Eseu despre particularitatile de constructie a personajului principal dintr-o drama studiata

Context
Reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti in 1922 si publicata in 1925, Suflete
tari este o drama a autoiluzionarii, tema centrala in teatrul lui Camil Petrescu. Este o drama a iubirii
absolute, scrisa ca replica la romanul lui Stendhal Rosu si Negru.
In drama de idei, Camil Petrescu creeaza un nou tip de personaj dramatic capabil de crize de
constiinta, de ordin cognitiv, nu moral, in esenta. ( Addenda in Falsul tratat)
1. Ilustrarea a patru elemente de structura si de compozitie ale dramei, semnificative pentru
realizarea personajului ( de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, registre
stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc.)

Titlul ilustreaza caracterele puternice ale celor doua personaje principale ale piesei, Andrei
Pietraru si Ioama Boiu, marcand in acelasi timp o confruntare a orgoliilor.
Drama de constiinta a lui Andrei Pietrau provine din conflictul dintre idealul sau de iubire si
concretul existentei. Astfel, el o iubeste, fara speranta de sase ani pe Ioana Boiu, ratand o stralucita
cariera universitara de istoric, o casatorie avantajoasa si ramanand in tot acest timp ca bibliotecararhivar in casa boierului Matei Boiu-Dorcani, tatal Ioanei, pentru a fi mai aproape de femeia iubita.
Pe langa conflictul interior, exista mai multe conflicte exterioare. Cel mai important este intre
protagonisti si este marcat de o dubla natura: sociala si psihologica. Pe de o parte, Andrei Pietraru are
de infruntat mentalitatile de clasa, deoarece Ioana il considera un biet ratat, un serv, iar pentru tatal
acesteia, casatoria celor doi ar reprezenta o incalcare a traditiei, un atac la memoria inaintasilor nobili
care nu si-au amestecat sangele decat cu semeni apartindand aceleiasi caste, un atentat la istorie. Pe de
alta parte, conflictul psihologic consta in infruntarea orgoliilor celor doua personaje, din care Pietraru
nu vrea sa iasa invins, dupa cum marturiseste: Imi dau seama de un singur lucru. Ca e aici o lupta pe
viata si pe moarte si ca ar fi o farsa neagra de cioclu sa fiu el cel invins.

2. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales

Andrei Pietraru este tipul intelectualului stapanit de o mare neliniste existentiala. El este un tanar
cam de treizeci de ani, bibliotecar in casa lui Matei Boiu-Dorcan. Tanarul renuntase la o logodna
avantajoasa cu fiica unui profesor universitar si isi abandonase studiile pentru a fi in preajma Ioanei
Boiu. Prietenul sau, Culai, incearca sa-l readuca la realitate, propunandu-i sa se intoarca impreuna in
locurile natale. Mai mult decat atat, Culai ii demomnstreaza ca Ioana nu-l considera decat un simplu
servitor , pe care nu merita sa-l ia in seama.

3.Ilustrarea unei trasaturi a personajului ales prin doua scene/citate/ secvente comentate

