1925 Drama

Suflete tari
Camil Petrescu
Camil Petrescu este unul dintre fondatorii romanului românesc modern, de analiză
psihologică, din perioadea intrebelica a literaturii. Operele sale eseistice promovează
ideea de înnoire a literaturii române și de sincronizare a acesteia cu cea universală.

Piesa de de teatru „Suflete tari” a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din
București în anul 1922 și publicată în anul 1925 si este o drama a autoiluzionarii.

Camil Petrescu este impune o conceptie esetica originala în teatrul interbelic, prin
studiile sale teoretice, dramele lui fiind numite și „drame ale absolutului”.

− Fiind un text dramatic, Suflete tari este destinată reprezentării scenice, dovadă
fiind
• prezența didascaliilor,
• compoziția în 3 acte alc. din scene și replici,
• dialogul și monologul ca moduri de expunere,
• precum și limitarea acțiunii în timp și spațiu.

Suflete tari" prezintă trăsăturile unei drame moderne, a absolutului:

− conflictul interior se declanșează în conștiința personajului principal, caracterizat,

mai degrabă, prin trăirile lăuntrice decât prin fapte și aflat în căutarea unei valori
supreme (iubirea absolută).
− acţiunea este redusă; confruntările se petrec în planul conștiinței, relevante fiind,
de exemplu, titlul și prologul.
− astfel, titlul este sugestiv pentru confruntarea a două caractere puternice, dar și a
orgoliilor protagoniștilor, Andrei Pietraru și Ioana Boiu.
− de asemenea, prologul reflectă conflictul psihologic, lupta interioară a
personajului Andrei Pietraru, între idealul de iubire reprezentat de Ioana Boiu și
faptul că de șase ani trăiește ca simplu bibliotecar doar pentru a fi în preajma ei,
fără a-și fi mărturisit sentimentele.
1925 Drama

Tema

− Este reprezentata de drama intelectualului atins de iluzia iuburii absolute si care

intra in conflict cu sine si cu ceilalti, pentu ca ii este imposibil sa se adapteze la
realitate
− tema importanta a dramei este si aceea a vanitatii ranite

Coordonatele spațio-temporale

− sunt precizate cu exactitate, astfel încât acțiunea are loc în casa aristocratului
Matei-Boiu Dorcani, în toamna anului 1913.
− Acțiunea propriu-zisă este transpusă în plan secund, iar accentul cade pe drama
interioară a protagoniștilor și pe stările lor emoționale.
− Tot ceea ce se petrece pe parcursul piesei are loc în două încăperi ale casei:
biblioteca și camera Ioanei.

Conflictul

− Interior
• Drama de conştiinţă a lui Andrei Pietraru provine din conflictul dintre
idealul său de iubire şi concretul existenței.
• Astfel, el o iubește fără speranță de 6 ani pe Ioana Boiu, și de aceea ratează
o strălucită carieră universitară de istoric, o căsătorie avantajoasă și
rămâne în tot acest timp bibliotecar, în casa boierului Matei Boiu-Dorcani,
tatăl Ioanei
− Exterior
• Cel mai important este între protagoniști, conflict marcat de o dublă
natură: socială și psihologică.
• Pe de o parte, Andrei Pietraru are de înfruntat mentalitățile de clasă,
deoarece Ioana îl consideră „un biet ratat“.
• Pentru Matei Boiu Dorcani, căsătoria celor doi ar reprezenta o încălcare a
tradiției, un atac la memoria înaintaşilor nobili care nu și-au amestecat
sângele decât cu semeni aparținând aceleiași caste, un atentat la istorie.
• Pe de altă parte, conflictul psihologic constă în înfruntarea orgoliilor celor
două personaje, din care Pietraru nu vrea să iasă învins.
1925 Drama

Actul II, scena III

− Orgolios peste măsură, ca majoritatea personajelor lui Camil Petrescu, Andrei

Pietraru îşi propune o soluție extremă și promite că se va sinucide dacă până la
miezul nopții nu va reuşi să sărute mâna femeii iubite.
− Andrei îi va mărturisi Ioanei sentimentele tăinuite atâta vreme, într-o scenă în
care orgoliul eroinei se confruntă cu mândria lui Andrei Pietraru .

