Constantin Dragos gr.

45

SISTEME SOLARE PASIVE IN ARHITECTURA

Luand in considerare situatia actuala a climei de pe globul pamantesc, gradul

ridicat de poluare, precum si rezultatele tot mai vizibile ale efectului de sera,
ideea realizarii in arhitectura si nu numai a unor sisteme care, mentinand sau
chiar imbunatatind functionalitatea unor sisteme “obisnuite” echivalente, sa
opereze fara a contribui direct sau indirect la cresterea nivelului de poluare a
depasit faza sa utopica. In tarile dezvoltate, constientizarea publicului larg cu
privire la grava situatie a poluarii isi face simtite efectele in arhitectura prin
aparitia unei game largi de constructii eficiente sau chiar independente din punct
de vedere energetic.
La un anumit nivel, pierderile de energie datorate erorilor constructive sau de
proiectare au fost rezolvate prin impunerea unor normative severe in acest sens,
in special prin precizarea clara a nivelului de izolare termica necesara. Ca
rezultat direct al acestui fapt, consumul de energie (utilizata in special pentru
incalzirea sau racirea locuintelor) in tarile dezvoltate a scazut la aproximativ o
treime din cel inregistrat in timpul infloririi erei industriale.
In ciuda imbunatatirii situatiei din punct de vedere al confortului termic obtinut
si a cantitatii mai reduse de combustibil traditional utilizata pentru producerea
energiei, problema, in ansamblu, continua sa existe. O posibila solutie consta in
utilizarea unei surse de energie gratuita si disponibila in mari cantitati: energia
solara. In prezent sistemele de transformare a energiei solare direct in energie
electrica sau termica au un randament relativ redus sau preturi mari, insa se
imbunatatesc in mod constant. Energia solara poate fi insa utilizata si in alt mod:
prin adaptarea spatiului arhitectural la mediul inconjurator, precum si prin
utilizarea unor dispozitive putin sofisticate. Aceste constructii sunt, de fapt,
sisteme solare pasive, ce folosesc la maxim energia soarelui pentru climatizare,
care nu necesita (sau nu folosesc in mod intens) instalatii mecanice de ventilatie
si incalzire. O constructie conceputa ca un sistem solar pasiv bine proiectat va
avea temperaturi relativ egale si confortabile pe toata durata anului si va folosi
bine lumina naturala. Ca urmare a acestui fapt va folosi mai putina energie
pentru incalzire, climatizare sau iluminat decat o constructie obisnuita si va
produce mai putine emisii poluante ce contribuie la mentinerea efectului de sera.

Privind problema din punct de vedere istoric, se pare ca aceste sisteme solare
pasive au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. Vechii greci, confruntati cu o
criza de combustibil, au proiectat orase in Grecia sau
Asia Mica ale caror strazi formau retele rectangulare
orientate nord-sud si est vest care permitea fiecarei
case sa se orienteze astfel incat sa primeasca iarna,
dinspre sud, lumina solara si, implicit caldura solara.

Casele patricienilor romani dispuneau de o incapere orientata spre sud, numita

heliocaminus (cuptor solar). Acestea se incalzeau in timpul iernii mai puternic
decat casele grecesti deoarece golurile erau inchise cu materiale transparente,
precum mica sau sticla ce actionau ca adevarate
“capcane solare”, lasand caldura sa intre in interior si
nelasand-o sa scape in exterior. De altfel, Vitruviu
avertiza asupra necesitatii protejarii nordului locuintei
si a orientarii principalelor incaperi catre sud.
Totodata, romanii au emis legi care reglementa
constructia locuintelor, nepermitand blocarea razelor
solare de catre alte constructii.

Casa traditionala romaneasca da si ea

dovada de o deosebita capacitate de
utilizare si conservare a energiei solare.
Prispa este orientata catre sud, pentru a
capta razele soarelui iarna, insa streasina
apara interiorul de soarele verii. Peretii din
pamant si lemn sunt relativ bine izolati
termic si au o inertie termica suficienta.
Podul izolat cu materiale naturale devine
un spatiu tampon intre interior si exterior,
impedicand o racire sau o incalzire
excesiva a interiorului.
 In Arizona s-au descoperit constructii preistorice sapate
in stanca, orientate spre sud, care foloseau aceste
principii in mod instinctiv. Masa mare a stancii avea o
inertie termica remarcabila, pastrand o temperatura
acceptabila si permitand luminarea naturala a incaperilor.
Totodata permitea patrunderea energiei solare in timpul
iernii, si o impiedica in timpul verii prin utilizarea perfecta a
mediului natural (streasina existenta din stanca).

