Sunteți pe pagina 1din 18

http://www.filmaid.

ro/

http://dovewings.trei.ro/Enoch_Cap_1-15.htm

http://filmmaking.ro/category/scenaristica/

Cum se scrie scenariul de film

Am spus ca scenariul pleaca de la o tema si o idee. Inainte de scrierea scenariului se stabilesc


foarte bine conflictele, personajele

Cand incep sa scriu scenariul ar trebui sa stiu foarte clar evolutia povestii si a personajelor.

Scenariul este impartit pe SECVENTE. Fiecare secventa delimiteaza, structural vorbind, o


locatie. Din punct de vedere dramatic fiecare secventa construieste EVOLUTIA.

Scriereascenariului se face la timpul prezent. Se folosesc sensurile de baza ale cuvintelor. Nu se


folosesc figuri de stil, totul e scris obiectiv pentru a reprezenta cat mai clar CEEA CE VEDEM.

Secventele se numeroteaza de la 1 la 999.

Fiecare secventa contine un header care indica locul si timpul in care actiunea din secventa se
petrece

De exemplu

INT. BAR -NOAPTE (actiunea se va petrece intr-un INTERIOR (INT.), intr-un BAR, pe timp
de NOAPTE)

EXT. STRADA - ZI (actiunea se petrece intr-un EXTERIOR (EXT.), pe o STRADA, pe timp de


ZI)

Primul paragraf din secventa ar trebui sa contina o descriere a locatiei.

De exemplu:

O camera mare, intunecata. O fanta de lumina intra de pe fereastra spparta. Intr-un colt al
camerei este asezat un orologiu prafuit.

Prima aparitie a unui personaj in scenariu, se marcheaza cu numele lui scris ccu litere mari, in
paranteze varsta si o scurta descriere

FANEL (19)-slabut si cam timid. Are un par blond carliontat si o cicatrice pe mana stanga
Modul in care descriem un personaj, elementele pe care le conturam vor persista pe intregul film.
Vor influenta (poate) personajul. Daca l-am descris ca timid inseamna ca voi simti in actiunile
sale aceasta caracteristica.

Dupa cum ziceam, totul se relateaza obiectiv, la prezent. Asadar vom descrie actiunea asa cum o
vedem.

Fanel se ridica de pe scaun si inainteaza catre masa de langa fereastra. Ia un mar de pe masa si il
mananca.

Nu putem descrie ce simte sau ce gandeste personajul

Fanel se gandeste la iubita lui GRESIT! Arata-mi chestia asta! De exemplu Fanel scoate din
portofel o poza cu iubita lui. o priveste si zambeste (deci deducem ca se gandeste la ceea ce
vede-la iubita lui)

EVOLUTIA POVESTII SI A PERSONAJELOR

In primele secvente trebuie sa stabilesti starea initiala a personajului. de unde pleaca. Tot in
primele pagini intalnim lipsa, conflictul. Ce vrea eroul sa faca? DE CE.

Defapt structura dramaturgica a scenariului se bazeaza pe cateva RITMEME adica impartiri


structurale ale evolutiei scenariului

1. STAREA INITIALA. Cine este eroul? Unde este? Cum este el?
2. LIPSA. (plot point1) sau prejudicierea. ceva se produce astfel incat eroul e aruncat in actiune.
(de exemplu eroul primeste un telefon si este anuntat ca fata lui a fost rapita. sau. Banca este
sparta si banii furati. sau: presedintele ese asasinat) Aici deja putem arata CINE sau CE este
ANTAGONISTUL
3. PLANUL. Eroul isi face un plan de actiune. isi poate stabili SUSTINATORII (personajele
care sunt de partea lui
4. ACTIUNEA. eroul urmeaza planu pentru a-si inlatura lipsa
5. RASTURNAREA DE SITUATIE (plot point 2) - ceva se intampla si impiedica eroul sa isi
continue planul. are de ales intre a merge mai departe sau a renunta.
6. CONFRUNTAREA CU ANTAGONISTUL - confruntarea directa. Daca antagonistul e un
factor neuman, un factor social, o boala etc, eroul e in punctul de maxima lupta.
7. DEZNODAMANTUL. Eroul castica si inlatura lipsa, sau pierde si se alege cu o lipsa si mai
mare (poate moare)

Ei, aceste ritmeme trebuiesc distribuite in scenariu astfel incat sa avem o evolutie gradata si din
punct de vedere dramatic dar si emotional. Publicul va ramane atras de film datorita actiunii dar
ce il va marca este ceva ce tine de subconstient sau de suflet.

Dialogurile se treg la mijlocul paginii. sub fiecare personaj


ANDREI
Ce mai faci?

MIHAI
Ma dau cu dricu !

Dialogurile mari, dor! Nu pune in gura personajelor mai multe vorbe decat trebuie. Lasa-i sa
vorbeasca natural asa cum vorbesc cei din lumea reala dupa care ai construit personajul. Nu ii
face artificiali! Daca tre sa injure lasa-i sa injure. daca nu e necesar sa injure nu vorbi urat aiurea.

