PRINDERI ELASTICE

Spre deosebire de prinderile rigide la care deplasările în sus sau pe

laterală ale şinei produce deformaţii remanente ale elementelor prinderii – ceea
ce conduce la slăbirea fixării şinei, la prinderile elastice, elementele prinderii
sub acţiunea solicitărilor permit şinei în anumite limite deplasări verticale – în
sus – şi câte odată chiar orizontale.
În cazul unei slăbiri ale elementelor de prindere forţa de fixare nu dispare
imediat ci scade cu o valoare proporţională cu valoarea deplasării elementului de
fixare datorită slăbirii.
Din varietatea extrem de mare a prinderilor elastice experimentate şi
folosite de mai multe administraţii de cale ferată în continuare vor fi prezentate
câteva mai reprezentative şi cu o mai largă arie de utilizare.

A. Prinderi cu crampoane elastice

Prezintă aceleaşi principii generale de prindere a şinei de traverse ca şi
crampoanele rigide.
Capul cramponului este în formă de arc şi prin baterea lui, capul
cramponului suferă a deformaţie iniţială astfel încât talpa şinei să fie apăsată pe
traversă în toate fazele produse de circulaţia materialului rulant, simultan cu
împiedecarea fugirii şinelor în lungul căii.
Când talpa şinei are tendinţa de a se ridica de pe traversă – sub efectul
circulaţiei – capul cramponului se încovoaie şi mai mult şi sporeşte forţa de
apăsare a tălpii şinei pe traversă.
Dezavantajele crampoanelor elastice constau în faptul că rezistenţele la
smulgere sunt relativ reduse iar oţelul să fie de calitate – oţel arc – fapt ce
conduce la sporirea costurilor crampoanelor deci şi al prinderilor.
Tipurile constructive ale crampoanelor elastice sunt foarte diverse:
Forţele elastice de strângere la crampoanele elastice variază de la 600 daN
la cramponul Rüping şi 1800 daN la cramponul Beta.
Aceste forţe apar din faptul că după ce capul cramponului a ajuns în
contact cu faţa superioară a tălpii şinei se mai introduce în traversă prin batere
încă 10 ... 14 mm, care de fapt reprezintă valoarea iniţială a deplasării elastice.

a. crampon Rüping
b. crampon cu cap întors
 d. crampon J - flex
c. crampon sigma

Crampoane duble (cu două tije)

Crampon Macbeth
Crampon Beta

B. Prinderi cu tirfoane şi cleşti elastici

a. Prinderea indirectă Mills cu cleşti elastici este utilizată pe căile ferate
elveţiene.
1 1 – cleşte elastic

2
2 – placa suport
3
3 –dibluri şi tirfoane

Se compune dintr-o placă suport din fontă de grosime mare (2) prevăzută
cu locaşuri practicate în pereţii laterali de o parte şi de alta ale şinei. Această
placă este fixată de traversă prin intermediul tirfoanelor (3). Şina este fixată pe
placa suport cu ajutorul cleştilor elastici (1). O extremitate a cleştilor intră în
locaşul plăcii suport, iar cealaltă extremitate apasă puternic pe talpa şinei.
Introducerea şi scoaterea cleştilor elastici se face cu scule adecvate.
b. Prinderea indirectă Hay – Bak a fost utilizată în Anglia.
1
3 1 – cleşte elastic
2 – placa suport

2 3 –dibluri şi tirfoane
 Placa metalică (2) are reborduri prevăzute cu locaşuri speciale în care
sprijină cleşti elastici (1) de formă arcuită. Introducerea şi scoaterea cleştilor
elastici se face prin batere.
Placa metalică (2) este prinsă de traversă cu dibluri şi tirfoane (3).
Neajunsul acestor prinderi constă în existenţa unor plăci suport masive, de
forme complicate precum şi a cleştilor elastici din oţel de calitate superioară
(oţel arc), fapt ce conduce la sporirea costului prinderii, iar pentru scoaterea
şinei se impune scoaterea completă a tuturor cleştilor.