Incepand cu Revolutia industriala se pare ca omul a inceput sa abandoneze

aceste modalitati eficiente de utilizare a energiei solare si a inceput sa depinda,
in aroganta sa de conditionarea artificiala a mediului locuintelor sale, metode
care nu sunt numai energofage, ci si daunatoare pentru mediul ambiant.

In prezent se pune problema realizarii unor constructii care sa imbine in mod

fericit atat confortul cu care suntem obisnuiti, cat si eficienta energetica si
controlul emisiilor nocive.
Exista, in principiu trei modalitati de captare a energiei solare in mod pasiv:

● Direct : lumina solara este admisa in

spatiul respectiv, prin ferestre orientate
spre sud si convertita in energie termica.
Peretii si pardoseala actioneaza ca mediu
de depozitare pentru aceasta. Noaptea, cand
spatiul interior se raceste, sensul de
transfer al energiei termice se inverseaza,
pentru a mentine echilibrul de temperatura.
Acest sistem este usor de aplicat in practica, existand posibilitatea de a-l utiliza
in constructii variate, pentru realizarea unui sistem solar pasiv eficient
aproximativ jumatate din suprafata totala interioara trebuie sa fie construita din
materiale cu inertie termica mare.

● Indirect: acest sistem foloseste

elementele de baza ale captarii energiei
solare in combinatie cu procesul de convectie.
Asfel, materialele ce vor retine caldura sunt
plasate intre spatiul interior si soare, astfel
incat nu exista incalzire directa a camerei. De
exemplu, un perete de “stocare” de culoare
inchisa (perete Trombe) este plasat in spatele
unei ferestre sudice, absorbind caldura si stocand-o sau, eventual, transmitand-o
prin masa materialului catre spatiul interior. Pentru a preveni o supraincalzire a
materialului si pentru a se asigura o distributie a cladurii, la partea de sus si de
jos a peretelui se practica orificii de distributie a aerului, rezultand un “circuit de
convectie natural”. Peretele Trombe poate fi alcatuit din diferite materiale masive
cu inertie termica mare: zidarie,piatra, chiar rezervoare de apa. Unul dintre
marile avantaje ale acestui sistem este acela ca poate fi utilizat in toate
incaperile, nefiind necesara o anumita orientare fata de punctele cardinale.
● Izolat: foloseste un fluid (lichid sau aer) pentru a colecta caldura intr-un
colector solar atasat cladirii. Caldura e transmisa prin tevi prin convectie naturala
intr-un “recipient” de depozitare, de unde este transmisa din nou in colectorul
solar. Pentru ca sistemul sa functioneze fara mecanisme (sa fie un sistem solar
pasiv), este necesar ca spatiile care trebuie incalzite sa fie situate mai sus decat
recipientele de depozitare, care, la randul lor trebuie situate mai sus decat
colectoarele solare.
De cele mai multe ori este de preferat sa se utilizeze mai mult decat un singur
sistem de incalzire pasiva, din cauza cerintelor de ordin functional si estetic. In
mare, 1mp dintr-o fereastra ce capteaza energie solara in mod direct este
echivalent cu 2mp de suprafata de element de depozitare a caldurii.

Confortul termic este influentat de trei factori principali: temperatura medie

radianta, umiditatea si miscarea aerului. Este posibil sa maximizam eficienta
celor trei factori prin folosirea in mod corect a principiilor arhitecturii solare si,
totodata sa reducem dependenta de surse de energie exterioare.
Principalul obiectiv al proiectarii “constructiilor solare” este de a maximiza
castigul de caldura in timpul iernii si de a-l minimiza in timpul verii. Apare deci o
contradictie intre rolurile pe care anvelopa cladirii trebuie sa le aiba in decursul
unui an. Totodata este importanta asigurarea unei iluminari naturale bune in
toate spatiile importante ale cladirii.
Pentru controlul climatic al constructiei trebuie luate in considerare inca din
faza de proiectare urmatorii factori: configuratia si climatul terenului, anvelopa
constructiei, precum si castigurile de caldura interioare.