Vezi mai multe la dialoguri.

Suspansul. Tine spectatorul lipit de film. Nu ii da toate raspunsurile de la inceput. da-le gradat.
Nu uita, actiunea evolueaza prin conflict. Ingreunand evolutia personajului il vei face mai
puternic.

Publicul nu trebuie sa stie decat ce eroul stie (poate doar putin mai muly). dar nu tot. Altminteri
se va uita la eroou ca la o marioneta.

Daca pornesti in scrierea scenariului de la schelet (scrierea rezumata a fiecarei secvente) iti va fi
mult mai usor sa urmaresti firele narative si detaliile.

Scenariul se scrie cu un anume font (COURIER, SIZE 12) Dar ca sa nu iti bati capul cu
formatarea cauta FINAL DRAFT - e un editor care iti formateaza singur textul. Tu, maistre, doar
scrii!

Este bine ca intrarea intr-o secventa sa se faca printr-un element si nu direct.

Un telefon SUNA pe masuta de langa televizor. O camera spatioasa in stil modern. Nadia
intra in camera si raspunde la telefon.

Nu mi-ai zis din prima ca ma aflu intr-o camera mare. mi-ai aratat UN DETALIU-telefonul de pe
masa (bine asta tine si de decupajul regizoral.

Atentie mare, SCENARIUL ESTE TOTUSI O FORMA LITERARA DECI NU FOLOSIM


TERMENI TEHNICI, NU FACEM TRAVELING IN SCENARIU, NU FACEM PRIMPLAN
NU FACEM AMORSA NICI SARMALE CU LAPTE CA NE STRICA LA BURTA

In scenariu povestim vizual! Nu e bine sa ne bagam in termeni regizorali pentru ca asta ne


intrerupe povestea, ne rupe. Aia e treaba regizorului.

O regula mai spune ca o pagina de scenariu= un minut de film. Asta mai ales ca sa iti alegi
cuvintele potrivite in descrierea actiunii/locatiei.

Dezvoltarea scenariului de film seamana cu dezvoltarea unei carti. conflictele, personajele,


povestile secundare intaresc lucrarea.
Intotdeauna scenaristul trebuie sa se intrebe DE CE personajul meu face X actiune sau de ce se
afla in X loc. Este suficient de puternic pentru film? De asemenea citeste caat de multe scenarii
poti.

O regula uneori greu de incalcat mai ales la inceput este RESCRIE!

Un sfat: Citeste basme! basmul are aceeasi structura ca scenariul de film

Scrierea propriuzisa e oarecum simpla. conceperea e chinuitoare daca nu ai inspiratie.

Continuitatea in film

Filmul este cursiv din punct de vedere al actiunii lui.

Spectatorul percepe filmul ca pe o realitate virtuala luata de afara. Responsabilitatea regizorului


este sa nu distraga atentia de la subiectul principal, prin anomalii ale imaginii sau a logicii
filmului.

Astfel, Filmul are o continuitate. De la cadru la cadru.

Cand vorbim de continuitate, vorbim de RACORD. Adica, ce am vazut la cadrul precedent, se


leaga logic cu ce vedem la cadrul actual? E ceva c ne distrage atentia anormal?

Continuitatea se tine de toate partile filmului. Imagine (mai ales), decor (obiecte aflate in cadru),
miscarea actorilor sau a obiectelor filmate), sunet (nivel) si asa mai departe.

Exista oameni in echipa de filmare care au grija in mod special de continuitate.

Sa le luam pe rand si sa discutam care sunt principalele racorduri care trebuie sa realizeze
continuitatea. Vom da o situatie doar de doua cadre ca sa fie mai simplu de inteles.

La IMAGINE:
- Racordul luminii. E necsar sa avem lumina egala de la cadru la cadru. Se poate intampla, mai
ales in exterior ca un cadru tras sa fie mai luminos (cu soare), celalalt cu diferenta de lumina
(daca au aparut norii). In studio la fel. Cheia de lumina va trebui sa pice la fel in toate cadrele
dintr-o secventa care necesita continuitate.
-Miscarea de aparat. E legata de miscarea subiectului. Deobicei cand pornim o miscare a camerei
intr-o anumita directie apoi trecem la alt cadru care urmareste aceaasi deplasare a subiectului in
cadru, e necesar sa pastram miscarea si directia acesteia. De exemplu, urmarim un actor sau o
masina care se deplaseaza de la stanga la dreapta in cadru. Si pornim la primul cadru cu o
panoramare stanga dreapta la Plan Intreg (PI). Apoi vrem sa continuam aceeasi urmarire la plan
mediu.  Vom panorama tot de la stanga la dreapta.
-In functie de treime.  Luam acelasi exemplu cu panoramarea stanga dreapta pe subiect. Pentru a
parea normal ochiului trebuie sa pastram pozitia subiectului in compozitie. Daca la planul intreg
subiectul sa aflat in prima treime, si la al doilea cadru mai strans il vom plasa tot in prima treime.
Pastrarea proportiei nu da senzatia asa de tare ca s-a schimbat cadrul. Ceea ce este esential in
film.

