Eugen Ionescu (1909-1994),eminent om de cultura,a venit pe lume in

orasul Slatina,intr-o familie de functionari,in documentele din dosarul

sau de la Securitate data nasterii aparand la 14 noiembrie 1909. Acesta
nu numai ca a fost calificat de catre criticii literari din Romania si din
intreaga lume drept pionerul literaturii romane, francezesi universale a
absurdului,
Dar si dincolo de etichetele care i s-au pus de-a lungul timpului de catre
cei care l-au cunoscut sau de cei care s-au delectat cu opera lui, Eugen
Ionescu ramane un autentic urmas al marelui Ion Luca Caragiale. Pe
parcurs au aparut anumite dispute despre cat este romanesc in opera lui
sau daca el apartine literaturii si culturii romane si in ce masura, insa
acestea au fost lasate pe seama criticilor si istoricilor literari.
Eugen Ionescu a locuit impreuna cu parintii la Paris, tatal lui fiind avocat
roman care detine dupa intoarcerea in tara functia de functionar superior
in prefectura judetului Olt,iar mama de origine franceza. Dupa divortul
parintilor in 1922 el isi urmeaza tatal in Romania, de care este parasit in
1924, el si sora lui ramanand in grija mamei. Tereza Ionescu avea o
slujba de dactilografa la Banca Nationala si le-a oferit un trai modest
copiilor pana in 1934 cand se stinge din viata. Eforturile mamei sale nu
vor fi uitate niciodata de viitorul dramaturg, care ii va pastra o calda
amintire. In ce priveste sora lui aceasta se va casatori si stabili n
Bucuresti.
Dup absolvirea liceului Sf. Sava din Bucureti, Eugen Ionescu
urmeaz cursurile Facultii de filologie, secia literatur francez. Dup
satisfacerea serviciului militar este numit profesor de limb francez,
iniial la un gimnaziu din Cernavod, apoi la Curtea de Arge, pentru a
reveni n Bucureti la Seminarul Central.
Activitatea literar i publicistic i are nceputul nc de pe bncile
facultii. n 1931 public primele poezii, scrise sub influena
simbolitilor i a suprarealitilor, reunite ntr-un volum intitulat Elogii
pentru fiine mici. La scurt timp recidiveaz cu un volum de critic
literar, intitulat Eu, premiat n 1934 de Fundaiile Regale5. ntre timp,
public diverse texte i devine un colaborator curtat de mai multe
publicaii: Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, Bluze albastre a lui

Al. Sahia, Viaa literar a lui I. Valerian, Romnia Literar a lui Liviu
Rebreanu, precum i la Axa, Azi i Credina toate trei aflate sub
direcia lui Sandu Tudor.
n 1936 se nsoar cu Rodica Burileanu, nscut la 9 decembrie 1910, de
profesie avocat, fiica lui Mihail Burileanu, director al ziarului Ordinea.
Cu sprijinul prof. Dumitru Caracostea, director al Fundaiilor Regale
pentru Literatur i Art, al acad. Al. Rosetti, dar i al unei rude aflate n
cercurile politice ale vremii, Eugen Ionescu este introdus n diplomaie
fiind numit, n 1941, ataat de pres la legaia regal a Romniei de pe
lng guvernul din Vichy, dup care refuz s revin n ar.

n 1945, trimite, de la Paris, revistei Viaa romneasc un articol

intitulat Scrisori din Frana, publicat n numrul din martie 1946, n care
expune o parte din motivele plecrii sale din ar, preciznd punctul su
de vedere critic asupra regimului politic din Romnia interbelic.

n ziarul Liberalul se declaneaz, n urma acestui articol, o aprig

campanie mpotriva lui Eugen Ionescu. Ba chiar este trimis n judecat
pentru injurii aduse armatei, regalitii i naiunii romne i este
condamnat prin sentina nr. 1116/1946 a Curii Mariale a Corpului II
Armat la cinci ani nchisoare corecional pentru ofens a armatei, la 6
ani nchisoare corecional i 5 ani interdicie corecional pentru ofens
adus naiunii, urmnd ca s execute pedeapsa cea mai mare.
Eugen Ionescu avea, din acest moment, motive chiar mai solide de a nu
reveni n ar. Dup stabilirea sa definitiv la Paris (n 1945), se consacr
teatrului.