Grigore Alexandrescu

Viata
Pe data de 22 februarie 1810 se naste la Targoviste, in mahalaua
Lemnului, fiind al patrulea copil al lui Mihai Alexandrescu, care a
fost vames si vistiernic, si a Mariei(nascuta Fusea). Poetul isi
petrece copilaria la Tragoviste unde invata carte greceasca si
elineasca, de mic fiind destept si cu o memorie extraordinara.
In 1827 ramane orfan i sarac, dar continua sa invete greaca si
franceza, iar in 1831, poetul vine la Bucuresti, unde frecventeaza
pensionatul francez al lui Vaillant si leaga o prietenie durabila cu
I.Ghica. La sfarsitul anului publica, cu ajutorul lui Heliade, Eliezer si
Neftali, traducere dupa Florian, volumul cuprinzand si Poezii ale dlui Grigore Alexandrescu.
In anul 1834, acesta intra in armata, iar apoi traduce si publica
tragedia de Voltaire. Doi ani mai tarziu este transferat la vama de la
Focsani, unde demisioneaza din armata. Din pricina unor scrieri
(Anul 1840 i Lebada i puii corbului) este intemniat. A ocupat
funcii marunte. A debutat cu poezii publicate in Curierul
Romanesc condus de Ion Heliade Radulescu. Poezia sa a fost
influenata de ideile care au pregatit revoluia din 1848. In 1848 e
redactor al ziaruluiPoporul suveran.
La 29 mai 1860, Grigore se casatoreste cu Raluca Stamatin si pe 22
august 1861 se naste fiica acestuia, Angelina, dar dupa cativa ani
poetul e lovit de o boala mintala neiertatoare, pricinuita, dupa unele
versiuni, de otravirea cu beladona. In 1864 i se acorda o pensie
nationala,obligat fiind sa se retraga din viata publica si sa
abandoneze activitatea literara, reluata intermitent si cu rezultate
neconcludente in momentele de remisiune.
Alexandrescu a fost functionar la postelnicie si a intrat in bunele
gratii ale lui Bibescu. Ghica povesteste chiar o scena, in care s-a
vorbit sa fie numit poet al curii, lucru ce Alexandrescu a refuzat. A
fost apoi director al departamentului credinei, iar la venirea lui
Cuza a fost chiar ministru interimar. Ultima sa funcie a fost aceea
de membru in comisia centrala de la Focsani, acolo a fost lovit de o

boala cruda care i-a afectat judecata. Se tie ca el a mai scris si

dupa aceasta, ca a publicat articole in ziarele din Bucureti i chiar
poezii, dar in nici una nu se mai regasete Alexandrescu de
altadata.
Pe 26 noeimbrie, poetul Grigore Alexandrescu se stinge din viata la
Bucuresti dupa ce in ultimii 25 ani din viata a fost marcat de
alienare mintala.
Activitatea literara
Opera lui Grigore Alexandrescu are un continut variat. Ea cuprinde
poezii lirice: meditatia, elegii, satire, epistole. Nici poeziile epice nu
lipsesc din scrierile poetului. Specia preferata este fabula. Cu toate
acestea Alexandrescu a compus si unele balade: Cainele soldatului,
Ucigasul fara voie.
In 1838 apar Poezii ale d. Gr. Alexandrescu, primul volum original al
poetului.
Dupa ce impreuna cu I.Ghica face o excursie la manastirile din
Oltenia, apare in 1844 la Iasi Propasirea sau Foaie stiintifica literara
care cuprinde fragmente din Memorialul de calatorie si unde
Alexandrescu publica Umbra lui Mircea la Cozia, cea mai mare
realizare dintre poeziile de evocare istorica.
In opera lui Grigore Alexandrescu, romantismul si clasicismul
coexista. Fabulele, satirele, epistolele sunt clasice.
Poetul publica in 1847 Meropa de Voltaire si cel mai important
volum de poezii, Suvenire si impresii, epistole si fabule, iar in 1855
apare la Iasi saptamanalul Romania literara, sub redactia lui
V.Alecsandri. Gr.Alexandrescu colaboreaza cu Razbunarea
soarecilor sau Moartea lui Sion si fabula Iepurele, ogarul si copoiul.
Fabule precum Catarul cu clopotei, Zugravul si portretul sunt
publicate in Romanul. Fabulele lui Grigore Alexandrescu oglindesc
o epoca plina de contradictii. Boierimea isi traia declinul politic,
burghezia se pregatea sa-i ia locul.

In 1863, poetul publica volumul Meditatii, elegii, epistole, satire si

fabule care cuprinde Memorialul de calatorie si aproape intreaga sa
productie poetica, uneori cu modificari stricatoare fata de
productiile anterioare. In ultima parte a poeziei, Alexandrescu este
coplesit de amintiri. Viata lui trista de copil orfan ii apare in fata
ochilor si il determina sa reflecteze asupra mortii. Aceasta parte a
poeziei este scrisa sub influenta romanticului francez Lamartine si a
poetului roman Vasile Carlova. Tot sub influenta lui Lamartine este
scrisa si poezia Meditatia.
Dupa ce se constituie la Iasi societatea Junimea in frunte cu Titu
Maiorescu, aceasta alege in 1865 sase poezii ale lui Alexandrescu
pentru antologia care va insoti studiul lui Maiorescu, Poezia
romana.
In 1872, Grigore Alexandrescu publica in traducere Povestile
albastre de E. Laboulaye.
I.Ghica tipareste Scrisori catre V.Alecsandri, cuprinzand o calda
evocare a poetului Gr.Alexandrescu.
Daca in aripa inspiratiei sale n-ar fi purtat plumbul criticei,
Alexandrescu ar fi fost poet liric mai mare, daca n-ar fi devenit,
fabulistul si satiricul, daca nobila lui cugetare, simtirea lui violenta,
darul lui de observare morala ar fi fost ajutate si de un simt mai fin
al formei, de o intelegere mai adanca a ritmului, a muzicalitatii
versului, de o plasticitate mai desavarsita, atunci ca si Eminescu nar trai azi numai in constiinta catorva, ci in constiinta tuturor
Romanilor.(Gr.Alexandrescu, Viata si opera lui in corespondenta
cu Ion Ghica)
Sursa:
Grigore Alexandrescu, Poezii; Antologie, tabel cronologic si
crestomatie critica de Doina Comlosan; editura Facla, 1987
http://www.istoria.md/articol/541/Grigore_Alexandrescu,_biografie