Romantismul

Evenimentele de la sfarsitul sec. al XVIII lea si inceputul sec al XIX lea au determinat in arta si literatura o dezbatere a problematicii existentei. In dramaturgie noua formula romantica este pregatita de mai multi factori, cum ar fi: atentia acordata soartei popoarelor subjugate sau maselor oropsite, interesul aratat studiilor istorice, raspandirea romanelor sentimentaliste, succesul extraordinar al melodramei pregateste publicul pentru receptarea dramei romantice. In prim plan apar tiranul nemilos, victima persecutata, individual dominat de fatalitate, brigandul cinstit sau personajul comic. De asemenea se folosesc o serie de procedee si de mijloace: decoruri medievale, deghizari, assassinate, usi secrete, trape, masti, sicrie, pumnale, otrava; o recuzita spectaculoasa. In general teatrul romantic promoveaza idealuri superioare, actiuni generoase, noblete sufleteasca. Dramaturgul romantic manifesta interes pentru libertatea nationala a popoarelor, dreptate socilala pentru cei asupriti, sentimental de solidaritate si ajutor pentru cei oropsiti. El urmareste sa realizeze o imagine cat mai complexa si mai completa a realitatii. De obicei drama romantica se identifica cu una istorica, cu subiecte luate chiar din legenda. Actiunea piesei dramatice este condusa de autor in mod arbitrar spre deznodamante surprinzatoare , de effect patetic, sentimental. Personajele sunt firi pasionale, cu temperamente inflacarate, vulcanice, cu reactii neaspteptate, capabili de un eroism sublime (sau altii dimpotriva, de fapte oribile). Totodata, in scopul de a obtine un effect teatral, autorul le grupeaza antitetic, in doua tabere distincte, prezentand doua porniri sau stari sufletesti opuse. Teatrul romantic prefera monoloagele ample si tiradele eroice sau sentimentale de effect. Stilul este incarcat cu simboluri, metafore, comparatii, aniteze, personificari, repetitii stil predominant liric. Franta - toate caracterele proprii teatrului romantic se intalnesc in dramele unor romantici francezi ca Musset (Lorenzaccio), Vigny (Chatterton), Victor Hugo (Regele petrece, Notre damme de Paris, etc.). Anglia - teatrul romantic este reprezentat prin operele dramatice ale poetilor Byron (Manfred)si Shelley (Prometeu descatusat).

Germania teatrul romantic german este dominat de o tonalitate generala diferita. Aici romantismul capata profunde tonuri pesimiste, fantastice, idealiste si mistice. Cel mai de seama dramaturg romantic german este Heinrich von Kleist. (Printul de Homburg, Katchen von Heilbron). Rusia - creatiile dramatice ale principalilor reprezentanti Puskin (Boris Godunov) si Lermontov (Mascarada) sunt patrunse de puternice note sociale (perioada agitate din 1825) Teatrul romantic romanesc A insemnat in primul rand promovarea dramei istorice inspirate din trecutul national. Reprezentanti: B P Hasdeu, drama Razvan si Hidra V Alecsandri, Despot Voda Al Davila, Vlaicu Voda B St Delavrancrea, trilogia Apus de Soare, Viforul si Luceafarul Georg Buchner (Leonce si Lena, Woyzeck, Moartea lui Danton).

Modelul de prestigiu in literature dramatica europeana a timpului era Victor Hugo.