Drama Suflete tari de Camil Petrescu

Reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti in 1922 si publicata in 1925,

Suflete tari este o drama a autoiluzionarii,tema centrala in teatrul lui Camil Petrescu.
Este si o drama a iubirii absolute,scrisa ca replica la romanul lui Stedhal, Rosu si
Negru. In drama de idei,Camil Petrescu creeaza un nou tip de personaj dramatic,
capabil de crize de constiinta,de ordin cognitive,nu moral,in esenta.(Addenda la Falsul
tratat)
Drama este o specie a genului dramatic ,cu un continut grav si un conflict puternic,in
desfasurarea caruia se contureaza personalitataea personajelor dramatice.Conflictul
dramei nu duce neaparat ,la fel ca in tragedie ,la moartea personajelor.Drama tinde sa
exprime intreaga complexitate a vietii.Suflete tari prezinta trasaturile unei drame de
idei:conflictul interior se declanseaza in constiinta personajului principal ,caracterizat
,mai degraba ,prin trairile launtrice decat prin fapte.Actiunea este redusa,confruntarile
petrecandu-se in planul constiintei.
Titlul ilustreaza caracterele puternice ale celor doua personaje principale ale
piesei,Andrei Pietraru si Ioana Boiu,marcand in acelasi timp o confruntare a orgoliilor.
Fiind destinat reprezentarii scenice ,textul dramatic este structurat in trei acte alcatuite
din scene,este construit sub forma schimbului de replici intre personaje,iar didascaliile
sunt singurele interventii ale autorului in piesa.Actul 1 este deschis de un prolog,care
contine proiectiile imaginatiei personajului principal,detasat de lumea reala.Actul al
treilea este alcatuit din doua tablouri.Drama de constiinta a lui Andrei Pietraru provine
din conflictul dintre idealul sau de iubire si concretul existentei.Astfel,el o iubeste,fara
speranta,de sase ani pe Ioana Boiu,ratand o stralucita cariera universitara de istoric,o
casatorie avantajoasa si ramanand in tot acest timp ca bibliotecar-arhivar,in casa
boierului Matei Boiu-Dorcani,tatal Ioanei,pntru a fi mai aproape de femeia iubita.
Pietraru o asaza pe un piedestal pe Ioana Boiu,imagine care se va destrama in cele
din urma,cand el isi va da seama ca femeia s-a refugiat undeva in trecutul glorios al
stramosilor si literatureaza viata.
Pe langa conflictul interior ,exista mai multe conflicte exterioare.Cel mai important
este intre protagonist ,conflict marcat de o dubla natura:sociala si psihologica.Pe de o
parte ,Andrei Pietraru are de infruntat mentalitatile de clasa,deoarece Ioana il considera
un biet ratat ,un serv ,iar pentru Matei Boiu Dorcani ,casatoria celor doi ar reprezenta
o incalcare a traditii,un atac la memoria inaintasilor nobili care nu si-au amestecat
sangele decat cu semeni apartinand aceleasi caste,un atentat la istorie.Pe de alta
parte,conflictul psihologic consta in infruntarea orgoliilor celor doua personaje, din care
Pietraru nu vrea sa iasa invins,dupa cum insusi marturiseste:Imi dau seama de un
singur lucru.Ca e aici o lupta pe viata sip e moarte sic a ar fi o farsa neagra de cioclu sa
fiu eu cel invins.Actiunea dramei se petrece prin toamna lui 1913,in casa
impunatoare a lui Matei Boiu-Dorcani,o cladire veche ,cu ziduri groase,ca de cetate,in
stilul Universitatii vechi.
Andrei Pietraru este tipul intelectualului stapanit de o mare neliniste existentiala.El
este un tanar ca de treizeci de ani,bibliotecar de sase ani in casa aristocratului Matei
Boiu-Dorcani.Tanarul,renuntase la logodna avantajoasa,cu fiica unui profesor
universitar, isi abandonase studiile si multumeste doar cu simplul statut de bibliotecar
pentru a fi in preajma Ioanei Boiu,fiica lui Matei Boiu,de care Andrei era indragostit fara
speranta de sase ani.Prietenul sau ,Culai,incearca sa-l readuca la realitate ,propunandui sa se intoarca impreuna in locurile natale.Mai mult de atat,Culai ii demonstreaza ca
Ioana Boiu nu-l considera decat un simplu servitor ,pe care nu merita sa-l ia in seama.
Personajul principal feminin al dramei ,Ioana Boiu ,fiica boierului Matei Boiu-Dorcani
este oarecum atipica pentru literatura lui Camil Petrescu.Tanara de 29 de ani este o

razvratita ,o rebela,sau,cel putin,ii place sa para astfel.Ea sfideaza traditia neamului ca

