Sunteți pe pagina 1din 4

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Aparuta in 1930, cartea este un roman modern, subiectiv, interbelic.Prin “ultima


noapte de razboi..” si “patul lui procust”, Camil Petrescu se inscrie in modernismul
lovinescian ale carui noi directii propuneam sincronizarea literaturii romane cu cea
europeana recomandand scriitorilor trecerea de la tematica rurala la cea urbana si de la
personajul taranesc la cel de tip intellectual. Astfel Camil Petrescu se inspira din viata
citadina si creeaza eroul intellectual lucid, analitic si introspective (care isi analizeaza
viata interioara).
Semnificatia titlului. Substantivul “noapte” care apare de doua ori poate simboliza
incertitudinea, nesiguranta personajului, absurdul razboiului sau tainele firii omenesti. De
asemenea titlul pune in evidenta prin cei doi determinanti ai subst “noapte” cele 2
experiente pe care le traieste personajul principal: dragostea si razboiul.
Tema romanului o reprezinta drama intelectualului lucid care aspira la iubirea
absoluta, dominat de incertitudini si care se salveaza prin trairea unei alte drame, aceea a
razboiului tragic si absurd.
Structura si compozitie.
Incipitul finalului fixeaza actiunea in timp si spatiu, aceasta desfasurandu-se in
primavera anului 1916, cand Stefan Ghiorghidiu este concentrate ca sublocotenent pe
Valea Prahovei aproape de Dambovicioara.
Opera are 2 parti intitulate “Cartea intai” care prezinta esecul matrimonial al lui
Stefan Ghiorghidiu si “cartea a doua” care prezinta experienta de pe front a eroului. Daca
prima parte este fictionala deoarece autorulnu fusese casatorit si nici nut raise o drama in
iubire, cea de-a doua este inspirata din realitate deoarece Camil Petrescu lupta pe front in
Primul Razboi Mondial. Actiunea se desfasoara pe 2 planuri: unul obiectiv, cel al
reprezentarii evenimentelor de pe front in altul subiectiv in care Ghiorghidiu
rememoreaza povestea sa de iubire. Celor 2 planuri le corespund 2 valori
temporale:timpul obiectiv, cel al prezentului si timpul subiectiv, cel al rememorarii
trecutului. Romanul este construit sub forma unui monolog liric in care eroul se
confeseaza analizandu-si starile interioare sau comportamentul Elei pentru a obtine
dovezi ale infidelitatii acesteia. Personajul este si narrator, iar naratiunea este facuta la
persoana I. Perspectiva narativa este subiectiva si unica, cititorul nestiind decat ceea ce ii
prezinta personajul narrator. Prin monolog interior, eroul isi dezvaluie gandurile si
zbuciumul sufletesc, se analizeaza alterand sau interferand aspecte ale planului interior si
ale planului exterior. Modalitatile nararii sunt specifice romanului modern fiind
reprezentate de analiza si interpretare. Opera are la baza un jurnal de campanie in care
autorul notase experientele sale din timpul razboiului.
Subiectul (Plan subiectiv)
La inceput este prezentat personajul principal care descrie imaginea frontului
romanesc si care participa la o discutie despre infidelitatea la popota ofiterilor. Aici se
vorbeste despre un articol din ziar ce prezenta stirea achitarii unui barbat care isi omorase
sotia infidela. Unii ofiteri considera ca verdictul a fost correct deoarece o femeie o data
casatorita trebuie sa-si vada de treaba ei sis a fie fidela. Altii cred ca fiecare are dreptul de
a obtine libertatea atunci cand nu mai iubeste. Incercand sa obtina o permisie de la
superiorul sau si nereusind, Stefan Ghiorghidiu izbucneste spunandu-le celorlalti ca mai
bin ear discuta despre ceva la care se pricep. Parerile celorlalti I se par simpliste
deoarece el vede iubirea la modul absolute considerand ca “ace ice se iubesc au drept de
viata si de moarte unul asupra celuilalt”. Iubirea reprezinta un process de autosugestie in
care trebuie timp complicitatedin partea celor doi indragostiti. Pentru el iubirea e un
sentiment unic, iar despartirea poate provoca multa suferinta celui parasit.
Aceasta discutie ii trezeste personajului amintiri dureroase legate de banuiala ca
Ela il inseala. Din acest moment el rememoreaza trecutul incercand sa obtina certitudini.
Camil Petrescu imprumuta aici maniera proustiana de compozitie prin care naratorul
personaj adduce trecutul in present prin memorie afectiva. Astfel in “Ultima noapte..”
firul narativ nu mai urmeaza oridinea cronologica a intamplarilor, acestea fiind ordonate
de fluxul memoriei. Realitatea va fi privita prin constiinta personajului principal.
