4,0 80 70 67 67 61 59 53 50 49 75
5,0 83 73 69 69 63 61 55 52 51

x) 1 = 0,7 ; 3 = 0,5 ; 4 =0,3

6.3. Calculul instalatiilor de iluminat prin metoda factorilor de utilizare

a. Principiul de calcul

Pentru a surmonta dificultatea legata de impunerea simultana a valorilor iluminarii pe

toate cele trei suprafete de calcul, la dimensionarea instalatiei se iau in considerare pentru
inceput numai cerintele referitoare la planul de lucru (folosind numai factorul de utilizare
corespunzator), se alege corpul de iluminat, se determina numarul de corpuri de iluminat
necesar si se realizeaza amplasarea acestora iar daca, in urma procedurii de verificare (care
succede totdeauna dimensionarii), se constata ca nu sunt satisfacute cerintele referitoare la
pereti si tavan, se alege alt tip de corp de iluminat astfel incat in final sa fie satisfacute toate
cerintele.

In scopul realizarii calculelor de dimensionare sau de verificare a unei instalatii de

iluminat, este necesar sa se dispuna de o serie de date tehnice si de parametri impusi cum sunt
: dimensiunile geometrice ale interiorului, factorii de reflexie ai suprafetelor, fluxul luminos al
lampii alese, valorile impuse ale iluminarii pe suprafetele de calcul, caracteristicile
luminotehnice ale corpului de iluminat adoptat (diagrama zonala a distributiei de flux luminos
si/sau indicatorii de distributie zonali ; in lipsa acestora sunt necesare curbele de distributie a
intensitatii luminoase, pe baza carora se poate determina codul de flux, exprimat prin
indicatorii de distributie zonali).
 Modelul de calcul al instalatiei si notarea principalelor marimi care intervin in calculul
luminotehnic sunt cele cuprinse in § 1.

In prima faza de calcul (calculul preliminar) se considera o amplasare de referinta a

corpurilor de iluminat intr-o incapere standard (§ 5.2, e), pentru care multiplicatorii
geometrici medii ai instalatiei sunt cunoscuti si sunt disponibili in functie de indicele
instalatiei, pentru scara de valori uzuale ale acestuia.

b. Calculul iluminarii medii intr-o instalatie existenta

Metoda de calcul al iluminarii medii pe planul util intr-o incapere data comporta
urmatoarele etape :

a) stabilirea surselor de lumina (lampi si corpuri de iluminat) si extragerea datelor de

catalog corespunzatoare (caracteristici fotometrice, dimensiuni etc.) ;

b) stabilirea pozitiei planului util si a inaltimii h ;

c) stabilirea factorilor de reflexie ai suprafetelor, in functie de culorile acestora

(de exemplu : 0,7 pentru alb sau culori foarte deschise ; 0,5 pentru culori deschise ; 0,3 pentru
culori medii ; 0,1 pentru culori inchise) si determinarea valorilor medii (1.1) sau echivalente
(1.2), dupa caz ;

d) calculul indicelui instalatiei K (1.13) ;

e) calculul (6.3) sau extragerea din tabelul corespunzator corpului de iluminat folosit
(similar tab. 6.1) a factorului de utilizare u4 pentru planul util (eventual, efectuarea unei
interpolari liniare, daca indicele instalatiei nu coincide cu una dintre valorile standard din
tabel) ;

f) calculul fluxului luminos primit de planul util :

(6.4)

g) calculul iluminarii medii pe planul util, tinandu-se seama de factorul de depreciere a

instalatiei  (deoarece datele de catalog ale surselor de lumina si factorii de reflexie se refera
la starea initiala a instalatiei) :

(6.5)

c. Dimensionarea unei instalatii de iluminat

Metoda permite si rezolvarea problemei inverse : impunandu-se iluminarea medie pe

planul util (conform normelor), se determina numarul de lampi si corpuri de iluminat care
trebuie instalate pentru a realiza iluminarea respectiva. In acest caz se rezolva mai intai
etapele a  e mentionate anterior, dupa care se calculeaza :

- fluxul luminos necesar pe planul util :

 (6.6)

- fluxul luminos necesar al lampilor din instalatie

(6.7)

care permite calculul numarului de lampi Nl (cunoscandu-se fluxul luminos al unei lampi l) :

(6.8)

si al corpurilor de iluminat nc (cunoscandu-se numarul de lampi dintr-un corp nl)

(6.9)

Valorile respective se rotunjesc, in plus, la numere intregi, care sa permita o amplasare

simetrica in instalatie.