Sunteți pe pagina 1din 8

COMENTARIU - Suflete tari

Jucata in 1922, la Teatrul National din Bucuresti, Suflete tari" este o drama de
idei alcatuita din trei acte insumand douazeci si sase de scene.
Suflete tari", de Camil Petrescu, se incadreaza in specie prin structura specifica genului
dramatic si princonflictul dintre idealul iubirii absolute si realitate.
In intentia autorului, lucrarea reprezinta o replica la romanul Rosu si negru" de Stendhal,
dar cu o modificare esentiala: in locul tacticii pe care Julien Sorel o utilizeaza luni intregi,
pentru a o cuceri pe domnisoara de la Mole, eroul lui Camil Petrescu, izbuteste in numai 40
de minute, sa castige iubirea inaccesibilei Ioana Boiu.
Deosebiti total sunt si protagonistii celor doua opere: ... doream sa creez (...) un erou cu
totul opus celui din roman, nu un ambitios rece si calculat, caci nu ma interesa in primul
rand un caracter, ci dimpotriva un chinuit al revelatiilor in constiinta" (Camil Petrescu).

Drama este o specie a genului dramatic n proz sau versuri, n care se


prezint personaje puternice, cunoscnd conflicte interioare i aflate n
opoziie cu fore superioare lor, care tind s le distrug. Acestea (dramele)
pot fi istorice (B.S.Delavrancea Apus de soare, R.P.Hasdeu Rzvan i
vidra), psihologice (Camil Petrescu Suflete tari, Jocul ielelor) sau
sociale.
Drama "Suflete tari" de Camil Petrescu a avut premiera in anul 1922,
dar a fost publicata abia in 1925.

Semnificatia titlului
Titlul piese de teatru, Suflete tari, este o metafor care se refer la
cele trei personaje din Utopia, Andrei, Ioana i Matei. Fiecare personaj i
urmrete idealul cu perseveren i este gata s fac orice sacrificiu pentru
a-l atinge. Metafora desemneaz puterea moral a personajelor, tria de
caracter a acestora i orgoliul omului superior pentru care nu exist abatere
de la ideal.

Tema dramei
Tema o constituie drama de constiinta a personajului principal, izvorata
dintr-un conflict complex si puternic in planul ideilor absolute, pe care, dintrun
orgoliu nemasurat, eroul se incapataneaza sa le aplice in realitatea
concreta cu care sunt incompatibile. Destinul nefericit al personajului este
determinat de luciditatea prin care-si asuma esecurile, de opacitatea fata de
orice solutie reala, de refuzul de a abandona lumea ideilor pure, de obstinatia
de a aplica in societatea concreta iubirea absoluta, ce se dovedeste
imposibila la nivelul unor clase sociale antagonice.

Constructia discursului dramatic


Textul dramatic este structurat in 3 acte impartite la randul lor in
scene,acesta fiind construit sub forma schimbului de repliciintre
personaje.Modul principal de expunere este dialogul , iar autorul isi face
simtita prezenta prin intermediul indicatiilor scenice.

Precizarea conflictelor
Primul conflict apare chiar din prologul piesei, cand Andrei Pietraru, un tanar
de treizeci de ani, bibliotecar de sase ani in casa aristocratului Matei BoiuDorcani, se imagineaza admirat si iubit de fiica acestuia, Ioana. Actul I
prezinta realitatea: el este cel care o iubeste fara a indrazni sa-i

marturiseasca, sufocat de distanta sociala si de gandul ca s-a ratat.