Stefan Gheorghidiu o cunoscuse pe El ape cand era student la Filozofie, iar ea la
Litere. In urma cu 2 ani se casatorisera si duceau o viata modesta. El a inceput sa o
iubeasca mai mult din orgoliul de a fi iubit de una dintre cele mai frumoase studente de la
Universitate. Viata le este schimbata de mostenirea lasata de unchiul Tache. Inainte de a
muri acesta isi chemise rudele la masa si acolo Stefan avusese curajul de a-l infrunta
luandu-I apararea tatalui sau care isi lasase familia saraca din cauza idealismului sau.
Rudele sunt inspaimantate de izbucnirea lui Stefan temandu-se ca batranul avar nu le va
mai lasa mostenirea. Contrar asteptarilor Stefan va primi o parte mai mare din averea lui
Tache si este amenintat cu judecata chiar de mama si surorile sale care interpreteaza altfel
testamentul. El are ocazia acum de a cunoaste latura pragmatica, materialista a sotiei sale
care il indeamna sa nu renunte la ceea ce I se cuvine. El renunta insa in favoarea rudelor
si chiar investesteo parte din bani cumparand o fabrica metalurgica impreuna cu celalalt
unchi al sau Nae Ghiorghidiu si cu Vasile Tanase Lumanarescu, un milionar analfabet.
Renunta insa la aceasta afacere deoarece nu este interesat de bani si de lumea ideilor. Ela
se adapteaza foarte bine in lumea mondena in care patrund prin intermediul Anisoarei,
verisoara lui Stefan care pana atunci se prefacuse ca nu-I cunoaste. Ela incearca sa-si
schimbe sotul cumparandu-I alte haine si tarandu-l la petreceri. In casa Anisoarei cei doi
cunosc pe un anumit domn G, avocat obscur si barbat monden placut de femei.
Ghiorghidiu incepe sa aiba banuiala ca El ail inseala cu acest G si incepe sa analizeze
comportamentul. Astfel, in excursia de la Odobesti organizata de Sfintii Ctin si Elena, el
observa cum Ela deranjeaza pe toata lumea la plecare pentru a fi in aceeasi masina cu
Grigoriade, cum petrece tot timpul in compania lui, cum mananca din farfuria lui sau cum
se intristeaza atunci cand il vede acordandu-le atentie altor femei. In timpul acestei
excursii Stefan sufera nu numai din cauza mandriei ranite, ci si pentru ca trebuie sa-si
ascunda suferinta sis a se prefaca vessel. Suparat, ii cere Elei sa divorteze reprosandu-I
felul de a se purta, insa aceasta ii raspunde nevinovata ca toate femeile din grup fac la fel
si sotii lor nu se supara. Altadata Stefan vrea sa se razbune si flirteaza cu alta femeie, iar
Ela se supara si la urmatoarea petrecere sta aproape tot timpul in bratele lui G. Furios ii
cere sa plece acasa, insa ea il refuza si acesta isi gaseste o cocota pe care o duce in patul
conjugal. Surprinzandu-I , EL ail paraseste si fiindca sufera amandoi din cauza despartirii
se impaca. O data izbucnit razboiul Ghiorghidiu pleaca pe front, desi avea posibilitatea de
a refuza confruntarea. Intorcandu-se de la Azuga intr-o noapte el gaseste casa goala si a 2
a zi de dimineata Ela nu vrea sa-I spuna unde a fost. Se despart din nou si intr-o zi Stefan
gaseste in biblioteca un billet prin care Anisoara ii cerea sa vina sa doarma la ea fiindca
Iorgu era plecat la mosie. Incercand sa afle adevarul despre acea noapte el nu reuseste
fiindca de atunci trecuse mult timp si nimeni nu-si mai amintea ce se intamplase. Se
impaca si Ela se muta la Campulung pentru a fi mai aproape de el. De acolo ii scrie sa
vina negresit pentru a o vedea. Ajuns la Campulung, dup ace obtine cu greu o invoire
Gheorghidiu observa cu bucurie ca nimeni nu o salute pe strada semn ca ea nu-si mai
facuse prieteni aici. Nu-I place insa atitudinea ei studiata si ramane consternat cand Ela ii
cere sa treaca pe numele ei banii de la banca pentru a avea viitorul asigurat in caz c alui I
se intampla ceva pe front. Suparat el pleaca in oras unde il vede pe domnul G si este
convins ca acestia nu s-au despartit niciodata. Vrea sa-I omoare insa nu-si poate duce
planul la indeplinire deoarece se intalneste cu locotenent-colonelul sau care il ia cu
trasura si-l duce la regiment. Intr-o lupta este ranit si dupa spitalizare obtine o permisie.
Ajungand la Bucuresti este primit de Ela cu manifestari de afectiune care altadata l-ar fi
bucurat enorm, dar care acum il lasa indifferent. Primeste o scrisoare anonima in care I se
spune ca El ail inseala si daca vrea sa se convinga trebuie sa mearga la o anumita adresa.
El se simte insa oboist de atata zbucium sufletesc si se hotaraste sa divorteze de femeia
pentru care altadata ar fi ucis. Ii lasa Elei casa de la Constanta cu toate lucrurile din ea si
cu amintirile, adica tot trecutul.