La DECOR:
-Racordul cel mai frecvent uitat. Obiecte sau actori amplasati in decor la un cadru, trebuie sa
existe (mai ales sa MAI existe) in aceeasi pozitie si la urmatorul cadru pentru a realiza
continuitatea (asta in cazul in care nu i-a fost schimbata pozitia, voit, vizibil, pe parcursul
cadruluii). De foarte multe ori dispar obiecte sau persoane din decor.  Se vede si e urat!
- Usi/ferestre inchise/deschise, Vestimentatia actorilor identica etc.

La MISCAREA SUBIECTULUI
-Daca un actor intra intr-un cadru prin stanga si iese din el prin dreapta, in urmatorul cadru va
trebui sa intre tot prin stanga si sa iasa prin dreapta pentru a se realiza continuitatea drumului pe
care il parcurge.
-Contrar, se va intelege ca actorul se intoarce sau are un mers haotic, agitat, cauta ceva.
-Viteza cu care se misca ar trebui sa fie aceeasi in ambele cadre.

La SUNET
-Racord de ambianta in special. Se simte urat cand auzim ca la schimbarea cadrului se schimba
ANORMAL fundalul sonor.
-Nivelul vocilor. Trebuie egalate nivelele asa incat vocile sa nu se auda pe mai multe intensitati
in doar cateva secunde. E aiurea cand se aud in aceeasi propozitie sau fraza cuvinte mai tari, apoi
mai joase cand logic ar fi sa fie egale.

Continuitatea da o stare de firesc, lasa ochiul relaxat. Este esential sa respctam continuitatea. Si
sa stim de ce si cum o incalcam…

Obiective. Optica de film.

Una din componentele principale ale aparatului de filmat/camerei video este obiectivul.

Obiectivul este un sistem de lentile care permite captarea imaginii si transpunerea acesteia in
aparat.

Obiectivele se caracterizeaza prin: distanta focala

Exista in mare doua tipuri de obiective: fixe si transfocatoare (zoom. Cele fixe au o distanta
focala fixa.

Cu cat distanta e mai mica 28mm, 14mm… cu atat unghiul e mai larg. si atunci aceste obiective
se numesc grandangulare sau wide-uri. De obicei se folosesc la plan general si sunt foarte
interesante la panoramari.

Un obiectiv de 50mm este conventional neutru. Adica vede cat vede si ochiul uman.
Apoi obiectivele cresc la 85, 105, 200, 500mm. 85 de exemplu il folosim la prim planuri, iar un
300 este bun pentru macro (detalii)

In alta ordine de idei, Cu cat obiectivele scad in distanta focala, plaja de sharf creste. Daca bag
un wide o sa am profunzime adanca si nu imi bat capul cu focalizarea. Cu cat focala creste cu
atat si sharf-ul e mai fin.

Pentru camerele TV sau situatiile in care nu e timp sa schimbam obiectivele fixe, punem
transfocalul (zoom-ul) cu toate ca scade din calitatea imaginii. Zoomul functioneaza intre doua
valori minima si maxima, cuprinzand o gama mai larga de focale.

Axul optic

Exista anumite norme de filmare create in conformitate cu modul de perceptie vizuala a


imaginilor. In film avem grija ca perceptia vizuala sa nu fie tulburata de ‘anomalii’ pentru ca
spectatorul sa se poata concentra asupra a ceea ce vede.

Pozitionarea camerei se face dupa niste reguli. Cea mai cunoscuta si incalcata in acelasi timp este
aceea a pozitionarii camerei respectand axul optic.

Axul este o linie imaginara data in general de directia privirii unui personaj sau de raportul
pozitiilor a mai multor personaje sau obiecte.

Pe romaneste:

Filmez doi oameni i ntr-un cadru, sa spunem plan intreg. X este (mai) in stanga cadrului iar Y
este (mai) in dreapta. Apoi vreau sa iau o amorsa. In planul 1 il voi avea PE Y (mai) IN
DREAPTA CADRULUI (in amorsa) si PE X (mai) IN STANGA CADRULUI (in planul 2).

Mai pe romaneste

Daca filmez doua personaje de pe o parte laterala a lor, nu am voie ca alt cadru sa fie filmat de pe
cealalta laterala a lor. Se numeste ca am sarit axul adica am sarit pe cealalta laterala linia
imaginara data  de directia privirii lor.

Exista si saritura in ax atunci cand dupa un cadru lateral urmeaza un cadru perfect frontal (pe
directia privirii)

Saritura peste ax este acceptata daca intre cele doua cadre (luate de o parte si de alta a axului)
exista un cadru detaliu care sa imi distraga atentia de la ce ‘urmaream’.