Astfel, Pietraru renuntase la o logodna avantajoasa, cu fiica unui profesor
universitar, isi abandonase studiile si se multumise doar cu simplul statut de
bibliotecar pentru a fi in preajma femeii iubite. Prietenul sau, Culai, incearca
sa-l readuca la realitate, sa spulbere iluzia in care eroul traieste de sase ani,
propunandu-i sa se intoarca impreuna in locurile natale.
Mai mult decat atat, Culai ii demonstreaza ca Ioana Boiu nu-l considera decat
un simplu servitor, pe care nu merita sa-l ia in seama. in finalul actului I,
Andrei Pietraru isi propune o solutie extrema si promite ca se va sinucide
daca pana la miezul noptii nu va reusi sa sarute mana femeii iubite.
In actul al II-lea, el ii marturiseste Ioanei sentimentele tainuite atata
vreme.
Confruntarea celor doi se incheie cu victoria lui Andrei care castiga iubirea si
pretuirea Ioanei. In actul al III-lea, Andrei se dueleaza cu printul Bazil
Serban din cauza unui incident minor petrecut la teatru, Pietraru ranindu-l
grav pe print.
Conlictul secundar este reprezentat de marturisirea iubirii fata de Ioana
tatalui acesteia, Matei Boiu-Dorcani.
Se va confrunta insa cu prejudecatile aristocratului, care il crede un simplu
vanator de zestre. Andrei infrunta jignirile lui Matei Boiu-Dorcani, devenind
violent, acuzator; in aceasta confruntare, aristocratul este cel invins.
Un alt conflict secundar este scena de duiosie si recunostinta, in care Andrei
o saruta pe Elena, fata din casa, care, dandu-si seama ca dragostea ei pentru
acesta este imposibila, decide sa se retraga la mosia Dorcani, pentru a-i tine
de urat lui Matei. Scena este surprinsa de Ioana, care se arata implacabila
fata de Andrei, crezandu-se inselata. Pentru a-si dovedi nevinovatia, Andrei
incearca sa se sinucida, dar reuseste doar sa se raneasca. In final, Pietraru
se va retrage la tara, la Valeni, alaturi de Elena si de Culai.

Momentele subiectului
Continutul dramei ar putea fi analizat pornind tot de la cele doua metafore
specifice autorului: a jocului ielelor si a patului procustian. Cea dintai apare
chiar in prologul lucrarii, dupa indicatiile de regie care descriu cadrul actiunii.
Expozitiunea: In biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorc;
cladire veche, cu ziduri groase ca de cetate, in stilul Universitatii vechi".
din Bucuresti, in anii 1913-1914, tanarul Andrei Pietraru sta pe un scaun,
examinand un revolver. La un moment dat, tanarul bibliotecar are viziunea
unor figuri fantomatice, care se incheaga din vazduh, parca intr-o hora de
iele.
Intriga Din discutia" acestor intrupari eterate reiese dragostea pe care
Ioana Boiu (fiica boierului) i-ar purta-o lui Andrei, aceasta
fiind absolutul intrezarit de tanar si pe care el il cauta ca un lunatic.
In acest interior aflat in afara timpului curgator, personajele traiesc intr-un
plan ideal, urmarind, fiecare, o himera, de parca ar fi vazut jocul ielelor";
pedepsit sa ramana fixat intr-o idee si traind dureroase revelatii, fiecare
dintre eroi devine un suflet tare" capabil sa treaca peste orice obstacol
pentru a si-o realiza.
Actiunea propriu-zisa: Cel dintai suflet tare" este Andrei Pietraru.
Intelectual cu mari perspective in lumea universitara, acesta rupe logodna cu