C. Prinderi cu cleme elastice

a. Prinderea „RN”
Cea mai răspândită prindere cu cleme elastice este RN – Règie Nationale
– a fost utilizată iniţial în Franţa, apoi extinzându-se şi la alte administraţii
feroviare în alcătuirea iniţială dau în diverse variante constructive, dar toate
având aceleaşi principii de alcătuire.

2 puncte de contact 1 punct de contact

(şurub strâns) (şurub desfăcut)

2
1

4 3
5

1 clema elastică
2 tirfon – şurub cu piuliţă şi şaibă plată
3 plăcuţă de cauciuc canelată
4 masă plastică izolantă
5 traversă din beton
Se foloseşte aceeaşi clemă elastică (1) la traversele din lemn sau din beton
(5). În ambele cazuri, şina reazemă pe o plăcuţă din cauciuc canelată (3).
Prinderea şinei de traversă se face prin intermediul clemei elastice tip RN (1)
alcătuită dintr-o lamelă elastică la partea superioară cu care apasă pe talpa şinei,
o buclă care reazemă pe traversele din beton prin intermediul unei mase plastice
electroizolante (4) şi care lipseşte în cazul traverselor din lemn şi o lamelă
orizontală – inferioară – care sprijină pe talpa laterală a şinei pentru a împiedeca
deplasarea acesteia în sens transversal căii.
Fixarea clemei elastice pe traversă se realizează prin intermediul unui
tirfon – şurub cu piuliţă şi şaibă plată.
În cazul în care sunt folosite şuruburi pentru fixarea clemei, acestea se
montează prin intermediul unor ancore speciale în traversa din beton sau se
prind cu ajutorul unor adezivi pe bază de răşini sintetice în lăcaşuri speciale
lăsate în traversă.
 Tirfoanele – şurub se folosesc la fixarea clemei elastice pe traversele din
lemn sau din beton prevăzute cu dibluri.
Prinderea RN are marele avantaj că verificarea strângerii se poate face
vizual deoarece la strângerea corectă clema are două puncte de contact cu faţa
superioară a tălpii şinei, iar în cazul strângerii insuficiente al piuliţei al doilea
punct de contact dispare şi astfel se ştie că forţa de apăsare este sub valoarea
necesară.
La prinderea pe traversele din lemn bucla clemei dispare, extremitatea
acesteia rezemând printr-o piesă auxiliară pe traversa din lemn.
Datorită formei specifice a clemei elastice de la prinderea RN, aceasta
poate fi utilizată la toate tipurile de şină şi de traverse (lemn, beton sau metal).
b. Prinderea „JNR”
În Japonia, între oraşele Tokio de Osaka, există o cale ferată de
ecartament normal pe traverse din beton. Viteza de circulaţie a trenurilor este de
200 km / oră. Şinele de tip 50 sunt prinse de traverse cu cleme elastice ca în
figură:

6
4 2
5 7

1 clema elastică superioară

2 clema elastică inferioară
3 tirfon şurub
4 plăcuţă de cauciuc canelată
5 diblu din bitum polieteric
6 cuzinet din material plastic bitum - poliamidic
7 traversă din beton
Şinele reazemă pe o plăcuţă de cauciuc canelată (4) şi nu se mai folosesc
plăci suport metalice.
Cleme elastice ( 1 + 2) au la o extremitate o buclă care reazemă pe un
cuzinet din material plastic bitum – poliamidic (6) sub formă de pană, fapt ce
permite reglarea lărgimii căii în limitele de ± 2,5 mm.
Un capăt al cleme elastice superioare (1) apasă puternic pe faţa superioară
a tălpii şinei, iar al doilea pe cuzinetul poliamidic (6).
Sub clema elastică superioară (1) se află clema inferioară (2) care are o
extremitate prinsă în bucla clemei superioare iar cealaltă extremitate este
cuprinsă între clema superioară şi faţa superioară a tălpii şinei. Această clemă
inferioară se opune elastic la deplasarea laterală a şinei.
În traversa din beton (7) sunt introduse dibluri din bitum polieteric (5).
Fixarea şinei de traversă se face prin intermediul tirfoanelor – şurub care pe
lângă caracteristicile mecanice foarte bune, asigură şi izolarea electrică necesară.
 c. Prinderea „E2”
DLI (Direcţia Linii şi Instalaţii din Ministerul Transporturilor) în
colaborare cu ICPTT (Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică în
Transporturi) a proiectat şi a realizat o prindere directă cu clemă elastică
denumită „prinderea E2”.
poziţie nestrânsă poziţie strânsă
3
2
1

