8.Modelul ” corp absolut negru” caracteristici. Radiația spectrală a corpului absolut negru.

Legea
lui Wien. Legea lui Planck?

Un corp absolut negru este un corp care absoarbe integral radiația , fără să reflecte sau să transmită
nicio fracțiune din energia radiației incidente. El însă poate emite radiație. Spectrul electromagnetic
al radiației emise de corpul negru depinde numai de temperatura sa absolută. În natură, un
asemenea obiect nu există, el reprezentând o situație limită (absorptivitate completă) a proceselor
de emisie-absorbție a radiațiilor.
-Radiația spectrală a corpului absolut negru:Spectrul radiaţiei solare la marginea atmosferei şi la
suprafaţa Pământului, comparativ cu cel corespunzător unui corp negru absolut având temperatura
de 5250°C. Radiaţia solară la marginea atmosferei şi la suprafaţa Pământului, împreună cu domeniile
în care anumite componente ale radiaţiei spectrale sunt absorbite de diverse gaze din atmosferă.
Atmosfera terestră absoarbe aproape complet radiaţia X şi o mare parte din radiaţia ultraviolet (UV).
Unele componente ale atmosferei (vapori de apă, O2, CO2, şi alte gaze) contribuie la absorbţia
parţială a radiaţiei solare.

Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi participaţia fiecărei
componente în radiaţia globală, din punct de vedere energetic, sunt:

-radiaţie ultravioletă - 3%

-radiaţie vizibilă - 42%

-radiaţie infraroşie - 55%.

Fiecărei componente a radiaţiei, îi corespunde câte un domeniu bine definit al lungimilor de undă:

-radiaţie ultravioletă 0,28 - 0,38 μm (microni);

-radiaţie vizibilă 0,38 - 0,78 μm (microni);

-radiaţia infraroşie 0,78 - 2,50 μm (microni).

Intensitatea radiaţiei solare este influenţată de următorii parametrii importanţi:

-poziţia Soarelui pe cer (unghiul dintre razele solare şi planul orizontal);

-unghiul de înclinare a axei Pământului;

- modificarea distanţei dintre Pământ şi Soare.

Legea lui Wien:

Produsul dintre temperatura corpului negru şi lungimea de undă la care intensitatea de radiație are
valoarea maximă este constant.

λ×T = const = 2,896 m× K

Prin urmare, corpurile cu temperatura mare emit raze de radiație cu lungime de undă mică, iar cele
cu temperatura mică emit raze de radiație cu lungime de undă mare.

Legea lui Planck

Legea lui Planck stabilește legătura dintre intensitatea fluxului radiant I, temperatura corpului T și
lungimea de undă l.

C1
I 0   f (T ,  )
 C2 
 
5     T  1
 e
9. Utilizări pasive a energiei solare. Climatizare,  uscare, sere?
Pereţii clădirilor sunt acumulatoare de energie termică, iar ferestrele şi camerele colectoare solare de

căldură, care permit pătrunderea radiaţiei solare în banda vizibilă (unde scurte) în interior şi nu
permit radiaţiei infraroşii (unde lungi) să părăsească încăperea. Această tehnologie şi respectiv
sistemele folosite pentru realizarea ei, mau târziu, au fost denumite sisteme pasive de utilizare a
energiei solare. Sistemele pasive se deosebesc prin următoarele două particularităţi distincte:-
Procesele de colectare, stocare şi folosire a energiei sunt integrate în structura clădirii. Razele solare
încălzesc nemijlocit consumatorul de căldură;- Sistemele pasive nu necesită energie mecanică pentru
transportul energiei termice către consumator sau rezervorul pentru stocare. Mişcarea fluxurilor de
aer are loc în virtutea diferenţelor de temperatură între Modulul 3: Energia solară termică 62 diferite
straturi.
10.Colectoare solare plane şi cu vid. Construcţii, caracteristici?
Încălzitoarele solare de lichide și gaze se folosesc în scopuri menajere, tehnologice, pentru
încălzirea încăperilor ş.a. Ele se referă la sistemele active de utilizare a energiei solare.
Elementul principal al acestor sisteme îl constituie colectoarele solare.
Dacă se expune apa la soare într-un vas deschis (se constată o ridicare a temperaturii sale cu câteva
grade, apoi o stabilizare a acestei temperaturi când se ajunge la un echilibru al schimbului de energie.
Apa primeşte energia prin radiaţie de unde scurte şi o cedează prin:

 evaporare,

 radiaţie de unde lungi,

 convecţie de la suprafaţă,

 conducţie prin pereţii vasului.