nepoata lui Sinesti, de dragul iubirii absolute pentru inaccesibila Ioana Boiu.
Atras in apele statute ale timpului din casa mosierului, Andrei Pietraru este,
de sase ani, bibliotecar-secretar al batranului, renuntand la cariera si la viata
personala si urmarindu-si ca un halucinat idealul.
Intr-o zi, un fost coleg de scoala (Culai) il viziteaza, aducand, in timpul
stagnant al casei boierului, parfumul tare al realitatii.
Incercarea lui de a-l readuce pe Andrei Pietraru la viata ne-mistificata, se
loveste de incrancenarea cu care tanarul isi apara himera: E si asta o boala
ca celelalte. Unii mor de cancer, altii de tuberculoza... (Surazand, cu un calm
groaznic:) Eu voi muri pentru ca am avut nenorocirea s-o cunosc pe
domnisoara Ioana Boiu."
Insultat, la teatru, de catre printul Bazil Serban (pretendent la mana
Ioanei), Andrei il provoaca la duel, relevand un curaj vecin cu nebunia.
Jignita in mandria ei aristocratica, Ioana Boiu intervine intre cei doi, pe
considerentul ca un print nu se poate bate cu un servitor"; chiar ea ii cere
scuze lui Andrei, in numele lui Bazil, din dorinta de a-si apara casta de
atingerea" claselor de jos.
Indus in eroare de aceasta interventie (pe care o considera izvorata din
iubirea pentru el), Andrei se hotaraste sa-si dezvaluie sentimentele; si cum
alternativa iubirii absolute nu era decat moartea, tanarul decide ca, pana la
miezul noptii, sa-i sarute mana Ioanei sau sa se impuste.
Confruntarea dintre cei doi (actul al II-lea, scenele 3 si 5) reprezinta
ciocnirea a doua suflete tari" care ar fi trebuit sa iasa din patul
procustian" al conventiilor sociale si sa se uneasca in absolut.
Cuvintelor calde ale lui Andrei (care invoca viata sacrificata pe altarul
iubirii), Ioana le opune o ironie rece, necrutatoare si superioara.
Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, Pietraru are, dintr-o
data, revelatia ingustimii spirituale si afective a fiintei iubite si-i striga, in
fata, adevarul: Stii dumneata cine e ridicol dintre noi doi, domnisoara? Ei
bine, dumneata esti binecrescuta, culta, manierata, iar eu sunt aici
adevarat ca viata insasi".
Sosirea lui Matei in camera Ioanei ii face complici pe cei doi tineri (Andrei
asteptand, ascuns, plecarea batranului).
Sleita sufleteste si avand relevatia meritelor lui Andrei, Ioana devine o alta
persoana, de parca s-ar fi contopit cu stra-moasa Suzana Boiu: ea accepta
iubirea plebeului Pietraru, asa cum, altadata, Suzana se maritase cu un haiduc
impresionata de curajul lui.
Peste catva timp. cand Ioana cere ca legatura lor sa fie normalizata.
In punctul culminant, Andrei orbeste cu batranul Matei (actul III,
scenele 3-5).
Matei Boiu-Dorcani este si el un suflet tare". infatisat ca un barbat de
aproape saptezeci de anicu o privire absenta, nepamanteana", Matei traise,
dupa moartea unicului sau fiu, cu nostalgia reinvierii clasei boieresti si cu
durerea ca neamul sau (important in istoria tarii) se va stinge. Mangaierea sa
era gandul ca Ioana s-ar putea casatori cu un print, pastrand astfel locul
familiei in aceasta istorie.
Este de inteles, in aceste circumstante, atitudinea lui dura fata de Andrei,
pe care-1 considera un vanator de zestre". Discutia lor nu schimba insa

