Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele mai CELEBRE TEATRE au fost cele din Atena, Efes si Epidaur.
EPIDAUR
EFES
ATENA
Orchestra un spatiu semicircular sau de doua treimi dintr-un cerc, in mijloc; in care evolua corul; intr-o parte se afla altarul zeului Dionysos; Parodoi - doua deschideri laterale de cele doua parti ale orechestrei; prin care intrau coreutii; Proscenium o platforma inalta in partea orchestrei opusa arcului de cerc; rezervata jocului actorilor; Scena - in spatele prosceniumului; in care se pastra recuzita si se imbracau actorii; Amfiteatrul in jurul semicercului; rezervat publicului.
Corul a constituit , la inceputurile tragediei, factorul esential al manifestarii teatrale. Cu timpul, a pierdut din ce in ce mai mult din importanta, ajungand la Euripide un element aproape conventional. Dar chiar in aceste conditii, corul introduce in ansamblul scenic miscare, armonie si este considerat ca fiind expresia opiniei publice. Toate miscarile corului in timpul spectacolului se efectuau sub conducerea corifeului. Pregatirea profesionala a actorilor era temeinca, desi preotii au devenit cei mai influenti dintre primii actori amatori religiosi. Actorii trebuiau sa aiba in primul rand o statura impunatoare potrivita cu personajele marete pe care aveau sa le reprezinte. O grija deosebita era acordata dictiei si formarii vocii, ce trebuia sa aiba suplete, si forta, pentru a trece prin toate situatiile dramatice, in care se cerea declamatia lirica. Cantul, dansul, miscarile ritmate, plastica atitudinii constituiau elemente indispensabile ale pregatirii profesionale a actorilor. Jucand in teatre de proportii uriase, s-a simtit nevoia de a da actorilor mai multa prestanta, inaltand statura lor cu ajutorul unor sandale cu talpa foarte groasa coturni.
Zeul Dionysos
Ceea ce constituie valoarea nemuritoare a tragediei elene este adancul fond . de gandire filozofica si perfectiunea artistica cu care acest fond este dramatizat. Studiul structurii tragediei clasice grecesti ne este inlesnita de Poetica lui Aristotel, care in sec.al IV lea, plecand de la analiza aprofundata a capodoperelor tragediei a ajuns la generalizari valoroase, stabilind legile de baza ale creatiei tragice. Aristotel insista in mod deosebit asupra unei trasaturi importante a tragediei, pe care o numeste catharsis. Prezentarea in forma dramatica a pasiunilor - mila si teama are darul de a vindeca pe spectatori de aceste pasiuni si de a le crea un echilibru sufletesc. Operele care au servit ca model lui Aristotel sunt marile tragedii ale lui Eschil, Sofocle si Euripide, care au triumfat in toate marile teatre grecesti.
Uneori autorii tragici interpretau ei insisi operele lor. Este cazul lui Eschil,Sofocle si Euripide, iar Aristofan, negasind un actor care sa indrazneasca a juca rolul lui Cleon, l-a jucat el insusi, fara masca, fiindca nici un mester nu voise sa confectioneze masca demagogului atotputernic. Thespis, este primul actor profesionist european; se considera ca a jucat un rol important in perfectionarea structurala a tragediei; se crede ca a inventat actorul si dialogul dintre acesta si cor; lui i se atribuie si introducerea mastilor. A scris si a jucat propriile sale piese, dintre care mentionam : Phorbus; Preotii; Tinerii si Pentheus. Prima corporatie a actorilor a fost o uniune speciala denumita Maestrii sau Artistii lui Dionysos 277 i.e.n
TRAGEDIA GREACA
Comedia elena
Comedia isi are originea, ca si tragedia, in manifestarile de cult in cinstea zeului Dionysos. Bine dispusi de bautura abundenta, oamenii se incadrau in cortegii vesele, care strabateau satele, cu costume grotesti, cu fata unsa cu drojdie de vin sau acoperita cu masti caraghioase, cu dansuri si cantece de multe ori obscene. Aceasta petercere zgomotoasa si indicenta era numita de greci comos (orgie) de aici si numele de comedie cantul despre comos; in care se organizau mici scene bufone, pantomime, in care se introduceau chiar personaje ale vietii publice plasate in situatii ridicole. Comedia astfel conceputa devine o creatie teatrala capabila sa participe la educarea publicului prin satirizarea defectelor si viciilor. Aristofan a scris un grup de comedii legate direct tabloul social de moravuri al Atenei acelei vremi. Realismul comediei este justificat de datele istorice care confirma adancimea si curajul cu care Aristofan a criticat degenerarea vietii publice la Atena : Pasarile; Viespile; Cavalerii; Acarnienii;Norii
ARISTOFAN
(456 386 i.e.n)
TEATRUL LATIN
Religia a jucat un rol important in viata poproului roman. Ea a fost puternic influentata de religia greaca si de cele mai mult ori divinitatile romane erau niste simple replici ale celor grecesti, avand doar nume romane. Spiritul practic al romanilor, preluand aceste divinitati, le-a lipsit de poezia gratioasa, de fantezie si profunda umanitate si le-a dat un caracter uscat, de precizie juridica in raporturile cu oamenii. Manifestarile de teatru populare au fost opera unor istrioni, care strabateau satele si targurile si reprezentau in conditii cu totul primitive momente de viata populara, pe gustul maselor. Primele forme de teatru popular au fost fesceninele si satura - productii romane originale; erau specatcole improvizate, cu un material variat dialoguri, cantece, danusuri, glume libere si chiar grosolane toate cu o nota satirica foarte violenta. Mai raspandite, cu o mai mare durabilitate si influenta pentru dezvoltarea teatrului au fost atellanele si mimii. Atellanele aveau un caracter de improvizatie, putand fi considerate stramosul commedia dellarte ; personaje fixe, asemanatoare mastilor din commedia improvizata : Pappus ( batranul odios ); Maccus (prostul); Bucco (lacomul); Dossenus ( parazitul). Mimul - productie de teatru strans legata de viata populara, a exprimat poate mai exact mentalitatea si sensiblitatea maselor; istrionii - numiti mimi purtau masti similare celor din atellane dar cu o nuanta mai accentuata de grotesc. O atractie deosebita in jocul mimilor il constituia pantomima bogata si expresiva , ca si prezenta femeilor care jucau.