Andrei Pietraru, personajul principal al dramei, este caracterizat in mod direct in amplele
didascalii, ce-i reflecta framantarile interioare: Andrei, eroul a celor ce se vor intampla, e un tanar ca
de treizeci de ani, ianlt si delicat fara sa fie slab. Par castaniu, fata palida si ochii verzi-albastri, foarte
puternici, patrunzatori. Are figura obosita de om mistuit de o framantata viata interioara.
Tehnica moderna a relativizarii perspectivelor ( pluriperspectivismul), a oglinzilor paralele este
utilizata in caracterizarea directa. Astfel, Pietraru se reflecta in mod diferit in constiinta fiecaruia
dintre personajele piesei. Pentru Ioana, el este suflet de sluga, un serv, cu toate ca sunt momente
in care il considera un om cu insusiri remarcabile. Pentru Matei Boiu-Dorcani, Pietraru reprezenta
la inceput un om devotat, de incredere, pentru ca mai apoi, cand afla ca o iubeste pe fiica lui, sa-l
desconsidere si sa-l numeasca un ticalos, vanator de zestre. Culai, prietenul protagonistului il
numeste zanatec, stupid, nebun, fiindca a ratat o existenta de geniu, un viitor promitatot, din
cauza pasiunii absurde pentru Ioana Boiu. Insa Maria Sinesti, o ruda apropiata a Ioanei, intuieste
adevarata dimensiune a personalitatii lui Andrei si ii marturiseste acest lucru fetei: E poate prea
delicat si de aceea e timid.
Autocaracterizarea scoate la iveala componenta exceptionala a personalitatii eroului. De aceea,
atunci cand Matei Boiu ii adreseaza grave injurii, Pietraru riposteaza referitor la Ioana : a inteles ca
sunt un suflet deosebit. Cu alta ocazie Andrei afirma despre sine ca este un print al sacrificiului si
devotamentului
Caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte, vorbe, gesturi si relatia cu celelalte
personaje, evidentiaza trasaturi esentiale ale eroului. Pietraru se retrage din realitatea pe care o
dispretuieste si se refugiaza intr-un sentiment de adoratie fata de o femeie pe care o considera
inaccesibila. De asemenea, o replica a Elenei, femeia care-l iubeste fara speranta, ilustreaza detasarea
lui Andrei fata de realitatea incojuratoare: el toate le intelege atlfel, parca n-ar fi pe pamant.
Orgolios, ca majoritatea personajelor masculine camilpetresciene, Pietraru traieste, prin iubirea
pentru Ioana Boiu, nostalgia absolutului. Asa cum intuieste prietenul sau, Culai, Andrei iubeste, de
fapt, ceea ce reprezinta Ioana Boiu: O iubesti pentru ca e descendenta unei familii stravechi, o iubesti
pentru bogatia ei. Da, asta-i. E ceva in tine, nemasuratul tau orgoliu, care ar fi iubit-o si fara s-o fi
vazut vreodata..
Ezitant cand trebuie sa-si marturiseasca in fata lui Matei Boiu-Dorcan sentimentele pentru Ioana,
devine mai apoi curajos si infrunta darz prejudecatile aristocratului.
Sensibil, atunci cand afla ca Elena l-a iubit in taina in toata perioada cat au locuit in casa lui
Matei, Andrei o saruta cu tandrete si inocenta, inainte ca aceasta sa plece la Dorcani impreuna cu tatal
Ioanei. Dovedeste astfel intelegere si compasiune fata de sentimentele Elenei.
Incercarea de sinucidere din final, pe langa faptul ca inseamna desprindere de lumea iluziei in
care traise pana atunci, iar replica lui Culai adresata Ioanei este definitorie in acest sens: Andrei al dvoastra a murit, echivaleaza cu o dovada uprema a recuperarii onoarei pierdute.
4.Sustinerea unei opinii despre modul in care se reflecta o idee sau tema dramei pentru care ai
optat in constructia personajului
Asa cum afirma Nicolae Manolescu, dorinta personajelor camilpetresciene nu este de a fi, ci de a
parea si ca ele cred mai curand in salvarea aparentelor decat in adevar. Astfel, incercarea de
sinucidere a lui Andrei reprezinta mai degraba dorinta tanarului de a-si restabili imaginea de om

onorabil, de a demonstra nobilitatea caracterului sau, decat o dovada de iubire fata de Ioana. Tanarul
nu o iubeste propriu-zis, ci isi iubeste propria pasiune (Alexandru Paleologu)
Concluzie
Prin urmare, Andrei Pietraru este un om ambitios, un tanar, care prin perseverenta, reuseste sa
cucereasca inima femeii iubite, dar orgoliul si o neintelegere oarecare il fac sa realizeze ca iubirea
reprezinta doar o iluzie.