Pentru a ridica temperatura apei trebuie diminuate pierderile. Aceasta se obţine în captatorii cu efect
de seră. Efectul de seră se bazează pe proprietatea unor corpuri transparente de a permite trecerea
radiaţiaţiei de unde scurte şi de a o opri pe cea de unde lungi.

ST-suprafaţă transparentă,

SA-suprafaţă absorbantă,

Ig- flux global de radiaţie solară,

Ia- flux de iradiaţie de unde lungi de la suprafaţa absorbantă.

Schema unui captator plan cu efect de seră

1- suprafaţă transparentă;

2- suprafaţă absorbantă;

3- schimbător de căldură;

4- izolaţie termică;

5- carcasă de asamblare

Suprafaţa transparentă a captatorului are rol dublu:

 crearea efectului de seră şi izolarea termică.

 Izolarea se obţine prin limitarea de către suprafaţa transparentă a pierderilor prin convecţie
a energiei captate de suprafaţa absorbantă.

Funcţia de termoizolator o îndeplineşte stratul de aer dintre aceste două suprafeţe.

Capacitatea termoizolantă a spaţiului dintre suprafeţele absorbantă şi transparentă se măreşte

esenţial în caz când el este vidat.

Suprafaţa absorbantă este elementul cel mai important al captatorului. Cerinţa faţă de ea este: o
absorbtanţă maximă la o emisivitate cât mai mică. Această cerinţă poate fi satisfăcută prin alegerea
materialelor cu caracteristici respective, folosirea straturilor selective, ameliorarea geometrică a
suprafeţelor prin mărirea rugozităţii, porozităţii, formarea ondulaţiilor artificiale.

Vopseaua folosită pentru captatori trebuie să reziste la temperaturi de 100...110 0C. Suprafaţa de
captare se va vopsi într-un singur strat, vopseaua reprezentând un termoizolator.

Trebuie să menţionăm, că suprafeţele îşi păstrează valorile absorbtanţei pentru unghiuri de incidenţă
a razelor solare până la 60...700.

Fluidul caloportor poate fi un lichid (în majoritatea cazurilor apa) sau un gaz (de obicei aerul).

În colectoarele sistemelor cu funcționarea în timpul rece al anului se folosesc soluții de etilen- sau
propilenglicoli în apă.
În colectoarele cu tuburi termice se utilizează refrigerenți cu temperatura de fierbere mai joasă de
cât a apei.

Schimbătorul de căldură în captatoarele cu caloportor lichid poate fi format din două plăci (una
dintre care reprezintă suprafața absorbantă) unite între ele astfel ca să formeze canale plate prin
care va circula fluidul.

Mai răspândite sunt schimbătoarele de tip tub-placă, formate din registre sau serpentine din țevi
amplasate sub suprafața absorbantă și unite cu ea prin sudură sau alte metode.

Colectoarele solare cu tuburi vidate:O construcție specială prezintă colectoarele

solare cu tuburi vidate. Ele se compun din tuburi paralele în spatele cărora se află reflectoare
pentru concentrarea radiației solare. Tuburile vidate se compun din două tuburi de sticlă
concentrice intre care este vid. Tubul din interior este înconjurat de o suprafață absorbantă de
care este atașat un tub de cupru prin care circulă un agent termic. Vidul dintre tuburi reduce la
minimum pierderile de căldură prin convecție și conducție, permițând obținerea de
performanțe superioare (randament și temperaturi mai mari). Datorită temperaturilor mai mari
instalația de încălzire poate necesita elemente speciale pentru eliminarea pericolului
supraîncălzirii. Astfel de colectoare sunt mai eficiente în zonele cu temperatură moderată,
utilizarea lor în zone calde justificându-se doar în instalații tehnice unde este nevoie de
temperaturi mai mari. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că suprafața absorbantă fiind mereu
perpendiculară pe direcția razelor solare, energia absorbită este aproape constantă în cursul
zilei. Principiul de funcționare a panoului solar termic cu tuburi vidate este simplu. Tubul este
format din două straturi de sticlă, iar spațiul dintre ele este vid – de unde și denumirea acestui
tip de panou.Tubul interior este acoperit cu un material absorbant, fiind înconjurat de un tub de
cupru prin care circulă agent termic. Vidul dintre cele două tuburi, prin care trece tubul de
cupru, ajută la maximizarea randamentului, eliminând orice pierdere de căldură.Ele sunt
confecționate dintr-un material extrem de puternic, denumit borosilicat. În interiorul lor,
tuburile conțin reflectoare care captează și concentrează lumina solară.
11.Bilanţul unui captator solar, randamentul. Dimensionarea instalaţiilor. Pierderi care
apar la conversia energiei solare în energie termică?