Plan Obiectiv

Planul obiectiv prezinta imaginea frontului intr-un mod realist, razboiul fiind
demitizat. Stefan Ghiorghidiu descrie in jurnalul lui de campanie atrocitatile razboiului
care nu mai inseamna doar strigate de vitejie si atacuri victorioase, ci moarte, frica,
foame, marsuri istovitoare, oboseala. In primul capitol al romanului, naratorul noteaza cu
ironie discutiile elogioase care au loc in Par lament si in presa despre armata romana. Pe
front realitatea este alta, fortificatiile de pe Valea Prahovei semanand mai degraba cu
niste santuri pe care si niste porci le-ar fi daramat cu ratul. Instructia pe care o fac soldatii
este asemanata cu jocurile copiilor de-a turcii si romanii din Obor. Armata este
neechipata, cadrele militare slab pregatite, iar ordinile se bat cap in cap. Soldatii fac
marsuri lungi suferind de foame si de frig. Autorul descrie atrocitatile razboiului ilustrativ
fiind in acest sens capitolul “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” in care soldatii sunt
acorperiti de un val de pamant din cauza artileriei nimicitoare a dusmanilor. Soldatului
Amariei ii este retezat capul si el mai reuseste sa mearga cativa pasi decapitat.

Trasaturile romanului modern, subiectiv, de analiza psihologica.

1. Actiunea se desfasoara in mediul citadin spre deosebire de romanul traditional


unde se desfasura la sat
2. Personajul nu mai este taran, ci este intellectual. Stefan este intelectualul lucid,
analitic si introspective insetat de absolute. Este un inadaptat in lumea in care
traieste deoarece nu face nici un compromis.
3. Naratiunea este facuta la pers.I, iar focalizarea este “impreuna cu”. Naratorul este
personajul principal, iar perspective narativa este subiectivasi unica, de aceea,
cititorul nu cunoaste decat ceea ce ii spune naratorul.
4. Este create impresia de autenticitate care consta in indentificarea actului de creatie
cu realitatea
5. Se pune accentual pe conflictul interior provocat de incertitudinea personajului
principal care nu stie daca a fost inselat sau nu.
6. Modalitatile narrative traditioanle: povestirea si reprezentare, sunt inlocuite de
unele moderne retrospective si introspective. Prin memoria afectiva, personajul
principal aduce in present fapte din trecut pe care le ordoneaza si le analizeaza.
De asemenea, el isi analaizeaza starile interioare. Astfel firul narativ nu mai
urmeaza ordinea cronologica a intamplarilor ci pe cea impusa de fluxul
constiintei.
7. Este present anticalofilismul, adica, stilul lipsit de mijloace artistice. Fraza este
clara, neutra,iar limbajul este intelectualizat.