esenta lucrurilor, iar batranul, avand revelatia unui caracter pe care-1


socotea urat, pleaca definitiv la mosia Dorcani.
Deznodamantul este insa altul: surprinzandu-1 pe Andrei in timp ce-si lua
ramas-bun de la Elena, Ioana se considera inselata. Pentru a-i dovedi ca nu
are dreptate, Andrei se impusca,asumandu-si ultimul absolut.
In versiunea finala, tanarul nu moare insa, ceea ce este anulat fiind
sentimentul lui anterior:Pe dumneata te-am ucis in mine... Esti moarta... mai
moarta decat daca n-ai fi existat niciodata ".
Continutul si personajele dramei ar putea fi analizate pornind tot de la cele doua metafore
specifice autorului: a jocului ielelor si a patului procustian. Cea dintai apare chiar in prologul lucrarii,
dupa indicatiile de regie care descriu cadrul actiunii.
In biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorcani, tanarul Andrei Pietraru sta pe un scaun,
examinand un revolver. La un moment dat, tanarul bibliotecar are viziunea unor figuri fantomatice,
care se incheaga din vazduh, parca intr-o hora de iele. Din discutia" acestor intrupari eterate reiese
dragostea pe care Ioana Boiu (fiica boierului) i-ar purta-o lui Andrei, aceas ta fiind absolutul intrezarit
de tanar si pe care el il cauta ca un lunatic.
Sub semnul acestui prolog sta intreaga actiune a dramei, plasata in Bucuresti, in anii 1913-1914;
cadrul desfasurarii intamplarilor este casa lui Matei Boiu-Dorcani, cladire veche, cu ziduri groase ca
de cetate, in stilul Universitatii vechi".
In acest interior aflat in afara timpului curgator, personajele traiesc intr-un plan ideal, urmarind,
fiecare, o himera, de parca ar fi vazut jocul ielelor"; pedepsit sa ramana fixat intr-o idee si traind
dureroase revelatii, fiecare dintre eroi devine un suflet tare" capabil sa treaca peste orice obstacol
pentru a si-o realiza.
Cel dintai suflet tare" este Andrei Pietraru. Intelectual cu mari perspective in lumea universitara,
acesta rupe logodna cu nepoata lui Sinesti, de dragul iubirii absolute pentru inaccesibila Ioana Boiu.
Atras in apele statute ale timpului din casa mosierului, Andrei Pietraru este, de sase ani, bibliotecarsecretar al batranului, renuntand la cariera si la viata personala si urmarindu-si ca un halucinat
idealul.
Intr-o zi, un fost coleg de scoala (Culai) il viziteaza, aducand, in timpul stagnant al casei boierului,
parfumul tare al realitatii.
Incercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viata ne-mistificata, se loveste de incrancenarea cu
care tanarul isi apara himera: E si asta o boala ca celelalte. Unii mor de cancer, altii de
tuberculoza... (Surazand, cu un calm groaznic:) Eu voi muri pentru ca am avut nenorocirea s-o cunosc
pe domnisoara Ioana Boiu."
Insultat, la teatru, de catre printul Bazil Serban (pretendent la mana Ioanei), Andrei il provoaca la
duel, relevand un curaj vecin cu nebunia.
Jignita in mandria ei aristocratica, Ioana Boiu intervine intre cei doi, pe considerentul ca un print nu se
poate bate cu un servitor"; chiar ea ii cere scuze lui Andrei, in numele lui Bazil, din dorinta de a-si
apara casta de atingerea" claselor de jos.
Indus in eroare de aceasta interventie (pe care o considera izvorata din iubirea pentru el), Andrei se
hotaraste sa-si dezvaluie sentimentele; si cum alternativa iubirii absolute nu era decat moartea,
tanarul decide ca, pana la miezul noptii, sa-i sarute mana Ioanei sau sa se impuste.
Confruntarea dintre cei doi (actul al II-lea, scenele 3 si 5) reprezinta ciocnirea a doua suflete tari"
care ar fi trebuit sa iasa din patul procustian" al conventiilor sociale si sa se uneasca in absolut.
Cuvintelor calde ale lui Andrei (care invoca viata sacrificata pe altarul iubirii), Ioana le opune o ironie
rece, necrutatoare si superioara.
Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, Pietraru are, dintr-o data, revelatia ingustimii spirituale si afective a
fiintei iubite si-i striga, in fata, adevarul: Stii dumneata cine e ridicol dintre noi doi, domnisoara? Ei
bine, dumneata esti binecrescuta, culta, manierata, iar eu sunt aici adevarat ca viata insasi".
Sosirea lui Matei in camera Ioanei ii face complici pe cei doi tineri (Andrei asteptand, ascuns, plecarea
batranului).