● Elementele existente pe sit pot imbunatati microclimatul unor constructii,

daca inca de la inceput se iau in considerare conditiile topografice, cladirile
adiacente, vegetatia, vanturile existente, orientarea fata de soare, forma cladirii,
ventilatia naturala. Ca rezultat al acestor factori pot aparea variate configuratii
spatiale ale constructiilor.
Vegetatia inconjuratoare poate imbunatati microclimatul atat iarna prin
protejarea constructiei de curentii de aer reci, cat si vara prin umbrire, racire prin
evaporare si conducerea unor curenti de aer. Vegetatia absoarbe o mare
cantitate de caldura in timpul verii, pastrand temperaturi mai mici la nivelul
solului. Elementele de protectie impotriva vantului creaza diferente de presiune
in jurul cladirilor, imbunatatind ventilatia. Golurile in aceste elemente, precum si
cele dintre cladiri pot crea curenti de aer avand viteze cu aproximativ 20% mai
mari decat cele initiale.
Prezenta unor oglinzi de apa poate fi utilizata pentru racirea aerului vara si
pentru incalzire in anotimpul rece (prin caldura inmagazinata care se transmite
mediului ambiant).
Un alt factor important este orientarea fata de punctele cardinale si fata de
vanturile dominante. Aceasta orientare este in mare masura dependenta de
conditiile climatice existente, dar si de functiunea constructiei. Astfel, in conditiile
climei din Romania, orientarea incaperilor principale spre sud este o optiune
viabila (luand insa in considerare metode de protectie impotriva insoririi excesive
in timpul verii), insa in zonele calde, principalele deschideri ale cladirii trebuie sa
fie spre nord. Directia vanturilor dominante trebuie si ea luata in consideratie
pentru asigurarea unei ventilari adecvate in interiorul cladirii.
● Forma constructiei si organizarea spatiului interior pot influenta expunerea la
radiatia solara incidenta, existenta in cantitati suficiente a luminii naturale. In
general o cladire compacta va avea o suprafata expusa mica, oferind avantaje in
privinta suprafetei expuse atat in cazul supraincalzirii cat si in acela al pierderilor
de caldura. Peretii orientati spre nord tind sa piarda caldura in timpul iernii,
primind mai putina lumina solara.
Ca urmare dimensiunea acestora poate fi redusa, prin accentuarea pantei
acoperisului in zona lor, sau prin plasarea lor in continuarea unei forme de relef
naturale sau artificiala.
Incaperile mai rar folosite pot fi plasate spre nord, formand o zona-tampon.
Cu toate acestea, exista mijloace de compensare a eventulalelor deficiente de
proiectare a formei constructiei, astfel incat arhitectul sa nu fie “constrans” intr-o
masura prea mare. Mai importante sunt efectele formei cladirii asupra ventilatiei
interioare.
O metoda de captare indirecta a energiei este acela de a atasa o sera de
constructie, fiind utilizata ca un colector de caldura, insa avand avantajul unei
functionalitati superioare. In functia sa de captator, adica generator de calorii,
sera isi limiteaza campul sau de aplicare reducand orientarile la cele cuprinse
intre sud-est si sud-vest (pentru latitudinea noastra). Se disting doua tipuri de
sera captator, diferite ca functionare: serele pasive si active (cele active folosind
ventilatia fortata pentru extragerea caloriilor). Performantele serelor depind de
bilantul lor termic (pierdere-castig) care trebuie sa fie cel mai favorabil in timpul
iernii. Ca pozitie in cadrul constructiei, cea mai favorabila este aceea in care sera
este bordata de cladire pe trei parti.

Diverse pozitii ale serei in raport cu cladirea:

 Diverse tipuri de sere si caracteristicile acestora:

Un alt sistem de captare a energiei solare este acela al amenajarii in podul

locuintei al unui bazin cu apa, ce joaca rolul de “depozit termic”, caldura
distribuindu-se prin intermediul unui “radiator” in mod echivalent in tavanele de
deasupra tuturor incaperilor. Rolul acestui bazin este acela de a reduce
temperatura in timpul verii si de a o ridica in timpul iernii.