Defapt asta se intampla, cand sar axul, creierul nu mai percepe aceeasi pozitionare cu care l-am
obisnuit si este derutat.

Frecvent este intalnita aceasta greseala si in filmele mari si uneori chiar doare
Compozitia cadrului. Perspectiva in cadru.

O imagine buna a unui film inseamna o anumita compozitie a cadrului. Pe langa incadratura
aleasa ca argument al starii pe care o transmitem, cadrul se compune si din lumini, umbre,
profunzime etc.

Fiecare cadru are oo compozitie proprie.

Practic:

Subiectul nu se plaseaza in mijloc ca la stiri ci la prima sau a doua treime in cadru.

Asta e reprezentarea schemei de compozitie. Imaginati-va mereu cadrul ca fiind impartin prin
aceste linii verticale si orizontale. Punctele de intersectie ale liniilor sunt punctele de interes din
cadru. Este bine ca subiectul nostru sa fie plasat in pozitia acelor puncte.. Asta e Regula
Treimilor (Rule of thirds)

Plasarea subiectului filmat in cadru da o anumita perspectiva asupra actiunii sale. Daca
personajul se uita sau merge catre dreapta, in cadru, il plasam la prima treime si lasam mai mult
LUFT (spatiu) in fata lui, adica in dreapta cadrului (la fel ca leul din imagine). Daca se uita sau
merge spre stanga il plasam la a 2a treime si lasam spatiu in stanga lui,

Aceasta compozitie ajuta continuitatea fireasca a actiunii subiectului. Ne permite sa


constientizam ca el este atent intr-o anumita directie (unde cel mai sigur vom fi si noi atenti la
cadrul urmator.

Luft-ul ese un spatiu lasat liber. Este bine ca luftul deasupra capului sa fie cat mai mic sau deloc
(exceptie fac cadrele generale sau de ansamblu.
Compozitia luminii se face in functie de dramatica pe care vrem sa o dam. Un cadru mai
intunecat ne va transmite o dramatica ’scarry’. Un cadru luminos ne va transmite viata (sau nu
neaparat). Ideal in compozitia luminii este sa o compunem cu cap si sa nu punem 30 de lumini
din toate ppartile. Lumina are dramatica ei.

Compozitia in cadru sugereaza o anume relationare intre personaje. Cat de aproape sau departe
stau unul fata de celalalt? care e mai sus, care e mai jos? care e mai luminat? Cat vedem din el?
cat se ascunde din el?

Miscarea camerei si unghiul. (vezi pagina dedicata) Este o miscare lina, fluida sau una
dezordonata, agitata? Ce imi transmite tipul miscarii?

Culorile deasemenea dau stil cadrului. Cum sunt repartizate culorile  in cadru? ce nuante aleg?

Compozitia face ca imaginea filmului sa fie impecabila si povestea sa fie mai atractiva prin
modul cum e filmata.

Sharf

Sharf-ul este o proprietate a camerei video  sau a aparatului de filmat. Aceea de a evidentia
subiecte in planul focal.  Adica pot avea un detaliu sau un subiect vazut clar si atentia mi se va
duce pe el. Cel care se va vedea clar va fi in SHARF. Iar cel care nu, va fi UNSHARF.

Din punct de vedere al imaginii, sharf-uda profunzimea in cadru. Cat pot vedea ‘in lungul’
cadrului? cat pot vedea bine? Defapt sharf-ul este focalizarea. asemeni ochiului uman cand ne
concentram asupra unui obiect pe care il privim, ce e in jurul lui va fi ‘neinteresant’ ochiului si
va fi defocalizat. Regizorul dirijeaza ochiul spectatorului in directia pe care o doreste el. Iar unul
din procedeele prin care face asta este prin focalizare, prin sharf.

O particularitate a filmului pe pelicula este sharf-ul.  Aparatul de filmat, avand obiective


specifice, capata o anumite profunzime in cadru. Un anume ‘depth of fields’. Pe camerele video
se incearca obtinerea DOF-ului aparatului de filmat prin doua modalitati:
1. Utilizarea adaptorului de obiective foto sau de aparat cu pelicula
2. se indeparteaza camera fata de subiect poi se face zoom in la maxim  iar apoi facem sharf-ul.
Va fi unul mai vizibil.

Plaja de sharf este suprafata ‘clara’ din cadru.

De preferat este sa facem sharf-ul manual, mai ales daca avem o filmare profesionista. Dupa
setarea camerei ca si pozitie, incadratura, unghi, facem sharf-ul:

1. Masuram distanta de la obiectiv la subiectul pe care il dorim in sharf.


2. Cu ajutorul inelului focalizator al obiectivului setam sharf-ul dupa distanmta masurata.

In cazul in care avem o miscare in care camera isi mareste sau micsoreaza distanta fata de
subiect, sharf-ul se va ‘pierde’.  De aceea este nevoie de un om, “focus puller”, care intotdeauna
e cu mana pe follow focus si atunci cand camera se misca, el schimba valoarea inelului (schimba
sharf-ul)

Lumina. Tipuri de lumini. Cum se pun luminile.