− Confruntarea celor doi se încheie cu victoria lui Andrei, care învinge trufia Ioanei
şi îi câştigă iubirea și prețuirea. Dar iubirea ca experiență concretă presupune
confruntarea cu realitatea.
− Ioana îi cere să-i mărturisească tatălui ei relația lor, pentru că refuză o existență
dominată de minciună. După îndelungate ezitări și după ce Culai îl acuză de lipsă
de onestitate față de protectorul său, Pietraru se hotărăşte să-i mărturisească
adevărul lui Matei.

− Se va confrunta însă cu prejudecățile aristocratului care îl consideră „un ticălos“,

„un om venit după drumuri", un „vânător de zestre".
− Va înfrunta cu mult curaj jignirile lui Matei Boiu, și va deveni violent, acuzator:
,,Bătrânețea dumitale îmi insultă tinerețea". În fața acestui crud adevăr, Matei
Boiu este cel învins.

Scena sarutului

− Sensibil ,atunci cand afla ca Elena l-a iubit in taina in perioada cand a locuit la
casa lui Matei, o sărută pe Elena, și isi dă seama că dragostea ei este imposibilă
astfel decide să se retragă la moșia Dorcani, alături de Matei, pentru a-i ține de
urât bătrânului.
−
− Scena este surprinsă de Ioana, care, crezându-se înșelată, se arată implacabilă
față de Andrei și îl numește ,,suflet de slugă“ . Pentru a-şi dovedi nevinovăţia,
Andrei încearcă să se sinucidă.
− Gestul sinuciderii are și o semnificație simbolică – suprimarea iluziei iubirii şi
reîntoarcerea la viața reală. Mărturisirea lui finală echivalează cu conştientizarea
faptului că iubirea absolută nu există.
1925 Drama

− De aceea, Pietraru se va retrage la ţară, la Văleni, alături de Elena și de Culai.

− Prin finalul deschis, autorul sugerează că protagonistul, după ce scapă de obsesia
pentru Ioana Boiu, își recapătă demnitatea.
− El va reuși, probabil, să se retragă în lumea ideilor, un univers abstract care are
cel puțin meritul de a nu-l dezamăgi, așa cum se întâmplase cu iubirea

Andrei Pietraru Ioana Boiu

- este protagonistul nuvelei si reprezinta
tipul intelectualului stapanit de o mare
neliniste existentiala
Statutul social, moral si psihologic
- Andrei Pietraru este tipul intelectualului
stăpânit de o mare nelinişte existențială.
- El este „un tânăr ca de treizeci de ani“,
bibliotecar de șase ani în casa
aristocratului Matei Boiu Dorcani.
- Tânărul renunțase la o logodnă
avantajoasă cu fiica unui profesor
universitar, își abandonase studiile și se
mulțumește doar cu simplul statut de
bibliotecar pentru a fi în preajma loanei
Boiu, fiica lui Matei Boiu, de care Andrei
era îndrăgostit fără speranță de şase ani. -
- Prietenul său Culai încearcă să-l readucă
la realitate și îi propune să se întoarcă
împreună în locurile natale.
- Mai mult decât atât, Culai îi
demonstrează că Ioana Boiu nu-l consideră
decât un simplu servitor, pe care nu merită
să-l ia în seamă.
- este personajul principal feminin al
dramei
Statutul social, moral si psihologic
- Personajul principal feminin al dramei,
Ioana Boiu, fiica boierului Matei Boiu-
Dorcani este o tânăra de 29 de ani se
prezintă drept o răzvrătită și o rebelă.
- Ea sfidează tradiția neamului ca și
ascendenta sa Suzana Boiu, pe care Ioana
o ia ca model de viață și care la 1765
alesese să fie soția unui haiduc, pentru a-l
salva de la spânzurătoare, și astfel a stârnit
indignarea întregii familii
CARACTERIZAREA DIRECTA
- Iona: pt ea Anrei este „un biet ratat, un
serv, suflet de sluga”, dar sunt momente
cand il considera „ un om cu insusiri
remarcabile”
CARACTERIZAREA INDIRECTA
- Care se desprinde din fapte vorbe gesturi
si relatia cu celalate perosnaje evidentiaza
tarasaturi esentiale ale eroului un om atins
de himera iubirii absolute.
1925 Drama