6 4

traversa din beton

1 clema elastică
2 cuzinet din fontă malebilă
3 tirfon şurub cu şaibă şi piuliţă
4 placă de cauciuc
5 placă de cauciuc
6 diblu
Şina reazemă direct pe traversa din beton prin intermediul unei plăci de
cauciuc (4). Este prinsă de traversă cu clema elastică tip „E2” (1) confecţionată
din oţel arc. Aceasta reazemă cu un capăt pe talpa şinei şi cu celălalt capăt pe un
cuzinet din fontă maleabilă (2) izolat faţă de traversă prin intermediul plăcii de
cauciuc (5). Clema elastică (1) este strânsă de traversă prin intermediul unui
tirfon – şurub cu şaibă plată (3) şi a unui diblu (6). Tirfonul – şurub are trei părţi
distincte: filetul de tirfon, filetul de şurub şi o parte nefiletată situată între cele
două părţi filetate, cu o formă care permite cuplarea la maşina de tirfonat.
Forma cuzineţilor (suporturilor) din fontă maleabilă (2) asigură rezemarea
pe umerii traversei din beton, cu transmiterea directă a unei părţi din forţele
orizontale transversale căii şi nu numai prin intermediul tirfonului, sporind astfel
rezistenţele de rotire în plan orizontal (gradul de încastrare) ale şinei în traversă.
Controlul prinderii (gradul de strângere) se constată direct, vizual.
Această variantă de prindere a şinei în traversă conduce la reducerea
consumului de material metalic cu circa 70 % faţă de prinderea clasică tip „K”.
Totuşi, forţele de apăsare pe talpa şinei – forţe care se opun fugirii şinelor în
lungul căii – sunt mai mici decât la prinderea tip „K”.
d. Prinderea tip „B” este utilizată în special în Anglia. Se caracterizează
prin existenţa a două cleme elastice (1) confecţionate din oţel special cu mangan
şi siliciu. Forma clemei este de tablă îndoită. Îndoitura este curbată în jos pentru
a rezema într-o scobitură a plăcii (2) realizată tot din oţel special. Între traversă,
plăcile elastice şi talpa şinei există o placă de cauciuc (3). În diblurile (4) din
traversă sunt înfiletate tirfoane – şurub (5). Forţa de apăsare a clemei elastice pe
talpa şinei este realizată prin strângerea piuliţei. Diblurile (4) din traversă nu
ajung până la faţa superioară a traversei, din care cauză partea superioară se
etanşează cu un mastic bituminos (6).
5

1 1 2

6
4 3

traversa din beton

1 clema elastică
2 placă din oţel special
3 placă de cauciuc
4 diblu
5 tirfon şurub cu şaibă şi piuliţă
6 mastic bituminos

D. Prinderi cu agrafe elastice

a. Prinderea „E1”
DLI (Direcţia Linii şi Instalaţii din Ministerul Transporturilor) în
colaborare cu ICPTT (Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică în
Transporturi) a proiectat şi a realizat o prindere directă cu agrafă elastică
denumită „prinderea E1”, care îmbină calităţile prinderii rigide cu cleşti tip „K”
cu cele ale prinderilor elastice, prin înlocuirea cleştelui rigid cu o agrafă elastică
tip „E1”.
nestrâns strâns
2
1