Lumina in film este o componenta extrem de importanta. Dramatica imaginii se bazeaza pe


lumini. Putem transmite diverse stari prin felul cum punem lumina. Putem caracteriza un
personaj punand-ul intr-o anumme lumina sau umbra.

In general Lumina are rolul de a contura suprafete sau personaje importante din cadru.

Exista in mare doua tipuri de lumini: Lumina calda (cu temperatura de culoare de 3200k) si
lumina rece (5600k).

Fiecare din ele ajuta intr-un fel. O lumina calda compune o atmosfera ‘calda’ placuta… O lumina
rece prezinta ceva mai… rece.

Dar nu intotdeauna asa. De exemplu in filmele mari se folosesc lumini reci. Dau un anumit
feeling si o apertura mai intresanta!

Luminile calde sunt in general lumini Open Face - mandarine sau proiectoare Fresnel.
Luminile reci unt HMI-uri si Kinoflo-uri (neoane speciale)

Tipul luminii folosite se alege in functie de locatia si timpul zilei in care filmez. Daca va fi un
interior cu ferestre ar fi ok sa folosesc lumina rece sau semirece pentru a nu avea diferenta de
lumina cald/rece. In general lumina rece e modelabila mai mult decat cea calda.

CUM SE PUN LUMINILE

In general pentru luminarea unui personaj am nevoie de 3 lumini.

Keylight - lumina principala care ii bate pe fata

Fill light (FLOODLIGHT)- o lumina mai slaba putin care reduce umbrele date de keylight

Lumina de contur (OUTLINE) - o lumina care bate din spatele personajului pentru a-i crea un
contur luminos care il delimiteaza de background.
Acum depinde de ce atmosfera vreau sa creez. Pot lasa doar keylight-ul (cu tot cu umbrele
aferente) pentru a da o stare mai dramatica pe fata actorului. Conturul il pot da de la diferite
grade. Mai plonjat/mai lateral/mai difuz.

Apoi am grija de luminarea completa a cadrului. Complet nu inseamna ca trebuie sa am lumina


egala peste tot. Este in functie de ce vreau sa rat mai mult, sa evidentiez. Trebuie sa am grija ca
si ce e in spatele subiectului filmat (in background) sa se vada bine. Pentru asta voi folosi
LUMINI DE UMPLERE. Care pot fi Kinoflouri de exemplu…

Existra filtre (gel) care schimba temperatura de culoare a luminii. Spre exemplu pot ajunge de la
3200 la 5600 punand in fata proiectorului cald (pe voleti) filtru care sa imi ‘raceasca’ lumina.
Sau invers.

O arta intreaga a luminii este gestionarea luminii naturale. Cum pot folosi lumina soarelui asa
incat sa imi fie folositoare? Imi pot programa filmarea in functie de lumina soarelui.

Cu suprafetele reflectorizante e alta treaba. Pana acum am vorbit de


lumina DIRECTA, acum vorbim de lumina INDIRECTA, reflectata. Suprafetele astea pot fi
Blende (pe diverse nuante-argintii, aurii) sau ‘zapezi’-adica placi de polistiren in care bate
lumina si se reflecta.

Este util sa folosesti astfel de blende mai ales atunci cand nu ai o lumina continua si e nevoie sa
luminezi un actor. Sunt utile ca nu dau umbre. pot fi folosite si ca Flood light. Afara sunt foarte
utile, mai ales in conditii de umbra.

Lumina e foarte migaloasa. e bine sa experimentezi mult sau sa ai cu tine-macar pentru inceput-
un om care se pricepe.

Si lucrul imaginii in postproductie referitor la corectia de culoare etc, tine de cum ai pus lumina.

Aspect ratio. Ecran lat


In mare exista doua tipuri de formate de ecran.
ecran normal (4:3 ca la TV normal) si ecran lat (16:9 - cu bare negre sus si jos).

Initial s-a folosit ecranul normal (4:3-aspect ratio 1.33:1). Apoi s-a inventat cel lat. Asta poate fi
din ce in ce mai “lat” permitand compozitii mai interesante in cadru.

Pe masura ce ecranul se lateste, folosind obiective adecvate avem un camp mai larg al imaginii si
atungi avem posibilitatea sa amplasam altfel elementele in cadru. Un Unghi larg (wide) se vede
mai spectaculos pe un ecran lat.