Din radiaţia solară totală incidentă(G) de unde scurte, directă(B) şi difuză (D) şi reflectată (R) pe
suprafaţa transparentă, o parte importantă,  G, determinată de coeficientul de transparenţă  ,
ajunge pe suprafaţa absorbantă unde se transformă în căldură. Suprafaţa transparentă reflectă în
spaţiu radiaţia  G şi absoarbe T G. O parte din radiaţia  G incidentă pe suprafaţa absorbantă este
reflectată, iar cea mai mare parte se transformă în căldură. Pentru suprafaţa transparentă suma
coeficienţilor este unitară. T 1
Suprafaţa absorbantă primeşte radiaţia solară şi temperatura Tp creşte până 40-1000C . Eficienţa
transformării radiaţiei solare în căldură este determinată de coeficientul de absorbţie  a suprafeţei
absorbante. În căldură se va transforma doar o parte din radiaţia solară incidentă, G, determinată de
proprietăţile materialelor suprafeţei transparente şi celei absorbante.Puterea suprafeţei absorbante
este: PSA  G

Puterea PSA trebuie să acopere pierderile de energie de pe suprafaţa transparentă, care au loc prin
transfer convectiv şi pierderile prin carcasă. Aceste pierderi sunt proporţionale cu diferenţa de
temperaturi Tp a suprafeţei absorbante şi a mediului ambiant Ta: P  Up (Tp Ta),unde UP este
coeficientul pierderilor globale, [W/m2 · 0C], (UP =1- 30 W/m2 · 0C).

Puterea utilă generată de colectorul solar se determină cu expresia, numită HottelWhillier-Bliss: PU 

() G  Up (Tp Ta)

Randamentul:

a - absorbtanţa suprafeţei absorbante a captatorului, t a  t0

    U p ,
I gl
t – transmitanţa suprafeţei transparente;

Up - coeficientul global de pierderi de căldură al

absorberului, în W/(m2K);

ta şi to- respectiv, temperatura suprafeţei absorbante

şi a mediului ambiant, în 0C;

Igl – fluxul global de radiaţie, în W/m2.

-În calculele tehnico-economice valoarea medie a randamentului(%) colectoarelor plate se

recomandă:

• pentru condiţii de vară - 0,50...0,55;

• pentru sisteme sezoniere - 0,40...0,45;

• pentru sisteme care funcţionează pe tot parcursul anului - 0,30...0,35.

Pentru colectoarele cu vid această valoare se mărește cu 0,05…0,25.

Dimensionarea instalaţiilor:

Pentru o dimensionare corectă a sistemului solar trebuie cunoscuți parametrii următori:

 pentru sisteme destinate preparării ACM: necesarul de ACM (pretenţiile

beneficiarului, profilul consumatorului, etc.);

 pentru sisteme destinate și ca suport pentru încălzire spații în plus mai trebuie

cunoscute: necesarul de încălzire, temperatura suprafeței încălzite, etc.

În multe cazuri nu sunt cunoscuți toți acești parametrii.

O dimensionare primară se poate realiza în conformitate cu tabelul de mai jos . În final

valorile pot diferi cu cca. 25% în plus sau în minus în funcție de parametrii specificați Tabelul
corespunde pentru colectoare cu orientare aproape sudică, înclinație 25°-50°.

Pentru un necesar mic de apă valorile recomandate pot fi micșorate cu până la 25%, iar la
necesitati mari se vor mări cu până la 25%. Pentru dimensionarea corectă a sistemelor
utilizate în baze sportive, case multifamiliale, hoteluri, etc. se recomandă utilizarea unui
program special de dimensionare

Suprafaţa captatoarelor necesară pentru a obține o cantitate solicitată de căldură se poate calcula cu
formula: Q
S
S – suprafața, în m2; I glc

Q – căldura solicitată, în kJ;

Igl - intensitatea fluxului global de radiație, în kW/m 2;

hc – randamentul captatorului; t - durata funcționării, în s.

Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică

O parte din radiația solară care ajunge pe suprafața colectorului este „pierdută” prin reflexie și
absorbție.După creșterea temperaturii în colector acesta va emite căldură mediului prin
conducție, radiație și convecție. Cu scopul de-a micşora pierderile termice prin spaţiul dintre
suprafaţa absorbantă şi cea transparentă, schimbătorul de căldură tip placă-ţeavă se montează într-
un cilindru (tub) de sticlă din care se scoate aerul. Astfel, scade considerabil transferul de căldură prin
convecţie dintre cele două suprafeţe şi creşte randamentul colectorului.

12.Concentraţia radiaţiei solare, tipuri de concentratoare;

aplicări:
Funcţionarea concentratoarelor solare se bazează pe două fenomene:
1. reflecţia;
2. refracţia luminii.
Cele mai răspândite tipuri de concentratoare a energiei solare folosite în conversia termică
sunt:
a) cilindro-parabolice;
b) paraboloidale;
c) cu heliostate.
Toate au în componenţa sa trei elemente principale:
a) reflectorul care recepţionează radiaţia solară şi o direcţionează în focar;
b) receptorul amplasat în focar şi care transformă radiaţia solară în căldură;
c) sistemul de urmărire a traiectoriei soarelui.
Schema simplificată a concentratorului parabolic
 1. oglindă cilindro-parabolică sau paraboloidală;
2. receptor amplasat în focarul parabolei sau paraboloidului;
3. ecranul receptorului.
 

13.Stocarea energiei solare; tipuri de stocare. Domeniul de

aplicăre. Particularități.

14.Energia hidraulică, origine, caracteristici, puterea curentului

de apă, avantaje, dezavantaje.
Energia hidraulică a fost folosită încă din antichitate. În India se foloseau roțile
hidraulice la morile de apă. În Imperiul Roman morile acționate de apă produceau fâină și
erau folosite de asemenea la acționarea gaterelor pentru tăierea lemnului și a pietrei. Puterea
unui torent de apă eliberată dintr-un rezervor a fost folosită la extracția minereurilor, metodă
descrisă încă de Pliniu cel Bătrân. Metoda a fost folosită pe larg în evul mediu în Marea
Britanie și chiar mai târziu la extracția minereurilor de plumb și staniu.De pe suprafaţa
Oceanului Mondial se evaporă anual circa 450 mii km3 de apă. 0 parte din apă (peste 70 mii
km3) se evaporă de pe uscat. La acest proces se cheltuiesc circa 12,5-1023 J de energie
solară.Căldura asimilată de apă la evaporare se transformă în energia mecanică a depunerilor
(picături de ploaie, fulgi de nea) şi a curenţilor de apă pe suprafaţa pământului. Energia
depunerilor, de şi este inconsiderabil mai mare, până în prezent n-a fost însuşită din cauza
caracterului intermitent şi neregulat, precum şi a densităţii mici. Energia curenţilor de apă
însă, se utilizează din vremuri străvechi. Potenţialul hidroenergetio mondial al râurilor mari şi
medii (cu puterea posibilă a hidrocentralelor supra 5 MW) este apreciată la 2,5.1012 W. De
aceeaşi ordine este şi energia râurilor mici. Potenţialul râurilor mari este valorificat până în
prezent la peste 20 %, a celor mici - cu mult mai puţin. Pentru utilizarea energiei curentului
este necesar de a concentra presiunea lui, într-o secţiune a fluviului. Aceasta se efectuează cu
ajutorul barajelor. Barajele servesc concomitent şi la stocarea debitului râului pentru a folosi
apa acumulată după necesitate. Pentru valorificarea potenţialului integral al râului, pe tot
parcursul lui, se construiesc mai multe baraje, care formează o cascadă de lacuri.Concentrarea
presiunii se poate efectua şi cu ajutorul canalelor de derivaţie.
Impact pozitiv
 lipsa degajărilor poluante;
 reglarea debitului râului;
 excluderea inundaţiei localităţilor situate în aval;
 dezvoltarea irigaţiei;
 dezvoltarea pisciculturii;
 organizarea zonelor de odihnă pe mal etc.
Impact negativ
 excluderea din asolament a terenurilor fertile;

 schimbarea regimului hidrologic al râului;

 schimbarea florei şi faunei;

 creşterea activităţii seismice în zona lacurilor mari;

 complicarea sau excluderea navigaţiei fluviale etc.