"Suflete tari"

de Camil Petrescu
-eseu-

Camil Petrescu reprezintă una din cele mai interesante personalităţi ale literaturii
române. El a adus o contribuţie importantă în evoluţia culturii românesti, din perioada
interbelică, atât în ceea ce priveste teatrul, cât şi în ceea ce priveste romanul.
La fel ca şi eroii săi îndrăgostiţi de absolut, Camil Petrescu (1894-l957) , personalitate
complexă şi contradictorie, a fost omul care "a văzut idei", înrâurind creaţia literară a
unei întregi epoci. Teoretician al "noului roman" , este scriitorul care a introdus o nouă
structură a operei (al cărei model devenea confesiunea, jurnalul) şi un nou stil ("alb",
capabil să exprime sinceritatea şi autenticitatea trăirilor sufleteşti).
Problematica fundamentală a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoaşterii, cei mai
mulţi dintre eroii săi se încadreaza într-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniştite,
clocotitoare de idei, sunt intelectuali aflaţi în căutarea absolutului. Şi cum în viaţa
concretă absolutul nu poate fi atins, cei mai mulţi dintre ei sfârşesc tragic.
Camil Petrescu este un autor analitic atât în roman, cât şi în teatru, construind personaje
frământate de idealuri ce răman la stadiul de teorie, trăind în lumea ideilor pure, imposibil
de aplicat în realitatea concretă
Drama "Suflete tari" de Camil Petrescu a avut premiera in anul 1922, la Teatrul
Naţional din Bucureşti, dar a fost publicata abia in 1925.
Titlul piesei"Suflete tari" situează conflictul dramei lui Camil Petrescu la nivelul
constiintei personajelor, care nu sunt caractere cu trasaturi morale traditionale, ci
personalitati puternice, adevarate "suflete tari", pentru care optiunile sunt irevocabile.
Ioana Boiu si Andrei Pietraru aparţin unor clase sociale diferite, antagonice, fiecare dintre
eroi fiind dominat de concepţii inflexibile. Ioana, tributară prejudecăţilor de castă,
mândră, inaccesibilă, de o distincţie strivitoare, "dispreţuieşte bucuriile mărunte ale celor
din jurul ei". În opoziţie, Andrei Pietraru, total lipsit de prejudecăţi, este însetat de o
"dragoste în stare pură", absolută, dominat de un orgoliu exagerat , care-1 conduce spre
eroarea ca poate trece peste barierele sociale . "Suflete tari" sunt si boierul aristocrat
Matei Boiu Dorcani şi taranul Culai Darie, eroi rigizi, incapabili de a avea dileme,
convinşi că cele două clase sociale nu se pot intersecta fără consecinţe fatale.
Fiecare personaj îşi urmăreşte idealul cu perseverenţă şi este gata să facă orice sacrificiu
pentru a-l atinge. Metafora titlului desemnează puterea morală a personajelor, tăria de
caracter a acestora şi orgoliul omului superior pentru care nu există abatere de la ideal.
Tema este reprezentată de drama intelectualului atins de himera iubirii absolute, care
intră în conflict cu sine şi cu ceilalţi, fiindu-i imposibil să se adapteze la condiţiile reale
de viată. Conflictul dramatic se construieste pe drama de conştiintă a lui Andrei Pietraru
si provine din conflictul dintre dintre idealul sau de iubire şi concretul existentei.
Destinul nefericit al personajului e determinat de luciditatea cu care îşi asumă esecurile,
de opacitatea faţă de orice solutie reală, de obstinaţia de a aplica în societatea concretă
iubirea absolută, ce se dovedeşte imposibilă la nivelul unor clase sociale antagonice.
Structura piesei
În drama „Suflete tari”, precum şi în celelalte opere ce aparţin teatrului lui Camil
Petrescu, acţiunea cade în plan secund, accentul fiind pus pe drama interioară a
protagoniştilor şi pe stările de conştiinţă ale acestora. Această operă este compusă din
trei acte alcătuite din 14, 5 respectiv 7 scene, acţiunea desfăşurându-se în anul 1913, în
casa boierului Matei Boiu-Dorcani.
In prologul piesei, Andrei Pietraru, un tânar de treizeci de ani, bibliotecar de şase ani în
casa aristocratului Matei Boiu-Dorcani, se imaginează iubit de fiica acestuia, Ioana.
Actul I prezintă realitatea: el este cel care o iubeşte fară a îndrazni să-i marturisească,
sufocat de distanţa socială şi de gândul că s-a ratat.
Astfel, Pietraru renunţase la o logodnă avantajoasă, cu fiica unui profesor universitar, îsi
abandonase studiile şi se mulţumise doar cu simplul statut de bibliotecar pentru a fi in
preajma femeii iubite. Prietenul sau, Culai, încearcă să-l readucă la realitate, să spulbere
iluzia în care eroul traieşte , propunându-i să se întoarcă împreuna în locurile natale.
Mai mult decat atât, Culai îi demonstrează că Ioana Boiu îl consideră doar un servitor,
care nu merita luat în seamă. În finalul actului I, Andrei Pietraru îşi propune o soluţie
extremă şi promite că se va sinucide dacă până la miezul nopţii nu va reuşi să sărute
mâna femeii iubite.
În actul al II-lea, el îi mărturiseşte Ioanei sentimentele tăinuite atâta vreme.
Confruntarea celor doi se încheie cu victoria lui Andrei care îi câştigă iubirea şi preţuirea.
În actul al III-lea, Andrei se duelează cu prinţul Bazil Şerban din cauza unui incident