Majoritatea camerelor video mai noi, filmeaza 16:9-aspect ratio 1.78:1 real (dand imaginii un
aspect filmic)

Specific filmului pe pelicula sunt ecranele si mai late-1.85:1 sau 2.35:1

Insa exista metoda Cashetarii. Pot filma la orice aspect ratio si apoi sa adaug bare negre sus si jos
atat cat am nevoie. Este totusi nerecomandat deoarece adaugand bare deasupra materialului
(letterbox) defapt scadem rezolutia efectiva a materialului.
Atunci cand filmam true 16:9 rezolutia imaginii creste. Deci calitatea e mai buna.

Este mai complicat invers, sa trecem de la 16:9 la 4:3. De exemplu daca filmez la rezolutie HD si
vreau sa convertesc pentru DV.

Trebuie sa am grija la momentul filmarii sa cashetez VERTICAL stanga dreapta pentru a putea
readuce in postproductie la aspect ratio 1.33:1.

In general ne alegem aspect ratio-ul si in fuctie de cat de bogate vor fi cadrele. Daca stim si
putem sa compunem cadrele in profunzime si pe toata suprafata lor, putem alege si varianta
ecranelor mai late.

Insa criteriul cel mai important este pentru ce facem filmul? Daca e o reclama sau ceva de dat la
TV e bine sa ramanem la 4:3 (pana isi vor lua toti televizoare noi, late) Daca e un video pentru
net, la fel, ar fi bine sa fie filmat 4:3 pentru ca oricum pe net rezolutia e scazuta si monittorul
mic. Daca vreau sa il proiectez  undeva (in cinematografe de exemplu) ma indrept catre ecranul
lat.

Synopsis

Synopsisul este defapt rezumarea filmului in cateva randuri. Deobicei este scris pentru
promovare, pentru a stii publicul la ce se va uita sau ce va cumpara.

Este recenzia filmului, plot-ul.

Synopsis-ul poate fi scris in mai multe feluri. In stilul clasic, povestind normal, enuntand
personajele si conflictul plus deznodamantul sau poate fi prezentat eliptic. Cateva cuvinte care sa
iti agate curiozitatea.

‘Doua blonde…. un Mercedes… Un arab cu bani si un calugar.

Si deja te gandesti la cum relationeaza astia impreuna. La ce s-ar putea intampla in filmul acela? 
Care e finalul? Si ma atrage sa vad filmul!

Cand dau un scenariu unui producator, el nu va citi din prima 100 de pagini ci mai intai va citi
synopsis-ul. Daca synoopsisul il va atrage  el va citi si scenariul. De asta trebuie sa fie scris
atractiv.

Synopsisul se scrie obiectiv si la timpul prezent.

Hai sa facem un exercitiu. Mai jos, in comments incercati sa scrieti synopsisul unui film pe care
l-ati vazut. In orice metoda vreti.

Syn-ul meu: Taxi Driver (de Scorsese)


Un taximetrist de noapte se confrunta cu lumea interlopa, nocturna, interlopa. El se indragosteste
de o femeie dintr-o clasa sociala mai inalta care lucreaza la campanie unui candidat prezidential,
motiv pentru care manierele lor nu se potrivesc. Taximetristul vrea sa curete orasul de
’scursorile’ sale. Reuseste sa salveze o copila dintr-o retea de prostituate si asa creste in ochii
tuturor

Dialogurile

Odata cu aparitia sunetului in film au aparut si


dialogurile, discutiile intre personaje.

Dialogul este o arta in sine. In America de exmplu, exista un departament special dedicat
constructiei dialogurilor.

Ca oameni suntem opisnuiti sa vorbim intre noi, sa comunicam. E natural, e firesc. Fiecare din
noi avem un stil propriu de a vorbi, de a relationa cu ceilalti prin dialog.

Si in film trebuie sa avem acelasi lucru. Nu trebuie sa fortam personajul sa spuna mai mult decat
trebuie sau mai bine sau mai prost decat trebuie.

Doua (sau mai multe) personaje vorbesc intre ele. De ce? Din acelasi motiv pentru care oamenii
vorbesc intre ei. Comunica! Fac schimb de informatii sau isi cauta resurse, ajutoare.
Personajele noastre pot fi mai comunicative-vorbesc mult-sau mai inchise.

Un personaj vorbeste in stilul carcterului sau. Deobicei un baiat de cartier nu va vorbi ca un


secretar de stat. E nenatural daca lasam dialogul artificial. Denatureaza personajul.

Nu e ok sa punem miza in dialog sau in fapte. Decat sa spuna ca va face un anume lucru, mai
bine ARATAM ca personajul FACE acel lucru.

Cand il facem sa vorbeasca, avem grija de ce si cat o sa spuna personajul? In principiu in ceea ce
spune va construi o actiune viitoare sau va contura profilul sau, isi va exprima gandurile,
elemente care trag de colturile povestii si ne lasa sa o vedem DIN PERSPECTIVA
PERSONAJULUI.