MACCUS
BUCCO
TRAGEDIA LATINA
Primul nume ce se mentioneaza este Livius Andronicus (sec. al III lea i.e.n ), care pe langa tragedii a mai scris si comedii; a fost autor si actor. Un oarecare progres pe calea crearii unei tragedii romane a fost realizat de alti trei autori Naevius, Ennius si Pacuvius - cu o jumatate de secol mai tarziu. Cel mai important nume este cel al lui Seneca; cunoscut mai ales ca filozof, desi n-a dat opere dramatice de mare valoare, a avut o influenta importanta asupra teatrului din epoca Renasterii si si din Clasicism. Gasim in opera lui Seneca un ecou al preocuparilor si gandurilor sale, atunci cand, la inceputul tragediei, da sfaturi de modestie, de intelepciune, care asigura fericirea. Dintre operele sale amintim: Troienele; Medeea; Hercule pe Oeta; Octavia.
COMEDIA LATINA
Ramane marele merit al lui Naevius de a fi deschis prin operele lui calea unei comedii romane, pe care s-au angajat cei doi mari autori comici: Plaut si Terentiu. PLAUT (250 184 i.e.n) Daca legatura intima cu viata poporului i-a furnizat insasi substanta operei sale, ambianta spirituala din Roma in momentul cand el a inceput sa scrie si-a pus pecetea pe creatia sa. Domeniul care constituie universul comediilor lui Plaut este tabloul de moravuri al societatii romane. Scopul pe care Plaut si-l propune in aceste comedii este de a lovi viciile si nedreptatile, de a da o lectie de morala. Aulularia (Ulcica cu bani) si Miles Gloriosus sunt cele mai celebre dintre comediile sale. Aulularia a servit ca inspiratie operei lui Moliere Avarul, una dintre comediile cele mai profunde si cu cea mai larga semnificatie din literatura universala. Menaechmi (Gemenii) este, una dintre comediile lui Plaut care a fost cel mai des imitata in teatrul modern; de Shakespeare Comedia erorilor si de Regnard in Menaechmi.
TERENTIU
(195 159 i.e.n)
Este o comedie cu o observatie lipsita de profunzime, cu o morala foarte ingaduitoare, cu o viziune optimista asupra vietii si cu o arta rafinata. El este partizanul educatiei blande, ingaduitoare, care creaza climatul necesar pentru insusirea virtutilor, pe cand severitatea nu poate decat sa inurajeze ipocrizia, falsa virtute. Formio a devenit celebra prin faptul ca a inspirat lui Moliere una din cele mai reusite farse ale sale Vicleniile lui Scapin. Terentiu da in teatrul sau un foarte bun tablou al societatii romane; cu calitatile ei solide dar cam banale, avand ca unica preocupare imbogatirea; totul in aceasta societate este mediocru: nici inteligente remarcabile, nici prea eroice virtuti, nici vicii prea condamnabile, nici pasiuni arzatoare; este imaginea unei lumi fara relief si fara culoare, a unei societati de huzur. O idee pretioasa reise din intreaga sa opera, anume ca ceea ce trebuie sa calauzeasca pe om este modestia, moderatia, dragostea si respectul pentru om. Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain E vorba mai curand de o comedie induiosatoare si sentimentala, anticiparea comediei larmoaiante. Teatrul francez, italian, englez si spaniol datoresc multe lui Terentiu.
Concluzii:
In general, creatiile spirituale romane, in orice domeniu, au suferit influenta greaca uneori in asa masura incat ele par niste simple imitatii; In timp ce la Atena teatrul a avut un loc primordial in viata cetatenilor, la Roma el nu s-a bucurat niciodata de un asemenea prestigiu; Arta actorului grec continea fara indoiala anumite elemente sau nuante nationale, care depaseau puterea de intelegere a latinilor; Arta dramatica romana nu isi avea originile (decat rareori) in ritualuri religioase, ea era pentru romani doar o forma de amuzament; Atmosfera in care aveau loc spectacolele romanilor era cu totul inferioara cele grecesti; Anticii impersonalizau rolurile conferindu-le un caracter general-uman; Romanii au ajuns la o forma cu adevarat artistica de comedie, numai in momentul in care influenta comediei grecesti s-a facut simtita, ridicand la un nivel artistic elementele furnizate de modelel populare ale genului; Esentialul in tragedia greaca era unitatea de impresie; Numai grecii s-au manifestat cu stralucire in arta dramatica; romanii n-au fost la inceput decat simplii traducatori ai pieselor de teatru grecesti, si le-au imitat mai apoi dar fara a obtine succese constante in acest gen; Pentru a intelege cu adevarat teatrul in profunzimea sa si a-i cunoaste radacinile trebuie sa incepem cu teatrul antic, el este cel mai relevant filon al teatrului universal.
Bibliografie:
Duerr Edwin .Intinderea si profunzimea teatrului Gheorghiu Octavian. Teatrul antic grec si latin Margineanu Ioana.Istoria teatrului de papusi Zamfirescu IonIstoria universala a teatrului www.eteatru.ro www.wikipedia.com
Participanti:
Mirela Buhus, Papusi Coordonator proiect,
documentare,redactare, editare proiect,prezentare;