● Ventilatia naturala produce scaderea temperaturii ambiante fara utilizarea

aparatelor mecanice, realizand importante economii de energie. Curentii de aer
sunt rezultatul diferentelor de presiune in interiorul si in exteriorul cladirii. Aerul
se misca dinspre zonele cu presiune mare spre cele cu presiune mica. Cand
temperatura exterioara este mai mica decat cea interioara ventilatia cladirii poate
elimina castigurile de caldura din timpul zilei si sa raceasca aerul interior in
timpul noptii daca este necesar. Miscarea aerului din interior mareste schimbul
de caldura prin convectie pecum si evaporarea apei la nivelul pielii, producand
senzatia de confort. Pentru ca evaporarea sa fie eficienta umiditatea relativa a
aerului inconjurator nu trebuie sa depaseasca 85%.
Ventialatia naturala este influentata in mod determinant de configuratia cladirii
si a spatiului inconjurator acesteia, precum si de dimensiunea si pozitia golurilor.
- Multe cladiri au incaperi cu un singur perete exterior, care chiar daca are
doua ferestre distantate cat mai mult posibil nu sunt ventilate suficient.
Pentru remedierea acestei deficiente se pot prevedea in exterior mici pile
orientate perpendicular pe perete ce creaza zone de presiune diferita
(pozitiva/negativa) la nivelul celor doua ferestre, realizant ventilarea
camerei prin admisia aerului printr-o fereastra si evacuarea acestuia prin
cealalta.
- O alta metoda de ventilare naturale o constituie turnurile de ventilatie, ce
folosesc forta vantului pentru a genera miscari de aer in interiorul cladirii.
Un orificiu de admisie lasa aerul sa intre in cladire, evacuand aerul cald
spre varful turnului (prevazut cu un capac ce ajuta la scaderea presiunii,
favorizand circulatia aerului). Acest sistem este ajutat si de miscarea
ascensionala a aerului cald.
- Un alt tip de turn de ventilatie foloseste in mod direct caldura generata de
razele solare pentru a asigura miscarea curentilor de aer in cladirie.
Diferenta de temperatura intre aerul din varful turnului si cel din cladirii
creeaza un curent de aer ascendent.

● Anvelopa cladirii trebuie sa raspunda la o gama variata de conditii climatice,

incluzand temperaturi extreme, radiatie solara, precipitatii si vant. Anvelopa va
trebui sa actioneze in diferite perioade ca filtru de caldura, ca element de
transfer sau ca disipator. O selectie atenta a materialelor poate controla
transferul termic.
- Cand razele soarelui lovesc o suprafata, acestea sunt reflectate, transmise
mai departe sau absorbite, in functie de textura, culoarea sau transparenta
suprafetei. Toate suprafetele opace reflecta si absorb radiatia solara, insa o
fac in moduri diferite: o suprafata rugoasa, precum tencuiala o reflecta in
mod neuniform, pe cand o suprafata lucioasa o reflecta uniform, unghiul de
incidenta fiind egal cu cel de reflectie. Lungimile de unda ale radiatiei
reflectate depind de culoarea suprafetei (de exemplu o tencuiala rosie va
reflecta radiatii luminoase avand lungimi de unda cuprinse in spectrul
luminii rosii si va absorbi restul radiatiilor, in timp ce o suprafata neagra
absoarbe radiatii de toate lungimile de unda in spectrul vizibil). Aceste
fenomene sunt utilizate pentru captarea si depozitarea energiei solare. Pe
masura ce un material absoarbe radiatia si miscarea moleculara in interiorul
acestuia se accelereaza, energia calorica este redistribuita uniform in
volumul materialului pentru a mentine echilibrul general.
- Este foarte importanta capacitatea materialului de a absorbi caldura.
Aceasta capacitate a materialului creste proportional cu densitatea sa. Intr-
o cladire, elementele cu o capacitate sporita de a absorbi caldura pot, in
 cazul in care sunt pozitionate corect, sa stocheze energie ziua in timpul
iernii si sa o iradieze in timpul noptii. In timpul verii, masa elementului
protejeaza interiorul de lumina solara directa, actionand ca un radiator.
Exemple de astfel de elemente cu inertie termica mare sunt peretii sau
placile de beton, caramida, piatra, pamant sau chiar rezervoare de apa.
- Izolatia peretilor este vitala pentru a mentine temperaturi constante in
constructiile solare pasive. Exista numeroase tipuri de izolatii eficiente care,
relationate cu elemente masive, cu inertie termica mare pot realiza efectul
scontat. Izolatia trebuie sa combine doua procese fizice: sa reduca
transferul termic la nivelul anvelopei precum si transferul termic prin
radiatie. Pentru impiedicarea ultimului o solutie poate fi folia de aluminiu
alaturi de un gol de aer ventilat si de o izolatie eficienta. Cand sunt bine
instalate aceste bariere pot economisi energia pentru ventilatie cu pana la
10%.
- Proiectarea golurilor trebuie sa asigure un echilibru intre incalzire, racire si
asigurarea luminii naturale. Folosirea unei game largi de dispozitive de
control al insoririi: jaluzele, parasolare, etc. – fixe sau mobile este de multe
ori necesara pe fatada sudica. Tamplaria dubla sau cu geamuri de tip
termopan va reduce pierderile de caldura in zonele reci si temperate.
Vegetatia poate asigura filtrarea luminii solare si, implicit diminua cantitatea
de caldura. Tipuri speciale de sticla si folii protectoare sunt disponibile
pentru a filtra radiatii luminoase de diferite lungimi de unda. Numarul
ferestrelor poate influenta pierderile de caldura si ventilatia naturala in
interior.
Existenta unui vestibul reduce pierderea de caldura in special la cladirile
mici.
 Exemplu de sistem pasiv cu aer, ce foloseste fenomenul de convectie:

Acest sistem are ca avantaje: reducerea costului prin folosirea unei

tehnologii simple si eliminarea captatorilor separati, insa impune existanta
unui perete opac inspre sud, care poate pierde caldura in timpul noptii, daca
nu este bine izolat. Totodata, eficienta acestuia in zonele cu ierni lungi este
scazuta.

Acest tip de arhitectura, prea putin raspandit inca, combina in mod fericit
ecologia, eficienta energetica, precum si costuri mai reduse decat alte tipuri de
arhitectura “verde”, avand psoibilitati deosebite de dezvoltare ulterioara.
EXEMPLE DE CONSTRUCTII CE UTILIZEAZA PRINCIPIILE CAPTARII
ENERGIEI SOLARE FOLOSIND SISTEME PASIVE:

1. Centru de vinificatie Dominus din Napa Valley, California, SUA-1997

Arh. J.Herzog, P. de Meuron

Aceasta constructie dovedeste faptul ca principiile arhitecturii solare nu

trebuie sa-si gaseasca aplicatie numai in domeniul locuintelor, ci si in acela al
constructiilor industriale.
Cladirea, lunga de 110m include in linearitatea sa cele trei mari functiuni: sala
cisternelor, sala de maturare, si sala de imbuteliere si depozitare. Ideea
compozitiei texturii si a materialului provine din faptul ca in aceasta zona a
Californiei climatul are limite extreme, ziua fiind foarte cald, iar noaptea foarte
rece. A rezultat o “textura” capabila sa profite de aceste conditii climatice –
realizata din “custi” metalice, containere de plasa metalica umplute cu pietre
bazaltice, situate in fata peretilor. Acestea formeaza o masa inerta care
izoleaza impotriva caldurii ziua si impotriva frigului noaptea (constituind, de fapt
un “depozit” de caldura). Custile sunt umplute mai mult sau mai putin dens,
astfel incat patrunderea luminii naturale sa se faca controlat. Rezultatul direct
acestui sistem il reprezinta reducerea simtitoare a folosirii sistemului de
climatizare, prin mentinera unei temperaturi constante in interior, optima pentru
procesele de fabricatie si depozitare.
Detalii ale containerelor din plasa
metalica, umplute cu pietre bazaltice, a
caror culoare variaza de la negru la
verde.
 2. Scoala elementara Rose in Tucson, Arizona, SUA
Arh. A. Brown