Sleita sufleteste si avand relevatia meritelor lui Andrei, Ioana devine o alta persoana, de parca s-ar fi
contopit cu stra-moasa Suzana Boiu: ea accepta iubirea plebeului Pietraru, asa cum, altadata, Suzana
se maritase cu un haiduc impresionata de curajul lui.
Peste catva timp. cand Ioana cere ca legatura lor sa fie normalizata, Andrei \ orbeste cu batranul
Matei (actul III, scenele 3-5).
Matei Boiu-Dorcani este si el un suflet tare". infatisat ca un barbat de aproape saptezeci de anicu o
privire absenta, nepamanteana", Matei traise, dupa moartea unicului sau fiu, cu nostalgia reinvierii
clasei boieresti si cu durerea ca neamul sau (important in istoria tarii) se va stinge. Mangaierea sa era
gandul ca Ioana s-ar putea casatori cu un print, pastrand astfel locul familiei in aceasta istorie.
Este de inteles, in aceste circumstante, atitudinea lui dura fata de Andrei, pe care-1 considera un
vanator de zestre". Discutia lor nu schimba insa esenta lucrurilor, iar batranul, avand revelatia unui
caracter pe care-1 socotea urat, pleaca definitiv la mosia Dorcani.
Deznodamantul este insa altul: surprinzandu-1 pe Andrei in timp ce-si lua ramas-bun de la Elena,
Ioana se considera inselata. Pentru a-i dovedi ca nu are dreptate, Andrei se impusca,asumandu-si
ultimul absolut.
In versiunea finala, tanarul nu moare insa, ceea ce este anulat fiind sentimentul lui anterior:Pe
dumneata te-am ucis in mine... Esti moarta... mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata ".
Cel de-al treilea suflet tare" este Ioana Boiu.
Supranumita Jupanita", ea este descendenta a trei logofeti si a patru spatari si-si poarta, cu mandrie,
frumusetea si cultura istorica solida. Aroganta si rece, legata de tara ei si facandu-si un model din
Suzana Boiu, Ioana este un personaj memorabil.
Si ea a vazut jocul ielelor" in umbra ilustra a stramoasei, si ea a trait in afara realitatii, in aerul de
gheata al trecutului si ea a fost prizoniera timpului oprit din casa parinteasca.
Pentru o clipa, drumul ei s-a intretaiat cu acela al lui Andrei - un alt chinuit al idealului, despartindu-se
apoi, pentru totdeauna.
Se releva astfel alte trasaturi ale speciei: personajele sunt puternic individualizate, iar
deznodamantul este grav.
Pe de alta parte, conflictul interior, ca si trairile launtrice ale personajelor (incertitudinea,
dezamagirea, chinul, revelatia adevarului) fac din Suflete tari" o drama de idei.

Finalul operei
Ca in toate operele comilpetresciene sinuciderea este finalul si nu ca un simbolism stupefiant ci ca un
exemplu de rigoare funebra caracterizata de pesimismul autorului. Impus tuturor personajelor cu care
se joaca asemenea destinului care la randul sau s a jucat candva si cu el.Andrei nu gaseste alta
solutie decat regresia caracteristica timpului modern luandu si adio de la o lume amestecata cu un
rigorism macabru ce forteaza spre extremale mortii.Desi iubirea neimplinita din cauza unei singure
scene ramasa adanc intiparita in imaginatia bolnava a unei iubite patetica si adultera Andrei
celebreaza cultul mortii printr-o puternica expansiune spirituala in propria constiinta bolnava
impacand asadar destinul umil al sau si moartea esentei celorlalte personaje
Conflictul
Conflictul personajelor se deruleaza pe o bana manjita de propria drama.Personaje marcante si
marcate devenite umbre reflectate in semintunericul propriilor constiinte se amesteca intre ele
sperand astfel sa detaseze daca nu fiinta lor de destin carcasa materiala de focul pesimismului ce
ia adus in astfel de situatii.Deci cele doua planuri existentiale pe care se manifesta conflictul interior
are ca rezultat efectul conflictului exterior.
Citate de critica
Monologand rareori, de nu chiar niciodata, personajele dramaturgiei lui Camil Petrescu nu reusesc
totusi vreodata sa dialogheze cu adevarat. <<Mesajele>> lor par sa nu fie auzite de cei carora le
sunt destinate ori sunt inregistrate si interpretate aiurea, infidel, alterat. Sunt personaje care nu
comunica. Mircea Iorgulescu,

Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci si om de teatru, interesat de tehnicile regizorale si


actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta spectacolului. Limbajele scenice sunt
modalitatile de expresie folosite in arta spectacolului. Mircea Iorgulescu,
Daca Camil Petrescu ar fi folosit un optimist operele lui ar fi fost un esec asemenea personajelor
sinucigase.. Simion

Suflete tari este o drama realista, fiindca tema, eroii, conflictul,


subiectul sunt luate din viata sociala. Eroul principal, Andrei Pietraru.
este tipul intelectualului cinstit, care crede in posibilitatea fericirii
sociale, crede in valoarea conceptului de carpe cliem". De aceea
pentru el realizarea idealului social este de a trai in casa lui Matei
Boiu Dorcani, de a dobandi, ca arivist de tip Julien Sorel, aceasta
lume a a- privilegiilor sociale. Andrei joaca rolul indragostitului
romantic dar in esenta al arivistului realist, al ambitiosului, asa cum
se arata in discutia cu Matei Boiu Dorcani. El este fascinat de ,jocul
ielelor", de transfigurarea unei realitati sociale, fiindca i se pare ca
idealul sau este aceasta lume a rafinamentului, a elevatiei."
Prietenul sau Culai ii cere sa paraseasca aceasta lume ipocrita, falsa,
a
clasei
dominante.
Textul dramei are si un adanc caracter critic mai ales, cand Matei
Boiu Dorcani ii reproseaza lui Andrei comportamentul ascuns si
viclean. Acest caracter critic este evi.dent in final, carid Andrei,
Pietraru, dupa ce s-a impuscat, este luat de Culai la tara, ca sa-l
salveze nu numai fizic, ci si sufleteste de aceasta lume a clasai
dominante, plina de mofturi, orgolii, rafinamente, etichete. Culai ii
propune, ca si Elenei, o viata simpla si modesta, fata ifosele
parvenitilor. Concluzia lui Culai este ca: Andrei al dumneavoastra a
murit" aratandu-i Ioanei Boiu, care sunt consecintele actului lui
Andrei
Pietrarii.
Drama pune in discutie locipl si rolul intelectualului in viata sociala, a
raportului sau cu clasa dominanta. Andrei Pietraru accepta sa fie un
instrument al acestei clase, dar apoi se razvrateste, o seduce pe
Ioana Boiu, vrea sa devina un, membru cu drepturi depline al acestei
clase. De aceea el este un erou tipic realist-arivistul. Nici o
preocupare a lui in legatura cu valoroasa biblioteca din casa Dorcani
nu se pune in discutie. Pentru un intelectual real fascinatia ar fi fost
biblioteca, nu Ioana, Boiu. Pentru el o astfel de sansa, de a avea la
dispozitie o biblioteca de exceptie putea justifica abandonarea
oricarei alte sanse sociale. Pentru un intelectual drumul spre Adevar,
spre Cunoastere, spre Lumina este fundamental.

Suflete tari poate fi interpretata si ca o drama romantica, fiindca tema, eroii, conflictul,
subiectul au o structura afectiva. Eroul principal. Andrei Pietraru. traieste pe conceptul de
iubire absoluta intrupai prin Ioana Boiu, fiica lui Matei Boiu Dorcani. El renunta la carieratsa
sociala si accepta postul de bibliotecar si secretar al lui Matei Boiu Dorcani.

Sentimentul de iubire, amplificat de ratiune, de trairea voluntara a unei continuitati pe acest


plan, devine o patima, care-1 orbeste launtric pe Andrei Pietraru. El devine un exaltat si de
aici actele lui dezechilibrate. Orgoliul lui devine tot mai puternic, fiindca el creste in conditiile
umilitoare clin casa Dorcani. El are o atitudine de fronda romantica, devine intelectualul
nonconformist. De aceea crede ca are dreptul sa patrunda in camera Ioanei Boiu si o
ameninta ca se sinucide, daca nu-i accepta patima.. liste un act disperat. Disperare^ este
trepla a unsprezecea a pacatului, la un pas de sinucidere. Actul lui Andrei Pietraru este al
unui om dominat de duhul satanic. El isi face chip cioplit" din Ioana si nu are de fapt
Dimjnezeu. Ioana este de fapt pentru el o zeita, un idol, o transfigureaza si-i da o valoare
anormala in viata lui. Comportamentul lui este profund logic din punctul de vedere al esteticii
romantice, unde afectul primeaza, dar profund irational din punctul de Vedere clasicist.