JOS CU CLISEELE! “iubitule ce se intampla cu relatia noastra?/ ceea ce vezi nu e ceea ce


crezi! / etc) stiti si voi fraze de genu asta pe care cand le auziti va pufneste rasul. cliseele sunt
penibile. Insa ne putem juca cu ele daca le stilizam

Dialogurile eliptice sunt acelea in care personajul nu spune o fraza intreaga ci doar un cuvant
pentru a comunica.

X: Da-mi si mie paharul! / X: Paharul!

Chestia asta poate da si o anume tensiune, sa spunem ca personajele sunt nervoase in acea
secventa

Cea mai buna metoda la dialoguri este aceea in care te gandesti Tu ce ai spune?

Ambianta sonora

Ambianta este fundalul sonor, componenta sunetului in film care da naturalete. Care ii induce
spectatorului un firesc necesar.

Ambianta concorda cu ceea ce se vede. De exemplu daca este o strada aglomerata, vom simti
nevoia sa auzim zgomotul stradal, motoare, oameni si tot ce mai compune. Intr-o incapere goala,
ambianta e reprezentata de liniste.

Totul se leaga la ceea ce vad. Sa imi fie normal auzul.

Exista posibilitatea ca ambianta sa se construiasca separat si sa se lipeasca in post sincron.


Inregistram elementele dorite si le lipim.

Ambianta trebuie sa se auda la un nivel mai jos decat vocile actorilor.

Inregistrarea sunetului. Post sincron.

Exista doua tipuri de inregistrare a sunetului: in priza directa sau la post sincron.

Inregistrarea in priza directa este defapt inregistrarea in timp ce actorii joaca, la fata locului.
Metoda asta ofera avantajul unui sunet original. Replicile actorilor vor fi naturale… Intotdeauna
un actor va fi mai natural in priza directa decat daca il pui sa spuna replicile in post sincron.

Dezavantajele inregistrarii directe sunt legate in cea mai mare  parte de ambianta, zgomotul de
fond… Daca filmam pe o strada aglomerata sau intr-o camera antifonata, mai mult ca sigur vom
capta si ceea ce nu dorim-masini, claxoane, voci etc.  Tot la fel de bine (rau) intr-o incapere larga
avem un ecou foarte mare care strica tot.
La un plan general sau ansamblu e mai greu de manevrat BOOM-ul pentru ca intra in cadru.
Post sincron-ul a fost prima metoda de captare a sunetului din ani mai vechi. Exceptand faptul ca
actorul nu mai are aceeasi naturalete la post sincron ca la filmare, procedeul ofera maxima
calitate a vocii deoarece inregistrarea se face intr-un studio audio. Doar ca la post sincron trebuie
sa creezi si restul sunetului. Ambianta trebuie captata separat si mai ales ceea ce in priza directa
aproape ca nu sarea in ochi: zgomotul pasilor, a interactiunilor cu obiectele, zgomot de usi,
motoare, frane, toate sincronizate minutios ca si cum ar fi de acolo.
Riscul este acela ca sunetul sa nu para natural, sa se simta ca e facut.

In general-recomandat-sunetul se trage separat de camera, pe un recorder. Cele mai cunoscute


sunt pe caseta DAT sau pe memorie Flash.

Sunetul de film are o particularitate fata de cel video/TV. Recorderele trag sunetul la o alta
frecventa decat camera video. Si in dramatica filmului conteaza si acest lucru. Ascultati un actor
vorbind intr-un film si comparati cu prezentatoarea de la stiri. E diferit.

Bineinteles ca low budget vom trage sunetul pe camera insa ar fi bine macar sa avem un shotgun
si sa nu ne bazam pe microfonul camerei.

In general captam cu mai multe microfoane care intra in mixer iar mixerul in recorder sau in
camera.

Cand inregistram e bine ca sunetistul sa fie cu ochii pe indicatorul de intensitate si sunetul sa se


incadreze intre -12 si -6 dB. Asta e intervalul optim. Daca e mai jos va trebui sa il amplificam in
postproductie si rezulta un fasait iar daca e prea sus creeaza zgomote.

Castile conteaza la filmare. si unel bune… iar sunetistul trebuie sa isi foloseasca bine urechile.

Cand tragem separat de camera folosim clacheta. La sunetul cand e batuta sincronizam cu banda
video in post productie.

E necesar sa tinem cont si de distanta la care se afla personajul ca si perspectiva. Daca este
departe in cadru, e aiurea sa il auzim ca si cum ar fi langa noi. Trebuie sa existe o logica intre ce
se aude si ce se vede.

La repetitie sunetistul trebuie sa faca un exercitiu cu actorii pentru a putea egala sunetul pe
fiecare voce.

Racord la nivelul de sunet. daca in aceeasi secventa exista cadre inegale dpdv al sunetului (ca
intensitate mai ales), doare.