Acest proiect dateaza din anul 1948 si reprezinta prima cladire publica ce
folosea energia solara pentru incalzire. Avand in vedere ca orele tineau de la
ora 9 la ora 15, incalzirea pe timp de noapte nu constituia o problema.
Podul constructiei era transformat in captator de caldura, fiind impartit in
canale determnate chiar de structura de rezistenta. Aerul cald circula actionat
de ventilatoare, care-l distribuiau in salile de clasa in functie de necesitati.
Acest sistem a functionat pana in 1958 (producand 86% din energia calorica
necesara intregii scoli), cand in urma extinderii campusului, administratia a
decis sa instaleze un boiler cu gaz, luand in considerare pretul extrem de redus
al combustibilului din acea perioada.
 3. Casa comunitatii Napo-cha, Napa Valley, California, SUA

Inspirata din constructiile culturii amerindiene din California, constructia are pe

langa functiunea de baza si pe aceea de observator astronomic, deoarece
anumite ferestre permit patrunderea soarelui in interior numai in anumite
momente ale anului ( de exemplu echinoctiile sau solstitiile).
Asemenea constructiilor rotunde traditionale in aceasta zona a Californiei,
Casa comunitatii Napo-cha are o forma complexa realizata prin alaturarea a
diverse elemente curbe, ce o integreaza in mediul inconjurator. Zona vitrata
principala este orientata spre sud.

Casa comunitatii Napo-cha si o constructie traditionala in zona:

Deoarece constructia necesita un sistem de constructie din care sa se

poata realiza pereti curbi care se sfarsesc la nivelul acoperisului tor prin linii
curbe, s-a ales sistemul Rastra, un tip de cofrag pierdut termoizolant.
Acest sistem reduce cantitatea de lemn utilizata si este fi alcatuit din polistiren
reciclat, acoperit cu o coaja dintr-un material analog cimentului.
Din acest compozit se obtin printr-un proces de matritare elemente goale in
interior de diferite forme, ce vor alcatui cofragul pierdut al peretilor. In acesta se
plaseaza armaturi si apoi se toarna beton. Sistemul este flexibil, simplu de utilizat
si da posibilitatea crearii de forme sculpturale in cladiri, fara ca acestea sa sufere
din pricina unei lipse de izolare termica.

Sistemul Rastra

Acest sistem de constructie asigura, totodata, si masivitatea peretilor de care

este nevoie pentru a conferi cladirii statutul de constructie solara pasiva. Izolatia
termica produsa de Rastra este mult mai eficienta decat orice tip de zidarie,
pastrand in interior caldura solara acumulata. Totodata Rastra este mult mai
“receptiva” la tencuieli si este compusa din materiale reciclate, de altfel in spiritul
cladirii.
 4. Locuinta in Woodland, Australia

Aceasta casa situata la aproximativ 60 km de Melbourne a fost construita in

1992 si a costat in jur de 240 000$. Foloseste o gama de materiale moderne
pentru a crea o constructie ce are nevoie de foarte putina incalzire in timpul iernii
si nu are nevoie de climatizare artificiala in timpul verii. Peretii exteriori sunt
alcatuiti din doua tipuri de material : beton usor cu goluri de aer (bun izolator
termic) si fibro-ciment pe structura de lemn (izolat cu vata minerala si folie de
aluminiu si finisati in interior cu gips carton).
Pardoseala sta pe o placa de beton, termoizolata la capete cu polistiren.
Aceasta placa ajuta la mentinerea unei temperaturi interioare optime in doua
moduri: iarna functioneaza ca “depozit de caldura” cand soarele de iarna o
incalzeste prin ferestrele orientate spre nord. Aceasta caldura re-radiaza incet in
interior.
In timpul iernii ferestrele nordice sunt
protejate de soare prin stresinele largi,
pastrand placa de beton rece si lasand-o
sa absoarba caldura din interiorul cladirii.
Acelasi rol il are si peretele masiv de
zidarie din interior.