4 5
6 3

1 agrafa elastică
2 bulon vertical cu inel resort şi piuliţă
3 placa suport
4 plăcuţa de cauciuc
5 plăcuţa de polietilenă
calamdrată
6 tirfon tip B5 cu inel resort
În poziţia de lucru, agrafa elastică reazemă cu cele două ramuri pe talpa
şinei şi cu cealaltă parte pe placa metalică.
Bulonul vertical cu inelul resort şi piuliţa strânge puternic agrafa.
 În afara cleştelui care este înlocuit cu agrafa elastică, toate celelalte piese
componente sunt cele corespunzătoare prinderii clasice tip „K”.
Agrafa elastică este executată din oţel arc cu diametrul de 14 mm.
Această prindere necesită aceeaşi cantitate de oţel ca şi prinderea tip „K”,
dar agrafa este executată din oţel special.
Pe sectorul experimental cu prinderea elastică tip „E1” comparativ cu
prinderea tip „K” a rezultat că:
- tasarea medie a căii funcţie de trafic a fost aceeaşi indiferent de tipul de
prindere a şinei
- deplasarea pe verticală a traversei de jos în sus (săltarea traversei) sub
circulaţie este mai mică la prinderea elastică deoarece se deformează
suplimentar agrafa elastică şi traversa se saltă numai cu diferenţa
Prin introducerea prinderilor elastice se menţine continuu forţa de
strângere, se atenuează vibraţiile transmise traverselor şi balastului şi se reduc
cheltuielile de întreţinere.
b. Prinderea Fist se utilizează pe liniile ferate Suedeze. Constă dintr-o
agrafă elastică (1) din oţel arc ce reazemă cu capetele pe talpa şinei – în
interiorul şi exteriorul căii, iar zona centrală a agrafei este cuplată cu un bolţ
metalic izolat cu mase plastice (2). Bolţul trece printr-un ştuţ de ţeavă (3) fixat
în blochetul traversei.

4 1 4 1

3 2
2
3

1
1 agrafa elastică

2 bolţ
4
3 ştuţ ţeavă
4 placă cauciuc

Şina stă pe o placă din cauciuc canelat (4) amplasată în lăcaşul special de
pe faţa superioară a blochetului. Marginile laterale ale plăcii de cauciuc îmbracă
marginile laterale ale şinei, ceea ce asigură o bună electroizolare a prinderii şinei
de traversă.
c. Prinderea Pandrol este o altă prindere a şinei cu agrafe elastice larg
răspândită, utilizată de către multe administraţii feroviare.
 1 2 3

Agrafa Pandrol
5
6

1 agrafa Pandrol
2 plăcuţă electroizolantă
3 plăcuţă din oţel sau fontă
4 suport din fontă maleabilă
5 placă de cauciuc
6 diblu

Agrafa elastică tip Pandrol (1) are un picior (capăt) introdus în suportul
din fontă maleabilă (4), iar cel de-al doilea capăt reazemă pe capătul lat al
suportului din fontă maleabilă. Partea centrală a agrafei reazemă pe talpa şinei
prin intermediul unei plăcuţe electroizolante (2) şi a unei plăcuţe din oţel sau
fontă (3). Suportul din fontă maleabilă are un picior fixat în diblul (6) încastrat
în traversa din beton la turnare.
Şina reazemă direct pe faţa superioară a blochetului traversei prin
intermediul unei plăci elastice de cauciuc (5).
Datorită numărului redus de elemente care alcătuiesc prinderea şi datorită
forţei mari de apăsare, prinderea Pandrol – în diverse variante de alcătuire se
adoptă tot mai des de administraţiile feroviare.
Formele constructive sub care se realizează prinderile elastice sunt foarte
diversificate după cum urmează:
- prinderi cu adezivi
- prinderi cu cleşti din lemn
- prinderi cu brăţări ancorate şi cleme elastice
- prinderi cu ancore, etc.
Prinderile tip RN şi Pandrol au dat rezultate foarte bune la căile ferate cu
viteze mari.
Cele de mai sus dovedesc interesul şi efortul administraţiilor de căi ferate
de a moderniza şi înnoi alcătuirea tehnică a căii, cu certe avantaje privind
cheltuielile de proiectare – execuţie – întreţinere a căii, cu asigurarea deplinei
siguranţe a circulaţiei la viteze şi sarcini pe osie din ce în ce mai mari.
Fiecare tip de prindere are avantajele şi dezavantajele proprii, fiecare
prindere are aplicabilitate în anumite condiţii, căutându-se în continuare noi
tipuri de prindere a şinelor de traverse care să corespundă majorităţii condiţiilor
de îndeplinit ale acestora.