si descendenta sa Suzana Boiu,pe care Ioana o ia ca model de viata si care la 1765
alesese sa fie sotia unui haiduc ,salvandu-l astfel de la spanzuratoare si starnind
indignarea intregii familii.Ioana isi marturiseste admiratia pentru Suzana Boiu:Ea este
patroana meaEste idealul meu in trecuto simt in sangele meu mai mult ca pe oricare
dintre stramosi.Portretul facut de un anume gazetar ,Deciu,este definitoriu pentru
modul in care Ioana se infatiseaza celor din jur.Jupanita[]asa o oreclesc prietenele
ei[]Are ovalul chipului prea fin,ochii prea mari,gura prea expresiva ,degetele prea
subtiri.In priviri ii ghicesti o reverie cu viziuni medievale.[..]E descendenta a trei
logofeti si patru spatari.Are treizeci de ani,zece milioane si nu s-a maritat inca.Are
capriciul sa-si primeasca pretendentii intr-un iatac-Jupanita nu poate avea decat iatac
fireste-care aduce cu un muzeu criptologic.[...]Dar il admira mai cu seama de Standhal si
ar vrea sa semene neaparat cu domnisoara de la MoleDe asemeni ,e de catva timp in
cautarea unui stramos care sa fi fost decapitat.Si nu e de mirareca niciunul dintre
candidati nu mai are curajul sa-I ceara mana.
Orgolios peste masura,ca majoritatea personajelor lui Camil Petrescu,Andrei
Pietraru isi propune o solutie extrema si promite ca se va sinucide daca pana la miezul
noptii nu va reusi sa sarute mana femeii iubite.Andrei Pietraru ii va maturisi Ioanei
sentimentele tainute atata vreme,intr-o scena in care orgoliul eroinei se confrunta cu
mandria lui Andrei Pietraru(actul 2,scena 3).Confruntarea celor doi se incheie cu victoria
lui Andrei,care invinge trufia Ioanei,castigandu-I iubirea si pretuirea.Iubirea ca
experienta concreta presupune confruntarea cu realitatea,Ioana cerandu-I sa-I
marturiseasca tatalui ei relatia lor,refuzand o existenta dominate de minciuna.Dupa
indelungate ezitari si dupa ce Culai il acuza de lipsa de onestitate fata de protectorul
sau,Pietraru se hotaraste sa-I marturiseasca adevarul lui Matei.Se va confrunta insa cu
prejudecatile aristocratului care il considera un ticalos,un om venit dupa
drumuri,un vanator de zester.Va infrunta cu mult curaj umilintele si jignirile lui Matei
Boiu,devenind violent,acuzator:Batranetea dumitale imi insulta tineretea.In fata
acestui crud adevar,Matei Boiu ete cel invins.
Intr-un gest de duiosie si recunostinta,Andrei o saruta pe Elena ,fata din
casa,care,dandu-si seama de dragostea ei pentru acesta este imposibila,decide sa se
retraga la mosia Dorcani,alaturi de Matei ,pentru a-I tine de urat batranului.Scena este
surprinsa de Ioana,care,crezandu-se inselata ,se arata implacabila fata de Andrei si il
numeste suflet de slugasi vanator de zestre.Pentru a-si dovedi nevinovatia ,Andrei
incearca sa se sinucida ,dar reuseste doar sa se raneasca.Gestul sinuciderii are si o
semnificatie simbolica,suprimarea iluziei iubirii si reintoarcerea la viata reala:Pe
dumneata te-am ucis in mineEsti moarta mai moarta decat daca n-ai fi existat
niciodata.Marturisirea lui finala echivaleaza cu constientizarea imposibilitatii
existentei iubirii absolute. De aceea ,Pietraru se va retrage la tara,la Valeni,alaturi de
Elena si de Culai.
Finalul deschis al dramei ilustreaza complexitatea vietii,dar si faptul ca
protagonistul ,dupa ce scpa de obsesia pentru Ioana Boiu,recapantandu-si
demnitatea,va reusi probabil sa se retraga in lumea ideilor,un univers abstract care are
cel putin meritul de a nu-l dezamagi ,asa cum se intampla cu iubirea.Astfel ca absolutul
ideilor se dovedeste pana la urma mai accesibil decat relativul iubirii.
Opera literara Suflete tari de Camil Petrescu este o drama,deoarece prezinta
toate trasaturile acestei specii literare:conflicte puternice,personaje construite pe baza
trailor launtrice ,actiune concentrata.Teatrul lui Camil Petrescu aduce pe scena, drame
ale cunoasterii,ciocnirile intre personaje implica moduri diferite de a intelege
realitatea ,rasturnarile dramatice le creeaza succesivele revelatii in constiinta.
Protagonistii dramei lui Camil Petrescu ilustreaza imposibilitatea comunicarii in iubire,
mai ales atunci cand dragostea reprezinta nu atat un sentiment,cat o infruntare a
orgoliilor.