Andrei Pietraru face greseala de a se lasa sarutat de Elena, o guvernanta din casa, care-1
iubeste cu adevarat, ca semn de compasiune. Ioana surprinde scena, este puternic afectata,
il dispretuieste pe Andrei si rupe legatura. Titlul ar vrea sa sugereze ca Andrei Pietraru, Ioana,
Matei Boiu Dorcani sunt caractere puternice. De fapt ei sunt impietriti launtric de orgoliu si nu
sunt
capabili
de
sentimente.
Evaziunea romantica din final, plecarea la tara pentru a se regenera sufleteste prin
apropierea de natura indreptateste interpretarea dramei ca fiind, romantica. Dominat de
afect, Andrei Pietraru ar avea o scuza pentru lipsa lui de preocupari intelectuale reale, adica
elaborarea unor studii, in care sa-si arate valoarea sa reala de intelectual.

Suflete tari este in acelasi timp o drama expresionista, fiindca ridica problema intelectualului,
ceea ce presupune ca tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de
cunoastere. in acest context Andrei Pietraru este intelectualul. Matei Boiu Dorcani este
boierul. Ioana Boiu este iubita, Elena este iubirea. in mod semnificativ Andrei i ietraru se
ocupa de biblioteca, de valoarea careia este atras.

Daca Andrei Pietraru ar fi fost conceput de autor, ca fiind cel ce are cunoasterea, ca in BhagavadGita , adica un intelectual de valoare, el ar fi avut un cu totul alt comportament. De aceea eroii lui
Camil Petrescu sunt doar pseudointelectuali, fiindca nu stiu sa traiasca pentru o idee reala, puternica,
arzatoare.
Conflictul dintre generatii, specific esteticii expresioniste, este prezent in felul, cum Ioana Boiu stie sa
rupa cercul de prejudecati al lumii, in care traieste si sa accepte casatoria cu Andrei Pietraru, sa
afirme dreptul tinerei generatii la alte raporturi si relatii sociale decat bele ale traditiei.

Conflictul este de constiinta, fiindca atunci cand se impusca. Andrei ii spune .Ioanei Boiu: Pe

dumneata te-am ucis in mine. Esti moarta, mai moarta decat, daca n-ai-fi existat niciodata".

Problema dragostei absolute, transfigurarea Ioanei Boiu intr-o zeitate este o calcare a poruncii Sa nu-ti
faci chip cioplit"., Nu creatia trebuie iubita ci Creatorul: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau" este
porunca. In zbaterea eroilor lui Camil Petrescu gasim de fapt zbaterea autorului de a gasi un drum
sprq lumina. Autorul, ca si eroii sai, traieste un esec. fiindca intelectualul adevarat gaseste Adevarul,
care nu este un concept.-un principiu, cum il considera filozofia, ci o persoana, o ipostaza a lui
Dumnezeu, adica Domnul lisus Hristos. intrebarea lui Pilat cand-il are in tala pe Domnul lisus Hristos:
Ce, este adevarul?" este a filozofiei. Raspunsul era in fata lui: Eu sunt Adevarul, Calea si Viata". Dar
Pilat, ca si filozofii, ca si eroii lui Camii Petrescu. stau in fata lui dar nu-L vad, fiindca sunt orbi. Nu au
ochii mintii. Ratiunea fara, credinta duce la ratacirea mintii, de aceea eroii lui Camil Petrescu se
sinucid. Ivi sunt exponentii parabolei orbilor.