Desdemona

O, Iago, Iago! Prietenul meu bun! Te du, te du la el, la dragul meu Othello.
Mi-e martor a cerului lumin c nu-mi dau seama cum de l-am pierdut. De mi-a
dreit voina vreodat fa de iubirea lui cu gndul sau cu vorba sau cu fapta, de
mi-au fost cndva de altul ispitite urechea mea, sau ochii sau alt sim, sau dac azi
de mine se desparte i ca pe o ceretoare m alung iar eu atunci nu-l mai iubesc
aa cum l-am iubit ntotdeauna, s fiu lipsit de orice bucurie. Cruzimea poate
multe! A lui cruzime mi sfrm viaa, dar iubirea nu! Eu nu pot spune cum mi-a
spus el trf aa mi-a spus! Eu m ursc n clipa chiar cnd am rostit cuvntul,
iar fapta nsi care i-l ctig n-a face-o nici dac-a primi ale lumii-ntregi
comori. Eu l iubesc att nct iubirea mea i ine partea. Chiar cnd e drz i crunt
i certre, Othello-al meu e plin de farmec, l iubesc. A fost o fat ce slujea pe
mama. Varvara o chema. Iubea pe unul iar el s-a zpcit i-a prsit-o. tia un
cntec fata cu o salcie. Ea a murit cantndu-l. Ast noapte nu-mi ieea din gnd.
(Rugaciune.) Ce drag mi-e maurul. Al meu suflet e rob unui stpn de merit plin.
Simirea i norocul i nchin i fac Domnul ca farmecul iubirii s sporeasc n
zilele ce trec. Othello drag! Othello drag! Ce trist zi, vai mie! Doar cerul tie, o,
drag maur, ce mult eu te iubesc! (Vd pe Othello.) Othello! (Ies.)