minor petrecut la teatru, Pietraru rănindu-l grav pe prinţ. Pe de altă parte, Ioana refuză să
se ascundă şi îi cere lui Andrei să-i marturisească tatalui relaţia lor. Dupa îndelungate
ezitări şi dupa ce Culai îl acuză de lipsa de onestitate faţă de protectorul sau, Pietraru se
hotărăşte să-i marturisească adevărul lui Matei Boiu-Dorcani.
Se va confrunta însa cu prejudecăţile aristocratului, care îl crede un simplu vânator de
zestre. Andrei înfrunta jignirile lui Matei Boiu-Dorcani, devenind violent, acuzator.În
aceasta confruntare, aristocratul este cel învins.
Într-un gest de duioşie şi recunoştinţă, Andrei o sărută pe Elena, fata din casă. Scena este
surprinsă de Ioana, care se arată implacabilă faţă de Andrei, crezându-se înselată. Pentru
a-şi dovedi nevinovaţia, Andrei încearcă să se sinucidă, dar reuşeste doar să se rănească.
În final, Pietraru se va retrage la ţară, la Văleni, alături de Elena şi de Culai.
Finalul piesei sugerează ideea că dragostea dintre cele două personaje ce apartin unor
clase sociale diferite este imposibilă, iar soluţia unei iubiri neîmplinite se află în moarte.
"Suflete tari" situează conflictul dramei lui Camil Petrescu la nivelul conştiinţei
personajelor, care nu sunt caractere cu trăsături morale tradiţionale, ci personalităţi
puternice, adevărate "suflete tari", pentru care opţiunile devin irevocabile. Eroii lui Camil
Petrescu sunt învinşi de propriul ideal, din cauza principiilor absolute care nu se pot pune
în practica, nu se pot aplica in societatea dominata de imperfectiuni.
Caracterizarea personajelor
Andrei Pietraru - personajul principal al dramei.
Fiu de tarani, cu studii stralucite, foarte harnic, talentat si inteligent, speranta generatiei
sale pentru orice cariera ar fi dorit sa imbratiseze. Pietraru este un personaj tipic,
intruchipand intelectualul insetat de absolutul in iubire si traind tn lumea ideilor pure. De
sase ani era indragostit in taina de Ioana Boiu-Dorcani si, ca sa poata sta in preajma ei, isi
intrerupsese studiile si facuse eforturi sa ocupe postul de bibliotecar din casa boierului
Boiu-Dorcani. Aceasta functie este sub demnitatea si sub capacitatea sa intelectuală,
motiv pentru care aceasta decizie umilitoare îi uimise pe toti cei care credeau în el. Cinstit
şi corect, Andrei rupsese logodna cu bogata nepoată a lui Sinesti deoarece n-o iubea, fiind
definitiv subjugat Ioanei.
Relatia lui Andrei cu Ioana nu este menită sa reziste tocmai datorita luptei de orgolii,
dovadă că e deajuns un mic moment delicat pentru ca totul sa se termine. Andrei lupta cu
niste mentalitati anchilozate pe care la sfarsitul piesei nu reuseste sa le clinteasca cu
nimic din locul in care se aflau. Reuseste sa treaca peste obsesia pentru Ioana si pleaca la
Valeni. Dar nu este capabil de compromis, de a iubi cu rest; este secatuit dupa iubirea
pentru ea si nu se mai poate indragosti de nimeni.
Ioana Boiu - personajul principal feminin al dramei.
Fiica boierului Matei Boiu-Dorcani,e o tânară de 29 de ani, razvratită, rebelă, ce sfidează
tradiţia neamului, ca şi predecesoarea sa, Suzana Boiu, care alesese sa se căsătorească cu
un haiduc pentru a-i salva viaţa. Este pasionată de literatura veche , nu este mondenă,
dispretuieste balurile şi pe snobii a căror superficialitate este caracteristica "omului de
lume". Ea este alintată de prieteni "jupânita", datorita mândriei reci şi pretuirii pentru
stramosii săi, boieri de vita veche, a caror genealogie este riguros cercetată, acesta fiind si
scopul pentru care fusese angajat , Andrei Pietraru. Portretul moral al eroinei reiese, în
mod indirect, din faptele, atitudinea si mentalitatea sa si din reactiile bine controlate si
ferme. Ioana Boiu, indiferenta, rece, mandră, inaccesibilă, îl striveste cu distinctia ei pe
indragostitul Andrei Pietraru, care se simte incapabil de a stabili o comunicare cu ea timp
de peste sase ani, de cand era bibliotecar în casa boierească.
Matei Boiu-Dorcani - boier de vita veche; traieste refugiat in trecutul glorios al
stramosilor; este sufocat de prejudecati, de diferentele de clasa sociala; din confruntarea
cu Andrei Pietraru, Matei Boiu iese invins;
Culai Darie - prietenul cel mai bun al lui Andrei Pietraru; venirea lui Culai in casa
boierului Matei Boiu il determina pe Andrei sa-si propuna sa o cucereasca pe Ioana intr-
un timp foarte scurt;
Elena - fata în casa lui Matei Boiu; este indragostită fară speranta de Andrei;
Printul Bazil Serban - tanar de vita nobila; pretendentul la mana Ioanei Boiu.
Repere critice
"Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci şi om de teatru, interesat de tehnicile
regizorale si actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta spectacolului.
Limbajele scenice sunt modalitatile de expresie folosite in arta spectacolului." { Mircea
Iorgulescu}
"Daca Camil Petrescu ar fi folosit un optimist operele lui ar fi fost un esec asemenea
personajelor sinucigase."{ E. Simion }

Stefanescu Mihai