Atentie la telefoanele mobile. Cand suna bruiaza inregistrarea. Daca in cadru trebuie sa auzi ca
suna mobilul, pui o sonerie la montaj. O convorbire telefonica se inregistreaza separat (si se
prelucreaza), nu cu microfonul la casca telefonului

Boom-ul  transmite vibratiile pana in microfon asa ca daca este lovit sau frecat in mana cand e
tinut, se aude bum bum poc pe inregistrare.
Cautam sunetisti… e criza mare

Microfoane pentru film

In film se folosesc deobicei doua tipuri de microfoane.

Microfon Shotgun. Are un aspect cilindric si este lung de 15-30 cm. Poate capta sunet de la
distante destul de mari. Ele pot fi unidirectionale sau omnidirectionale.

Cele unidirectionale sunt mai eficiente in cazul in care dorim sa captam sunetul de la un personaj
sau un grup restrans de personaje.  Fiind unidirectional nu baga in seama ambianta, zgomotele si
se concentreaza pe o singura sursa-gura vorbitorului.

Microfoanele omnidirectionale fac exact viceversa, capteaza tot ce prind. Sunt folosite pentru
ambianta.

Shotgun-urile se monteaza pe un boompole (prajina/girafa) adica pe un suport extensibil


telescopic pentru a putea fi manuit de la distanta. In capul Boomului se poate aplica direct
shotgunul daca are sistm de prindere sau cu ajutorul unui stand mount (nuca) un suport in care
microfonul e prins cu ajutorul unor elastice.

Varful shotgunului trebuie indreptat fix spre gura vorbitorului pentru a capta corect sunetul. 
Miscam boomul odata cu capul personajului.

Microfoanele lavaliera ssunt compuse dintr-un microfon foarte mic, atasat pe sub haina
vorbitorului si capteaza doar vocea acestuia. El este conectat la un emitator care transmite
semnalul wireless catre un receiver (conectat la recorder sau la camera). Sunt idale pentru
captarea vocii.

Insa au neajunsul ca fiind atasate pe sub haine pentru a nu se vedea, fasaie datorita frecarii. Dar
exista mici accesorii care scad fasaitul cum ar fi wind-sheld-ul (buretelul antivant)

Ideal esta sa inregistram cu ambele tipuri de microfoane pentru efect maxim. Introducem toate
microfoanele intr-un mixer pentru a combina ccea ce captam de la fiecare.

In cazul in care nu putem atasa o lavaliera pe corpul persoanei si ea sta la masa sau intr-un loc fix
e indicat sa ascundem lafaliera atasand-o pe un obiect de langa actor. de exemplu o atasam pe
masa, cumva pe margine pe fata interioara astfel incat sa fie cat se poate de in dreptulactorului
dar sa nu se vada in cadru.

Nu sunt indicate lavalierele in situatiile cu miscare multa din partea actorului (alergare, batai,
dans etc). O sa fasaie tare.

O solutie cat de cat buna este utilizarea mai multor unidirectionale conectate la un compresor-un
dispozitiv care are o limita inferioara de decibeli la care permite intrarea sunetului in microfon.
Binenteles nu este indicat sa ne vazam doar pe microfonul camerei. Dealtfel, cum am spus,
sunetul captat de camera video este cu totul diferit decat cel tras special pe un suport de film cum
ar fi un DAT recorder.

Daca ar fi sa fac o recomandare in ceea ce priveste alegerea microfoanelor pentru film, le aleg pe
cele de la Sennheiser.

Sunetul in film

Eu zic totusi ca sunetul conteaza ceva mai mult decat imaginea in film, sau mai bine zis decat
calitatea imaginii. Ma pot uita la un film cu imaginea acceptabila dar daca are sunet prost… (asa
ca in filmele mele de debut), o iau la goana.

Sunetul in film e diferit fata de video. Captarea lui este mai complexa. In film, sunetul se
compune din replici (voce), ambianta, zgomote si muzica.

Cel mai important lucru este inregistrarea vocilor. Este frustrant sa nu auzi ce zice personajul.
Pentru asta se foloseste aparatura speciala: Recordere, microfoane, mixere, amplificatoare,
compresoare.

Mergi la un cinematograf si ascults unetul de acolo. Asculta si un interviu luat la TV. Cu ce


difera? In film sunetul e mai profund!

Inainte de filmare trebuie sa te pregatesti si pentru sunet. In locatia in care tragi, ai conditii
optime pentru inregistrarea sunetului? Este suficient de liniste? Camera in care filmezi rezoneaza
si iti da ecouri neplacute? Daca e exterior, bate vantu tare?

Sunetul se poate capta in doua moduri: “in priza directa”-la filmare, sau “post sincron”-
inregistram sunetul in postproductie sincronizand imaginea cu noua inregistrare (mai complicat).
Uneori tot sunetul se realizeaza in postproductie-voci, ambianta, zgomote.

Sunetul se ‘curata’ in post productie adica se inlatura pe cat se poate zgomotele nedorite.

La inceput exista filmul mut. Si toata expresivitatea cadea pe imagine. Muzica venea doar de la
un pian din sala.

Acum daca tot putem capta sunet trebuie sa il captam bine…