Planul locuintei demonstreaza cat de

mare este suprafata vitrata orientata
spre nord, pentru a maximiza castigul de
caldura in timpul iernii. Ferestrele se
deschid, totodata catre privelisti spectaculoase, si sunt duble pentru a reduce
pierderile de caldura solara.
Temperatura interioara variaza intre maximum 28°C pe vreme extrem de
calduroasa, vara si 17°C iarna (necesitand, totusi putina incalzire). Constructia a
capatat 60 de puncte pentru eficienta energetica in sistemul de evaluare
VicHERS - fiind printre primele in categoria sa.
 5. Locuinta in Deep Creek Lake, Maryland, SUA

Locuinta (inca neterminata) va utiliza o gama larga de energii neconventionale,

folosind soarele, pamantul si apa pentru a crea un spatiu confortabil, fara a
folosi combustibili fosili. Constructia va integra urmatoarele sisteme de energie:
incalzire si racire pasiva solara, ventilatie fortata cu recuperare pasiva de
energie, placa radianta pentru pastrarea si distributia energiei termice, schimb
de caldura geotermal pentru incalzire activa si recire pasiva.

Planul locuintei este relativ compact,

avand un nivel principal si retrageri
succesive la nivelul superior.
Ferestrele sunt in mare parte orientate spre sud, stresinele sunt largi, iar placa
actioneaza ca “depozit de caldura”. Placa are inglobata in ea si tevi prin care
circula apa geotermala furnizata de o pompa (sistem de incalzire prin
pardoseala). In timpul verii aceeasi pompa poate pune in circulatie apa rece,
reducand temperatura interioarara. Turnul existent are rol in ventilarea naturala
a cladirii.
Un aspect cheie al cladirii este plasarea sa partial ingropata in dealul din
spatele sau. Pamantul asigura atat o buna izolare termica, fiind si un element
tampon intre exterior si interior.

Schema prezentand modul de protectie al locuintei:

Forma cladirii este sapata in marginea dealului, iar pamantul excavat va umple
ambii pereti din spate.
 Configuratia cladirii face ca, in timpul iernii, intr-un climat predominant rece,
castigul de caldura sa fie deosebit de important (aproximativ 60 000 BTU intr-o
zi insorita de vara).

6. Locuinta in apropiere de Stockholm

Arh. Bengt Warne

Constructia a inceput sa fie locuibila in 1976, iar sera care o inconjoara a fost
terminata in 1978. Avand doua nivele (parter si etaj), suprafata totala a
constructiei este de 140 mp. Cladirea principala are structura de lemn, si
panouri usoare izolate termic. Izolatia termica se prelungeste pana la fundatii.

Sera, ce capteaza razele solare constituie principalul element al sistemului

pasiv, iar corpul propriu-zis al cladirii stocheaza caldura. In acest scop, la
subsol se afla o mare cantitate de pietris, in care se concentreaza, practic,
masa termica a constructiei.
Incalzirea si climatizarea sunt in intregime pe baza de aer. Iarna, aerul incalzit
de soare prin sticla serei este aspirat spre masa de pietris (40mp), a carei
temperatura se stabilizeaza la aproximativ 30ºC. In timpul noptii, apartamentul
este incalzit de aceste pietre, iar aerul cald este evacuat apoi spre dispozitivul
de descompunere a deseurilor (utilizate apoi ca ingrasamant). Aerul viciat este
evacuat apoi in exterior, printr-un schimbator de caldura care, la randul lui
incalzeste aerul proaspat ce intra in interior, economisind o parte din energie.
Un strat de aer cald este mentinut intre tavan si acoperisul serei.
In timpul verii aceeasi masa de pietre contribuie la racirea locuintei, avand o
temperatura de aproximativ 10ºC.
Desi constructia are o ventilatie activa, in cazul unei pane de curent sau
atunci cand se doreste, se poate realiza ventilarea naturala a spatiului interior
prin intermediul unui sistem de trape cu comanda manuala.
Instalatia este deosebit de complexa, si eficienta din punct de vedere
energetic, intrucat exploateaza nu numai radiatia solara, ci si deseurile
menajere, precum si apa de ploaie.

Sectiune verticala:
 1.Apa de ploaie 2.Rezervor 3.Aer proaspat 4.Fum 5.Aer cald 6.Tevi didtributie 7.Aer cald
solar 8.Aer rece viciat 9.Aer rece proaspat 10.Caldura solara 11.Schimbator de caldura
12.Aer si deseuri de la bucatarie 13.Aer si deseuri de la WC 14.Aer cald viciat 15.Rezervor
descompunere deseuri 16.Humus pentru plante 17.Pietre ce stocheaza caldura 18.Plante
19.Locuire 20.Aparatura 21. Casa scarilor